UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

miercuri, 26 martie 2014

SCHWEITZERUL CUANTIC


            Gaura cuantică, sacră, ezoterică  ©   

            - “Lumeeeeeeeeee.... lumeeeeee....!!! Vreţi să ştiţi care-i adevărul pe care ştiinţa îl ocoleşte şi-l ocultează cu bună ştiinţă de cei care trudesc pe calea evoluţiei spirituale personale? Vreţi? Luaţi de-aici de la mandea, cursuri de iniţiere în adevărul meu universal revelat numai mie şi scoateţi caşcavalu’ că eu sunt gata să vă dau o gaură! Şi ţineţi minte că eu sunt descoperitorul adevărului tulburător! Eu sunt trezitul, tot eu şi iluminatul. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu...”   


            El nu era un chioftec ca atâţia alţii, ci un trezit şi-un iluminat. Nu trebuia să-i spună nimeni lucrul acesta deoarece vibra la auzul celor două cuvinte şi rezona perfect cu ele. Pe de altă parte însă, chiar dacă era un trezit şi-un iluminat el se dădea în vânt după toate teoriile ezoteristico-ştiinţifico-spiritualistice la modă. Orice teorie nouă care apărea, dacă avea în ea taine, mistere, secrete şi adevăruri tulburătoare revelate devenea apetisantă. Mânca mult, ca turbatu, şi hăplăia cu poftă. Când vedea vreo gaură într-un Schweitzer ştiinţific vulgarizat se repezea asupra ei, o sorbea cu nesaţ, închidea ochii şi o intelecta prelung... Acolo, în lapsul de informaţie din gaura aceea ştiinţifică se aflau misterul, taina, adevărul... Ştia asta... Orice lacună în cunoaşterea ştiinţifică este o adevărată mină de aur spiritualistică. Toate teoriile spiritualisticiste se folosesc de lacunele din ştiinţă pentru a construi pe ele propriile lor mari adevăruri ştiinţifice, tulburător de tulburătoare, cu care urmau să rezoneze rezonatorii chiofteci.   
   

            Mulţumit, îşi sprijinea bărbia cu eleganţă de dosul palmei aşa cum văzuse că fac maeştrii patalamaţi ezotercistici de doi lei atunci când pozează în mari gânditori distinşi de doi lei cincizeci, pe coperţile cărţilor lor, doldora de adevăruri spiritualistice de trei lei şi regurgita pentru câteva momente gaura gata intelectată. O plimba prin minte, o întorcea pe toate părţile şi se uita prin gaura ei, o rumega mistic, o savura şi, după ce cobora pe jumătate pleoapele uitându-se către nicăieri cugeta profund la câte energii fluidice nemaiauzite se află în ea, ce portal minunat către multiversuri endimensionale se deschide înăuntrul ei, ce linii temporale şi superstringuri se desfăşoară sau se împletesc de-a valma, ce entităţi mirobolante şi extratereştri supraînălţaţi aşteaptă la gaură să canalizeze cu el despre salturi cuantice şi salvgardarea omenirii cu vibraţii elevate...   
      

            Ei bine, după toate aceste manevre, într-un final se decidea: “Da, da, asta trebuie să fie explicaţia! Am dat lovitura!”. Concentrat, strângea pleoapele şi scremea cu îndârjire prin gaura aceea o revelaţie ezotericistică... dar cuantică în orice caz, şi cu aromă de Schweitzer, aşa cum le place chioftecilor. Şi desigur, de numa-numa.
      
            Sigur, nu trebuie să se interpreteze că vezi Doamne, toate ştiinţele schweitzeriene spiritualisticistice se folosesc de cuantă ca de un şperaclu, ca să deschidă mintea marghioalelor, marghioliţelor şi rezonatorilor iubirotici şi să toarne adevăruri tulburătoare în ea, ci cuanta trebuie privită ca un cuvânt magic, miraculos, cu putere de seducţie foarte mare, care este folosit ca un şperaclu tocmai în scopul amintit mai sus... Nu contează ce note ai luat la fizică în liceu în cazul în care te-ai ostenit să-l faci, dar când ai zis “cuantă” deodată ţi se umple gura de ştiinţă şi totul devine ştiinţific în jurul tău. Ai zis
“cuantică” şi nimeni nu mai poate contesta că ştii despre ce vorbeşti. Când zici “cuantică”, aaaaaaaaaaa.... păi atunci e cam şi cum ai cunoaşte şi ai înţelege fizica cuantică şi chiar mai mult decât atât.    
                  

            Da’ şi când auzi cuvântul magic “cuantic” deja eşti ca şi iniţiat. Mai adevărat decât cuantă şi cuantic nu există nimic pe lumea asta şi nici pe cealaltă. Cum să nu rezonezi cuantic la auzul acestor cuvinte din moment ce universul este holografico-cuantic, medicina este cuantică, terapia şi biorezonanţa sunt cuantice, Iisus era cuantic, Zamolxe nici el mai puţin şi chiar şi mamamarea lui era cuantică, dar ea nu ştia săraca. Probabil că ea încă mai e cuantică, dar nici acum nu ştie.           
            Din multele lecturi spiritualistice înghiţite pe nemestecate el observase că foarte multă poezie se află în gaura cuantică, ceea ce desigur, o făcea deosebit de frumoasă şi de atractivă. Dar dincolo de poezia care îl făcea să vibreze şi să viseze cu ochii deschişi, el ştia că în gaura cuantică mai era ceva, un lucru special, măreţ şi tainic, care o umplea de mistere secrete şi de secrete misterioase, şi anume, sacralitatea ei. Căci ea, ca orişice gaură, cuantică sau nu, înainte de a fi profanată şi de a deveni profană, este de bunăseamă misterioasă şi sacră.
 
            Şi totuşi ceva îi scăpa, ceva ce el nu ştia, căci dacă ar fi ştiut, atunci el ar fi putut obiecta că sacralitatea nu există în sine şi că omul investeşte valoarea de “sacru” în ceva ce-l depăşeşte, sau de care se teme, sau într-o gogoaşă pe care ar vrea să o ascundă de minţile prea isteţe, un “ceva” divin menit să-i dea fiori mistici la lingurică şi să îl facă să-l ia cu răcori apocaliptice pe şira spinării atunci când îl pronunţa în şoaptă. Dar cum el ignora complet aspectul acesta neplăcut al sacrului, nu-i păsa decât de faptul că oamenii, deîndată ce sunt plesniţi peste inteligenţă cu cuvântul “sacru” devin chiofteci şi încep să bălească de poftă de iluminare sau de mântuire şi să croşeteze variaţiuni pe temă, înfricoşându-se totodată de tabuurile care vin la pachet odată cu sacrul.
Şi deîndată ce mintea devoratorilor de sacralitate o zbugheşte din cap şi se prăvăleşte ca un butoi cu doagele sărite direct în inimă, ce să vezi...!? Ca prin farmec, acolo unde înainte nu se afla nimic, sacrul capătă deodată prin revelaţie divină mai multe niveluri de înţelegere absconse, numai bune pentru iniţiaţi... Şi măcar dacă divinităţii i-ar păsa vreun pic de “revelaţiile” divine... dar nici acest lucru nu-l interesa. Sacrul vinde bine, ştia asta.   
      
             
            Gata! Deîndată ce adevărul mistic ieşea ca untelemnul la suprafaţă, îl îmbrăca în cuvinte alese dătătoare de confuzie care să meargă direct la inimă, îl tăvălea prin conştiinţă cuantică hiperdilatată, îl endimensiona, îl parfuma cu iubire universală, îl metaforiza ca să dea fiori şi îl îndesa degrabă în gaura din care tocmai ce ţâşnise... Şi ce dacă nu încăpea? Cui îi păsa de asta?  

            - “Lumeeeeeeeeee.... lumeeeeee....!!! Vreţi să ştiţi care-i adevărul pe care ştiinţa îl ocoleşte şi-l ocultează cu bună ştiinţă de cei care trudesc pe calea evoluţiei spirituale personale? Vreţi? Luaţi de-aici de la mandea, cursuri de iniţiere în adevărul meu universal şi scoateţi caşcavalu’ că eu sunt gata să vă dau o gaură! Şi ţineţi minte că eu sunt descoperitorul adevărului tulburător! Eu sunt trezitul, tot eu şi iluminatul. Doar eu merit banii voştri... Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu...” 
          

vineri, 28 februarie 2014

SALATA DE BOEUF


   

              Salade de boeuf mistique ©  
   
            “Salade de boeuf mistique”, sau mai pe româneşte salată de boeuf, sau şi mai pe româneşte, salată de bou mistic sau salată mistică pentru boi - totuna - este gătită în special în scopul iluminării oricăror boi agnostici sau sceptici, care nu cred în trezire şi iluminare. Pentru aceasta se ia în prealabil boul şi se trimite la biserică, la maslu, pentru a scoate din el energiile şi entităţile negative, numite impropriu draci.                 
            Sigur, salata de boeuf dacă ştii cum se scrie, sau măcar dacă te uiţi cum se scrie pare la prima vedere o mâncare franţuzească, dar de fapt, acest fel de mâncare inventat din greşeală în anul 1860 de bucătarul francez Lucien Olivier, chef la propriul său restaurant Hérmitage, din Moscova este rusesc la origine. Salata a fost cunoscută de ruşi iniţial sub numele de salată Olivier sau salată de iarnă, apoi reţeta pierzându-se a fost reinventată de ruşii sovietici şi cunoscută drept salată Stolichny. Aşa că, fiind rusească puteţi să-i ziceţi în continuare fără grijă, salată de bef sau salată de beof, că oricum nimeni nu mai e interesat nici de piure - "purée" - din moment ce el este pireu, nici de grapefruit - greipfrut  - din moment ce el este gref sau grefă şi nici de "choux  à  la crème" dacă prăjitura este Şoaalacrem, asta ca să nu mai vorbim de laptele de pasăre Buldăneşti care ar trebui să fie "boule de neige". Cui îi pasă astăzi că mâncăm băscuţe comuniste iar nu păscuţe creştine, cremwurşti, cremvuşti şi crenvuşti în loc de crenvurşti, că atunci când muşcăm dintr-un senviş, sau dintr-un sanviş, sau sanvici, sau sandviș, sau sendviș, sau sendvici de fapt muşcă dintr-un sandvici, care de fapt ar trebui să fie sandwich. Până la urmă puteţi zice orice doriţi şi cum vă vine la gură, că democraţia, slavă Domnului este din belşug pentru toată lumea.  
         
           
            Prepararea salatei. Notaţi!    
            Goliţi mintea de gânduri şi în timp ce ziceţi mantra cristică: “Doamne Iisuse Cristoase Fiul lui Dumnezeu şi al lui Brahma, miluieşe-mă pe mine păcătosul - sau păcătoasa - că nu ştiu ce fac!” coborâţi-o aşa goală puşcă cum a rămas, direct în inimă. Când simţiţi că EEKG-ul s-a mai liniştit şi îndreptat binişor, luaţi Vedele, şi îndepărtaţi de la ele cu băgare de seamă Brahmanele, Aranyakalele şi Samhitele Yajur-Veda şi Sama-Veda, păstrând doar partea lor simbolistică abstractă cu care rezonaţi. Din cele două Samhite rămase, Rig-Veda şi Atharva-Veda luaţi doar partea lor comună, cea filosofică, mai cărnoasă, pe care o adaugăţi la Upanişade şi puneţi-le împreună cu câteva mierte, la fiert, într-o oala minune, cu apă de Gange. Nu uitaţi să adăugaţi puţină energie cristică, căci altfel compoziţia devine total nesărată.         
            După ce auziţi sunetul Om, sau Aum ţâşnind din oala minune înseamnă că miertele sunt fierte, şi-atunci scoateţi Totul, tocaţi-l mărunt până nu mai rămâne Nimic şi veţi obţine imaginea clară a conştiinţei dizolvată în absolut. Să ştiţi totuşi că paradoxal, în vacuumul Nimicului rezultat există totuşi un punct de singularitate care însă este atât de mic şi de deştept, încât nici măcar cu imaginaţia nu poate fi văzut. Bazaţi-vă pe existenţa lui, căci el reprezintă carnea sau esenţa chintesenţei tuturor teoriilor spiritualistice ştiinţifico-fantastice niueigiste şi tot el reprezintă ingredientul de bază al oricărei salate de boeuf ezotericistică. După obţinerea Nimicului, acoperiţi-l cu câteva texte budice şi cu teoria mecanicii cuantice şi puneţi-l la rece pe o vimană. Dacă nu aveţi vimană, deşi vimane găsiţi în Vede câte vreţi, el se poate pune şi pe o farfurie zburătoare daniken sau pe una dintre cele 25.000.000 de nave extraterestre ale confederaţiei galactice condusă de Ashtar Sheran, pe care o puteţi lua din literatura de specialitate ştiinţifico-fantastică niueigistă.   
            Atenţie, zeama de Gange inforenegizată, rezultată din fierberea textelor sacre nu se aruncă la canal, ci se păstrează într-un recipient pranic, pentru gargară.            
         
Separat, extrageţi cu băgare de seamă mazărea lemuriano-atlanto-dacică din salata teosofică blavatskyană şi morcovii karmici din ghiveciul antroposofic steinerian, fierbeţi câţiva cartofi dulci, dintr-aceia preferaţi de cea de-a o sută maimuţă împreună cu două, trei rădăcini filosofice de păstârnac din câmpurile de cinabru. Tăiaţi morcovii, cartofii şi păstârnacul, precum şi câţiva castraveciori muraţi şi gogoşari în oţet, în formă de cubuleţe, mercabale sau floare de lotus cu o mie de petale şi după ce vedeţi că nu mai ţipă şi nu mai mişcă niciunul puneţi legumele astfel mărunţite la rece, într-un portal galactic, sau pe o tăbliţă trismegistică de smarald viu, şambalagesc, împreună cu mazărea şi cu câteva măsline de heruvim. Ziceţi de trei ori “Namaste” şi o dată “Tatăl Nostru”, apoi faceţi deasupra lor câteva incantaţii cu “Hare Krishna, hare, hare, pupu-ţi ciocu’ tău divin!” ca să intre în reacţie alchimică şi să dobândească prin transmutaţie calităţie nutritive spiritualistice necesare. Presăraţi deasupra lor câteva sutre şi citate din Biblie şi-apoi, în vederea pregătirii maionezei mistice, dacă sunteţi un bărbat adevărat, puneţi-vă ouăle la fiert în două părţi apă vie şi una de bulion kybalion... Ziceţi “Doamne ajută!”şi căutaţi-vă un loc la o mănăstire budistă Zen sau un loc de muncă într-un harem. Dacă însă sunteţi o biată femeie la cratiţă, o doamnă în societate şi din cale-afară de vioaie şi imaginativă în pat, atunci puneţi la fiert două ouă Fabergé dacă aveţi prin casă, dacă nu, merge şi cu alea de găină, dar luaţi-vă gândul de la iluminare şi mulţumiţi-vă doar cu trezirea.     
            Secretul unei salate spiritualistice gustoase constă în pregătirea corectă a maionezei mistice. Pentru sosul de maioneză aveţi nevoie în primul rând de credinţă precum şi de cele două gălbenuşuri fierte tari şi de un galbenuş crud, proaspăt, de şarpe Kundalini. Apoi vă mai sunt necesare următoarele ingrediente: creier de broască, lut, păr de femeie, un ou de pui sugrumat, o cârtiţă, un rac, o talpă de şobolan mort, două piei de şarpe, sânge şi maţe de arici, un ştreang de om spânzurat, un liliac, un pumn de ţărână de mormânt şi altul de la cai verzi pe pereţi, seu de vacă, o pană de porc zburător, câţiva grunji din sarea vitelor, un culcuş de iepuri, o mâna de om mort, vine şi gâtlej de lup, nişte zgură de la un cuptor părăsit, scamă de lup, piedică şi păr de la mort, o coţofană, clocitură de la raţe, o ulcică cu apă de la lac, una cu apă de fântâna părăsită, cărbuni, doi, trei ani luaţi vacilor şi oilor împrejurul sărbătorilor Sfântului Gheorghe, usturoi descântat la ziua Sfântului Andrei, ceva streche, vărsături de la câini, niscai praf de la găină, un cioc de cioară, o mătură lepădată de o vrăjitoare, o pereche de pantaloni lepădaţi, puţină arsură, marmură, cremene, hârtie, o broască cusută la gură, o cană de făină măcinată în sac, o turtă de grâu şi ceva piept de femeie, legătura de la legatul cununiilor flăcăilor şi fetelor, mătrăgună, un strop de nebuneală, lucrul spurcat aruncat în aşternut, sau în faţa casei, sau în spatele casei.
       
            O! Pardon! Am greşit! Îmi cer mii de scuze! Acestea sunt ingredientele de la sosurile cristice pentru blesteme, vrăji, vrăjeli, fapte şi făcături, ale căror reţete secrete au fost transmise din babă-n babă, de la nevestele din haremurile nemuritorilor decenei daci şi pe care le puteţi citi în cartea oricărui solomonar. În orice caz, bine că mi-am amintit! Dacă sunteţi foarte credincios şi cu frica lui Dumnezeu şi vă este bine după ce vă daţi cu capul de podele, atunci continuaţi aceste practici de umilinţă şi penitenţă străvechi, atât de plăcute Domnului. Dar dacă aveţi ameţeli, dureri de cap, cucuie inflamate, greţuri, stări de vomă şi vărsături, sunteţi irascibil, vă scade apetitul de orice fel, nu vă mai interesează nimic, asudaţi, suduiţi şi nu mai vreţi decât o funie şi o bucată de săpun, sau în cel mai rău caz şoricioaică sau lame de ras, să ştiţi că asta nu întotdeauna de la creierii zdruncinaţi cu metanii vi se trage, ci de cele mai multe ori înseamnă că aţi fost vrăjiţi, blestemaţi, fermecaţi, făcuţi din vorbe sau făcuţi cu făcături şi fapte. 
            Şi-atunci, dacă nu vreţi s-o împopistraţi şi s-o bilibizdrociţi şi mai rău, fie mergeţi la popă să vă dezlege, fie, dacă aveţi mai puţini bani de aruncat pe prostii, cumpăraţi cartea cu titlul “RUGĂCIUNI FOLOSITOARE CREŞTINULUI ORTODOX - Editura Biserica Ortotoxă Alexandria 2002”. Acolo de la pag. 385 la pag. 389 veţi găsi o rugăciune specială de patru pagini adresată lui Dumnezeu direct, scrisă cu mult har şi meşteşug duhovnicesc, ca să vă ferească sau să vă dezlege El de atacurile diavoleşti, băbeasco-rromo-vrăjitoreşti şi psiho-ho-tronice, de care fie vorba-ntre noi, nici dracu nu vă mai dezleagă, darămite Dumnezeu...                    
            Şi dacă vedeţi că nu ţine figura cu rugăciunea, nu pierdeţi timpul, mergeţi degrabă pe la babe, pe la şamani, pe la vraci, încercaţi şi cu bioenergoterapeuţi şi cu maeştri patalamaţi supraînălţaţi şi treziţi care se bat cu cărămida-n piept la televizor, faceţi tratamente cu orgoni, cu agheasmă, cu cristale, cu
 arhangheliţe, cu urină, cu iubire, cu rugăciuni extraterestre, cu apă chioară, cu apă vie şi apă moartă, cu arbori, cu cuante, cu îngeri păzitori şi arhangheli, cu câini maidanezi, cu iubire universală, cu pisici la cafenea, cu clisme, cu îmbrăţişări, cu venin de albine, cu florile Bach, cu fân, cu bijuterii şi cu etcaetera, şi dacă nici cu medicina ilegală adevărată nu vă trec vrăjile şi blestemele, luaţi-vă inima-n dinţi şi cu ce bani v-au rămas, dacă v-au mai rămas, mergeţi într-un final la doctor, acolo unde trebuia să vă duceţi de prima dată şi faceţi-vă analizele şi urmaţi prescripţiile medicale.
            Vă sfătuiesc însă să evitaţi psihologii, care or să vă spună că aţi avut probleme în copilărie cu tatăl vostru şi de asemeni şi psihiatrii şi neurologii care or să-ncerce să vă scape pentru totdeauna de partea aceea de creier unde cred ei că s-au cuibărit blestemele şi vrăjile şi mergeţi doar la medicii de specialitate şi luaţi medicamente, nu mai beţi urină. Părerea mea. Şi dacă nici cu medicina legală nu vă ies pasienţele atunci mergeţi direct la Institutul Medico-Legal. De-abia când veţi ajunge acolo puteţi să spuneţi cu mâna pe inimă sau cu amândouă mâinile puse pe piept, că oamenii de ştiinţă sunt nişte idioţi, dar că idioţi sunt şi doctorii chiar dacă ei nu sunt oameni de ştiinţă, atâta vreme cât medicina nu este o ştiinţă, ci o farsă, menită să ascundă adevărul despre adevărata natură a omului ca fiu de Dumnezeu! Păi ziceţi şi voi, cum să-i dai medicamente unui Fiu de Dumnezeu? Asta-i culmea! Păi Cristos nu a luat în viaţa Lui măcar o aspirină, un coprol sau un eferalgan...        
            Vă rog încă o dată să scuzaţi confuzia regretabilă cu ingredientele şi cu alunecarea în adevărurile fantasmagorice atât de adevărate ale Evului Mediu Contemporan! Reţeta de salată de boeuf este o treabă spiritualistică extrem de serioasă şi profitabilă pentru evoluţia spiritualistică, trezirea şi iluminarea dumneavoastră şi dacă nu suntem atenţi iese o salată de varză, iar acest lucru se întâmplă deoarece toate teoriile şi conceptele spritualistice niueigiste cu care se operează în nevăzute şi care compun orice salată sunt varză, aşa că reiau. Notaţi vă rog!  
  

            Pentru sosul de maioneză mistică, dincolo de credinţă aveţi nevoie de cele două gălbenuşuri fierte tari şi de un galbenuş crud, proaspăt, de şarpe Kundalini, o sticlă de ulei de perje divine, zeamă cuantică de lămâie New Age din câmpiile morfogenetice, o lingură îndoită de muştar orgonic de la bunicu marca Uri Geller, sare de mare de Himalaya, piper. Prepararea maionezei este destul de simplă: gălbenuşurile le frecaţi bine cu energii superfluidice din dimensiunea treişpe-paişpe, adăugaţi ulei câte puţin şi mixaţi - în sensul de “amestecaţi” -, fie prin frecare manuală mecanică cuantică, fie prin frecare tantrică, fie cu mixerul, fie chiar şi mixterul, dacă locuiţi la periferie şi nu ştiţi să ziceţi mixer. Apoi adăugaţi zeama de lămâie, câte puţin, şi muştarul, tot câte puţin - atenţie să nu vă sară muştaru’ în ochiu lui Shiva, şi-apoi iar mixaţi şi iar puneţi ulei şi energii cristice, până aveţi maioneza mult dorită. O dregeţi cu sare şi piper la final.    
            Într-un bol tibetan mai mare cu care biorezonaţi se adaugă acum toate ingredientele şi trei sferturi din maioneza mistică. Nu uitaţi să adaugaţi şi Nimicul pe care l-aţi lăsat la rece, căci altfel vă iese o altă variantă de salată numită à la russe cunoscută printre români drept à la rousse, adică salata roşcatei. Buuun... aşadar, după ce aveţi şi Nimicul în bolul tibetan, amestecaţi cu grijă, iar apoi, salata astfel obţinută aşezaţi-o pe un platou şi cu ajutorul unui cuţit mai lat, de tăiat corzi şi stringuri încercaţi să îi daţi forma dorită.     
            Cele mai indicate forme sunt cele clasice, în special de piramidă holografică tip Ceahlău, deoarece, la două treimi de baza piramidei există un loc mistic unde legea entropiei nu funcţionează, iar salata, chiar dacă se alterează rămâne în locul acela veşnic proaspătă şi mistică. Fiind rusească la origine, salata dumneavoastră poate căpăta formă de basarabie sau de bucovină sau poate arăta ca o cloşcă cu pui de aur, ca un kalaşnikov, ca o seceră şi-un ciocan, ca o steluţă cu cinci colţuri sau chiar ca un tanc, depinde în ce dispoziţie vă aflaţi. Pe de altă parte însă, ea fiind totodată şi românească puteţi s-o faceţi în formă de casa poporului, de politician, de catedrala mânuirii neamului, de coloana infinitului, de sfinx, de babe, de taraboste, de decebal, de tăbliţă tip tărtăria, de guţă sau de teleguţă. Aveţi voie trei încercări iar după aceea, cu maioneza rămasă ornaţi salata.   

            Gustaţi! Dar vă rog, gustaţi! Este important. Dacă salata are gust de poamă acră nu se comentează gustul, deoarece s-ar putea să vă treziţi brusc. Şi nu oricum, ci cu salata răsturnată peste ceacra sahasrara. Soacra şi soarta nu iartă niciodată. În această situaţie nu o aruncaţi la canal - de salată vorbesc acum, nu de soacră -, ci, urmaţi îndemnul mamei soacre şi faceţi din ea supozitoare. Dacă vi se face roşu sau negru înaintea ochilor şi simţiţi că vi se dilată conştiinţa peste limitele universului infinit, nu vă speriaţi, că-şi revine ea. Dacă din întâmplare v-aţi lăcomit şi aţi gustat prea mult şi vi s-a aplecat şi nu mai vrea să stea dreaptă, să ştiţi că nimic nu este întâmplător. În această situaţie e bine ca până sosesc musafirii să vă băgaţi degetele pe gât şi să trageţi un pui de somn veşnic.

           
Salata se serveşte la antreuri, dar dacă nu aveţi antreu puteţi să o serviţi şi la sufragerie. Vă sfătuiesc să evitaţi să o serviţi dumneavoastră personal, chiar dacă aţi muncit la ea şi sunteţi gazdă. Rugaţi pe unul dintre invitaţi să o facă în locul dumneavoastră, şi asta nu pentru că cine serveşte se numeşte servitor, ci pentru că reclamaţiile, glumele deplasate, înjurăturile de mamă şi salata întoarsă pe rever ca la tenis o va primi el, care este mai aproape. Înainte de servirea salatei, dacă unii dintre musafirii dumneavoastră sunt mai neevoluaţi sau au stomacul mai sensibil şi vă spun răspicat că nu înghit toate bullshiturile spiritualistice, zâmbiţi înţelegător, daţi-le o pălincă mare, apoi una după ceafă, şi la urmă aruncaţi-le şi puţin praf în ochi cu câteva citate din diverşi maeştri impostori celebri la modă ca să se trezească. Succesul este garantat.    

            Poftă bună şi  
            Trezire şi iluminare plăcute!

vineri, 31 ianuarie 2014

BOUL ŞI BELEAUA



         
          Radiestezierea unui anunac© 
            - sau boul şi beleaua -          
           
         - Astralopitecule, anunacu ăsta al tău e de belea! Are chacrele cât roţile de moară şi o aură superbă, curcubelioză, ca un caleidoscop. N-am mai văzut aşa ceva. Ia zi, este un astralopitec?  
           
- Nu e.            
            - E astralopitic?         
            - Poate fi.       
            - E calibrat?   
          - Cum adică să fie calibrat? Vrei să z
ici dacă l-am prelucrat mecanic pentru a obține forma și dimensiunile lui actuale? Nu, n-am făcut-o. Înafară de câteva şuturi în cur, şi câte o palmă după ceafă, când şi când, dar numai când a fost obraznic, nu l-am atins nici măcar c-o cheie de paişpe. Dacă îl vezi aşa mititel este pentru că el nu creşte. Nu a crescut deloc de doi ani încoace. I-au căzut antenele şi blăniţa, i-a apărut puful ăsta auriu pe corp, i-au crescut două corniţe şi i-au înmugurit aripile, dar de crescut n-a mai crescut... Aşa e neamu’ lui de anunaci... he, he, astralopitici.


          - Nu, nu astfel de calibrare mecanică... La calibrarea energetică mă refeream. Şi nu la calibrarea aparatelor, cea ştiinţifică, metrologică, standard, care foloseşte calibratoare pentru calibrarea aparatele de măsură a presiunii, temperaturii sau multifuncţionale, şi nici la cea energetică nucleară pe care o practică fizicienii nuclearişti cu aparatele lor specifice de calibrare, ci la cealaltă formă de calibrare energetică mă refeream.           
             - Care cealaltă? Nu înţeleg. Eşti radiestezist?          
           - Da, sunt! Şi la calibrarea energetică despre care vorbeşte renumitul cercetător David Hawkins şi odată cu el, toţi radiesteziştii, mă refeream eu. În accepţiunea noastră, a radiesteziştilor, câmpurile energetice “calibrează” deasupra şi sub nivelul de conştiinţă 200.                       
            - Cum vine asta, "calibrează"?
            - Habar n-am! Aşa se zice. Dar cum fac ele, câmpurile astea energetice de calibrează, câtă vreme nu sunt aparate, nu ştiu să-ţi spun, după cum nu ştiu nici sutele de niveluri de conştiinţă în ce fel de unităţi de măsură se exprimă. Dar astea, pentru noi radiesteziştii sunt nişte bagatele fără importanţă. Şi ce dacă nu ştim? Treaba e că dacă ele calibrează prin sine după plac, şi nu se lasă calibrate, asta înseamnă că vorbim despre un fel de... ştiinţă, nu!? 

            - Da, aşa s-ar părea. Un fel de ştiinţă... Ce fel de ştiinţă?    
           - Divină dar nu divinatorie. Radiestezia... aceasta este ştiinţa. Unii radiestezişti, printre care mă număr şi eu considerăm că este chiar o artă ştiinţifică. Alţii spun că este o ştiinţă artistică... În orice caz, în calitate de ştiinţă extrasenzorială, ea se foloseşte de nişte instrumente special calibrate, cum ar fi de pildă bagheta magică, pendulul, ansa, nuieluşa de alun, pe de o parte, sau de mintea, intuiţia sau plesneala radiestezistului în calitate de om de ştiinţă şi de artist, pe de altă parte. Cu puţin noroc, prin intermediul acestor intrumente aproape ştiinţifice, noi putem descoperi în pământ apă, păcură, cosoni, râme, piramide şi moaşte. Iar dacă tu, ca radiestezist profesionist mai ai şi un raportor, din acela pe care îl găseşti printre rechizitele şcolare, atunci poţi măsura cu precizie şi rigurozitate aproape matematică, cantitatea de Duh Sfânt - sau dehaş cum i se mai zice în termeni ştiinţifico-fanastici familiari -, pe care o conţine oricine şi orice. Să luăm un exemplu. Zi un cuvânt!           
           - Belea.          
          - Ei bine, să ştii de la mine că beleaua este îmbibată cu dehaş, şi dacă ai ghinionu’ să dai în ea chifteşte de Duh Sfânt. Dar chiar şi aşa, la măsurători radiestezice cu ansa şi raportorul, sau doar cu intuiţia sau imaginaţia, ea poate prezenta un nivel de dehaş destul de contradictoriu. Beleaua este întotdeauna relativă unui bou, c-aşa zice românul, un bou şi-o belea. Uite, dacă nu eşti un bou de neevoluat, iar beleaua o priveşti ca pe o lecţie karmică, din care poţi să tragi un folos spiritual, indiferent dacă ţi-a luat foc casa, te-a părăsit nevasta, sau ai ajuns să trăieşti din mila publică şi să dormi pe sub poduri şi prin canale, atunci beleaua este benefică. Şi cum o belea nu vine niciodată singură, cu cât mai multe belele, cu atât mai bine. Te-ai scos!        
            - Glumeşti?    
            - Nu. Sigur, deîndată ce dă beleaua peste tine îţi este tot mai rău în viaţa aceasta, te vezi singur şi părăsit şi este disperant să te trezeşti aruncat la marginea societăţii, dar vezi tu, beleaua pe care o suporţi îţi scurtează ciclul karmic. Datorită ei, într-o viaţă viitoare vei fi fericit, economisind ulterior câteva zeci bune de vieţi, pline de suferinţă şi chin. În acest caz, cu raportorul şi ansa, sau folosind doar propria sa inspiraţie pe post de baghetă magică, orice radiestezist te poate anunţa că eşti posesorul unei frumoase belele cu un conţinut de DH de circa 70-80%, ceea ce nu-i de colea. Dacă rămâi paralizat în urma unui accident şi ajungi să te hrănească rudele, vecinii sau infirmierele cu biberonul, chiar dacă eşti plin de escare şi neschimbat de o săptămână, poţi să ai nesperata şansă să beneficiezi de o belea chiar şi cu un dehaş de 90%, care crede-mă, este şansa vieţii tale... câtă ţi-a mai rămas... dacă ţi-a mai rămas. Poţi să te consideri deja trezit şi în mod sigur, într-una din următoarele cinci sute de vieţi care te aşteaptă imediat ce dai colţu’ vei scăpa din lanţurile samsarei şi te vei ilumina.           
            - Ce interesant! Şi toate astea de la o belea... Vasăzică, tot răul spre bine. Bun, şi dup-aia?    
            - Care dup-aia? Nu înţeleg...
            - După ce te iluminezi, ce se-ntâmplă cu tine mai departe?
            - Nimic. Nu există niciun “dup-aia
. Iluminarea este capăt de linie.          
            - Şi nu-i plictisitor să nu te mai aştepte nimic?       
            - Habar n-am.

          - Aha! Şi dacă nu tratezi beleaua ca pe o lecţie karmică şi dai din coate şi te zbaţi să ieşi iar deasupra şi încerci să o înlături, atunci cum e dehaşul?      
            - Atunci eşti un fraier de neevoluat care încearcă să se opună destinului şi dacă scapi de belea ai ceea ce meriţi! În această situaţie, la măsurători radiestezice reiese limpede că eşti “un bou, ca toţi boii, puţin la simţire”, deoarece beleaua ta se dovedeşte că are un conţinut de dehaş derizoriu, de care ar râde şi curcile. Iar curcile, fie vorba-ntre noi au mult mai mult dehaş decât tine ca bou şi ca pârlita ta de belea. Vei rămâne un adormit şi nu te vei trezi nici într- o mie şi una de vieţi! Vai de steaua, horoscopu’, karma, astrograma şi planul tău de dezvoltare calibrat pe etapa evolutivă în care te afli, pe înzestrările şi deschiderile tale, dacă înlături beleaua...!         
            - Nu-mi prea vine să cred...   
         - Nu!? Dar ciobănaşul din balada naţională “Mioriţa” cum crezi că a procedat? Ai tu impresia că s-a opus destinului? Aş! El era un ghiolban, un analfabet de cioban evoluat, cu ghină pe el de la blestemele căpătate în neam, până la a trei suta generaţie, care şi-a depăşit condiţia doar multiplicându-şi dehaşul prin nonacţiune.
Ăla băiat deştept! Şi biserica tot aşa te-nvaţă, chiar dacă se şterge undeva cu teoria ciclului karmic... Ai o belea? E mare? Foarte bine! Nu rata ocazia! Roagă-te! Înseamnă că Dumnezeu te iubeşte şi are planuri mari cu tine. Ei, ce zici, îmi dai anunacu să ţi-l radiesteziez puţin? Doar să-l calibrez...            
            - Crezi că-i bine?       
            - Sigur că e bine. Prin radiestezierea lui cu ansa eu pot afla într-un minut cât de îmbibat este el cu dehaş, ce saturaţie procentuală are. Dar nu numai atât, căci eu, ca artist radiestezist practic cea mai înaltă formă de radiestezie, la care au acces doar câţiva iniţiaţi aleşi, cu grade mari, numită radiestezie spiritualistico-intuitivă, care reprezintă o încununare a împletirii gândirii logice, raţioanle, cu cea ilogică, iraţională şi absurdă. Cele două tipuri de gândire sunt atât de strâns şi de perfect împletite, încât nimeni nu le mai poate descâlci, darămite despleti. Aşa încât eu, după ce-i număr cercurile pot să-ţi zic câţi ani are, cum stă cu cu indicii de transcendenţă, oboseală, obrăznicie, sinceritate şi tupeu, cât de mari îi sunt aichiuu’, eichiuu’, sechiuu’ şi techiuu’, abilităţile, inabilităţile şi dizabilităţile lui... şi orice vrei tu să mai ştii despre el.   
            - Ce sunt eichiuu’, sechiuu’ şi techiuu’?      
          - EQ, SQ, TQ sunt coeficienţii emoţional, spiritual şi de tembelism. Uite cum voi proceda... voi intra direct în Akasha, în Banca de date Universală, cum i se mai zice, în care sunt păstrate toate informaţiile despre lumile văzute şi nevăzute, trecute, prezente şi viitoare, despre lumea materială şi sprituală, iar acolo voi face nişte investigaţii la nivel spiritualistic. Este o ocazie, crede-mă! Foarte puţini dintre noi avem dreptul să o facem. Dincolo de ce ţi-am zis până acum am putea afla cine este el de fapt, ce pattern cognitiv are, care este scopul venirii lui în mahala, cine l-a trimis, ce ne rezervă viitorul... multe chestii de-astea. Poate că aflăm şi unde este Cartea ta...           
            - Nu ştiu ce să zic... Întreabă-l pe el...          
         - Anunaki, dragule, n-ai vrea tu să mă laşi să pun puţin ansa pe tine, să folosesc gândul meu, precum şi câmpurile vibraţionale ale corpului meu, ca să stabilesc rezonanţa cu câmpul tău propriu de energie, astfel încât să accesez informaţii pe suport energetic despre natura ta animată?
Numai puţin să vedem cât dehaş ai tu de la Doamne-Doamne... Îţi fac o mică diagnoză şi gata, vrei?  
            - Hai sictir!    
           
- Ce-ai ziiiiis....!?      
            - Eşti un bou!

            - Băi Astralopitecule, anunacu-ăst-al tău are techiuu’ prea mare. E o belea!

            - Nu, nu e o belea! Este el mititelu’ cam tembel, nimic de zis, dar e o binecuvântare.

 

Sursă foto1 www.portalroman.com
şi
foto 2 www.ziare.com

marți, 7 ianuarie 2014

BAŞCHEŢII LUI DUMNEZEU



BAŞCHEŢII LUI                                                                                                              

Am rupt un pic din Dumnezeu                                                                                           

Ce-I pasă Lui că am fost eu... !?                                                                                        
Ce-I pasă Lui că-s fiul Său,                                                                                                   
Sau că sunt Y, sau că-s X !?                                                                                               
Îl doare-n pix.                                                                                                                     

Ce-I pasă Lui că vreau Lumină,                                                                                         
Că surd şi orb cobor în tină                                                                                                
Că niciun leac nu îmi alină,                                                                                               
Dorul de-a şti, că nu mai pot... !?                                                                                      
Îl doare-n cot.                                                                                                                     

Ce-i pasă Lui că-I sunt advers,                                                                                            

Că m-a zvârlit în univers                                                                                                   
Şi nici nu s-a oprit din mers,

Sau că-L iubesc, sau că înjur !?

Îl doare’n... la başcheţi.

Dan Ioaniţescu©