UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

joi, 31 ianuarie 2013

EXTRATEREŞTRII ? DE CE ?



           

          EXTRATEREŞTRII


          De ce nu înţelegem ?

        Rezultatul progresului tehnologic de astăzi este indubitabil un rezultat al cumulului de cunoaştere ştiinţifică adunat de omenire de-a lungul istoriei ei, de la prima piatră cioplită folosită ca unealtă şi până la staţiile orbitale şi la comunicarea prin sateliţi. Prin adăugare de noi cunoştinţe ştiinţa şi aplicarea ei în materialitate, respectiv tehnologia au evoluat în funcţie de nevoile oamenilor.    
         Sigur că, dacă privim în urmă la performanţele în materie de construcţii ale strămoşilor noştri, rămânem uneori nedumeriţi cum de a fost posibil ca, fără mijloacele tehnologice de astăzi, să ridice temple şi piramide uriaşe sau să fasoneze până la perfecţiune blocuri mari de piatră şi să le monteze fără mortar. Dacă este să împărţim opiniile rezultate din blocajul de care sunt cuprinşi atunci când trebuie să dăm un răspuns coerent, avem deodată câteva categorii mari de opinanţi:   
          1. Ignoranţii şi nepăsătorii, mai precis cei care nu ştiu şi nici nu doresc să-şi bată capul şi aici intră majoritatea oamenilor prinşi în lupta pentru supravieţuire, de la care mai mult decât un „o fi, dar cui îi pasă ?” nu poţi să scoţi.   
         2. Religioşii, adică cei care consideră că este un miracol de la Dumnezeu, el fiind acela care le-a transmis cunoştinţele tehnice prin Graţie Divină, tot aşa cum a făcut ca măgăriţa lui Balaam să vorbească cu el sau i-a transmis lui Moise planurile şi cotele tehnice pentru Chivot.           
           3. Entuziaştii sau visătorii, cei care ştiu „sigur” că oamenii antici au deţinut nişte presupuse secrete păstrate de la presupusele civilizaţii umane anterioare, conform unei teorii a unei presupuse ciclicităţi în istoria omenirii, teorie care spune că omenirea a apărut şi a dispărut de mai multe ori de pe Terra, datorită cataclismelor şi că a luat-o mereu, orbeşte, de la început, ultima variantă şi cea mai slab dotată tehnologic fiind varianta pe care o trăim noi azi. La baza primelor rase şi civilizaţii umane, astăzi dispărute, au stat extratereştrii. Şi-aici părerile li se despart, în funcţie de imaginaţia şi setea de taine şi mistere spiritualiceşti sau conspiraţioniste ale fiecăruia: ori noi cei de azi descindem direct din ei, ori suntem un produs al experimentelor lor genetice ori ei, extratereştrii au rămas printre noi şi ne conduc sub formă de reptilieni, etc.           
            Şi desiguri, cei mai mulţi entuziaşti sunt cei din categoria celor care afirmă că oamenii au fost ajutaţi de extratereştri la ridicarea construcţiilor megalitice, plecând de la vizionarul Daniken care toată viaţa s-a străduit să potrivească perfect un triunghi, într-un pătrat.
          4. Paranormalii sunt acei entuziaşti care presupun şi cred că anticii au deţinut capacităţi extrasenzoriale cu ajutorul cărora au învins gravitaţia şi au reuşit să transporte prin aer, prin levitaţie, blocuri mari de piatră, să le ridice şi să le aşeze perfect unele peste altele. Ba mai mult, dincolo de telekinezia colectivă, tot din categoria „puterea nemăsurată a gândului” ei au deţinut secrete psihice de „înmuiere” a pietrei care o făcea plastică şi i se putea da orice formă de bloc „monolit”.     
           5. Scepticii adică cei care îşi recunosc neputinţa de a da un răspuns argumentat ştiinţific pe bază de dovezi concrete, însă care socotesc că anticii au găsit şi au aplicat soluţii tehnice mai simple sau mai complexe decât suntem noi capabili să ne imaginăm astăzi. Iar aceştia nu au depus armele şi nu au aderat la răspunsuri confortabile şi fără riscuri izvorâte din imaginaţie, aruncând găina moartă ba în curtea extratereştrilor, ba în cea a lui Dumnezeu, ci ei caută în continuare răspunsuri tehnice satisfăcătoare. Scepticii sunt de regulă profesioniştii, respectiv arheologii, inginerii şi arhitecţii a căror meserie este legată în mod direct de tema construcţiilor. Şi chiar dacă nu sunt un specialist, la această ultimă opinie ader şi eu, şi despre aceasta am să încerc să argumentez aici.          
           
           Ciudăţenii     
           Totdeauna am fost intrigat de faptul că, deşi s-au investit zeci de milioane de dolari în antene parabolice uriaşe îndreptate către spaţiul cosmic şi staţii ultraperformante de emisie-recepţie pentru a reuşi o minimă comunicare cu extratereştrii şi dincolo de faptul că de atâta vreme, cu toate nenumăratele mesaje trimise de noi în eter nu am primit şi nu am surprins nici măcar un singur mesaj de la ei, ei bine, cu toate acestea, oamenii văd peste tot extratereştri şi farfurii zburătoare, ba mai mult, primesc mesaje particulare de la ei, prin channelinguri dubitabile. Aici pentru mine se rupe filmul raţionalităţii şi simt cum alunec într-un film SF.         
            Tot astfel este de mirare pentru mine faptul că, deşi hoaxerii care fac cercuri în lanuri de atâta vreme hrănind iluzia mesajelor ezoterice absconse provenind de la alte civilizaţii şi-au asumat farsele şi au şi demonstrat în ce constă tehnica producerii lor, totuşi aceste „crop circles” continuă să înflăcăreze minţile fanilor ahtiaţi de „dovezi” extraterestre. Iar şirul legendelor urbane, pentru cine este interesat, este foarte mare în domeniul acesta vast încărcat cu extratereştri, cu nave, cu răpiri, cu probe găsite în sedimente, cu imagini photoshopate şi cu mărturii ale unor persoane dornice de publicitate, minţile fabricanţilor de „dovezi” neîncetând să scornească una mai dihai decât alta.
            Revenind totuşi la construcţiile anticilor am observat că între supertehnologiile de construcţie presupuse a fi extraterestre şi rezultatul în plan arhitectural există o prăpastie. Nimeni nu se miră de ce arhitectura unor astfel de construcţii este extrem de simplă şi neelaborată, după cum nimănui nu-i pasă de faptul că ceea ce a rezultat nu este niciodată o minune de arhitectură, ci una doar de monumentalitate şi de tehnică de construcţie. Ori dacă s-au transferat secrete extraterestre de construcţie, apoi cele legate de materialele de construcţie şi de arhitectură se pare că nu erau deloc interesante iar oamenii au fost lăsaţi să facă după cum i-a tăiat capul, nişte construcţii relativ simple, din piatră.  
            Acest lucru se vede foarte limpede la construcţiile piramidelor în trepte care la civilizaţiile precolumbiene s-au mărit prin adăugare de blocuri de piatră peste vechile piramide ale celor cuceriţi, dar şi la primele încercări de piramide ale egiptenilor, cum este bunăoară cea de la Saqquara făcută de arhitectul Imhotep pentru faraonul Djosser din care se vede cum evoluează cunoştinţele de arhitectură de la mastabale la piramide în trepte, până la monumentalele piramide de la Gizeh culminând cu cea a lui Keops. Nimic nu a venit cu hîrzobul din cer, ci a apărut prin încercări şi acumulări succesive       
          Acelaşi lucru este de observat şi la temple. Chiar dacă egiptenii au fost primii mari urbanişti ai omenirii, până la romani nu s-a pomenit să se utilizeze în construcţii materiale ca betonul, cărămida arsă sau sticla, nici în arhitectură arcul de boltă, şi nici în hidrotehnica apeductele şi alimentarea cu apă a clădirilor cu mai multe nivele. Odată cu romanii a apărut şi tehnica modernă în construcţii.     
            Aşa că, dacă dorim să rămânem în domeniul observaţiilor atente şi să nu cădem în păcatul halucinaţiilor cu extratereştri, atunci va trebui să constatăm şi să aplaudăm pe de o parte ingeniozitatea transportului, fasonării, ridicării pe poziţie şi îmbinării blocurilor de piatră, acurateţea execuţiei construcţiilor şi orientarea lor astronomică făcută cu precizie matematică, versus rudimentaritatea materialelor de construcţie şi a arhitecturii sărace. Misterele, ca mai toate misterele, vor fi cândva, probabil, dezlegate.          

           Cum gândeau anticii ?        
            Iată o întrebare la  care ar trebui să reflectăm puţin. Desigur că în ceea ce priveşte satisfacerea cerinţelor şi necesităţilor primare nu există nicio diferenţă de gândire pragmatică între noi. Şi ei ca şi noi duceau o luptă pentru existenţă, pentru hrană, adăpost, apărare, etc. În schimb, dacă ar fi să procesăm realul aşa cum îl procesau ei, aici am avea cu toţii dificultăţi, deoarece credinţa lor despre realitatea văzută sau nevăzută diferea faţă de a omului modern, în funcţie de credinţele lor spirituale, religioase, filozofice, sociale şi a nivelului de cunoştinţe, paradigme care îi determinau să reacţioneze în mod diferit de noi la stimulii realităţii exterioare. Normalul existenţei lor era altul decât al nostru şi altele le erau motivaţiile multora dintre acţiunile care nouă ni se par azi bizare, barbare sau misterioase. Aztecii scoteau în fiecare zi inima unui ostatic din piept pentru ca să răsară soarele, dacii îşi trimiteau prin suliţi elita masculină cu mesaje la tenebrosul Zamolxis, viaţa spirituală a egiptenilor antici se învârtea în jurul vieţii de după moarte şi a importanţei decisive a zeului faraon pe Pământ, spartanii îşi aruncau în prăpastie copiii firavi şi infirmi, pe când romanii îi aruncau în Tibru, hinduiştii ardeau de vii soţiile defuncţilor şi câte şi mai câte...        
            Şi atunci, atâta vreme cât templele şi construcţiile funerare reprezentau o aplicare în materie a ideilor despre credinţele lor religioase, de foarte multe ori, ca să înţelegem de ce o anumită clădire sau monument au fost construite într-un anume fel iar nu în altul şi ca să înţelegem cum se serveau de tehnologie pentru a-şi atinge scopul, va trebui să ne aşezăm confortabil în mintea şi în credinţele lor şi să abordăm prin ochii lor realitatea. Şi chiar să abordăm în felul acesta etapele tehnologice care au condus la finalizarea acelei clădiri sau celui monument.        
            Dar putem ? Arheologii afirmă că este posibil. Există pentru genul acela de înţelegere lanţului tehnologic operaţional privit prin mintea şi mentalitatea oamenilor civilizaţiilor dispărute o altfel de arheologie. Arheologia experimentală.  

            Abstract vs. pragmatic
        
             Mai este însă un element, deloc neglijabil, în ceea ce priveşte modul lor de gândire şi anume acela al gândirii tehnice, privită ca rezultat al gândirii abstracte. Deşi modul de gândire tehnic ar trebui să decurgă din nivelul şi profunzimea cunoştinţelor ştiinţifice şi să fie o consecinţă practică a unei gândiri abstracte şi creative, iată că nu la toate civilizaţiile antice s-a întâmplat acest lucru. Şi aici mă refer la civilizaţiile precolumbiene care trăiau un soi de paradox tehnologic. Să luăm bunăoară civilizaţia maya. Deşi cunoşteau cercul şi îl foloseau în matematică, vezi Observatorul astronomic mayaş de la Chichen Itza, totuşi nu utilizau nici roata olarului, nici roata de moară şi nici roata de car. Şi deşi nu utilizau roata de car, deoarece nu descoperiseră forţa şi utilitatea tracţiunii animale, ei construiau drumuri pietruite pe care mergeau pe jos. Pe de altă parte, aveau cunoştinţe de metalurgie, sau cel puţin despre extragerea şi prelucrarea aurului şi argintului, din care îşi confecţionau obiecte de podoabă, dar foloseau încă arme şi unelte de obsidian şi trăiau practic în epoca de piatră, ca toate civilizaţiile mezo şi sud-americane. În mod excepţional alte civilizaţii amerindiene foloseau bronzul pentru mici unele sau arme, însă niciuna dintre ele nu a cunoscut roata şi sticla.         
            O economie bazată pe agricultură şi înapoierea tehnologică în care trăiau amerindienii şi care presupunea un efort uman considerabil pentru dominarea naturii nu este totuşi relevantă dacă o contrapunem performanţelor matematice, medicale şi astronomice pe care le-au dovedit. Ca o civilizaţie să prospere fără să cunoască şi să utilizeze roata este de-acum un fapt senzaţional. Faptul că invazia spaniolă a curmat drumul lor ascendent, într-o direcţie tehnologică diferită de a altor popoare antice, distrugându-le civilizaţia şi schimbându-le traiectoria ridică o chestiune care ar putea deveni interesantă în contextul în care  America ar fi fost descoperită astăzi. Ce lucruri esenţiale au descoperit ei sau ar  fi putut descoperi dacă civilizaţia modernă (pentru vremea aceea) nu le-ar fi curmat atât de brutal existenţa. Ce anume ar fi putut ei cunoaşte de care noi să nu avem azi habar ?    
            Iar cum întrebarea trebuie pusă la două capete, întreb din nou: ce lucruri esenţiale ne-au scăpat nouă, sapienşilor după ce am descoperit roata ? Am descoperit noi oare toate lucrurile simple care ne-au uşurat existenţa pe formulele de civilizaţii pe care am mers până acum, sau am pierdut din vedere pe parcurs unele care ne-ar fi dus în cu totul altă direcţie, aşa cum necunoaşterea roţii a făcut totuşi ca societăţile amerindiene să progreseze, până la a face trepanaţii pe creier cu cuţite de obsidian.     
            Sau să pun şi altfel întrebarea: câte lucruri esenţiale care ne-au modificat viaţa şi despre a căror existenţă ştiau anticii a trebuit să le redescoperim noi pe parcursul istoriei noastre ?  De câte ori am strigat „Evrika !” redescoperind de fapt apa caldă ? Păi ia să enumerăm câteva: electricitatea descoperită de egipteni, chirurgia cerebrală descoperită de popoarele Anzilor, America descoperită de vikingi, hârtia igienică şi tiparul descoperite chinezi,  betonul descoperit de romani... şi câte altele. Iar dacă lucrurile stau aşa, atunci la capitolul redescoperiri ar trebui să mai adăugăm ca prioritate viitoare şi acele tehnologii de prelucrare şi ridicare a megaliţilor pe care le utilizau ei şi care pentru noi astăzi constituie un mister.  
            Aruncând cu nonşalanţă rezolvarea misterului în cârca extratereştrilor, d’apoi aceasta este cea mai uşoară şi confortabilă cale de a te descotorosi de problemă şi de a nu-ţi mai bate capul cu ea. Comoditatea mentală şi pofta de senzaţional şi de mister perpetuu va face ca acest mod facil de „rezolvare” a problemei să dăinuie. Şi-apoi intervine partea financiară. S-a dovedit că tainele, misterele şi secretele, parte reale, parte scornite, de pe urma cărora au curs valuri de cerneală, au adus cu ele şi profituri mari în încasări de la plătitorii ahtiaţi după asemenea „dezvăluiri”.
           
           Păi şi-atunci ?          
            De ce trebuie să îmbrăţişăm teoria extraterestră atâta vreme cât explicaţiile pot fi chiar lângă noi, dar încă nu le vedem ? Sunt aceste informaţii lipsă, toate numai taine ascunse de Vatican şi de guverne, aşa cum susţin fără nicio dovadă concretă anticonspiraţioniştii care argumentează doar cu presupuneri ? Nu-mi vine a crede, atâta vreme cât marile biblioteci ale lumii antice astăzi nu mai sunt. Civilizaţiile s-au distrus una pe cealaltă iar acolo unde conducătorii cotropitori au fost luminaţi, cunoştinţele cuceriţilor nu s-au pierdut, nu s-au risipit şi nu au fost distruse. Din păcate cunoştinţele s-au pierdut odată cu deţinătorii lor, căci nu luminaţii au stat în fruntea armatelor invadatoare.          
            Cum ar fi arătat astăzi civilizaţia modernă dacă creştinii în furia lor de a-l impune pe Dumnezeu nu ar fi ars Biblioteca din Alexandria ? Ce lucruri neştiute ne-ar fi dezlegat astăzi minţile dacă am putea recupera codicele pierdute sau distruse ? Cum ar fi să putem înţelege scrierile etruscă, protoelamită, rongo-rongo, olmecă, toltecă sau istmică sau cea de pe tăbliţele de la Tărtăria ?   
            Dar deoarece cu prea mulţi de „dacă” picăm în varianta imaginativă, care nu rezolvă problemele, ci dimpotrivă, le amplifică, variantă de altfel identică cu acei mulţi de „dacă” care au devenit de-acum certitudini pentru adepţii extraterestrialităţii geniului uman, e bine să ne oprim aici cu speculaţiile.  Geniul nu este o particularitate a minţii umane apărută în epoca modernă. Geniul uman este o calitate perenă a cărei dovadă o putem întâlni peste tot în istoria umanităţii şi mai cu seamă în astronomie, matematică, filosofie, arte, arhitectură şi ingineria construcţiilor şi faptele strămoşilor noştri. Geniului uman i se cuvin toate aplauzele iar nu presupuşilor extratereştri.
Părerea mea.

Sursă foto necunoscută (Facebook)

marți, 22 ianuarie 2013

ASHTAR - CONFEDERAŢIA GALACTICĂ



       CONFEDERAŢIA GALACTICĂ  
          Confederaţia Galactică este compusă din trei Federaţii Galactice distincte: a Luminii, a Întunericului şi a Clarobscurului.           
            Ishtar este zeiţa asiriusiană harismatică şi nurlie a fertilităţii, războiului, iubirii, şi sexului şi Comandanta Supremă a Confederaţiei Galactice. Din vremuri imemoriale zeiţa s-a înfăţişat imaginarului umanităţii în diverse chipuri, ea fiind cunoscută şi adorată de către akkadieni, asirieni şi babilonieni şi pomenită în epopeea lui Ghilgameş, iar din ordinul regelui Nebuchadnezzar al II-lea i s-a construit în Babilon în anul 575 Î.H., un portal intergalactic cunoscut şi ca Poarta lui Ishtar. Zeiţa însă a mai fost adorată şi de către sumerieni ca Inanna, de indieni ca zeiţa Kali, de greci ca Afrodita, de romani ca Venus, de egipteni ca Isis, de fenicieni ca Astarte, de canaaniţi ca Ashteroth, de ugariţi ca Athtart, de cartaginezi ca Tanit, de etrusci ca Uni-Astre, de sirieni ca Atargatis, fiecare popor zicându-i cum i-a venit lui mai bine la gură.
           Deşi legenda spune că un oarecare Tammuz a fost iubitul ei din tinereţe, adevărul este totuşi că nu el a fost primul, ci Tartar, care a iubit-o ca un nebun încă de pe vremea când era fecioară neprihănită şi-i strălucea muladhara ca o novă de se vedea cale de patru galaxii. Şi fugea bietul Tartar îndrăgostit de la şcoala lui din Tarascon, ca să vină hăt, până la Poarta ei din Babilon şi să-i aducă bifteck-uri de minotaur, de centaur sau de bou Apis tocmai din constelaţia Taurului şi câini fierbinţi din constelaţia Câinelui Mare şi să-i cânte serenade. Nu ştiu să zic dacă Ishtar putea să desluşească serenada lui Tartar de miile de serenade, oftături, fluierături, icnete, sudalme, miorlăieli, interjecţii, yodlere şi ţipurituri ce se auzeau pe sub balcoanele ei zi şi noapte, cert este însă că Poarta lui Ishtar, deşi puţin fisurată, fiind stelară şi neutilizată încă, era fireşte mereu închisă. Dar asta până într-o zi când, Tartar pipăind-o mai bine i-a găsit crăpătura. Prihănirea şi amorul nebun care au urmat apoi au fost de numa-numa.   
            Pe linie paternă este foarte greu de spus ai cui urmaşi sunt de fapt cei patru strănepoţi care conduc Federaţiile Galactice, respectiv Ashtar, Mushtar, Bishtar şi Shishtar, deoarece dincolo de cei doi străbunici cerţi ai lor, Ishtar şi Tartar, şirul lor personal de bunici şi taţi proveniţi din toate speciile extraterestre a fost colosal. Iar asta s-a întâmplat deoarece atât bunicile cât şi mamele lor au moştenit de la Ishtar o poftă insaţiabilă de sex, ceea ce a făcut ca cei patru veri să nu semene defel între ei, nici la numărul de vertebre, nici la lungimea coarnelor, a copitelor sau a cozilor şi nici măcar la culoare. Străbunica Ishtar însă nu este însă părtinitoare şi îi iubeşte pe toţi strănepoţii ei în egală măsură, iar faptul că este nemuritoare la origine şi arată aproape ca nouă, i-a permis să şi-i facă pe toţi amanţi.          
            Ba mai mult, Ishtar nu este deloc deranjată de faptul că toţi strănepoţii ei au corpul acoperiţi cu solzi, iar al ei doar cu păr, ba din contră, afirmă ea cui e dispus s-o asculte, căci în momentele când îi onorează nurii, ei sunt pentru ea excelenţi scărpinători şi epilatori...
Este o realitate... Toţi extratereştrii ştiu aceste lucruri... iar filozofii cocalarieni, din “coţohârla stelară”, “preaprihănita” sau “bătrâna sugativă” n-o scot pe Ishtar niciodată, dar desigur, noi ca iubitori de extratereştri ce ne aflăm nu trebuie să aplecăm urechea la răutăţile lor, chiar dacă şi strănepoţii o alintă "Coţo". Iubirea lor orgiastică şi pasională care prin părţile acelea de Univers nu este considerată incestuoasă, ci pură, a dat roade. Multe roade. Ishtar a născut, dar ce spun eu născut, a expulzat în serii de jerbe, o droaie de aştari, o grămadă de biştari, câteva şiştare şi doar un singur muştar iute din fire, care din nefericire însă, după ce că este defectiv de plural, s-a mai stabilit şi în Dijon...           
         Mai există un amănunt deloc neglijabil. Singura fiinţă normală, că entitate nu o pot numi, că prea e deşteaptă, frumoasă şi cumsecade este o anume Isis, verişoară mult mai îndepărtată a celor patru veri care conduc Galaxia, care a moştenit de la Ishtar veşnicia, harisma şi harurile dar mai puţin năravurile ei, şi pe care ea o pregăteşte în taină să-i devină succesoare, în caz că se va plictisi. Până una alta însă Coţo nu dă semne că s-a săturat să facă pe zeiţa, iar Isis duce o viaţă anodină, făcând pe contabilul şef la Morga din Astral şi avându-l ca director pe Anubis.         

       FEDERAŢIILE GALACTICE
    

               FEDERAŢIA GALACTICĂ A LUMINII
           Ashtar -
Legiuitorul luminator şi păzitorul păcii şi al nestricăciunii luminii şi  iubirii. În mitologia mitomaniacă niueigistă, Ashtar sau Ashtar Sheran cum mai este el cunoscut de către canalagiii spiritualistici extraterestrologi care îi aud vocea sub formă de tonuri de apel, de cod Morse în cap sau urechi, sau ca propriile lor gânduri este comandantul administrativ al Comandamentului Ashtar, care reprezintă de fapt divizia de zbor a Marii Frăţii a Surorilor de Lumină. Comandantul Suprem şi Consilier al Comandamentului Ashtar este însă Fiul lui Dumnezeu, mai precis Lord Sananda, care de fapt este o stare de conştiinţă divină sau Christică, adică Iisus, dar nu numai El, pentru că în acelaşi timp Lordul Sananda este şi Maitreya, Krishna şi altele. Iar ei toţi dimpreună cu alţii ca ei formează Biroul - sau mai pe americăneşte Office-ul - lui Iisus care este deţinut de Isus, Moise şi Ilie şi al cărui Manager este escrocontele de Saint-Germain.        
            De fapt însă, ca să respectăm adevărul istoric, despre care observ că în ultima vreme nu se prea mai interesează niciun extraterestrofan, numele de Ashtar i se trage pe de o parte, de la inventatorul lui, farfurologul George Van Tassel care l-a întâlnit în capul său pe data de
18 iulie 1952, dar şi de la porecla de Moaştăr cu care s-a ales de la verii lui. De ce tocmai Moaştăr?  Deoarece este notoriu faptul că Ashtar obişnuieşte să sugă măduva din moaştele sfinţilor din orice religie ar proveni ei, după care le umple cu Lumină şi le dă la pupat... Şi cui credeţi ? Păi cui altcuiva decât tuturor moaştărilor tereştri care se reped, se-nghesuie şi se-mping ca să bălească asupra lor cu puhoaie de pupici, pupirici, pupoaie şi pupoi evlavioşi şi înfocaţi sau să-şi frece de ele chiloţii, batistele, cruciuliţele, iconiţele sau portofelele, în funcţie de aşteptările de minuni pe care le au ei de la sfintele moaşte.      
           
Nu insist asupra importanţei şi a rolului benefic pe care Confederaţia Galactică a Luminii le are în viaţa de apoi promisă tereştrilor, cea de după asaltul cuantic în Noua Energie din dimensiunea a cincea. Lucrurile acestea sunt explicate pe larg şi cu lucşi de amănunte prin canalizările efectuate cu osârdie de către Ashtar în calitatea lui de comandant “en titre” a 25 de milioane de nave galactice aflate împrejurul Terrei, cu câţiva aleşi. Mai nou se poate constata că s-au tras mai la căldură, împrejurul Soarelui. Şi chiar dacă Ashtar şi acoliţii lui îşi spun cu emfază "Oştile Îngereşti" şi pretind că lucrează în echipă cu administratorii Planului Divin, mai precis cu legiunile lui de-alde Mihail, Uriel, Jofiel, Gabriel şi alţi fo 70 de Fraţi ai Luminii, şi chiar dacă fulminantul Colectiv Mesia format din 144.000 de maeştrii înălţaţi supranumiţi şi Vulturi sau servitori ai Luminii este gata să trezească toată umanitatea şi să-i ridice vibrăţiile, din nefericire însă, iată că Apocalipsa luminoasă cu inundaţiile şi tsunami-urile cu Lumină pregătite să potopească Terra nu s-a putut încă manifesta în toată măreţia şi splendoarea ei promisă. Şi ca un făcut, trezirea, saltul cuantic, alinierea planetelor, inversarea polilor, creşterea a 10 spire noi la ADN şi sfârşitul lumii nu au mai putut să aibe loc la data de 21.12.2012 şi s-au amânat ca de fiecare dată. La calendre. 
            De noua paradigmă nu mai poate beneficia nimeni deocamdată
şi asta numai din pricina lui Mushtar, comandantul Flotei galactice a Federaţiei Galactice a Întunericului. Din cauza lui şi a propriului şliţ defect, lui Ashtar nu îi iese bine socoteala cu Lumina şi îi dă mereu cu virgulă, chiar dacă Mushtar îi vine lui Ashtar ca un fel de văr de-al treilea şi ca un os în gât.   
            Un lucru însă trebuie reţinut. Toţi extratereştrii lui Ashtar împreună cu tovarăşii lor de natură mai mult sau mai puţin divină formează gaşca extraterestră a fiinţelor calde, bune şi blânde, ei fiind cei luminoşi, armonici şi iubitori,  cu alte cuvinte "băieţi buni da’ fără noroc". Concluzia ? Nişte nesăraţi.  
  FEDERAŢIA GALACTICĂ A ÎNTUNERICULUI          
         Mushtar
este o entitate de Întuneric pe cât de meticuloasă, prietenoasă şi tenace, tot pe-atât de irascibilă şi feroce, semănând în jurul său discordie, dezordine şi haos atunci când îi sare muştarul.
Dacă ar fi să ne luăm după spusele filozofilor kabalarieni, ar fi chiar un comandant de flotă mai bun decât văru-său Ashtar, deoarece însuşi numele lui în limba farsi denotă o persoană perseverentă, care nu-şi face treaba de mântuială şi nu lasă lucrurile neterminate. În plus, fiind un spirit liber, neîncorsetat de reguli şi legi, mai are şi un rafinat şi dezvoltat simţ al umorului. Nu de puţine ori el îşi găseşte plăcerea făcând glume proaste, bine condimentate şi de o excepţională calitate, ba stingându-i Lumina lui Ashtar, ori de câte ori i se iveşte ocazia şi oripeunde o găseşte aprinsă, ba dându-i să sugă măduva din schelete de pitecantropi sau de cotarle vagaboande provenind din constelaţia Canis Major, ba substituindu-se lui şi profeţind şi dând sfaturi aberante canalagiilor şi canalagioaicelor de pe Terra...  
            De fapt, ca să fim corecţi, nici acum nu se ştie prea sigur în mediul spiritualistic americănesc câte dintre canalizările profetice puse pe socoteala lui Ashtar îi aparţin lui şi câte sunt de fapt dezinformările lui Mushtar, dar lucrul acesta este prea puţin important acolo unde există o adâncă nevoie de iluzie. Şi nu trebuie să ne mirăm de acest dezinteres atâta vreme cât se ştie că marea majoritate a canalizărilor cu Ashtar sunt scornite chiar de canalagiii înşişi, pentru că s-au prins că sunt extrem de profitabile.          
            Câteodată navele spaţiale ale lui Mushtar mai sparg sau mai păcălesc blocada de Lumină protectoare dimprejurul Pământului instituită de Ashtar. Sunt arhicunoscute isprăvile lui şi ale extratereştrilor lui cu răpiri pe nave şi experimente genetice efectuate pe persoane a căror probitate morală şi sănătate mintală nu poate fi pusă la îndoială, precum şi cele cu babe fugărite şi violate noaptea prin porumb sau cu cercuri în lanuri făcute evident tot noaptea, la lumina lanternelor, de către hoaxerii  din Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă. Şi-apoi să nu uităm că el este acela care umple pampers-ii pruncilor şi pe ai bătrânilor cu
"Muştar de la Străbunica". Iată de ce, extratereştrii lui Mushtar sunt percepuţi de către pământeni ca "băieţii răi" care reuşesc întotdeauna.         
            Şi deoarece amândoi, atât Ashtar cât şi Mushtar sunt înrudiţi cu văru Bishtar, comandantul Federaţiei Galactice a Clarobscurului, dar
în acelaşi timp şi cu văru Shishtar-cu şiştarul de cleştar, ei toţi câteşipatru dimpreună cu străbunica lor Ishtar sunt răspunzători de bunul mers al daraverilor galactice.         


  FEDERAŢIA GALACTICĂ A CLAROBSCURUULUI       

       Bishtar
- este chivernisitorul cel bun al celor de trebuinţă vieţii, Comandantul Flotei Federaţiei Galactice a Clarobscurului dar şi trezorierul Confederaţiei Galactice. Deşi gurile rele extraterestre spun că ar fi bişniţar şi cămătar, realitatea este că nicio navă galactică federală nu ar putea fi construită fără un credit confederal, dar nimeni nu l-a controlat vreodată pe Bishtar să vadă ce comisioane practică pentru împrumuturi... Desigur faptul că el este cel care bate Galactul, moneda cubică pentru toată Confederaţia Galactică, cea pe ale cărei feţe apar profilurile verilor, al străbunicii şi al lui a făcut ca toată lumea să le zică banilor confederali în loc de galacţi, biştari. O fi vreun semn ? Şi ce dacă el are flota cea mai numeroasă şi mai bine echipată ? Asta nu denotă faptul că ar sta toată ziua-bună ziua cu mâna în caraiman, ci doar câteva clipe. Dar şi mai important este faptul că flota lui are rolul de tampon în caz de conflict între celelalte două Federaţii Galactice. Da, da ! Bine bine ! Dar cum nu există niciun conflict deschis, ci toată lupta între luminoşi şi întunericiţi se duce pe înfundate, totuşi uite că răsfăţul, klingoniencele îmbrăcate în blănuri baphometice şi cu şaluri din puf de îngeriţe, arhangheişele în rochii de seară somptuoase şi cu aripile poleite, midinetele de iubirici drogate care nu mai ştiu nici măcar ce înseamnă cuvântul sutien, darămite să poarte vreunul, precum şi toate orgiile dionisiace cu energii superfluidice de contrabandă sau de import care au loc frecvent pe navele lui galactice de lux, te îndeamnă să te gândeşti de unde are Bishtar atâţia biştari. Au nu cumvaaa.... !?    
            Extratereştrii clarobscurului sunt fiinţe normale, nici  prea bune, dar nici prea rele şi nu le place nici bezna, dar nici excesul de Lumină.  Ei sunt acei "băieţi deştepţi" care sunt întotdeauna plini de bani şi care fac lucrurile să funcţioneze la limita care desparte ordinea de haos, la limita legilor.      

            Shishtar  - nu are flotă galactică, în schimb are nişte informaţii care, dacă ar fi aflate de conducătorii altor federaţii galactice ar putea face ca laptele Galaxiei noastre să se acrească şi-apoi să explodeze. Shishtar ca păstrător al tainelor, misterelor şi secretelor originilor şi faptelor lor extraterestre strânge într-un şiştar galactic de cleştar toate beneficiile informaţionale ale celor trei genuri de acţiuni, de lumină, de clarobscur şi de întuneric, pentru că toate acţiunile luminoase şi întunecoase, dar mai ales cele clarobscure produc lapte şi miere ezoterice de diverse grade de puritate, că nu degeaba îi spune galaxiei noastre Calea Lactee, ei toţi aceşti comandanţi de federaţii precum şi ofiţerii lor superiori fiind galactotrofi. Ce este şiştarul galactic, o să mă-ntrebaţi ? Ei bine, el este o gaură roz, având proprietăţile unei găuri negre, şi despre care se ştie că are un ţuţuroi la partea opusă, un uger galactic la ale cărui sfărcuri sug cu toţii lapte, miere şi informaţii calificate. Iar informaţia după cum se ştie reprezintă cea mai pură, mai curată, mai subtilă şi mai perversă formă de energie şi ea este cea care dă viaţă şi consistenţă semantică Conştiinţei Universale, dar tot ea este cea care ar putea spulbera şi aneantiza orice structură. Iar singurul care ştie că Mintea Universală are aceeaşi structură şi esenţă cu mintea umană şi că ea, în forma de Conştiinţă Universală  prezintă o mică parte conştientă iar restul covârşitor al ei este neconştient este Shishtar. După ce pleacă de la ţuţuroiul şiştarului de cleştar al lui Shishtar, toată lumea e mulţumită: Ishtar pentru câteva momente scapă de al ei pruritus vulvae divin, Ashtar devine mai luminos aproape incandescent, Mushtar se întunericeşte şi se face şi mai întunecos, aproape de culoarea muştarului negru, iar Bishtar rămâne ca de obicei cu biştarii.

Sursă foto: necunoscută - Facebook