BIOCENTRALA
BIOCENTRICĂ
Facts
Imediat
după sărbători, datorită unei căderi masive de zăpadă, lucrătorii de la
hidrocentrala Lotru XIV- deşi lăsaseră
centrala pe pilot automat în grija unui inginer supraveghetor,
nu au mai reuşit să ajungă la serviciu. Cum nimic nu
este întâmplător în multivers, inginerul s-a îmbătat şi a adormit. În aceste
condiţii nimeni nu a mai reuşit să vadă în mod fizic barajul şi, după cum este
ştiinţific cunoscut în biocentrism, lucrurile sau fiinţele cărora nu le dai
atenţie nu sunt, nu există, decât dacă le observi. Conştiinţa este cea care
face ca realitatea palpabilă şi universul să existe. În primele două zile de la
producerea dezastrului, deşi nimeni nu a reuşit să ajungă la faţa locului ca să
constate cauzele inundaţiilor şi a căderii de curent, din afirmaţiile
susţinătorilor teoriei biocentrismului de la acea dată, barajul împreună cu
inginerul şi cu hidrocentrala se pare că au dispărut definitiv.
Explicaţii
Conform
specialiştilor în teoria biocentrismului inventată de Robert Lanza, cuantele
biocentrice ale barajului, de conivenţă cu cele ale hidrocentralei, odată ce
s-au eliberat din structurile în care fuseseră îngrămădite de conştiinţa
oamenilor, nu au mai colapsat în baraj şi în hidrocentrală, cum ar fi fost
firesc, ci, conform teoriei mecanicii
cuantice au făcut cu totul altceva. Ce au făcut ele nimeni nu ştie, după cum nu
se ştie nici în ce colţ de univers şi cu ce scop s-au deplasat. Acest lucru
însă a făcut ca toată apa din lacul de acumulare să se scurgă în albia râului,
care, aşa cum era de aşteptat s-a dovedit mult prea neîncăpătoare pentru trilioanele
de kilolitri eliberaţi.
Apa
din lacul de acumulare, ar fi putut, prin cuantele sale biocentrice să
colapseze în altă parte şi să dispară odată cu barajul şi hidrocentrala, dar din
nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat. Apa, după cum toată lumea ştie de la
Masaru Emoto încoace are propria sa voinţă, memorie şi conştiinţă. Marea
majoritate a moleculelor ei nu a uitat faptul că oamenii au băut-o şi apoi au
urinat-o, nu a uitat că ea a fost amestecată în vin, nu a uitat că ea a fost
nevoită să zacă prin fose septice, să se amestece cu puroaie şi deşeuri
otrăvitoare, să fie bătută în piuă, după cum nu a uitat nici celelalte
nenorociri şi samavolnicii la care supus-o omul de-a lungul istoriei sale
milenare. Apa a reacţionat pozitiv din punctul ei de vedere. Există o justiţie
a apei. Moleculele apei, aşa cum o dovedesc studiile lui Masaru Emoto, deoarece
păstrează în memoria lor atât istoria locurilor pe unde ea a mai umblat, precum
şi întreaga istorie a Terrei – şi, ceea ce este şi mai rău, toate acţiunile pe
care ea le-a întreprins în situaţii similare atunci când energia sa potenţială
s-a transformat în energie cinetică -, au reacţionat rutinard. Cuantele apei au
sfidat biocentrismul lui Lanza şi s-au repezit să facă ceea ce mai făcuseră şi
cu alte ocazii asemănătoare. Scăpate de sub control şi observaţie strictă, cuantele
au profitat de lipsa de atenţie a oamenilor şi de dispariţia barajului şi,
antrenând în mişcarea lor chiar şi cuantele din moleculele de apă pline de
pace, iubire şi armonie, au luat-o ca proastele la vale, distrugând totul în
calea lor. A fost pentru prima dată când iubiroticii au trebuit să admită că
iubirea, o fi fiind ea cel mai important lucru din univers, dar odată
dezlănţuită, devine devastatoare.
Nici
memoria pietrelor, a nisipului sau a cimentului din betoane nu a fost de niciun
folos. Barajul nu avea mai mult de cincizeci de ani vechime, iar în memoria
pietrei nu se afla nicio informaţie benefică despre viaţa inteligentă, care s-o
determine să facă o acţiune morală. Cuantele barajului nu au ţinut cont nici
măcar de părerea vestitului medic alchimist Paracelsus, care susţinea în
secolul XV-lea că pietrele deţin un vast univers de cunoştinţe despre originea
formării Pământului şi a Cerului şi că în memoria lor infinită regăsim întreaga
istorie a Universului şi implicit a omului, ci s-au conformat teoriei
biocentrismului. Pur şi simplu, fără niciun fel de considerent pentru miile de
vieţi care urmau să dispară, ele s-au evaporat în neant, sau au revenit în
carierele de piatră, nisip sau balastiere din care fuseseră extrase. Iar acest
lucru s-a întâmplat pentru că nu a existat în acel moment nicio conştiinţă
umană care să le înţeleagă şi să le ţină sub control. Nicio femeie nu a fost
zidită la temelia barajului aşa cum se obişnuia pe vremea lui Negru Vodă, căci
dacă măcar o singură conştiinţă umană ar fi fost incorporată în baraj, atunci
ea, nemuritoare şi nepieritoare fiind, ar fi putut ţine construcţia şi cuantele
în control.
Dezastrul care a afectat cincizeci
de localităţi, ar fi putut fi evitat au opinat deopotrivă popii, specialiştii
în The Secret şi maeştrii în Miracole, dacă aşteptările oamenilor ar fi fost cu
totul altele, ştiut fiind că gândul este cel ce creează realitatea. Dacă
oamenii, şi în special locuitorii din aval ar fi fost pregătiţi mental pentru o
minune sau pentru o improbabilitate, lacul, chiar şi în absenţa barajului, nu
s-ar mai fi revărsat. Religioşii ar fi putut muta lacul şi munţii riverani din
loc doar cu ajutorul credinţei şi al Sfântului Duh, namastienii ioghişti ar fi
integrat lacul în absolut, iar namastienii niueigişti tahionici ar fi făcut ca
apa să dispară pur şi simplu, fie în trecut, fie într-un univers paralel, chiar
înainte de dezastru. Dar cum majoritatea oamenilor şi-au pierdut credinţa şi nu
mai sunt dispuşi să creadă în minuni, nici în memoria apei sau a pietrelor, ci doar
în facturile emise de Compania de Electricitate, iată în ce situaţie
catastrofală s-a ajuns.
Deznodământ
Lucrurile
însă au arătat aşa doar până ce echipajele de deszăpezire au ajuns la locul în
care, doar cu trei zile în urmă se produsese oribila catastrofa. Nu mare le-a
fost mirarea tuturor celor prezenţi când au constatat că atât hidrocentrala,
cât şi barajul şi lacul de acumulare erau la locurile lor. Cât despre
inundaţi... hmm... acestea nici măcar nu avuseseră loc. Tot ce se întâmplase şi
ţinuse prima pagina a ziarelor şi fruntea ştirilor canalelor de televiziune părea
că se petrecuse doar în imaginaţia oamenilor, căci odată priza de conştiinţă
luată cu locul presupusului dezastru, toate cuantele au revenit degrabă să
colapseze în locurile ştiute. Astrologii au dat vina pe un portal neprevăzut,
namastienii au invocat buclele de timp, iar popii au susţinut că a fost
lucrătura diavolului.
Concluzii
În
ciuda tuturor acestor păreri contradictorii, ştiinţa totuşi a învins. Biocentrismul
a reuşit astfel să se impună ca noua paradigmă a ştiinţei.
Sursa: Formol în Nas.