.jpg)
miercuri, 11 noiembrie 2009
miercuri, 4 noiembrie 2009
THE FUTURE OF ROMANIA !
TE FUTURA OOOFF ROMANIE !
-apel catre moguli, bancheri si preamultinationali-
Domnilor,
Insfacati vartos Romania de guler, dar debunaseama cu mainile politicienilor nostri si dati-o cu capul de pereti! Zdravan! Fara menajamente! Satisfactie garantata! Nu va temeti, e obisnuita! Vibratiile generate de izbituri se vor transforma intr-o minunata doina de jale. De la pereti sa nu v-asteptati la vreo reactie caci oricum nu veti auzi nici macar un sunet, desi, va asigur ca peretilor le place. Daca totusi nu credeti, lipiti-va cu bagare de seama urechile domniilor voastre de urechile peretilor si cu siguranta veti sesiza niste murmure... dar mai mult de cativa de "sanchiuverimaci" si peste ei vag, ca un ecou o "spasibabalshoe", nu veti putea deslusi. Dar e suficient si-atat incat sa va intareasca convingerea ca ati procedat cum se cuvine. Ceva pierderi colaterale pentru Romania? Hmmm...! Nu trebuie sa va formalizati cu scrupulele! Inafara faptului ca va agoniza-n tzarana, in rest... vor fi o multime de pierderi... Dar ce importanta poate sa mai aiba, atat vreme cat satisfactia este garantata iar banii investiti in politicieni vi se vor intoarce inmiit.
Oooops!!! Malaiul e bun, chiar daca romanii vor trebui sa-l adune pentru voi, neam de neamu' lor! Cui ii pasa!? Oricum, banii nu trebuie sa stea la fraieri!
luni, 2 noiembrie 2009
vineri, 30 octombrie 2009
ISTERIA BLOGARELII
Stresul de a tine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn si o dieta alimentara nesanatoasa constituie o combinatie potential letala care a inceput sa faca victime pe internet, potrivit New York Times.
In urma cu doua saptamani, in Fort Lauderdale (Florida) a avut loc inmormantarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a facut brusc infarct la varsta de 60 de ani. In decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct caruia i-a cazut victima in aceeasi perioada. Publicatia americana se intreaba daca este vorba de cazuri izolate sau de varful unui aisberg, amintind de lamentarile altor bloggeri care au pierdut mult in greutate sau au devenit obezi, care sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. Tulburarile acestea, poate chiar o boala in sine, sunt atribuite stresului aparut din cauza obligatiei de a furniza un ciclu permanent de informatii, intr-un domeniu in care concurenta este feroce.
Bineinteles ca nu s-a dat un diagnostic oficial de deces prin blogging, iar mortile a catorva dintre bloggeri nu sprijina teoria unei epidemii. De asemenea, nu s-a stabilit cu certitudine ca stresul atribuit acestei practici le-a grabit moartea. Insa prietenii, colegii si rudele decedatilor au inceput sa-si puna intrebari in legatura cu pericolele blogging-ului.
Unele dintre bloguri, aparute initial ca jurnale personale online, s-au transformat in ultimii ani in adevarate fluxuri de stiri, care concureaza cu media traditionale, mai ales in ceea ce priveste veniturile ce pot decurge din reclame. Presiunea este enorma, mai ales pentru freelanceri, navigatori pe internet platiti.
"Inca nu am murit, dar voi sfarsi in curand in spital din cauza unei epuizari nervoase", a spus Michael Arrington, fondator si director al TechCrunch, un blog popular despre noile tehnologii, care aduna milioane de dolari din publicitate. Arrington, care a castigat 15 kilograme in greutate in ultimii trei ani, atribuie insomniile stresului provocat de blog.
Bloggerii se plang de multa vreme de consecintele fizice ale muncii lor: a devenit chiar un laitmotiv ca acestia sa se planga de oboseala cronica pentru ca isi petrec o buna parte din zi si din noapte pentru a cauta informatii noi.
Multi bloggeri sunt platiti pe post, altii pentru numarul de cititori. Bloggerii isi construiesc un public prin intermediul exclusivitatilor sau prin volumul de stiri ori ambele. Viteza este cel mai important element in aceasta meserie. Unele site-uri, precum Gawker Media, ofera bonusuri angajatilor lor, de exemplu, daca o anumita pagina a fost citita de 100.000 de ori intr-o luna. Stacheta se ridica, astfel incat, cu cat acesta scrie mai mult, cu atat castiga mai mult.
Publicatia americana spune ca unii bloggeri ajung sa castige intre 30.000 si 70.000 de dolari pe an, in timp ce altii ajung sa obtina chiar si cifre cu sase zerouri.
Arrington a marturisit pentru New York Times ca, de multe ori, are "crize de anxietate" pentru ca a pierdut o informatie. Bloggerii au inceput sa fie constienti de riscurile meseriei, astfel incat au inceput sa faca schimb de sfaturi pentru supravietuire. In urma cu o luna, pe Problogger.com, australianul Darren Rowse, care scrie pe mai multe bloguri, a oferit cititorilor sai un manual de supravietuire: printre sfaturi se numara acela de a "taia lanturile scriiturii" si "a se intoarce la scrisul ideilor in carnetele".
Sursa: MEDIAFAX
joi, 29 octombrie 2009
ISTERIA VOTULUI
Orice socotim ca am vota, de fapt nu votam o persoana, un grup, o speranta sau o idee, ci din pacate votam un intreg sistem corupt care o ia de la-nceput ca de fiecare data. Aceasta-i drama votului la romani. Votam consecvent NESCHIMBAREA. Istoria postdecembrista ne-a dovedit-o cu varf si indesat.
Sa votam asadar mocirla morala in care ne complacem!
Noi? Nuuuuu...!!! Poporul roman votant poarta toata vina.
Partea trista e ca si noi, revoltatii, scarbitii, dezabuzatii, tot poporul roman se cheama ca suntem.
marți, 20 octombrie 2009
ISTERIA 2012
Trebuie sa va marturisesc ca viitorul ma incita foate tare, ca pe toata lumea de altfel. Unii spun ca datorita multiplelor variabile de care trebuie sa tinem seama, viitorul nu poate fi cunoscut, altii din contra, ca poate fi prezis cu exactitate de catre profeti si vizionari. Adevarul trebuie ca se gaseste ca intotdeauna, pe undeva la mijloc. Modelele teoretice noi ale fizicienilor asupra timpului ne indeamna sa fim precauti cu afirmatii apodictice de orice natura si permisivi la noile intelegeri. Acest ipotetic bulversant an 2012 a dat nastere din pacate nu la una, ci la cel putin doua noi paradigme. Una se refera la vibratii, si a fost imbratisata de spiritualisti iar alta se refera la apocalipsa, pe de o parte asa cum a vazut-o evanghelistul Ioan iar pe ea alta parte, asa cum este ea interpretata astazi de curentul New Age, varianta pe care au imbratisat-o ca de obicei foarte multi gura-casca... Cine stie exact ce va fi sa fie, afara doar de bunul Dumnezeu...!? Cu cat sunt mai multe pareri, cu atat literatura si filmele de "specialitate" vor trage mai multi bani de la adepti. In 2013 ne vom lamuri daca am facut o investitie in cultura si spiritualitate sau daca, ca de obicei, am dat obolul prostiei.
Apocalipsa din 2012 – o farsa de proportii uriase
Cercetatorul NASA David Morisson sustine ca profetia vechilor mayasi, conform careia lumea s-ar putea sfarsi la data de 21. 12. 2012, nu este nimic mai mult decat o inselatorie, care duce doar la imbogatirea promotorilor teoriei conspiratiei.
Timp de mai multe luni, NASA si un numar mare de astronomi au primit scrisori si e-mail-uri din ce in ce mai ingrijoratoare de la public, referitoare la posibilitatea larg raspandita ca Apocalipsa sa se petreaca in anul 2012.
Multe mecanisme sunt propuse pentru Ziua de Apoi, inclusiv coliziunea cu o planeta fictiva denumita Nibiru, activitatea letala de la suprafata Soarelui, alinierea cu centrul galaxiei si multe altele.
David Morrison a caracterizat toate aceste temeri folosind termenul "cosmofobie" - teama de cosmos, notand o uriasa dezvoltare a fenomenului numai in ultimul an. Dr. Morrison, un expert de renume mondial in ce priveste Sistemul Solar si impacturile cu asteroizi, este membru activ al serviciului "Intreaba un Astrobiolog" din cadrul NASA, unde ofera raspunsuri intrebarilor adresate de public.
A primit atat de multe intrebari legate de 2012 si de sfarsitul lumii, incat a simtit ca este cazul sa faca o investigatie ampla a chestiunii si sa lamureasca lucrurile. Una dintre cele mai interesante descoperiri ale sale este aceea ca distribuitorii filmului stiintifico-fantastic "2012", ce urmeaza sa fie lansat in luna noiembrie, alimenteaza inadins panica de pe Internet, in ceea ce se numeste "campanie virala de marketing".
Acestia au creat false pagini web de stiinta si ii incurajeaza pe oameni sa caute "2012" pe Web, totul in numele promovarii filmului, sugereaza studiul. De asemenea, majoritatea paginilor de Internet bazate pe teoria 2012 sunt lipsite de sens si difuze, fiind adesea realizate de oameni care au scris carti despre "dezastrul ce se apropie" si pe care incearca sa le vanda, mai mentioneaza studiul cercetatorului NASA.
Sursa: Phenomenica
miercuri, 14 octombrie 2009
joi, 8 octombrie 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Episodul al VI-lea - MANTICORADragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!
Liege.BlueIris spunea..."- Nu te mai văicări ca o babă, că asta nu e tot. În plus, conspiratorii vor..."
... sa te converteasca la buddhism, inainte de...
-Pai ce legatura are una cu alta?
-Ce conteaza! Un buddhist bun e unul mo...aaaa, adica, unul care...
-Care...? intreaba Sisif, nerabdator.
-Care a renuntat la toate rahaturile astea existentiale cu tenta intelectualista si care pune mana pe mop, scoboara in beciurile propriei constiinte si se pune pe lustruit.
-Pfiu, se stramba Sisif, plictisit, ma simt ca la o sedinta de partid!Ce dracu' sa mai curat? La cat alcool am ingurgitat, sunt mai steril pe interior decat o sala de operatie.
Nu termina bine de zis si in dugheana intra un schelet. Se indrepta spre bar unde comanda o bere si-un mop, scartaind trist din articulatiile anchilozate.
-Nah, ghinion!, se revolta Sisif. Mi-a luat asta mopul! Acu, tre'i s-astept sa-si bea amarata aia de bere. Totusi, ce naiba vor aia de la mine?
Cersetorul da ochii peste cap si sopteste misterios in vreme ce se departeaza, pivotand in piruete largi. Sisif il priveste uluit, remarcand abia acum ca seamana incredibil de bine cu Mulder, personajul din X-files:
-Intreab-o pe "doamna cu butucul". Ea stie. Si tine minte: lucrurile nu sunt ceea ce par a fi.
Ioana_du spunea..."E, daca nu sunt ce par a fi, macar sa ajunga pana la urma sa para a fi ceea ce sunt" gandi Sisif.
Ilogica pana si pentru el ideea ii ramase totusi in creier devorandu-i fiecare farama de atentie. Mereu isi dorise sa fie filosof, dar pana acum nu avusese ocazia si mai ales timpul necesar pentru asta. Perspectiva convertirii fortate la budism ii dadu elanul care pana acum ii lipsise. Arunca mopul cu o mana, iar cu cealalta se arunca pe el in ganduri.
"A fi sau a nu fi , asta e intrebarea" isi incepu el viata de filosof.
"Bai fraier esti!!" auzi el o voce muscator de ironica. "Asta e deja luata bai, fii si tu mai atent!"
Uimit si deranjat se ridica din ganduri si se intoarse asa, cam trei sferturi. Suficient cat sa vada cum ranjea la el .........o manticora!"Tu , Doamne, nu ma lasa !" isi zise Sisif. "Fie mi-au pus astia ceva in bere, fie nu se mai fac mopurile ca pe vremuri! Sau probabil ca li s-a pus pata pe mine budistilor, hindusilor si altora din categoria asta! Mi-au trimis o manticora??? Si mai are si o fatza oribila!"
"Nu cumva esti cam superficial? Te-ai gandit ca poate fatza mea, oribila cum spui tu ca ar fi, nu are legatura cu valoarea mea reala? Intrinseca?"
Rusinat, Sisif pleca privirea. Gasind pe jos o hartie o lua si nota pe ea IN-TRIN-SEC, si apoi privi manticora cu simpatie un pic fortata.
"Degaba, am apucat deja sa ma simt jignita" spuse ea si se intoarse, moment in care coada-i de scorpion atinse mopul. Coada mopului se incurca in coada unei galeti care se rasturna cu zgomot. Vazand cu coada ochiului galeata in cadere si vrand sa o prinda Sisif aluneca si se trezi intins de-a latul intr-o balta de apa murdara.
"Da. Eu si norocul meu!" murmura el in barba, resemnat. -
Dan Ioanitescu spunea..."Totusi nu-i chiar asa de rau! Sunt in viata! Pumnalele lungi or sa se plictiseasca si or sa intre in tecile lor, daca mai adast pe-aici." isi mai dadu in gand putin curaj, Sisif.
-Ce clantzani bah, asa la mine? Razi carevasazica? Stai ca pun eu acusi mana pe tine si te fac imaterial didactic! se stropsi Sisif la scheletul rezemat de bar. "o sa-l fac cadou la scoala primara, he, he!"
- Ce-ai ma cu shchiletele? se otzari Meropica peste claia rosie a uriasului. E bunica'miu! La mine a venit! Da-i pace!
Sisif netezi usor cu palma petecul lui de hartie, arunca pe furis un ochi in el si-i repezi apasat Meropicai una de sa-l tina minte:
-In- trin- seaco!
-Ce-ai zis ma? tuna claia rosie.
-Tu ce te bagi? ii raspunse Sisif. Sezi bland ca miaua, ca altfel pun manticora pe tine!Ioana_du spunea...- O, da, sa revenim la visul meu de-o viata: ala de a speria Meropice! ofta manticora incetisor.
- Tu iti imaginezi vreun moment ca ma sperii? tuna Meropica. Ia voila de te uita mai bine la rudele mele (si aici Meropica flutura aproape cu eleganta din mana in directia scheletului care ii privea ranjind), si zi-mi daca tu chiar iti imaginezi ca ma sperii!
- O bere si un mop va rog! striga manticora cu disperare in glas catre barman, in hohotele cam ruginite ale scheletului care semana cu Mulder (si parca si cu Scully). - Dan Ioanitescu spunea...
Reflectii genealogice
Comentariu pentru Ioana :)))
Putem trage concluzia fireasca ca Scheletul a fost parintele mamei sau al tatalui Meropicai dar, in acelasi timp si al lui Mulder si al lui Scully, din moment ce seamana atat de evident cu ei amandoi. Si-atunci.... fortand putin irealitatea in care ne zbatem si completand-o cu imaginatia, Meropica ar putea fi ori nepoata de frate/sora a celor doi, ori fiica lor rezultata din incest. Varianta a doua mi se pare mai atractiva. Nu stim inca daca pe Schelet, in fosta lui viata extrauterina, il chema Popescu, sau Ionescu, pentru ca pentru noi el este Scheletul. Si-atunci, cautandu-i Meropicai numele de famile si atasand-o de oricare dintre parinti(vezi Nic'a lui Stefan Apetrei Ciobotariul), o putem numi, scuzata-mi fie exprimarea licentioasa, fie Meropica Maldarulul Sculii Scheletului, fie Meropica Sculii Maldarului Scheletului...:)))))
Ambele variante mi se par plauzibile.Ioana_du spunea...MOAHAHAHAHAHHAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!
Era sa ma inec cu cafeaua, mai Dane mai, nu mai face din astea! Colega mea a consumat timp si energie sa prepare cafeaua si sa o puna in termosuri, nu e pacat sa o scuip eu pe monitor???
Mergem pe varianta fiicei rezultate din incest, si numele ei este Meropica Maldarului Sculii Scheletului.
Scuza-mi exprimarea licentioasa!
:)))))
Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!
luni, 5 octombrie 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Scriitorul Şerban Tomşa, bunul meu prieten, nu a parasit meterezele. Ca un idealist ce ma aflu fac o reverenta in fata lui, una in fata voastra si va urez lectura si inspiratie placuta! A la votre!EPISODUL AL V-LEA - CONSPIRATIA
- Şerban Tomşa spunea...
CONSPIRATIA
Cam tare... Totul era prea tare pentru el. Şi braţul Meropicăi, şi scaunul care se văicărea ameninţător sub el, şi vinul care îl păcălise, dându-i impresia că îl va mai înviora... Într-un timp aţipi cu capul pe masă. Gândurile îi fugiră ca un stol de gâşte reduse la tăcere de un camion lung şi greu. Era o inconştienţă dulce din care îl trezi un ghiont zdravăn.
"E Meropica", se gândi.
Dar nu era. Femeia uitase parcă de el şi se aşezase la masa unui uriaş cu faţa învăluită într-o hălăciugă de păr roşu şi cu nişte fălci impresionante.
"Adică să fi scăpat... ?"
N-apucă să-şi rumege bine presupunerea că urechile îi fură zgâriate de o voce străină care se milogea lângă el:
- Fie-ţi milă, stăpâne, de un biet amărât şi noroceşte-l cu o cină.
Mai mult din dorinţa de a nu atrage atenţia Meropicăi asupra lor, Sisif îi puse repede cerşetorului în palmă câteva monede.
- Să te ţină Zeus sănătos, îi ură înfometatul.
- Bine, bine, lasă ploconelile şi dispari !
- Fii atent, îşi schimbă zdrenţărosul dintr-o dată glasul, fii atent că eu am fost trimis să te previn că te paşte o mare nenorocire. Cu cerşetoria te-am pus la încercare...
- Cine zici că te-a trimis ?
- Tacă-ţi fleanca şi ascultă, că n-avem timp de colocvii ! se enervă străinul. Oameni tocmiţi te aşteaptă la două străzi de aici şi vor să te dea pierzaniei... Au pumnale lungi şi ascuţite şi dacă le pici în mână, nu vei scăpa.
- Aoleu, se trezi gemând Sisif, vai de capul şi de ciolanele mele !
- Nu te mai văicări ca o babă, că asta nu e tot. În plus, conspiratorii vor...
miercuri, 23 septembrie 2009
marți, 15 septembrie 2009
tata doar fotografii
Pentru cei carora poezia le hraneste si le coloreaza viata, le recomand cu tot sufletul cartea-obiect a bunului meu prieten DAN IANCU, poet consacrat. Il las pe el sa va vorbeasca despre poezie. Felicitari Dane!
tata doar fotografii
Posted on 08/09/2009 by Dan Iancu
Cartea poate fi comandata la mine prin e-mail: uhi4ge@rdslink.ro Pret: 21, 8 lei cu toate taxele incluse, inclusiv transport, inclusiv tva, inclusiv o gramadă de altele.ieri cineva rîdea de mine pentru că i-am spus planul meu “utopic”. vînd această ediţie şi finanţez altă carte. o fi greu, o fi uşor, habar nu am. normal aşa este. anormal e că aud diverşi spunînd că “poezia nu se vinde” sau poezia e “citită doar de poeţi”. asta e cumva anormal. spun cumva ca să fiu politicos. anormal e că poeţii nu se pot întreţine din ceea ce scriu sau pentru că scriu. anormal e că în şcoală poezia e tratată ca o doctorie amară. învaţă pe dinafară i se urlă copilului. de ce? nimeni nu răspunde pentru că nici profesorii nu ştiu. după aia stăm ca proştii şi privim pe cîte unul care ţine minte siruri imense de nume, obiecte, numere. poezia e incarcată de formule. eminescu e poetul naţional, nichita e nepereche, bacovia are vocabularul cel mai mic, barbu e matematician, blaga e în spatiul mioritic… cine mai are chef să descopere corola de minuni dintr-o poezie? în cadrul atîtor revoluţii în educaţie mai nimeni. cine mai are grija poeziei? aproape nimeni. de ce? nu ştiu.
eu citesc poezie. voi?
p.s. a se vedea aici.
Cine este DAN IANCU?
Pai... s-o lasam pe Bianca sa ne spuna. Spune-ne Bianca!
la o aniversare, poetul Dan Iancu, de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 5-02-2007)
http://www.romanialibera.com
DAN IANCU
O piatră de spus
Editura Vinea, 2004
note de lectură
“cînd doar am să-ţi tac,
precum veioza cu sticlă mată,
desprins de lumină, să nu bagi de
seamă cum trece timpul, să nu-l
numeri, să nu-l presari în toată
camera ca pe nisipul violet din
acvariu. doar să tac.
după care nu va mai fi loc să-ţi
înşiri aşteptarea peste fotografii
aproape alb negru. poate eu
înfloresc şi tu nu ştii.”
După alte două apariţii editoriale “Despre înţeles”, editura Cartea Românească-1997
şi bostonmylove, editura Eminescu-2002, Dan Iancu a recuperat o viaţă de om, debutând târziu dar la timp, cum se spune, o piatră de spus, grea, care-ţi simplifică rolul poeziei în viaţa uni poet, adevărata dragoste târzie dar, scrisă în puţine cuvinte, aşezate în pagină ca un medalion de valoare, a unei femei pe care o porţi în inimă în fiece clipă a respiraţiei sau cifru numerotat al apei sub semnul Dragonului:
“e uşor să răneşti cu apă, dar
rănile se vindecă mai greu. ca şi cum sîngele ar albi vederea. ca şi
cum rănile ar fi nişte guri însetate.
ca şi cum apa” (4.o1)
Cartea îi este dedicată Elenei:
“ai să înveţi că vorbele mele au trup întotdeauna şi mai ales gesturi”
Iar toate poemele dezvoltă un haiku aşezat sub formă de motto, ca un răspuns sau ca o posibilă explicare a unui dialog, în fapt cu sine, cu dicţie, să zicem cu literă diferită:
“coapsa fierbinte
miros adînc de lac
pietre privind mirate”
"azi noapte, cînd făceam dra-
goste şi mă mîngîiai ca pe un
fruct. mă minunam de tandreţea
ochilor tăi. mă luam cu privirea ta
într-o capsulă de mătase atăt de închisă la vremuri.” (3.12)
Urmărind evoluţia acestui poet atît de modest cu o poezie atît de profundă , sensuri largi pînă la chirurgia neermetică a cuvîntului, nesuperficial şi cu valenţe de durată, l-am descoperit în revista Online, cu un jurnal dedicat amintirii tatalui său, “tata doar fotografii” (15) :
http://www.aol.ro
“nu se poate nimic
nici amintirile nu se iţesc în ghiveci
doar înţelegerea e mai grea
rugoasă de cum creşte aiurea
peste întîmplătoarele obiecte
altădată lipsite de legături
aşa cum ne eram
nu mai ţin minte cum a fost la zece, dar nici la douăzeci şi nici la treizeci, iar la patruzeci eram departe. mîine un cinzeci imposibil sau corect ar fi ireconciliabil. aritmetica zecimală e limpede şi fără emoţii. graniţe puse cu mîna fără genetică.
cum ar fi mîine să te scot de acolo
recitînd poezii?”
Lui Dan Iancu, poetul,”jumătate de Zeu” care a trecut pragul anilor 50 de curînd, îi doresc, la o aniversare rotundă să scrie ca şi pînă acum!
Nu sunt critic literar , doar o admiratoare! Dacă poeţii se recunosc între ei , restul nu mai contează!
Bianca Marcovici
joi, 3 septembrie 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Episodul al IV-lea - Mitu sau Ulise?
Dragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!
MITU LU' SISIF
Episodul al IV-lea - Mitu sau Ulise?
- Şerban Tomşa spunea...
Sisif se opri o clipă să-şi tragă sufletul. "Să vezi că n-o să scap de nebună... E viguroasă, nu glumă !"
Ca şi când i-ar fi auzit gândurile, Meropica chicoti, râgâi, aruncându-i în nas un damf de alcool puturos, şi îl îmbrânci zdravăn, făcându-l să înainteze, împleticindu-se, câţiva metri.
"Nu e uzo, e basamac distilat la Pietroiul lui Diogene, crâşmarul, îşi spuse Sisif, după ce adulmecă aerul. Diogene ăsta avea o livadă prăpădită de portocali şi în mijlocul ei îşi amenajase o distilerie. Spunea că vinul este pentru oamenii cu răbdare. El, unul, nu avea asa ceva. Aşa că îşi distila portocalele şi smochinele răscoapte şi bea singur până adormea cu capul pe un pietroi şlefuit de vânturi sub formă de căpătâi. Când se trezea, îşi lua burduful cu rachiul acela acru şi usturător şi pleca, pe şapte cărări, către cârciumă. Era cea mai ieftină băutură. Meropicăi i-o servea direct de la ţeava cazanului... Dar nu pe degeaba. De fapt, dacă l-ar fi întrebat cineva ce a făcut cu ea, nici n-ar fi ştiut să povestească. Probabil că nimic, recunoştea el ruşinat."Nici neisprăvitul ăla de fiu-meu nu e prin preajmă", se gândi Sisif. E prin vreo tavernă, povestindu-şi aventurile. Mitu ăsta, sau Ulise, cum îi ziceau cei mai mulţi, avea o manie. Tot cioplea armăsari de lemn, pe care îi lăsa în faţa porţilor unde zărise niscai domniţe mai arătoase. Avea grijă să-i cioplească bidiviului toate podoabele, aşa că doamnele şi domniţele chirăiau de plăcere când zăreau statuia şi ţipau la stăpân, bătând din picioare şi poruncind ca opera de artă donată de vreun artist sărman , dar dornic să aducă bucurie altora, să fie adusă în curtea interioară. Noaptea , când toţi ai casei dormeau, Ulise ieşea din burta calului, iar femeia cea iubitoare de cabaline îi deschidea tânărului uşa iatacului. Gurile rele spuneau că lăudărosul ăsta nu avea de-a face decât cu sclave...
"Întrebarea este cum scap", se frământa Sisif, înaintând anevoie pe strada pavată cu pietre grosolane, de râu. Simţi o arsură pe burtă şi rămase trăsnit.
"Că doar nu...", rămase el uluit.
- Hai, mergi, mămăligă ce eşti ! se oţărî la el Meropica. De ce te-ai oprit ?
- Am simţit o pişcătură de purice, se smiorcăi Sisif.
- Zău ? Ia vezi să nu simţi o palmă pe bucile obrajilor ! Mergi mai iute, că-mi trece cheful !
Atunci îi veni ideea salvatoare. Să intre, adică, într-o tavernă ca să amâne deznodământul. Poate se va ivi un inconştient care îl va scăpa de ea. Şi mai ştia el că în preajma unor asemanea localuri se pripăşiseră mulţi paraziţi care tăbărau pe cetăţenii băuţi bine. Văzuse el un filosof care ieşise beat mort dintr-o bodegă, căzuse grămadă într-un şanţ, iar insectele săritoare şi iubitoare de sânge îl abordaseră imediat. Le plăcea sângele îmbibat cu uzo.
Îi văzu şi acum cum îi pândeau pe consumatori. Umpluseră prispa unei dărăpănături. Erau mari, cât sâmburii de măsline şi atât de graşi, încât Sisif se întrebă dacă mai sunt în stare să sară. Recunoscu printre ei câţiva săritori cu prăjina, campioni olimpici de mai multe ori.
- Bem ceva ? apucă să spună Sisif.
- La ăştia nu ne dăm, hărăi un purice răguşit. N-au băut uzo, sunt troşcăiţi cu basamac d-ăla acru, de la Diogene. Ultima dată când ne-am atins de purcica aia, ne-am intoxicat.
- Aşa e, întări altul, poate găsim ceva mai de soi.
Şi se adânciră în jocul de zaruri.
- Bem, cum să nu ! sări bucuroasă Meropica.
- Să m-ajute Zeus, gemu Sisif.
Dar ştia prea bine că şi acela era supărat foc pe el, fiindcă îşi lăsase de izbelişte bolovanul şi umbla creanga prin localuri şi pe la înmormântări.
Intrară şi comandară vin. Sisif voia să se mai trezească.
„Dar dacă aş încerca să-l mituiesc pe Zeus?” îi veni gândul cel bun.
Se uită la Meropica. O baie bună, nişte haine mai...
- Ştii dragă că nu este moral ce faci ? întrebă el, sorbind din vin şi mirându-se cât de repede îşi revine.
- Poftiiim ? făcu, incredulă, Meropica.
- Am spus că nu e moral ce faci. Să te tăvăleşti aşa, cu oricine îţi iese în cale...
- Tu nu eşti oricine, eşti viitorul soţ, scrâşni ea şi strânse pumnii."-
Dan Ioanitescu spunea..."Ia uite frate, ce idei mi-au rasarit!!!" isi dadu seama Sisif dupa al treilea pahar de vin, cand isi aduse aminte de istoria ciudata cu Mitu care se derulase in capul lui sub ghionturile Meropicai, cu putin timp inainte. "pesemne ca sunt clarvazator si io habar n-aveam! Carevasazica o sa am un baiat, o sa-l cheme Mitu... sau Ulise... si daca Meroapa asta neroada din fata mea zice ca o sa-mi fie nevasta... Nu, nu se poate, nu poate sa fie adevarat...!!! cred ca visez, ca nebun nu sunt!" isi mai zise Sisif si dadu de doua ori tare cu capul de masa ca sa se convinga. Sticla de vin se clatina dar pana la urma se hotari si vinul se varsa suvoi pe rochia Meropicai.
-Ce faci dobitocule? 
Camelia spunea...- ce faci dobitocule?
se intreba Sisisf nedumerit de propria nepasare a tragediei pe care a creat-o.
Pentru o clipa, ramasese mut si chiar daca constiinta lui nu concepea, el era convins acum ca se cherchelise bine, ca chinul sau nesfarsit, si necredinta lui o sa il duca pe un drum fara sfarsit... al carui final nu exista...
devenise constient de propriul sau blestem si totusi continua sa se duca tot mai jos in prapastie...
zarurile au fost aruncate... se scarpina in cap si spuse... "tot inainteee..." razand el de el insusi... :))
- Dan Ioanitescu spunea...
-Ce faci dobitoooocule...? auzi clar de data aceasta Sisif. Era vocea dogita a Meropicai, nu cea din mintea lui asa cum i se paruse prima data. Urletul disperat al femeii ii atinse scaritele, ii smuci ciocanele care ricosara din nicovale... direct in timpane. Cam tare...
duminică, 30 august 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Dragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii sa participati la nasterea unei povesti. Va invitam sa fiti coautori prin comentariile voastre si sa aflam cum povestea lui Mitu lu' Sisif se povesteste pe sine, prin voi. Pentru cei care nu au "rasfoit" postarile anterioare sa stiti ca ideea s-a nascut de la un banc filosofic, care zice:
"a fost odata un om Sisif, care avea un copil pe care il chema Mitu".
Aventura placuta!
Povestea a fost conform traditiei inceputa de Ioana, continuata de mine si apoi au intervenit ceilalti. Cititi episodul anterior si apoi continuati de unde s-a oprit ea intrand pe comentarii. Nu exista reguli, nu exista oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor.Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj si... mult succes!MITU LU' SISIF
Episodul al III-lea - Zarzarica
Cristiana spunea...
(nu face parte din poveste... dar mi se opreste respiratia de râs... am profitat de pauza asta mica... împieliţaţilor! m-ati terminat!!! :) !!!)
Dan Ioanitescu spunea...Meropica surprinse dintr-o data privirile scanteietoare ale popii Zarzarica. "S-o crezi tu!" ii raspunse in gand, se stramba discret la el, apoi il insfaca de brat pe Sisif si incepu sa-l traga intr-o parte.
-Stai, staaaai... Ca ma doare capu'!
-Las'ca te fac io sa-ti treaca!
-Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doaaa-mne-miii-lu-ieee-e-steeee!!!... Zarzarica, ii urmari o vreme cu o privire scrutatoare cum se indepartau de poarta cimitirului, in timp ce vreo doi-trei enoriasi neatenti, primira cateva lovituri consecutive de cadelnita in burta...
Emilia Poenaru Moldovan spunea...Ma-ta, zise pintre dinti Pampalau, cand il nimeri popa cu cadelnita peste mana. Dupa o gura de tuica de la poarta cimitirului, pomana mortului, ii veni sa-i traga una popii mai ales ca ura impotriva lui mocnea ha ha ha decand! El ii si pusese porecla care ce a prins asa bine in oraselul lor, mai mult sat. Pe cand avea parohie intr-un sat din apropiere popa Hasmasan-nimeni nu mai tinea minte numele asta - facea naveta cu autobusul. Si intr-o iarna cu frig din ala de crapau maselele, il vazu pe popa in statia ratei sarind pe loc de inghetat ce era si fredonind 'Zarzarica , zarzarea, ce frumoasa-i mandra mea' ca o placa stricata ca numa versurile astea le stia. Si Zarzarica i-a ramas numele, a avut grija Pampalau de asta. Dar nu chiar atunci ci mai tirziu cand popa si-a obtinut parohie in oras si se capatuise si era cineva. Ura pamapalaului era feroce si intemeiata. Avea si el o mindra cu care voia sa se insoare, sa faca copii , sa intre in rindul lumii. Si popa i-a stricat toata socoteala, de nici acum la 64 de ani nu-i insurat. Macar sa se fi oprit Popa la a o " blagoslovi" numai pe Turi, atatea altele au fost si acum is bunici cu nepoti. Dar nu, pe Veturia lui a incaltat-o mai rau: i-a adus plocon un copil al nebunei satului ca si ma-sa si ma-sa mare murisera in decurs de doi ani. O ciudatenie de copil al carui nume semana cu NISIP sau cu ce dracu o mai fi semanand. Si ba sa se ma marite Turi cu el, ca acum avea ce-i trebuia , un copil de suflet si nu-i mai trebuia unul al ei si in plus avea atentia Popii care venea chipurile sa vada ce mai face pruncul sarmanei Lodovica... De atunci Pamapalau il urase de moarte dar nu intreprinse nimic vreme de aproape 40 de ani - ca doar nu degeaba ii ziceau oamenii Pampalau. Il ura si pe Nisip ala, dar nu indraznea se se puna cu el desi mici incaierari se mai intamplau pe la crisma.
- Dan Ioanitescu spunea...
"Ce-ar zice prietenii mei Serban Tomsa, Sorin Di Rokko, Sasha, Dan Iancu, Camelia, daca ar vedea toate prin cate trec, si asta doar de la cateva pahare de vodca... ah nu i-am mai vazut din liceu... Si Cristiana care radea mereu de mine... si anonimul pamantean... si Elvis.... Crisa, Luize... Ady... Unde ma taraste nebuna asta?" Se simtea sleit.. pacla de pe creier nu voia cu nici un chip sa-l paraseasca si Meropica, muierea dracului parea suspect de hotarata.
-Stai soro nu ma mai trage asa, ca nu sunt poarta ta de cimitir!
" Mi s-a parut mie sau l-am vazut pe Pampalau la poarta cimitirului? Ce figura!! Pai decat sa ajung holtei batran ca Pampa..."
-Mai stai oleaca femeie ca vomit!Meropica nu-l auzea. Si chiar daca il auzea... Ce importanta mai avea din moment ce Dumnezeu ii trimisese o pleasca asa de aratoasa ca Sisif. Rugaciunile ei la Sfanta Fecioara intrerupte brutal de cele mai multe ori de popa Zarzarica isi facusera efectul... "Doamne pupa-ti-as talpile!.....
....Si nu numai talpile... Hi, hi, hi!" De mai bine de doua saptamnani cauta... si se socotea... si se ruga... pana si lui Pampa ii pusese gand rau... groparu' nu, fusese exclus de la'nceput, ca-l scoteau oamenii din groapa beat mort dupa ce termina de sapat... Dar Sisif... eeei... pai se schimba socoteala.- -O sa ma pomenesti toata viata ta de ce baie o sa faci tu cu mine, uite-acus! Tine-ti firea!
- "Nu-i usor sa fii femeie singura in doua luni jumate si sa n-ai parte decat de tapu' ala batran de popa! Si pe deasupra si-nsurat"
Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei noi forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!
joi, 27 august 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Dragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii sa participati la nasterea unei povesti. Va invitam sa fiti coautori prin comentariile voastre si sa aflam cum povestea lui Mitu lu' Sisif se povesteste pe sine. Prin voi. Pentru cei care nu au "rasfoit" postarile anterioare, ideea s-a nascut de la un banc filosofic, care zice:
"a fost odata un om Sisif, care avea un copil pe care il chema Mitu".
Aventura placuta!
Povestea a fost conform traditiei inceputa de Ioana, continuata de mine si apoi au intervenit ceilalti. Cititi episodul anterior si apoi continuati de unde s-a oprit ea intrand pe comentarii. Nu exista reguli, nu exista oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor.Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj si... mult succes!MITU LU' SISIF
Episodul al II-lea - Meropica
Dan Ioanitescu spunea...-Cum te cheama? intrebara amandoi deodata.
-Meropica!
-Sisif! venira simultan raspunsurile.
-Razi de mine? sarira cu intrebara amandoi....
-Hi, hi, he, he, Ho, ho, ho! Auzi.. Sisif, hi,hi,hi...!!!
-Te-au poreclit, Meropicooo.. ho, ho! Hu, hu...!!!
-Ba pe tine! He, he, he...!!! - Dan Ioanitescu spunea...
-Puti. Nu vrei sa faci o baie? ii zise Meropica, nu ca ea ar fi mirosit ca o floare...
Cristina Airinei spunea...- As face o baie, numai ca mi-am uitat costumul de baie acasa ( de unde isi spuse in gand, nici lenjerie nu avea)
- Nu-i nimic, nici eu nu am costum.
Hopa, isi spuse in gand Sisif, se anunta o zi interesanta.
-Pai si unde vrei sa facem baie, ca in jur sunt numai morminte?
-Lasa, stiu eu un loc numai bun... 
heramariana spunea...doresc sa participla "Povestea fara sfirsit" dar nu ma lasa ceva,
- Dan Ioanitescu spunea...
Ce nu te lasa heramariana? (bine ai venit!)
Ai toata libertatea! Poti face ce doresti cu actiunea si cu personajele. :)))) 
Sorin Di Rokko spunea...Si maine e o zi si Sisif se va tezi si fara voia celor din jur o va implini. Cu siguranta maine.
-
- Emilia Poenaru Moldovan spunea...
Pe cand se indemnau ei care mai de care sa-si arate goliciunile - chipurile cu pretextul ca vor sa faca baie, cortegiul funerar se apropie de intrarea in cimitir si preotii facura popasul cuvenit. Popa Zarzarica ingaima versetele stiute dinainte si pe dinafara carora nici intelesul nu-l mai prindea si-si rotea ochii vulturesti spre multime sa vada ce enoriase mai acatarii au mai aparut in oras si pe care nu le stia. Dadu cu ochii de Meropica si-si scapa un strop de saliva in barba preacuvioasa. Buna bucatica, cam cotrofoasa, trebuia sa te tii de nas cand i-o puneai, dar mergea. De un timp era cam cu nasul pe sus si nu se ma lasa la 'spovedit' asa usor, trebuia s-o bruscheze. Descoperi ca tare ii placea matracucii sa fie palmuita asa ca intalnirile lor, e drept tot mai rare, erau adevarate lupte de se cutremura catapeteasma in biserica. Cu cine mama naibii sta de vorba? Aaaa, e neispravitul de Sisif. Te pomenesti ca nespalata vrea sa se marite, se alarma Zarzarica. Tocmai cu neica nimeni asta? Lodovica, nebuna orasului, mama lui Sisif - Dumnezeu s-o ierte, isi facu cruce popa, si toata suflarea de la inmormantare isi facu cruce mirata dupa el, desi cortegiul se pornise, rugaciunea se terminase - era sasaita si gangava, putina lume stia ce zice. Moasa care care a ajutat-o sa nasca pe Lodovica - Dumnezeu s-o ierte - popa isi facu iar cruce si lumea era o parte mirata ca-si face cruce cand nu trebuie si o parte il admira ce evlavios este, tine-l doamne-moasa i-a povestit ce nume a inteles ea ca trebuie sa poarte copilul Lodovicii. Si pentru ca geamgiul care se presupunea ca e tatal baiatului plecase de mult din oras, popa a facut un pustiu de bine si s-a dus el la primarie sa-l inregistreze pe copil. Si cum de stia Lodovica numele asta, s-a mirat Zarzarica. Parinte eu asa am inteles, ca altceva n-am priceput in ruptul capului .Era biata batuta, vinata si tot zicea aaaa m fffff o bbbb atuta sisif sisif sisif sisif ututa. Si pe urma si-a dat duhu, si eu ce sa cred ca numele asta sisif l-am mai auzit la televizor si atat am avut de spus.
Popa ce sa faca, l-a botezat Sisif, l-a inregistrat la primarie cu tata necunoscut si l-a dat la mama Ludovicii sa-l creasca, Dumnezeu s-o ierte pe Valeria ca... dadu sa-si faca iar cruce intr-un moment nepotrivit dar se opri ca oamenii se uitau deja chioris la el.
miercuri, 26 august 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Dragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii sa participati la nasterea unei povesti. Povestea la care va invit sa participati este initiativa comuna a mea si a Ioanei Dumitrascu .
Nu suntem la prima abatere de acest fel, pentru ca exista un antecedent, o telenovela despre Prudencia si Coraje, pe http://ioanadumitrascu.wordpress.com/, care, cu contributia prietenilor nostri bloggeri s-a transformat in thriller, apoi in pamflet politic si care are oricand sansa sa fie continuata. Va invitam sa fiti coautori prin comentariile voastre si sa aflam cum povestea lui Mitu lu' Sisif se povesteste pe sine. Prin voi. Aventura placuta!
Povestea a fost conform traditiei inceputa de Ioana, continuata de mine si preluata de Cristina Airinei (multumesc Cristina) . Continuati de unde s-a oprit ea. Nu exista reguli, nu exista oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii inca nenascuti ai acestei povesti. Pe masura inmultirii comentariilor, vor aparea si episoadele postate. Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj si... mult succesSisif si Mitu. Cugetari
EPISODUL I
Sisif statea pe ganduri intr-o bodega de la coltul strazii cu castani. Gandurile lui aveau in ziua aceea forma unui scaun cam subred, cu spatarul crapat si manerul din dreapta lipsa. Statea si cugeta la rostul vietii, si pe masura ce paharul din fata lui se golea se imputina si rostul. “Probabil sunt direct proportionale” si-ar fi zis Sisif daca ar fi stiut ce inseamna asta. El insa nu stia, si oricum nu l-ar fi ajutat cine stie ce in cazul de fata.
Sisif era trist. Sisif se simtea neimplinit. Sisif isi dorea un copil....
Et voila, mon cher monsieur Dan!
Ca si-l dorea el n-ar fi fost nimic, dar maica-sa ajunsese sa-l exaspereze:
-Da insoara-te si tu odata mai baiete! Uite ai facut 40 de ani si rad toate vecinele de mine ca ce baiat bun esti, dar poate ca ai vreo problema!
Sisif nu credea ca ar avea vreuna. Mitza il iubea, Maria isi dadea ochii peste cap de cate ori se ducea dupa tzigari la chiosc… pe Vetuta o lasase ca prea ii controla toate miscarile… Dar parca nici una nu era “aia”, speciala, mama copilului pe care si-l dorea....
Cristina Airinei
Aia speciala il lasase acu ceva vreme, se cam saturase de toate toanele lui:” Maturizeaza-te odata baiete, ca eu n’am timp sa te astept”. Si nici nu l-a asteptat.
A plecat exact a doua zi , primise invitatie de la sora’sa, sa munceasca in Canada. De atunci, tot iesea la bodega, si astepta, in timp ce gandurile in mintea lui zburau…zburau departe....
Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei noi forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!Aia speciala il lasase acu ceva vreme, se cam saturase de toate toanele lui:” Maturizeaza-te odata baiete, ca eu n’am timp sa te astept”. Si nici nu l-a asteptat.
A plecat exact a doua zi , primise invitatie de la sora’sa, sa munceasca in Canada. De atunci, tot iesea la bodega, si astepta, in timp ce gandurile in mintea lui zburau…zburau departe....
- cornelia spunea...
- Gandurile bietului Sisif zburau departe... si nu prea... Ca era prea trist... Nu, chiar nu credea ca ar avea totusi vreo problema!... Ca altfel Mitza nu l-ar mai fi iubit asa de patimas iar Maria nu si-ar mai fi dat ochii peste cap chiar in halul ala de semnificativ... Iar aia "speciala", duca-se!... He, he!... Are balta peste... Nuuuu, era cat se poate de limpede, el nu avea chiar nici o problema!...
- Si totusi trebuia sa faca ceva!... Dar ce?... Stia ca trebe sa faca neaparat ceva... da' a uitat ce!... Maamaaa, da' ce-ti spala creieru' poshirca asta de vodca!... A, da! Un copil parca voia sa faca... Da' de ce voia el sa faca una ca asta?!?... Ete-asa! Ca era trist...si simtea o neimplinire...
- Ioana_du spunea...
- ......ca lui ii spusesera parintii ca daca ai implinit doua's'cinci de ani si n-ai copii esti neterminat!
"La naiba cu tergiversarile astea!" (lui Sisif ii placea tare mult cuvantul. Il auzise intr-o emisiune de stiri si il notase cu sfintenie in caietul de cuvinte noi, lungi si necunoscute. Il incerca un fior placut rostindu-l : TER-GI-VER-SARI). "Ma duc de-aici direct la Mitza si ii zic ca gata, e momentul sa intram si noi in randul lumii. Sau sa ma duc la Maria? No ..... ma duc la amandoua! Ca nici cu doi copii nu mi-ar fi rau deloc!" con-clu-zio-na Sisif.
Tranti pe masa paharul de vodka, asa cum vazuse el intr-un film la teveu. Apoi observa ca mai are ceva lichid in el asa ca il apuca, il goli temeinic si il mai tranti o data.
"Viata ma cheama, tovarasi!" declama el catre cele cateva minti aburite de alcool de la celelalte mese, si iesi cam pe doua carari. - Cristina Airinei spunea...
- pe drumul catre Mitza, sau Maria ( inca nu se decise, totusi 2 copii ar fi cam mult) simti o stare ciudata in corpul lui, o amorteala puternica ce nu mai trecea. Simti pamantul noroios pe fata, iar ochii ii erau asa grei ca nu-i mai putea deschide. "Asta e" si-a spus in sine, "ma duc cand ma trezesc". Si s-a trezit departe, in afara orasului, pe un teren viran.
-
- Dan Ioanitescu spunea...
- -Ce faci ba acolo? Auzi Sisif deasupra capului sau. Era o voce de femeie, usor dogita.
- -Ma gandesc! raspunse el darz, cu fata la pamant!
- -Da nu poti sa te gandesti acasa la tine? Scoala-te din drum ca trec astia cu mortu', la cimitir. Si-or sa treaca peste tine. Da-te mai pe langa gard!
- Sisif deschise cu bagare de seama un ochi... suficient ca sa vada trei picioare de caine langa capul sau. "Caiine cu trei picioare!? Aaaaah mamaaaa...! " Il zari si pe-al patrulea din spate care tocmai statea ridicat deasupra capului sau.
- -Sa nu...!!! Marsh! Javra dracului!!! Te omor!
- Se ridica intr-un cot... si vazu... o vazu... Mmmmmmm....!
- -Da tu cine esti?
- -Portareasa cimitirului. Hai da o mana-ncoa'!
- cornelia spunea...
- "Hotarata muiere, gandi Sisif... Altele o incep cu fandosesile... Ca, vezi Doamne, s-o iei cu binisorul... la prima intalnire cica sa te multumesti cu un deget, mai apoi cu inca unul, si abia hat-hat, mai la urma, ii iei omului toata mana... Da' astaaa, daaaa, hotarata muiere!... Te pomenesti ca am dat fix peste aia super-speciala!!! Vezi ca-i buna si bautura la ceva?!"...
- Ioana_du spunea...
- "Tulai, Doamne, dar ce-ti trece prin minte omule???" racni aspiranta la specialitate.
- Sisif realiza ca gandise cu voce tare, si incerca sa o dreaga: "Stimata doamna" (ce sa mai incolo si incoace, Sisif era foarte politicos. Mai ales la bautura) "imi cer iertare. Insa prezenta dumitale m-a facut sa realizez ce inseamna frumusetea. Frumusetea bruta stimata doamna, nealterata de facaturi artificiale!"
"Tu sa nu ma faci pe mine bruta, ca ti-oi trazni una dupa ceafa, betivule!!" ii raspunse ea cu duiosie.
- Cristina Airinei spunea...
- Intr-adevar, o femeie dintr-o bucata, si nici urata nu-i, daca nu luam in calcul parul nespalat de-o saptamana, cu radacinile negre de 15 cm.
- - Betiv nu sunt doamna, cel putin nu cand dorm, dar trebuia sa scap si eu cumva de toti demonii care-mi umbresc gandirea, macar cat 1 sticla la cateva ore. Dar ai idee cumva unde sunt si poate cum am ajuns aici?
-
Anna spunea...- - Domna-i mama-ta! Poate nu esti betiv, in fond, viata e grea si fiecare stoarce ce poate de la ea... unii licoarea, altii borhotul... noi sa fim sanatosi.
- "Uite un specimen interesant" gandi Meropica care era cu toti ochii (5 perechi in total) atenti la fiecare briza de cand Baba Dochia ii spusese ca isi va intalni sorocul in termen de... 2 puncte. E drept ca descrierea nu prea se potrivea decat daca fortai nota dincolo de extrem, dar ce mai conta? Tentatia era la picioarele ei, trebuia doar sa o culeaga.
- "Dar ce va spune tatuca?"
- - Cum adica? Cine ii taica-tu'? intreba Sisif adus in simtiri de clinchetele de talanga din vocea fapturii "oachese".
- Meropica isi dadu seama ca vorbele ii scapara printre dintii rari, dar era prea tarziu.
- Isi lua inima in dinti, o prinse cu putere sa nu o inghita si zise:
- - Tatal meu este Ghiorghita Atlas si este primarul, bre... primarul!... are pe umeri toata cloaca asta de neispraviti.
- Auzi la el... cum o ajuns aici... ai fost rapit de alieni din aia mici, verzi si urati, voiau sa cerceteze cutiile craniene goale, ete!
- Acuma ca stii, teleporteaza-ti fizicul si raspunde tu la niscaiva intrebari daca tot imi tii calea spre izbavire!
-
- Ioana_du spunea...
- Intrebari ....
- Lui Sisif i se facu pielea ca de gaina pe el. Niciodata nu-i placusera intrebarile. Sau ma rog, nu-i placusera alea la care trebuia sa raspunda si la care ar fi putut raspunde gresit. Dar pentru ca EA parea a fi ALEASA ii spuse sfarsit, "ascult".
SUNT RASFATAT
UAUUU!!! M-am trezit cu un PREMIU de DIAMANT ! Multumesc Sasha ca te-ai gandit la mine si ca mi l-ai oferit! Si am sa spun tuturor ceea ce ti-am zis si tie: E neasteptat, ca un loz castigator, la o loterie la care nu am jucat niciodata! Il ofer si eu mai departe cu placere si cu bucurie prietenilor mei merituosi! Asa cum ma indeamna regulamentul.Reguli:
1/ Afisarea premiului
2/ Afisarea linkului celui care a acordat premiul
3/ Oferirea lui catre* (tiganeste la) 10 bloggeri
4/ Informarea bloggerilor prin mesaj
Iata procedura:
* trimite-mi-l inapoi daca ma numeri printre prietenii tai;
* nicio trimitere - mai ai inca de lucru la relatia cu ceilalti;
* 2 trimiteri - esti amabil dar ai nevoie sa te exteriorizezi;
* 4 trimiteri - ti-ai ales bine prietenii;
* 6 trimiteri - esti dintre cei mai populari si probabil acesta este motivul pentru care te afli in lista mea;
ACORD ACEST PREMIU LOR:
1. CRISTIANA
2. DAN IANCU
3. IOANA
4. ELVIS
5. CAMELIA
6. EMILIA AUGUSTA MOLDOVAN
7. SASHA
8. ANONIMUL PAMANTEAN
9. CORNELIA
10. LUIZE
.............................................................................................................
* Catre- corectura pertinenta solicitata prin comentariu de castleless
vineri, 21 august 2009
FERICIREA si MITUL LUI SISIF
MITU LUI SISIF Mitul lui Sisif imi aminteste de examenul de la filozofie din anul intai de facultate. Avusesem norocul ca studenti, sa il avem profesor pe domnul Grunberg, e drept ca doar pentru o scurta perioada, tocmai la cursul de existentialism. Examenul de an insa l-am dat cu titulara cursului, doamna profesoara Voiculescu, mignona, vag sobra si cu domnul Stativa, tanar asistent, mititel, sclipitor de altfel, totdeauna foarte corect imbracat, caruia profesoara ii cam tragea clopotele sau cel putin asa ni se parea noua, studentilor. Imi placuse filozofia, invatasem cu aplicatie si citisem de placere chiar mai mult decat ni se indicase ca bibliografie. La soroc, m-am dus la examen cu morcovul si cu sentimentul de rigoare ca "stiu ca nu stiu nimic" dar ca parca ceva-ceva totusi mai stiu.
Trag subiectele..... Ghinion pe toate fronturile!
Primul dintre subiecte era absolut idiot: "cultura si civilizatie socialista" evident tema asupra careia nu prea catadixisem sa ma aplec in sesiune si la care ma bazam pe improvizatie si bun simt, ma rog, atat cat iti permiti sa ai despre un astfel de subiect. Cat despre cel de-al doilea, eeei, aici parca se schimba putin socoteala, acesta promitea. Da, dar doar atat, promitea. Nu-mi mai amintesc acum subiectul, cum nu mi-am amintit nici atunci. Cu toate sfortarile mele de a-mi aduce aminte ce continea cursul cu pricina, aveam in fata ochilor doar imaginea lui, pagina de pagina, vedeam forma si dispunerea paragrafelor, vedeam culorile cu care-l subliniasem, dar continutul!?.... aaah, continuuuutul!... se incapatana sa se arate. Hotarat lucru! Memoria si soarta radeau de mine!
Mamaaaa... iau PATRU! Ptiu!
Solutie, solutie! So...luuuu...tieeeeee...!!!
A, gata! Stiu! O sa-i fac sa zambeasca!
Imi vine randul, ma asez in prima banca si-mi iau avant:
-Fiind vorba despre cultura si civilizatie am sa incep cu un banc filosofic. Stiti bancu' cu mitu' lui Sisif?
Amandoi examinatorii ridicara usor sprancenele... Norocul meu, a mirare!
-Nu, imi raspunse Stativa usor contrariat. Spuneti!
-A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu.
Liniste.... Se facu deodata liniste... Colegii din spatele meu nu se mai foiau... Sprancenele celor doi ramasera arcuite mai departe a mirare, in timp ce ale mele se ridicau incet... incet... a ingrijorare. Ne uitam curiosi unii la altii asteptand continuarea. Ma facusem mic.... mic de tot... dar cu clarvedere.
"PATRU!"
-Stiti, ma gandeam ca fiind filosofic... o sa-l gustati!
-Va rog sa tratati subiectul!
M-am supus. Si-n timp ce ei susoteau intre ei chestii de profesori, eu am inceput repede cu improvizatiile turuind tampenii pe care le-am terminat tot asa de repede.
-Asta-i tot? ma intreba madam Voiculescu.
-Mmmda... ! raspunsei neconvins sub reprosul privirii lui Stativa care ma stia de "student bun".
-Treceti la subiectul doi!
Si dai si lupta si lupta si dai... si l-am terminat si pe acesta si mai repede, dar si mai lamentabil decat pe primul. Liniste...
-Bun, si mai departe?
Eeeei... na-ti-o! Pai mai departeeee.....? Care "mai departe"?
Ce-o fi, o fi!
Mai departe mi-am luat inima-n dinti si am jucat si ultima carte. Nu mai aveam nimic de pierdut si in fond ce, considerat la rece, examenul putea fi o discutie intre intelectuali, nu? De data aceasta am inceput sa-i intreb eu pe ei.
-Stiti, am o problema cu paranormalul si nu stiu cum sa-l incadrez filosofic in ceea ce am invatat.
Iata o tema neasteptata pentru ei. Si chiar interesanta. Maiculitza, ce de discutii au urmat...! Am trecut prin multe teme, am ajuns chiar si la iubire (stiu, pentru unii poate fi o tema paranormala :)), "dar nu la orice fel de iubire, nu asa ca aceea in care ei se tin de mana pe strada si se saruta la cinematograf, ci una pura, esentializata, nu-i asa Stativa?" il intreba Voiculeasca. Stativa se uita jenat in alta parte. Colegii in timpul acesta ma blestemau ca stateam de-o ora la palavre si-i tineam in tensiune cu examenul nesustinut. Eu jubilam. Eram chiar curios sa stiu ce nota o sa-mi dea Voiculeasca dupa toata tevatura aceasta.
ZECE!
Normal, ca doar dupa ce participasem activ si afectiv la o astfel de conversatie palpitanta ar fi fost si rusinos sa ma trozneasca.
Intamplarea pe care v-am povestit-o a fost mentionata succint de buna mea prietena, scriitoarea si poeta Augusta Emilia Moldovan si fosta colega de facultate, unde mai pui!, in prima ei carte "Ca vantul si ca gandul". Iti multumesc Emilia! :) Si pentru palinca. :)))) Macar asa.
Eeeei...da... Si-acum sa trecem la subiect!
FERICIREA si MITUL LUI SISIF
Iata! Cornelia Enache, fara sa banuiasca, a generat aceasta postare prin tema pe care a propus-o in comentariile ei la articolul "cunoasterea spirituala". Redau:
S. Kierkegaard: "Fericirea este una dintre fetzele ascunse si...nespalate:) ale suferintei"...
Mi-ar placea tare mult sa aflu cum intelegi tu, Dan ( dar, desigur, si toti cei care te "viziteaza" pe aici), ce o fi vrut sa ne transmita cu vorbele astea NU tocmai un oarecine, ci chiar cel care l-a facut harcea-parcea pe Hegel, care a teoretizat ca nimeni altul despre credinta, optiuni, deznadejde, cutremurare etc, si care i-a influentat profund pe Heidegger, Jaspers, Marcel ori Buber...
De pilda, eu ii iubesc pe existentialisti pentru ca, pe drumul gandirii/cunoasterii, EI au fost aceia care au reusit sa deplaseze interesul filosofic spre zona trairilor umane, pentru ca nimeni pana la ei nu a mai venit cu un apel atat de grav la asumarea RESPONSABILA a conditiei umane, la autenticitate. Si pentru aceasta, iaca eu pot sa le trec cu vederea faptul ca si-au colorat atat de..."EMO" :)) expresia lingvistica! :) Chiar si ca Camus :)) se confrunta asa de dramatic cu absurdul....fiindca eu vad ca lipsa de sens este insotita, totusi, de o etica extrem de lucida in ceea ce priveste infruntarea raului existentei!...
...mie mi se pare ca, totusi, viziunea lui Camus despre fericire este chiar... mareata: "fie doar si batalia catre inaltimi e de ajuns pentru a umple o inima de om... pe Sisif trebuie sa ni-l imaginam ferict..."
Recunoaste ca sa-ti descoperi puterea in chiar povara purtata, sa-ti afirmi demnitatea luptand fara speranta intr-o lume absurda este de-a dreptul... maret!... poate putintel cam prea maret pentru un amarastean de om obisnuit, dar... macar ca ideal (ori ca anestezic poetico-filosofic) ar putea functiona la o adica... :)
Si-acum, pentru ca intr-un anume fel, m-am cam lecuit de filosofie de ceva vreme, va invit si eu, la randul meu, cu tot dragul, alaturi de Cornelia (multumesc Cornelia! Macar asa!:) sa descalcim lucrurile. Iata, avem doua teme despre fericire, plecate din mintea a doi mari filosofi existentialisti, cu doua pareri care par contradictorii. Chiar sunt? Voi ce credeti?
sâmbătă, 15 august 2009
REGULAMENTUL ALEGERILOR
E mai important pentru mine, si pentru toata lumea, sa comentati la postarea de dedesubt, aceea cu CUNOASTEREA. Postarea aceasta este un fel de SANCHI perpetuu.
SANCHI BALAMA.
REGULAMENTUL CANDIDATULUI
Articol unic
FII DESTEPT CA TARA GEME DE PROSTI!
REGULAMENTUL ALEGATORULUI
Art.1
Cel mai simpatic candidat este intotdeauna cel mai imbecil conducator.
Art.2
Ai bani, esti deputat.
N-ai bani, te uiti la televizor!
Art.2 bis
Ai bani vorbesti la televizor.
N-ai bani, doar te uiti!
"si castigi!"
Art.3
Numai cine nu vrea nu este presedinte!
Sau premier.
Sau macar primar!
Art.4
Cu un credit de nevoi personale poti da spaga pentru o demnitate.
Dobanda nici nu mai conteaza.
Art.5
Matusa Tamara traieste.
Art.6
Cu cat te umilesti pe la mai multe pe ghisee, cu atat votul tau este mai important.
Art.7
Voteaza! Maine vei plati mai multe taxe!
Art.8
Votezi sau nu, oricum Uniunea Europeana a votat in locul tau!
Art.9
La numaratoare, votul tau nu apare!
Sau apare de cinci ori.
Depinde.
De partid.
Art.9 bis
Voteaza de cinci ori ca sa fii sigur macar de-un vot!
Daca nu vreti sa va alterati convingerile politice pe care le aveti, cititi in continuare!
Art.10
Tu cu micii azi, ei cu Ciolanul patru ani!
Art.11
Invata-ti copilul sa se vanda pe mici!
Si pe bere.
Daca nu merge, incearca pe hataruri!
Art.12
Nu da Romania copilui tau, da-o copiilor lor!
Art.13
Ei pot sa-ti ia totul, dar macar aia trei mici gratis la patru ani, nu!
E dreptul tau!
Art.14
Daca nici de data asta nu votezi inseamna ca esti mai prost decat urmasii tai.
Art.15
Arata-le ca esti mai destept decat ei! Mananca-le micii, bea-le berea, ia-le pungile, tricourile si pixurile, pentru ca si ei ti-au luat viitorul.
Si prezentul.
Si trecutul.
Si conjunctivul.
Art.16
Voteaza-i! Ca sa ai distractie la televizor!
Art.17
Fa-le jocul! Oricum nu-i jocul tau.
Art.18
Tu ai votul!
Ei au totul!
Art.19
Tu ai votul!
Mai multe voturi, mai multe icre negre!
Art. 20
Tu ai votul!
Si ce daca! Ei oricum te vor trage cu sirenele pe dreapta.
Art. 21
Aici va las pe voi sa completati.
Comentati si completati!
Oricum regulamentul alegatorului trebuie sa plece si pe internet pentru completari, ca asa nu mai merge!
ART. 22 (22 catre plus infinit)
MERGE SI-ASA!
Art.23
Caragiale rade de noi.
Si Brucan!
Art.24
Ei au dreptul!
vineri, 7 august 2009
CUNOASTEREA SPIRITUALA
Convenind o impartire sumara a inteligentei doar pe trei categorii: pragmatica, sociala si abstracta si stiind ca nici o persoana nu le detine pe toate trei in egala masura, ci preponderent doar pe una dintre ele, putem urmari directiile cunoasterii calate pe tipul de inteligenta care il ajuta pe orice individ sa performeze.
Cunoasterea spirituala in sens general reprezinta un apanaj al spiritului uman si inglobeaza orice fel de cunoastere, pe cata vreme privita in sens particular, putem considera ca ea se orienteaza catre partea nevazuta a realitatii si cu acest inteles o vom privi mai departe.
Categoric ca acei oameni care au propensiune catre abstract si ma refer la cei care activeaza in domeniile stiintei, artelor, religiei, filozofiei, vor practica cu predilectie o cunoastere spirituala cautand sa scoata la lumina fata nevazutului.
Fara sa insist asupra amanuntelor, in procesul complex al cunoasterii se pot identifica cu usurinta cateva moduri.
Cunoasterea imediata a r
ealitatii inconjuratoare prin intermediul celor 5 simturi proprii fiecaruia.Procesul perceptiei este imperfect datorita limitelor simturilor noastre si in consecinta tot ceea ce ne ofera realitatea este doar o coaja a ei, doar atat cat ne lasa simturile noastre sa intelegem. Pe de alta parte insa, cunoasterea imediata, nealterata de alte forme care sa structureze gandirea intr-un anume sens, paradoxal poate tine mintea deschisa si elastica si poate sa-i permita sa acceseze realitatea fara prejudecati.
Cunoasterea mediata sau prin altul, in ca
re informatiile sunt transmise oral, vizual si/sau auditiv prin carti, discutii, filme, etc. in procesul invatarii. Gandirea individului este educata de oameni si prin oameni sa functioneze dupa un anumit algoritm, sunt insusite limbaje si moduri de operare cu ele, apar si se fixeaza procesele de analiza si sinteza. Mintea se structureaza in forme diferite si lucreaza cu concepte dar din nefericire ramane in permanenta victima sigura a paradigmelor. "Realitatea" este invatata si insusita deformat, de cele mai multe ori paradigmatic.Cunoasterea revelata sau spontana este atunci cand informatiile revela
te, indiferent de natura lor, provin dinauntrul nostru, din propria noastra minte. Sau cel putin la prima vedere asa pare sa se intample. Aici insa va trebui sa facem o departajare a revelatiilor in functie de doua tipuri de surse de informatii diferite, una curenta, obisnuita, normala si cealalta mai putin obisnuita, accidentala, numita conventional, paranormala.Sursa normala
Exista un anume tip de informatii revelate care au sursa in interior, in mintea noastra, ele fiind rezultatul firesc al proceselor de analiza si sinteza, a ceea ce mintea culege printr-o cunoastere imediata si mediata. In aceasta situatie mintea poate recunoaste singura sursa de provenienta si natura informatiilor initiale pe care le-a prelucrat. Dar nu aceasta forma comuna de cunoastere ma preocupa, ci mai degraba cealalta, paranormala.
Sursa paranormala
Daca pentru revelatia normala, stiinta este astazi capabila sa identifice conditiile de manifestare, mecanismele, procesele fiind cunoscute si teoretizate de catre psihologi, neurologi, etc., nu tot asa stau insa lucrurile in privinta cunoasterii paranormale. Ea exista, se stie, dar din nefericire nu poate fi investigata in multitudinea manifestarilor ei, cu instrumentarul pe care il detine stiinta astazi.
Si de-aici tot felul de teorii, una mai adevarata decat alta, si-au gasit camp liber de exprimare. Daca incercam sa abordam fenomenul dinafara lui, nu putem afla care dintre teorii este cea corecta, dar acest lucru il putem verifica lesne dinauntrul fenomenului. Eeei... dar ca sa fii inauntru... asta este de-acum alta istorie.
Cum ajung informatiile in mintea noastra, de unde vin, iata doua intrebari care pot deschide o dezbatere la care va invit sa participati. Parerile voastre sunt extrem de importante pentru mine.
Iluminarea este forma suprema de cunoastere prin revelatie totala si r
amane un deziderat pe care foarte putini oameni l-au atins. Despre aceasta forma de cunoastere trebuie sa-i lasam doar pe iluminati sa ne povesteasca. Doar ei stiu. Noi doar putem sa ne inchipuim.
duminică, 2 august 2009
PLAGIAT? OOO.... NUUU!!!
"Oh My Darling Clementine" si cu "Firicel de de floare albastra", doua cantece minunate provenind din doua culturi diferite, suna identic, cel putin la inceput. ACEEASI TEMA MUZICALA.
Cine de la cine s-a"inspirat"?
marți, 28 iulie 2009
luni, 27 iulie 2009
EU, UMBRA
Simon Vinkenoog s-a născut in 1928 la Amsterdam, unde a murit recent. Antologia sa „Atonal" (1951) reuneşte pentru prima dată poeţii din mişcarea COBRA ( COpenhaga, BRuxelles, Amsterdam), celebră mai târziu in lumea literar-artistică. Poet experimental in anii ’50, profet al dragostei şi al LSD-ului in anii ’60, a cochetat cu mistica şi ocultismul in anii ’70, a devenit „actor" in anii ’80. S-a ocupat de cercetarea fenomenelor subculturale din Amsterdam. Opera sa, care abordează toate genurile literare – mai ales trilogia „Pe apa sâmbetei", „Noi, eroii" şi „Anotimp inalt" – este editată cu mare succes in Belgia şi Olanda.Eu, umbra
Eu sunt un altul,imbrăcat in hainele mele
pe care lumea-l strigă pe numele meu.
Locuieşte in aceeaşi casă ca şi mine,
ne culcăm lângă aceeaşi femeie
şi citim aceleaşi cărţi in acelaşi timp.
Dimineaţa, el se trezeşte in mine,
se trezeşte cu mine, se spală şi mă rade,
plecăm inpreună, mergem impreună pe străzi.El munceşte, gândeşte, mănâncă pentru mine,
din gură-mi ies, de asemenea, cuvintele lui.
Uneori mă chinuie, imi zguduie creierul
şi prinde ocazia să comită in mine ici şi colo câteva crime.
Il urăsc: imi trădează secretele.
Ceea ce nu vreau să spun eu
strigă el in gura mare de pe acoperişurile caselor.
Nu mai ştiu cine sunt,
nu ştiu unde mă va duce,
dar dacă eu nu mai sunt in viaţă
să luaţi fără teamă scriitura lui ca fiind a mea.
Traducere din limba olandeză de Linda Maria Baros şi Jan H. Mysjkin
sâmbătă, 25 iulie 2009
FELICITARI! HIMERE...
Este atat de cald.... Ideile si timpul se dilata... devin tot mai greoaie, mai neimportante.... se lasa usor la pamant...
Am stat....... si m-am socotit...... si iar am mai stat putin.... si iar m-am mai socotit....
Desi in principiu noi postam sau comentam in eter, suntem totusi constienti de faptul ca exista aproape intotdeauna cineva, fie propria minte, fie mintea altcuiva care ne observa si ne analizeaza ideile expuse. Si atunci cat de corecti putem considera ca am putea fi cu noi insine, cat de putin cabotini si cat de sinceri sau ipocriti, atata timp cat stim ca mai este cineva care ne urmareste discursul? Incep sa ma indoiesc de sinceritatea deplina a postarilor si comentariilor mele, acum cand inteleg ca niciodata nu am ramas singur cu mine insumi, desi de fiecare data asa parea sa fie. Orice prezenta poate fi stimulativa dar si daunatoare, chiar si propria prezenta a mintii care se urmareste pe sine.
Atunci cand comentez stiu de la bun inceput ca cineva se va arata interesat de ceea ce am scris. Imediat apare o modificare de atitudine la nivel subconstient si nu mai stiu si nici nu imi mai pun intrebarea cat de sincere sau de complezente imi sunt felicitarile si ce joc , si mai ales al cui joc, il joc pe internet ? Sa fie al satisfacerii amorului propriu, atat al meu cat si a celuilalt? Sa fie jocul de-a captatio benevolentiae, doar de teama de a nu ramane pentru totdeauna singur in fata unui monitor? Cat de corecta si sincera este atitudinea noastra de blogeri comentatori binevoitori?
Nu, nu este o referire la adresa niciunei persoane care ar aproba sau nu demersurile mele, este doar o interogare, un atac la propria-mi constiinta. Ce Doamne iarta-ma facem noi aici? Traim pe internet o realitate festivista si daunatoare in acelasi timp, gen "felicita-ma ca sa te felicit!"... doar din nevoia de a socializa?
Si voi ceilalalti comentatori, spectatori, actori, ce credeti? Care este parerea voastra sincera? Cate dintre demersurile noastre, stimabile de altfel, vor prinde roade? Cat de utopici, de increzatori putem fi ca am dibuit adevarul? Canalul internetului este o cale de comunicare corecta sau nu? Tare ma tem ca am adus in virtual toate tarele comunicarii imperfecte din spatiul real si ca eforturile noastre ar putea duce catre nicaieri...
As vrea sa ma credeti ca nu incerc sa ridic probleme imaginare, ci doar ca vreau sa stiu ca nu merg alaturea cu drumul. Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara.... Tacerea face bine.... Mi se pare tot mai des ca alerg dupa himere.... Si apoi este atat de cald!... atat de cald...
duminică, 19 iulie 2009
joi, 9 iulie 2009
BLESTEMUL VADANEI
Cantecul Mariei Tanase "Cine iubeşte şi lasă" a fost cules in anul 1929 de reputatul etnograf, folclorist si muzicolog Harry Brauner, din Drăguş, un sat pierdut prin tinuturile brasovene. Linia melodica si versurile originalului acestui cantec, care initial se chema "Tărăişul şarpelui" a fost prelucrat ulterior de Harry Brauner, in asa fel incat sa se potriveasca inegalabilei voci şi maretiei scenice ale artistei. Trei genii au contribuit la genialitatea acestui cantec: vaduva anonima, Harry Brauner si Maria Tanase.Greu blestem de dragoste, irupt din sufletul despicat al unei romance, el a fost adaugat cu sens si apoi sublimat prin vocea spectaculara a Marioarei. Cantecul si-a depasit cu mult menirea de anatema aruncata asupra celui care tradeaza dragostea unui om, a accesat universalul si-acum este resimtit dureros pana la lacrimi, de catre orice roman care si-a abandonat iubita, tara ori credinta. Si fiecare in sufletul si cugetul lui recunoaste lucrul acesta si daca nu este un caine cu inma impietrita, se va teme de mesajul lui...
Cu cantecul "Cine iubeşte şi lasă" as deschide si as inchide orice sedinta parlamentara, orice investire intr-o demnitate publica si l-as lasa ca melodie de fundal la serviciul pasapoarte, la aeroport, la Ministerul Afacerilor Externe, in orice minister daca s-ar putea, in camerele de cinci stele ale europarlamentarilor. El ar trebui cantat in piete publice la orice miting si chermeza electorala cu mici si bere. Chiar si in supermarketuri atunci cand sedusi de catre o reclama intindem mana dupa branduri. Pervertirea si manelizarea sufletului romanesc in goana disperata dupa audienta si profit a posturilor de televiziune si radio, a venit momentul sa inceteze.
Si sa nu ne mai miram intr-una de ce poporul roman din care fiecare dintre noi, cu mai mult sau mai putin onor face parte, are soarta pe care consideram si ne lamentam ca nu o merita. Sa incercam sa fim corecti si sa ne uitam fara prejudecati in istorie! Sa observam cate intelegeri si tratate am incalcat noi romanii... Sa ne asumam greselile stramosilor nostri si istoria asa cum a fost, nu asa cum ne-ar fi placut noua sa fie.
Si inca ceva! Ar fi cazul sa incetam odata pentru totdeauna cu sabloanele rasiste si antisemite si sa ne plecam in fata geniului nationalilor si conationalilor nostri! Avem un exemplu. Ele sunt foarte multe.
sâmbătă, 4 iulie 2009
SUNT! - LEAPSHA PE OUATE
Fara sa am harul Cristianei, m-am strofocat si eu aici, bietul, sa dau o forma atractiva leapshei de la Sasha, cu care am fost din nou omenit de anonimul pamantean -tine-l Doamne! :-) Si daca mai mult decat un zambet complezent nu am reusit sa obtin de la voi, sa stiti ca numai atata poezie pot eu sambata dimineata.(omonimul pamantean)
SUNT
Sunt si ma rasfat intr-una cu darul de a fi
Si-as vrea sa ma petrec in El, sa-L vad, sa Il traiesc,
In El sa imi pastrez prieteni si oameni dragi doresc
Si cand va fi sa fie... la El eu mi-as dori...
Nu-mi place larma, lupta, zaverele nu-mi plac,
Ma tem de violenta, de ura, de sange ne-mpacat,
S-aud cum groaza creste, tot creste ne-ncetat
Si-mi pare rau ca ura nu si-a gasit de leac.
Nu-s mincinos, nu-s lacom, viclean, duplicitar,
Nu cant pe la ospetele celor bogati, trufasi
Si nu fug niciodata de oameni nevoiasi,
Iar daca nu sunt vesel, mi se intampla rar.
Si plang si rad la viata ca un indragostit...
Nu-mi place monotonul, nici raul, nici uratul,
Iubesc la nebunie candoarea si sarutul
Si sunt confuz cand binele, cu rau e rasplatit.
Caldura omeneasca, iata de ce-am nevoie
Sa fiu, sa sper, sa daruiesc, sa simt...
Si-ar trebui cu fapte pe toti sa va alint.
Sunt! Inca sunt, prieteni! El m-a lasat... am voie.
Cristiana! Esti!
Ady! Esti!
Sorin! Esti!
Corena! Esti!
Cu totii sunteti la leapsha!
Si as mai vrea sa-i vad la leapsha pe inca alti trei prieteni dragi: Emilia, Dan si Ioana.
Cu voia dumneavoastra, domnilor! :-)
duminică, 28 iunie 2009
SUNT LA LEAPSHA!
Preluata de la anonimul pamanteanhttp://anonimulpamantean.blogspot.com/
Dacă eram o lună,
as fi fost un Iunie vesnic ca sa-i pastrez pe oameni in vacanta
Dacă eram o zi a săptămânii,
as fi fost Vineri seara plina de promisiuni
Dacă eram o parte a zilei,
as fi fost Amurgul atunci cand Dumnezeu pogoara in suflet
Dacă eram un animal marin,
as fi fost Meduza ca sa ma bucur de osmoza
Dacă eram o direcţie,
as fi fost cu Directia corecta
Dacă eram o virtute,
as fi fost Onestitate
Dacă eram o personalitate istorică,
as fi fost Adam ca sa o iau de la-nceput
Dacă eram o planetă,
as fi fost Terra
Dacă eram un lichid,
as fi fost Apa ca sa ma patrund de fiecare fiinta
Dacă eram o piatră,
as fi fost Piatra Craiului
Dacă eram o pasăre,
as fi fost Albatros ca sa pot plana
as fi fost Albatros ca sa pot plana
Dacă eram o plantă,
as fi fost Pomul Cunoasterii ca sa dau tuturor intelepciune
Dacă eram un tip de vreme,
as fi fost Vreme insorita dupa ploaie ca sa pot bucura tot locul
Dacă eram un instrument muzical,
as fi fost Orga sa ma pot armoniza cu sufletele tuturor
Dacă eram o emoţie,
as fi fost Iubire Universala
Dacă eram un sunet,
as fi fost Clipocitul apei
Dacă eram un cântec,
as fi fost Cantecul de lebada
Dacă eram un film,
as fi fost Calauza pentru cautatori
Dacă eram un serial,
as fi fost Daramatorii de mituri
Dacă eram o carte,
as fi fost Fratii Grimm
Dacă eram un personaj de ficţiune,
as fi fost Mos Craciun
as fi fost Mos Craciun
Dacă eram un fel de mâncare,
as fi fost Painea cea de toate zilele
Dacă eram un oraş,
as fi fost Oraselul copiilor
as fi fost Oraselul copiilor
Dacă eram un gust,
as fi fost Desavarsit
Dacă eram o aromă,
as fi fost de Fan cosit
as fi fost Desavarsit
Dacă eram o aromă,
as fi fost de Fan cosit
Dacă eram o culoare,
as fi fost Verde crud
Dacă eram un material,
as fi fost Apa
Dacă eram un cuvânt,
as fi fost Bucurie
Dacă eram o parte a corpului,
as fi fost Constiinta
Dacă eram o expresie a feţei,
as fi fost Lumina
Dacă eram o materie de şcoală,
as fi fost Cunoastere interioara
Dacă eram un personaj de desene animate,
as fi fost Cenusareasa
Dacă eram o formă,
as fi fost Ou
Dacă eram un număr,
as fi fost PI
Dacă eram o maşină,
as fi fost Masina Timpului
as fi fost Piele de Magar
Desi toata aceasta leapsha poate ca seamana mai curand a test psihologic si a oracol de liceu, mi-ar placea sa regasesc printre eventualitatile care pune la incercare sinceritatea celor care completeaza, cel putin a celor care ostenesc intru spiritualitate, urmatoarele:
Daca eram un mit, as fi fost....
Daca eram un intelept, as fi fost....
Daca eram o credinta, as fi fost....
Daca eram un profet, as fi fost...
Daca eram un filozof, as fi fost....
Daca eram un iluminat, as fi fost....
Daca eram o teorie, as fi fost....
Daca eram un link, as fi fost.....
Daca eram un blog, as fi fost.....
Sa convenim ca se va numi LEAPSHA 2, ca va avea parte de imbunatatiri si adaugiri, ca ne va ajuta si ca o vom da pe circuit inainte si inapoi. Dau LEAPSHA Cristianei si LEAPSHA 2 anonimului pamantean, inapoi pe circuit. Daca se vor lasa prinsi, fireste. :-)
miercuri, 24 iunie 2009
PANA LA DUMNEZEU TE MANANCA SFINTII
Daca am reusi sa ne descalcim mintea si sa ne descotorosim de hainele grele si incomode ale traditiei religioase si de institutia poftitoare de glorie si putere care este biserica si sa incercam sa exersam credinta in Dumnezeu, in forma ei primara asa cum au deschis ochii asupra ei primii crestini, fara intermediari gen preoti, sfinti sau arhangheli, asezati de oameni cu buna stiinta intre noi si El, invocand harul divin, poate ca am intelege mai bine. Poate... pentru cine poate.Isus a plecat de la noi fara camasa si cu o coroana de spini. Preotii il slujesc imbracati in aur si cu nestemate la potcap. O fac pentru El, pentru noi sau pentru ei insisi? Cui foloseste?
duminică, 21 iunie 2009
SI CU ASTA CE-AM FACUT?
Glorie vesnica geniului Constantin TanaseNe-am trezit din hibernare
Si-am strigat cit am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?
Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie?
Si cu asta ce-am facut?
Ia coruptia amploare,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Scoatem totul la vinzare?
Si cu asta ce-am facut?
Pentru-a cistiga o piine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?
Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?
Stau pe codulluioreste,
Ca-i un blog recunoscut;
Sa-mi mai toarne o poveste,
Si cu asta ce-am facut?
vineri, 5 iunie 2009
MAYA
Am felicitat-o pe MAYA!- Mihaela Moraru ( Maya ) si-a lansat sambata 20 iunie, orele 19 00, in Sala Rotunda a Muzeului National al Literaturii Romane, a doua carte "Lumea de Jos".
sâmbătă, 23 mai 2009
ILUMINAREA
ILUMINAREA NU NE ADUCE NICI INDEPENDENTA SI NICI BICIUL.Am auzit in visul din dupa-amiaza aceasta.
Cristiana Antonovici-http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/ careia ii multumesc, imi spune ca:
Dupa parerea mea, asa si este, contrar celor care se vehiculeaza azi prin presa, site uri etc.
Prea putine voci se aud graind adevaruri si este destul de dureros ... dar te obisnuiesti repede..
In primul rand, iluminarea nu este o revarsare a unui ocean peste un cap cat 4 pumni unul langa altul. Daca ar fi asa, nici un iluminat nu ar trai decat o fractiune de secunda cu asa ceva in el.
Iluminarea nu este clarviziune pur si simplu. Clarviziunea fara cercetare si intelegere nu face altceva decat sa speculeze neputintele si durerile lumii. SA OFERE INDEPENDENTA PRIN INDIFERENTA SI PUTERE PRIN BICI. Cei care se numesc pe sine Iluminati au aflat niste adevaruri privind societatea: de unde vin cele lumesti, faptul ca Dumnezeu nu se amesteca direct in lume, ci ne lasa sa actionam dupa cum dorim; au aflat despre activitatea mentala, cum se poate stoarce inca un pic de cunoastere si manipulare desi vremurile nu sunt prielnice pentru asta...dar ceva-ceva se poate face totusi; au studiat adevarate valori ale miturilor legendelor si basmelor de pretutindeni, adevarurile astfel preluate si vehiculate de religii.
Ei stiu ca religia este o forma de conducere instalata de-asupra conducerilor politice, in timp ce ele sunt organizari suprastatale cu care chiar conducerile laice au invatat in timp sa-si impleteasca interesele, in timp. Speculeaza impreuna ce se poate face cu mintea pentru a conduce totul, studiaza fiecare schimbare din opiniile lumii, din incredintarile ei, din puterile si neputintele ei, pentru a se insinua pe "octavele " lumii: Ouspensky arata foarte frumos cum se intra pe semitonuri astfel incat totul sa para o intregire, o regasire - departe de adevarata reintregire a armoniilor optime vietii si evolutiei spirituale.
Iluminarea nu te scoate din dependente, dar te ajuta sa le intelegi. Si sa muncesti cu incredere pentru a depasi tot ceea ce mostenesti de la parinti si societate. Sa ti invingi depresiile, tristetile, dorintele exacerbate, lipsurile si durerile sufletesti mai vechi.
SI MAI ALES SA I POTI AJUTA SI PE ALTII.
Te face dependent de adevar, dar te ajuta sa il decelezi din oceanele din jur, de sub tine si de de-asupra ta. Si sa ajuti si pe altii sa il stie.
Nu te ajuta sa schimbi incredintari: pe ale tale - da. pe ale altora - NU! Pentru ca schimbarea incredintarilor trebuie sa si-o faca fiecare om in parte. Tu poti cel mult sa intaresti pe cei care sunt foarte aproape de acelasi moment ca si acela pe care il traiesti tu.
Si acesta este un mare bob de durere. Pana te obisnuiesti si accepti, poti trece chiar prin deceptii. Mai ales cand e vorba de cei dragi, care se pot lesne lepada de tine...
Dar te acomodezi cu toate - pentru ca exista BUNATATEA CELOR CARE SE UITA LA TINE CU INCREDERE. NU VOR FI MULTI... DAR SI NUMAI UNUL CONTEAZA... CAND SUNT 2... E UN COLT DE RAI... CAND SUNT 3... ESTE ZBOR IN NECUPRINS!!!
Dar sunt buni ... FOARTE BUNI si ceilalti, caci te tin cu picioarele pe Pamant si cu capul pe umeri!!! Stii cum spun eu... un pumn in spate si unul in faţă te tin mereu in echilibru!!!
Iluminarea este o mare neintelegere azi in lume.
Este o intelegere atunci cand ai nevoie, nu e marea cu sarea, este cana aceea din care bei atunci cand e nevoie. Ai nevoi, te duci si vezi. Intrebi Stâlpii universului, si daca vorbesti cu ei nu este nici o problema de facut valuri. Vorbesti cu entităţile cunoscatoare asa cum vorbesc eu cu tine. Nu este altceva decat conlucrare. Cine se da mare - nu face bine, nici siesi - nici altora.
Iluminarea te face sa valorizezi oamenii, sa admiri Creatia, sa crezi de unde vii si incotro te indrepti. Te face sa intelegi intreaga fire, sa iubesti totul, sa nu ti fie frica de prea multe lucruri. Frica ramane si e bine. Este imbold si este supravietuire. Cine nu intelege ca are astfel LEGEA ECHILIBRULUI IN MANA... pierde mult. Poate chiar si viata.
Iluminarea nu de salveaza de la munca, de la foame, de la sete, de la grija zilei de maine. Iti cere. Nu iti da sanatate, decat daca esti sanatos din fire, dar te ajuta sa te imprietenesti cu ceea ce ai si sa nu te mai supere prea tare. Daca omul mosteneste o boala grava, nu e... karma.. este ca trebuie sa arate ca accepta sacrificiul pentru a arata ca el poate fi dus. Iisus a fost intrebat de ce nu se salveaza - el care a salvat pe altii... Atunci cine i-ar mai fi facut lucrarea?? In nici un caz cel ce a pus intrebarea. El insa a facut lucrarea si pentru acela... Multe de spus...
Biciul... Ea nu iti da putere lumeasca, nu iti da putere sa invarti lumea dupa cum o fac altii. Cand ajungi acolo, nu mai ai nevoie de puterea lor. Nu esti BICI si nici nu-l mai suporti. Dar daca nu-l suporti, asta nu inseamna ca il si rupi. Il lasi sa treaca pe langa tine, ca si vantul. Nu i te mai opui. Si el nici nu o sa te mai vada. Poti vorbi despre el, poti sa mergi cu el... dar el nu te va vedea si nu te va mai asupri. Nu are putere asupra ta. Nu mai intra in interiorul tau.
Nu si daca este lucrarea sa te bagi chiar sub puterea biciului. Si sub bici se face lucrare. Dar daca biciul se pune in mana ta, tu il pui frumos deoparte. Ii zambesti trist si iti accepti soarta, daca esti legat. Si in acceptare este lucrare.
Nu asta e puterea, sa il rupi. Puterea este aceea de a accepta si de a lasa pe altul sa rupa. Intelegi ca lumea e facuta cu un scop asa cum este ea. Ca altii se biciuiesc, si este treaba lor.
Treaba ta este intelegerea si, pentru cei ce vor sa te asculte - vorba. Chiar si numai gandul. Sau orice mijloc de comunicare. Sau numai o munca, un zambet, o privire. O blandete si un cantec. Sa oferi un codru de paine si o cana cu apa. Sa intelegi ca poti ţipa cand e cazul, ca poti bate cu pumnul in masa, dar nu si sa duci totul mai mult decat atat. Sa ierti si sa accepti sa fii iertat. Sa ajuti si sa accepti sa fii ajutat.
Sa nu te retragi, decat daca un moş ţi-o cere. Azi numai cei care cauta calea iluminarii se retrag. Cei care au gasit-o stiu ca locul lor este in lume. Numai marii lucratori de neam se retrag cu adevarat din lume. Iar munca lor nu este cantec, chiar daca trupul lor canta arcus pe taina lumii...
Ceilalti sunt retrasi, dar sunt in mijlocul lumii... ii vezi la semafoare, la cozi, urcand un munte sau plivind o gradina.
Mereu in lume, pana la ultima lor suflare...............
duminică, 17 mai 2009
MERITOCRATITA
Acesta este comentariul meu, putin cosmetizat la postarea lui Oreste: http://codulluioreste.blogspot.com/2009/05/normal-0-microsoftinternetexplorer4_2165.html#comments Cititi-i articolul! Merita.
Eu zic sa conspiram impotriva conspiratorilor. Pana cand sa-i mai toleram?
Sa-i distrugem cu armele lor, sa-i boicotam! Sa nu mai mergem ca robotii la serviciu, sa nu mai cumparam produse cu cod de bare, sa ne retragem banii de la banci, ma rog cei care au asa ceva, ca sa iesim de sub imperiul tiraniei banilor, sa facem troc, sa ne distrugem toate televizoarele, aparatele de radio, calculatoarele, sa aruncam telefoanele mobile la canal, sa nu mai cumparam ziare si reviste! Sa mancam de pe jos ca sa ne creasca imunitatea! Numai asa ii putem opri sa ne mai controleze creierele. Sa-i distrugem cu discernamantul spiritual pe care nu-l avem si sa nu-i iertam! Ar fi o slabiciune. Mama lor de reptilieni!.... Sa le gasim cuibarele cu oua!
O vointa politica spiritualista unitara, o organizatie noua, cu lideri spirituali care sa nu se lase corupti de putere si de bani, care sa se opuna actualei puteri mondiale si romanesti, iata ce ne trebuie acum. Sa renuntam la matematica si estetica si sa introducem in programa scolara materia "sa invatam sa conspiram si desconspiram elevat". Sa preluam noi romanii puterea mondiala spirituala pentru ca ni se cuvine. Meritocratia? Apoi numa' noi o meritam. Daca nu noi, cine? Stiu un loc bun, la Boldesti-Scaeni, unde se poate incepe Utopia.
Atentie insa! Trebuie procedat repede. Numai maine nu-i poimaine! 2012 bate la usa iar Mesia cel romanesc nascut, nu facut, care nu doreste inca sa se arate, va eclata! Sper ca nu in 2014 dupa principiul: "da-mi Doamne mintea romanului cea de pe urma!"
Lasand gluma la o parte, pe care am facut-o doar ca sa arat ca schimbarea ordinii sociale si politice ar fi buna dar ca ne lipsesc elitele, vointa si mijloacele, chestiunea ridicata de Oreste, de altfel un excelent formator de opinie pe zona spiritualistilor, este foarte serioasa si chiar ar reprezenta o solutie pentru umanitate. Mie mi se pare ca ar fi SOLUTIA. Da, stimati telespectatori, dar trebuie sa vrea si mireasa.... Iar mireasa este blonda...Ne apropiem de pragul critic al manipularii si o schimbare majora se impune. Dintr-o masa care critica trebuie sa devenim masa critica. Din pacate rupturile fractalice, fie ele si sociale pot fi intuite dar nu pot fi controlate. Poate 2012 sa fie anul care sa aduca cataclismul social care sa stinga tensiunile si sa restructureze societatea umana ? Poate ca da, poate ca ba. Vom trai si vom vedea.
Fiti va rog rabdatori si cititi si aceasta parascovenie de proorocire zamislita in capul domnului Cristian Ganescu, din cartea "Marele Mister". Am copiat-o din comentariul unui spiritualist comentator-adulator al lui Oreste. Este emblematica pentru unii spiritualisti indigeni care cumpara mistere. Banii nu trebuie sa stea la fraieri. Textul va rog:
„ In toata istoria Romanilor, ceea ce astazi poarta numele de "fiinta nationala" a fost si este mentinuta prin Puterea si Taria Printului Poporului. Ea se manifesta in lumea materiala prin intermediul coloanelor sale umane, Romanii neaosi. In momentul in care unul dintre Romanii neaosi se intoarce la stramosii din ceruri, altul ii ia locul intr-o continuitate neintrerupta…. prin puterea Spiritului Poporului si a unor oameni-coloane care traiesc necunoscuti la umbra celor care, temporar, cuceresc puterea politica sau economica si se falesc cu ea. Este, intr-adevar, vorba despre o alchimie aurica de mare amploare, care se desfasoara neintrerupt. „Destul de curand, dupa cum se spune in lumea eterica, in cadrul Poporului Roman se va afirma o personalitate extrem de puternica, un Conducator spiritual, un Roman neaos - despre care se spune ca s-a si nascut in lumea materiala - care va purta coronita stapanirii spirituale, pe care, de la Decebal incoace au mai purtat-o doar doi conducatori (dupa cate se pare, cei doi Conducatori au trait inaintea anului 1300). Aceasta personalitate importanta a Poporului Roman, denumita metaforic Cel ales, s-a nascut deja in trup material; matur fiind, se va manifesta ca o personalitate puternica, ca un conducator spiritual, iar nu politic. Cel ales va avea o statura medie, usor uscativa, iar la un anumit moment dat al vietii va suferi un accident si va capata o usoara anomalie fizica”
marți, 5 mai 2009
100% PANTOCRATOR - mintea si sorcova 4
Hai sa vedem ce se intampla cu depozitul psihic! Functioneaza ideea? In modelul Jung se pare ca functioneaza. Cine insa ne poate contrazice daca afirmam ca in "laboratorul" inconstientului individual si/sau colectiv se intampla transferul, si ma hazardez, chiar procesarea unor informatii fara legatura cu psihicul omului? Sa luam bunaoara informatile pe care le preluam de la mediul mineral si cel mai la'ndemana imi apare schimbul de informatii cu apa, sau presentimentele legate de iminenta unei catastrofe naturale, gen cutremur sau eruptie vulcanica, sau informatile transmise de plante sau animale. Marele Mut nu are prin urmare acces doar la o magazie psihica, ci acceseaza direct banca universala de informatii, cu care indeobste face schimburi de informatii. De unde stiu de aceste schimburi? De la modelul Jung, din existenta depozitului de informatii pe care l-am acceptat. Marele Mut sta in permanenta "de vorba" cu Pantocratorul. Acum eu fac referinta la aceste notiuni prezentandu-le ca pe niste entitati distincte. Cred insa, asa cum zice evreul, ca exista o legaturica in toate si ca, operand numai cu parti am toate sansele sa scap din vedere intregul, deoarece este limpede ca Marele Mut individual este parte a Marelui Mut colectiv, care si el, la randul lui este parte a Marelui Mut universal. Iata ce ma indreptateste sa afirm ca Marele Mut este insusi Pantocratorul. Aceasta afirmatie poate da la randul ei, perfecta dreptate budistilor sa considere mintea parte a trupului dar in acelasi timp si separata de el.Vechea paradigma care zice ca utilizam doar 10% din capacitatea creierului poate fi infirmata de activitatea psihica desfasurata dupa legi proprii si ocultata de catre Marele Mut, in zona celor 90% disponibili. Acum desigur, ar fi hilar sa ma pronunt cum ca am functiona 100% cu motoarele turate la maximum, pentru ca nici un organ nu este capabil sa functioneze tot timpul in acest regim, dar oricum, nici cu 10 %, nu poate fi plauzibil, nu? Si atunci omul devine ceea el insusi ajunge sa creada despre sine si despre rolul sau in societate ca este dar, in acelasi timp insa, fara stirea sa, el reprezinta un element al unui joc de o intindere pe care nu si-o poate imagina, joc care este jucat independent de vointa sa, pe ai caror jucatori si reguli nu ii poate cunoaste si pe a carui realitate nu o poate cuprinde si investiga cu instrumentarul oferit de constientul sau. In jocul acesta omul nu poate decide nimic. Exista totusi oameni care au facut saltul dincolo. Sa luam de pilda iluminatii prin revelatii-( iar nu Iluminatii, n.a.), imi veti putea spune. Da, este adevarat dar nu ma pot pronunta nici macar asupra iluminatilor sau a maestrilor inaltati care au reusit sa-si depaseasca in mod constient conditionarea de capcanele mentalului si sa faca saltul, sa transceanda "realitatea" cotidiana. Ce am putea astepta de la ei? O descriere in cuvinte a unei realitati care am vazut ca opereaza diferit fata de cea pe care o traim constient si care nu se lasa descrisa in cuvinte? Iluminarea asa cum s-a produs pana acum este o cale grea, un proces personal al fiecaruia dintre ei. Ar putea exista si o cale usoara? Sigur ca da, ne-ar raspunde spiritualistii. Avem o speranta confortabila care nu ar presupune un efort prea mare.... Noua paradigma referitoare la anul 2012 ne promite o iluminare colectiva, la data fixa, in grupuri si grupuscule autoselectate!
IN LOC DE CONCLUZII
Si-atunci cine sunt eu in contextul mintii mele?
Imi place sau nu, eu sunt intr-o apreciere arbitrara, doar un biet procent din mintea mea. Privita in acest context, persoana mea are doar cu rol de detinatoare sau de purtatoare a pretioasei materii cenusii, data mie in pastrare pe timp determinat -timpul vietii mele, de catre El, Marele Mut Universal care are grija de noi si ne "vorbeste" si cand suntem treji, dar mai cu seama cand visam, in tot timpul vietii noastre. Caci "cine are urechi de auzit, sa auda!" Si-atunci cine sunt eu? Sunt un simplu neuron, cel autobotezat cu numele de Marele Mut Individual, unul din cele sase miliarde de neuroni umani ai creierului Marelui Mut Colectiv de pe Terra, el insusi la randul lui, un biet neuron din creierul Marelui Mut Universal.
Si-atunci cine sunt Eu? Daca este sa tin seama de cele argumentate aici, pot sa afirm fara sa-mi fie teama ca gresesc, ca atat la scara terestra cat si universala, raspunsul este doar unul singur:
Eu sunt Nimeni.
Axiomatic, suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu exista in noi, de ce trebuie doar sa ne amintim mereu ca El este acolo? De ce nu putem sa-L traim mental secunda de secunda, fara sa mai fim nevoiti sa ne amintim ca El ne locuieste? Nu gresesc daca afirm ca Dumnezeu locuieste fiecare celula a corpului pe care mi l-a dat in grija. De ce ma doare cand ma imbolnavesc sau cand ma lovesc? Pai odata cu durerea, El lasa sa se manifeste legea universala a antientropiei si pare ca imi spune: "fii atent, omule, ai grija de corpul tau, purtator al Meu!", atragandu-mi in acest fel atentia ca sunt pe cale sa-I distrug lucrarea. Caci tocmai din motivul ca sa nu-I distrug lucrarea, mi-a dat un Ego si odata cu el posibilitatea ca mintea "mea" sa se agate de ceva, sa configureze un sens al vietii, o justificare personala a ramanerii in viata in parametrii optimi de functionare, lasandu-mi liberul arbitru si posibilitatea sa ma bat dupa cum ma taie capul cu legea universala a entropiei -pe care unii o numesc Satan, entropie la care ma supune permanent realitatea mea, interioara sau exterioara. Si-atunci ma intreb iarasi: are egoul un scop in sine sau este mult mai putin important decat pare sa fie? Intr-o lume a iluziilor in care activeaza egoul meu, ca produs al mentalului meu constient, raspunsul ar putea fi :
"da, desi eu sunt nimeni, se pare ca am un rol". Toate bune si frumoase, insa din nefericire egoului meu i se pare ca are un alt rol. Si tocmai de aceea exista! Ca sa i se para. Si de aceea este mai tot timpul exacerbat. Pentru ca i se pare.
Iata-ma ajuns aproape de capatul paradigmei mele personale. Teorie, sau prezumtie sau ipoteza, cum va place sa o numiti, ea va ramane in continuare o paradigma. Fireste, am incercat sa dau un raspuns intrebarilor cu care am pornit la inceput. Si asa cum am anuntat, am folosit un model simplificat. Chiar foarte simplificat. Am evitat sa detaliez anumite aspecte care, ele insele ar fi necesitat explicatii suplimentare. Nu am facut nici un moment referire la teoria cuantelor care ar fi explicat mai lesne unele chestiuni, ar fi nuantat expunerea dar ar fi putut destructura orice incercare de esafodaj. Nu am prezentat lucrurile prin prisma pulsiunilor sexuale, caci m-ar fi admonestat credinciosii, dar nici prin prisma religioasa pentru ca m-ar fi blamat ateii si atunci nu am ezitat sa-i dau Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, pe motiv ca si Cezarul, biata fiinta omeneasca, tot al lui Dumnezeu este. Nu am atacat problema prin prisma inconsistentei materiale a universului, caci mama Doamne ce ar fi iesit! Dar nu este exclus sa incerc o noua abordare.
Ce cred eu deocamdata despre aceste lucruri?
Cred ca mintea si trupul sunt una dar si ca mintea se poate dezlega de trup, ca mintea si universul nu sunt despartite, ca universul are sens si ca adevaratul scop pentru care ne aflam aici sunt cele nouazeci de procente ale zestrei noastre mentale "nefolosite" dar mai ales ca nemasurabilul, impalpabilul si nevazutul nu sunt intotdeauana produse ale imaginatiei. Nu stiu daca ficatul meu relationeaza cu alt ficat dar stiu ca fiinta mea este practic legata mai indeaproape de cei care imi sunt dragi si parca mai mult in plan teoretic, de toate celelalte fiinte sau entitati din univers.
MARELE MUT- mintea si sorcova 3
Raspunsul la intrebarile de mai sus ar trebui sa le gasim urmarind activitatea mentala inconstienta, careia din pornire ii putem identifica doua directii mari:1 / Functia de reglare a activitatii metabolice a organismului uman, de aparare, de curatare de tensiuni psihice, hormonala, de armonizare a functiilor vitale, de aducere in plan constient a senzatiilor de foame, somn, frig, sex, sete, intr-un cuvant de mentinere a motoarelor omului in stare buna de functionare.
Trecerea informatiilor de la un blocul psihic inconstient la blocul psihic constient se realizeaza se realizeaza prin intermediul subconstientului. Legile, mecanismele si limbajul folosite in comunicare sunt proprii si specifice doar inconstientului, subconstientul avand rol de traducator iar constientul de receptor. Inconstientul comanda iar constientul executa cu credinta ferma ca el este conducatorul jocului. In plan constient se iau deciziile de cat, cum, cand si unde trebuie satisfacute nevoile. Cele doua blocuri psihice, interdependente, sunt ca ziua cu noaptea, cu reguli si mod de actiune proprii, ele putand sa se intuiasca si chiar sa se atinga numai in zorisau in amurg, la granita subconstientului. Bunaoara eu nu as putea sa le comand rinichilor mei sa-si faca treaba si nici vaselor sangvine sa se curete singure, etc, ... Altcineva, dinauntrul meu se ocupa sa repare dezastrele produse de "autonomia" constientului, acel altcineva fiind de fapt tot eu, partea mea pe care nu o cunosc dar care are grija de mine in lipsa atentiei ele. Daca constientul ar trebui sa faca fata simultan realitatii interioare si exterioare atunci cu siguranta ca ar face doua lucruri prost. Tinand seama ca functia de reglare a organismului se face dupa un tipar gata croit, organismul "stiind" inca de la nastere ce are de facut, presupun ca aceasta functie este indeplinita fara un efort prea mare de catre inconstient, el fiind setat si pus apriori pe pilot automat.
2 / Functia de comunicare. Cum? o sa ma intrebati. Marele Mut vorbeste? Cu cine vorbeste? Pai, hai sa vedem! Cu riscul de a trece dintr-un paradox in altul, voi incerca sa utilizez instrumentele de limbaj specifice constientului pentru a intelege cate ceva din mecanismele inconstientului, avand in permanenta scrupulele si semicertitudinea ca as putea gresi sau si mai rau, ca nu m-as putea face inteles. Iar daca la instrumentarul propus am sa va marturisesc ca voi adauga si intuitia, aceasta fiind ca si cum cineva ar dori sa sape o groapa cu o cazma ideala intr-un cub desenat pe hartie, atunci ideea pe care incerc s-o dezvolt nu va putea sa treaca pragul statutului de ipoteza. Nu de ridicol imi este teama pentru ca sunt doar un biet empirist si nu om de stiinta, ci de probabilitatea de a nu explica cum se cade si de a nu ma putea face inteles.
Ca sa intelegem aceasta functie trebuie sa facem apel, asa cum v-am prevenit, la categoria de inconstient colectiv avansata de C.G. Jung. Pe scurt, in viziunea lui, lucrurile ar arata cam asa: ,,Inconstientul colectiv este zona din inconstient alcătuită din ansamblul instinctelor si a tot ce are legătură cu acestea, " imaginile primordiale " pe care Jung le numeste arhetipuri. Acesta este comun pentru întreaga colectivitate umană, în timp ce inconstientul personal este produsul experientelor personale. Cu alte cuvinte, inconstientul colectiv este expresia psihismului obiectiv, în opozitie cu inconstientul personal care exprimă psihismul subiectiv.
Să stăruim putin asupra acestui termen, devenit instrument de bază în studierea psihologiei umane, la ora actuală - inconstientul colectiv. El s-a format de-a lungul a milioane de ani de existentă si evolutie umană, în urma experientei ancestrale a acesteia, având rădăcinile în evenimentele preistoriei umanitătii si manifestându-se sub forma unui imens " depozit psihic ", la care fiecare mileniu a adăugat noi straturi. Este ca o imagine care cuprinde întreaga trăire psihică a umanitătii, de la origini până în prezent. Experientele reluate, repetate, din timpurile cele mai îndepărtate ale aventurii umane pe acest Pământ, s-au constituit într-o dimensiune suprapersonală, îmbrăcând un caracter de universalitate, dând astfel nastere unor " modele" , de tipul eroilor si zeilor mitologici, care sunt, de altfel, o proiectie arhetipală. Este evident, deci, că la nivelul inconstientului colectiv, mitologia se confundă cu psihologia." sursa: http://valmars.fateback.com/jung.htm
Fara sa am pretentia ca l-am citit pe Jung si recunosc ca am citit despre Jung, sunt de acord cu existenta depozitului psihic dar doresc urmand o cale intuitiva si alta deductiva sa vad si ce ar putea fi dincolo de acest depozit. Este limpede ca in functie de momentul in care informatii din inconstient ajung si se descarca si-apoi se decodifica in constient, in starea de veghe sau de somn, dar mai ales in starea de relaxare, putem considera inconstientul personal ca o poarta deschisa catre celelalte inconstiente individuale. In acest sens, oarece experiente imediate, detectabile si relativ usor de transpus in limbaj constient am incercat presupun, fiecare dintre noi si atunci imi ramane doar sa punctez:
-ganduri si fraze rostite intr-un context dar care la o analiza mai atenta constatam ca nu ne apartin,
-simultaneitatea rostirii aceluiasi cuvant intre doua persoane apropiate,
-presentimentele si premonitiile care apar ca urmare a unui vis sau reverie sau care se produc deodata in mijlocul unei activitati si care ulterior se adeveresc,
-fenomenele psihice de "deja vu", "deja connu" si "deja vecu" foarte atent analizate de Henri Bergson,
-fenomenele telepatice spontane, e drept mai rare,
-simultaneitatea unor descoperiri in fizica, chimie, matematica, vezi legile Kant-Laplace sau Boyle-Mariotte.
Bine, bine, veti zice, este foarte frumos cu ceea ce se poate vedea! Dar ce ne facem cu fenomenele psihice din inconstientul personal, sau cu cele care apar in cadrul relationarii inconstientului personal cu inconstiente individuale sau -si aici ma bazez pe intuitie ca sa pot afirma, a relationarii inconstientului colectiv cu universul? Pe ce ma bazez ca sa pot avansa astfel de intrebari? Simplu, iata pe ce:
Daca privim realitatea nu ca pe o lume materiala, palpabila asa cum am pornit de la inceput in intelegerea mintii, ci schimband cu totul premisa si incercam sa privim realitatea ca pe o lume energetica, vibratorie, asa cum se prezinta ea de fapt, ca o imensa tesatura de unde purtatoare de informatii, atunci mintea se va comporta dual. Constientul pe de o parte, pentru ca este tributar perceptiei imperfecte prin simturi, va avea impresia ca opereaza intr-o lume materiala, in timp ce pe de alta parte, inconstientul va opera intr-o lume vibrationala, care o include si pe cea materiala perceputa de constient. De aceea inconstientul este mai "destept" decat constientul si de aceea informatiile se transmit prin subconstient intr-o maniera mai degraba univoca, decat biunivoca. Acum deabia isi fac efectul exercitiile de imaginatie pe care vi le-am propus la inceputul studiului cele cu icebergul, copacul si copilul! Iata rezultatul: aceasi minte operand in doua realitati constitutiv diferite! Si mai este o chestiune importanta de lamurit. Comunicarea intre cele doua lumi nu se face prin cuvinte. Numai constientul opereaza cu cuvinte. Gandul, ca energie vibrationala poate lua si se poate transpune in diverse forme de exprimare. Un gand, o idee sau mai multe pot fi transpuse in cuvinte dar la fel de bine pe o partitura, prin note muzicale, sau prin linie si culoare, sau prin forma, sau prin cifre, numere, ecuatii, etc... Noi nu gandim in cuvinte, ci traducem automat in cuvinte ceea ce gandim pentru a ne face intelesi, pentru a comunica. In visele noastre inconstientul ne trimite mesaje prin imagini, simboluri, sunete, senzatii si sentimente extrem de puternice si de vii. De aceea Marele Mut nu foloseste cuvinte deoarece la scara lui de operare-si vom vedea in curand ca este vorba de univers, informatia se transmite cu ajutorul altui suport. Unda. Sau poate cuanta...asta ramane de vazut. Sigur ca oamenii si-au perfectionat comunicarea constienta, vorbirea si scrisul, au inventat cuvinte sintetice care pot exprima idei, au inventat limbaje, au diversificat canalele de comunicare de la scrisul pe cioburi de ceramica pana la internet, de la tobe si tulnic la telefon mobil, de la solie la televizor si satelit, dar inca se straduiesc unul in fata celuilalt sa se faca intelesi si tot nu pot acoperi o comunicare perfecta. Nici o mie de cuvinte nu valoreaza cat o revelatie.!
Va urma...
EGO SUM -mintea si sorcova 2
Ce am incercat pana acum a fost doar sa cuprind prin explicatii realitatea cu mintea , cu ratiunea, cu partea de constient a mentalului meu. Altfel, va faceam un desen sau va scriam o poezie sau v-as fi compus si cantat un cantec. Activitatea psihica insa, trece zilnic prin trei stari, caracterizate de undele cerebrale alfa, beta, gama si delta combinate in diverse proportii. Starile, dupa cum stiti ar fi:-de veghe sau de trezie-corelata cu activitatea mentala constienta,
-de relaxare - de trecere dintre starea de veghe si cea de somn,
-de somn.- corelata cu activitatea mentala inconstienta,
Dintre toate aceste stari, starea de relaxare este cea mai scurta si mai fulguranta, relationata de obicei manifestarii activitatilor extrasenzoriale. Importanta in demersul acesta ramane totusi activitatea mentala inconstienta pe care eu o presupun mult mai intensa decat ar parea la o prima abordare. De ce spun ca o presupun? Pentru ca daca admitem impartirea schematica data de Sigmund Freud activitatii psihice si nu intr-o abordare sexualista, cum a conceput-o el, ci generica, atunci avem cele trei categorii: constient, subconstient si inconstient. Nu iau acum in discutie supraconstientul dar voi avea in vedere notiunea de inconstient colectiv a lui Carl Gustav Jung, intr-o acceptiune mai extinsa.
- Constientul, varful icebergului, caruia ii stim comportamentul pentru ca toata intelegerea realitatii palpabile si impalpabile se datoreaza procesarii cuvintelor, notiunilor, ideilor si care ne leaga de lume prin mecanisme logice.Este starea eului constient in care ne regasim ca personalitate si reusim sa ne raportam la lume si la univers.
- Subconstientul, ca teritoriu tampon intre constient si inconstient, teatrul de operatie unde se intalnesc activitatile a doua lumi simultane si paralele si singurul loc in care isi dau mana constientul si inconstientul. Este locul in care mintea se incarca sau se descarca de tensiunile psihice acumulate de ea in timp.
- Inconstientul, Marele Mut, partea de activitate psihica individuala care este cea mai extinsa si mai intensa in raport cu celelalte doua. Neuronii umani desi sunt estimati la cca.100-200 de miliarde, fata de 100-200 de milioane cat poate avea un sobolan, reprezinta doar 10% din totalul celulelor nervoase , restul fiind celule gliale sau "asistente" ale neuronilor. Materia cenusie fata de materia alba din creier se gaseste intr-o portie de 40% respectiv 60%. Daca ar fi sa dam crezare teoriei cum ca utilizam pe parcursul vietii doar cateva procente (10%) din zestrea creierului nostru, la capacitate maxima, apoi acestea se refera la intreaga noastra activitate psihica desfasurata pe cele trei coordonate: constienta , subconstienta si inconstienta. Teoria celor zece procente emisa de catre unii cercetatori ramane la un prag paradigmatic, nefiind atestata si acceptata inca de toata lumea stiintifica. Putin importa insa daca s-a gresit in aproximare cu cateva procente. Raportul dintre util si aparent nefolositor este paradoxal de mare. Intrebarea fireasca care se naste este ce se intampla cu lestul? Este chiar atat de nefolositor? Este materia cenusie intr-o proportie atat de mare inerta si de prisos? De ce atata risipa de calitate pentru un organ atat de valoros, cum este creierul? Dumnezeu sau Natura sau Universul, ma rog, cum va simtiti confortati sa-i spuneti, nu da rateuri! Chiar si in manifestarea Lui duala de ordine si haos, putem sa descoperim un sens al haosului, ca pregatitor pentru o noua ordine. El nu aseaza impreuna elemente cu rost iar altele asa... just for fun! Nu imi vine sa cred ca organismul omului are elemente care isi gasesc rolul si functia in organism, iar altele cum ar fi apendicele sau zestrea neuronala excedentara sunt ratacite in corpul omului, asa cum isi mai uita uneori chirurgii bisturiul sau foarfeca dupa operatii. Nu avem un ficat supradimensionat, nu avem douazeci de ochi, din care sa folosim doar doi si logica uite asa ne impinge sa vedem de ce. Raspunsul ar trebui sa-l cautam in activitatea mentala inconstienta careia nu-i cunoastem nici instrumentarul, nici dimensiunile si nici scopurile.
Va urma.
sâmbătă, 2 mai 2009
MINTEA SI SORCOVA
Imi propun sa dau raspunsuri la doua intrebari:
Cine as putea fi eu, in contextul mintii mele?
Are ,,eul" un scop sau nu este atat de important pe cat ne inchipuim?
Mintea este un concept foarte complex care comporta abordari multiple, de aceea nu intentionez sa intru in detalii. Am sa incerc un model reductionist pentru a putea opera mai lesne. Hai sa-ncercam sa ne organizam putin cate putin caramizile, ca sa putem construi cu ele.
Dintr-u'nceput stim ca exista o activitate diurna - de veghe- si o activitate nocturna- de somn. Mai stim ca in activitatea treaza, de veghe, mintea se comporta dual. Pe de o parte ne tine ancorati in viata si in realitatea cotidiana pe care o proceseaza in permanenta, raspunzand la stimulii interni si mai ales externi, dar pe de alta parte are si o alta proprietate, mai speciala, aceea de a se urmari pe sine si de a tine controlul asupra sie insasi (mintea care se gandeste pe sine). In ceea ce priveste activitatea nocturna, in timpul somnului mintea se lasa scapata de sub propriul ei control si nu mai proceseaza decat o realitate interioara, de cele mai multe ori ilogica dar si incarcata de simboluri, ceva care pare ca vine din alta parte. Ea devine astfel regizorul ascuns, actorul mascat si totodata spectatorul emotionat la propriul spectacol pe care si-l (ni-l) ofera prin vise. Nu activitatea mintii in stare de constienta ma preocupa, m-am obisnuit cu mecanismele ei, ci cealalta parte a ei, cea nevazuta, necontrolabila si surprinzatoare care nu lasa loc la certitudini. Acea parte pe care o banuiesc a fi izvorul muzicii, al poeziei, al artei, al oniricului, al fenomenelor psihotronice, locul in care s-a cuibarit Dumnezeu. Stiu ca nu este la fel pentru toata lumea. Budismul tibetan a dezvoltat stiinta mintii care ne spune ca mintea noastra poate exista independent de corpul nostru si ca este conectata la o minte universala, spiritualistii si-au dezvoltat propriile teorii ciugulind de la budisti sau de aiurea, teorii care de care mai intortocheate si mai subtile care te aduc in pragul confuziei, medicina occidentala ii contrazice pe budisti dar casca ochii mari la ei, in timp ce pe spiritualisti ii ignora, samanii iti vara si-ti extrag spirite de unde nu te-astepti... Dintre toti acestia, cei care si-au dedicat vietile studiului mintii raman doar budistii si parca lor in special imi vine sa le dau crezare. Dar sa revenim, caci nu despre stiinta tibetana a mintii intentionez sa scriu, pentru ca despre aceasta exista carti. Imi propun doar ca prin niste simple exercitii de imaginatie sa incerc sa aflu cum m-as putea reprezenta si cine as putea fi eu, in contextul mintii mele.
ICEBERGUL
Daca ai incerca sa privesti mintea ca pe un iceberg, atunci in aer, la suprafata oceanului poti observa mintea diurna, constienta, egoul, dar care din nefericire nu este decat varful icebergului. Afirm acest lucru pentru ca folosim in cadrul proceselor de gandire constienta, dupa cum si cat se stie doar cateva procente ( cca. 10-11% ) din capacitatea de gandire si procesare. Dar mintea nu este doar partea care se vede. Ea este un tot unitar. Si-atunci daca ai curiozitatea sa te uiti sub apa, constati ca mintea este practic scindata in doua, pe de o parte mintea care reprezinta eul nostru (10%) -varful ghetarului - si pe de alta parte altceva, incomensurabil mai mare si mai larg, care nu apartine mediului egoului decat poate in masura in care suntem obligati din felul in care suntem constituiti sa purtam aceasta parte mai mare alaturi de ego. Si pornind de-aici, de la imaginea ghetarului plutitor, nu ne ramane de facut decat o mica miscare de imaginatie. Simpla. Intoarcem ghetarul cu fundul in sus si obtinem astfel imaginea mintii noastre cea de toate zilele, care se uita fascinata intr-o realitate spectaculoasa dar din pacate finita , vezi oceanul, caruia se straduieste sa-i patrunda abisurile si intelesurile, in timp ce cealalta parte, cea mare, se deschide catre cu totul alt mediu, incomparabil mai vast, catre Univers. Intelegem de aici ca fiecare parte a mintii este conectata si functioneaza in medii diferite si in cosecinta opereaza cu mijloace de intelegere diferite. Amandoua felurile de minte convietuiesc in cutia craniana, in aparenta ca doua mecanisme intrepatrunse dar de fapt aproape independente.
ARBORELE
Si putem intelege si mai bine daca schimbam exercitiul de imaginatie si ne inchipuim de data aceasta un copac. Eul, care este radacina, cu deschidere mare dar indreptata spre pamant este nevoit sa intrebe tulpina cum arata lumea de deasupra lui. Teama mi-e ca nici tulpina nu stie bine raspunsul si este nevoita sa intrebe ramurile, frunzele, florile si fructele, pentru ca fiecare dintre ele are alta intelegere a spatiului de deasupra si nu m-ar mira ca si acestea la randul lor sa intrebe pasarile si tot asa.....
In tot acest timp, dupa perdeaua de "constienta" se afla cealalta realitate mai complexa, mai spectaculoasa cu scopuri pe care noi nu le putem decela cu mintea diurna, cea cu care controlam realitatea cotidiana.
COPILUL
Foarte plastic mi-a venit in minte cea de-a treia imagine, de data aceasta activa si anume a parintilor care isi trimit copilul (eul) la joaca prin curte, tinandu-l totusi sub observatie, ca sa poata sa-si vada in liniste de treburile lor de adulti. In curte copilul interactioneaza cu realitatea dupa propriile sale nevoi, urmarind doar anumite raspunsuri cele care il ajuta la regulile pe care si le stabileste pentru joaca lui, timp in care parintii sai proceseaza o realitate cu totul diferita care o inglobeaza natural si pe cea a copilului, dar care lor nu le este de trebuinta.
Materia este inteligenta in toate ipostazele ei. Mintea insa, cel putin la nivel pamantean reprezinta un atribut exclusiv uman, din ceea ce cunoastem cel putin. Si-acum hai sa aruncam o privire retrospectiva! In toate cele trei exercitii, mineral, vegetal si om exista un inceput, o simulare a genezei mintii. In stadiul mineral, dintr-un ghetar sau din banchiza de gheata, luate ca un tot omogen, se desprinde o bucata care capata independenta si proprietati noi. In cel de-al doilea exercitiu, dintr-o samanta, fara functii vitale definite, avand insa incorporata in sine informatia, matricea viitorului copac, se dezvolta o planta adulta cu proprietati noi. In cel de-al treilea exemplu si cel mai concludent, prin om, mintea cu toate proprietatile ei specifice, se reproduce pe sine. Dar nu geneza intra in discutie acum desi ar fi foarte interesant daca nu de aflat macar de presupus, ci, ca sa nu pierdem scopul, ne intereseaza eul in contextul mintii umane. Are ,,eul" un scop sau nu este atat de important pe cat ne imaginam? Sa vedem!
Va continua.
sâmbătă, 25 aprilie 2009
TEORIE SI KARMANGERIE
Cu tot respectul.... eu numai ce am inceput sa citesc noua teorie americana- uauuu...!!!..... americana!!! s-o inghitim repede pe nemestecate! - pe care v-o prezint asa cum mi-a intrat pe e-mail,( exceptie facand cele 70-80 de virgule pe care mi-am permis sa le extrag din text ) si am si depus armele la socotelile acelea aritmetice savante. Nu tu o ecuatie de gradul I, nu tu un logaritm , nu tu o integrala, macar si una simpla.... Aritmetica, frate, aritmetica...!!! Cam cat ar putea incapea in capul unui american ocupat cu baseballul la colegiu, in caz ca l-a terminat si pe acela si mai apoi cu berea. Nu a fost nevoie sa citesc nerozia pana la capat. Pai dupa care calendar se fac astfel de socoteli? Si cum ar fi aratat ele acum 2000 sau 3000 de ani? N-ar fi aratat in nici un fel, va asigur eu. Calendarele dupa cum se stie sunt o CONVENTIE , un sistem de referinta iar calendarul gregorian impus de cultura occidentala, bazat pe nevoia legitimarii datei Pastelui catolic a fost insusit de aproape toata lumea, de putina vreme in istoria umanitatii. Ora, minutele si secundele nu le aduna? Ar trebui ca socotelile stabilirii numarului de vieti sa arate ca notele de plata pe care ni le faceau ospatarii cand eram studenti, in care la valorea consumatiei adunau si data si le iesea un total...mama, mama!!Lucratura e simpla: luam conceptul indian de karma gata dumicat, azvarlim cat colo calendarul vedic provenit din aceeasi cultura, inghesuim conceptul perimat in calendarul gregorian, ca in patul lui Procust, il hacuim ca la carmangerie, ii dam un pospai de terminologie New Age si am scos o teorie nou-nouta, mult superioara celei vechi.
Uite , vedeti, de-aia mi-e frica, de impostura si de aceea sunt selectiv si intorc lucrurile pe toate fetele... !
Este exact EXEMPLUL de Folclor Spiritualist Nou.
Bla-bla-bla si bla-bla-bla - astro-logoreo-gargaro-logie - "se sugereaza" ,"se crede" tragem iute niste concluzii si vindem o carte sau tinem un curs si luam banii de la fraieri. Daca gresesc ceea ce poate fi posibil, va rog sa ma indreptati prin comentariile voastre
Textul va rog!
9 VIETI
Ati auzit spunandu-se ca :"pisica are noua vieti". Concept foarte vechi, transmis din generatie in generatie. Acest lucru sugereaza ca si noi oamenii avem noua vieti. Reverendul Cindy Myers, a fost preocupata de astrologie si a efectuat cercetari aprofundate, timp de 21 de ani pe un numar de peste 10.000 de oameni si a ajuns la descoperiri fenomenale. Este legat de teoria vietilor anterioare... Se crede ca, daca nu va invatati lectiile cu nr.1, veti repeta ciclul cu nr.1 pana cand reusiti. Nu puteti trece la viata urmatoare inainte de a promova in viata anterioara.
DECI, ESTE VORBA DE EVOLUTIA SUFLETULUI, in fiecare viata.
DECI, ESTE VORBA DE EVOLUTIA SUFLETULUI, in fiecare viata.
DECI, PRIN AFLAREA NR. VIETII D-VOASTA, AFLATI IN CE STADIU DE EVOLUTIE SPIRITUALA SUNTETI, CARE ESTE VARSTA SUFLETULUI SI CARE SUNT LECTIILE PE CARE TREBUIE SA LE INVATATI IN ACEASTA VIATA...CU ACCENT PE RELATII....NUMARUL VIETII DUMNEAVOASTA
Sa invatam mai intai formula.
1. Adaugati ziua nasterii la luna nasterii dumneavoastra.
2. Apoi adaugati ultimele doua cifre ale anului nasterii.
Exemplu : 1 aprilie 1970 = 1 + 4 + 70 = 75
3. Reduceti nr. respectiv la o singura cifra.
75 = 7 + 5 = 12 = 1 + 2 = 3
4. Cifra 3 reprezinta a treia viata.
CELE NOUA VIETI:
Prima viata
(1) Bebelusii, sufletele tinere, sunt cei cu cifra nr.1. Aceasta este prima lor experienta pe plan fizic. Fac multe greseli obisnuite, fundamentale. Pentru aceste suflete totul este nou. Acesti oameni tin la ceea ce stiu. Par a fi copilarosi, imaturi si uneori egoisti. Unii nu cred ca exista Dumnezeu si, mai mult decat atat, nu cred in viata de apoi. Cei aflati la prima viata nu au trasaturi de personalitate specifice gata dezvoltate si invata din mers. Cu cat sufletul este mai tanar, cu atat fac mai multe greseli. Persoanele aflate la prima viata fac multe greseli. Trebuie sa depuna eforturi serioase in toate - casnicie, rolul de parinte, luarea deciziilor corecte. Cea mai mare dificultate pentru ei este aceea de a invata sa nu traiasca in propria lor lume mica. Trebuie sa invete sa ia initiativa. Trebuie de asemenea, sa se straduieasca mai mult sa inteleaga mecanismele de functionare a relatiilor si sa fie mai deschisi spre intelepciunea spirituala. Au nevoie sa afle de unde vin si sa dobandeasca credinta in Dumnezeu.
A doua viata
A doua viata
(2) Aceste persoane traiesc pentru a-si imbunatati relatiile, dar nu doar cele de natura romantica. Vor incerca orice cel putin odata si invata ca au nevoie de alti oameni pentru a supravietui. Trebuie sa invete cum functioneaza relatiile, precum si semnificatia lor si importanta faptului de a avea familie, prieteni, parinti si parteneri. Oamenii din viata a doua au o puternica credinta in Dumnezeu, pentru ca asta a trebuit sa invete in viata anterioara. Provocarile lor majore sunt sa fie toleranti, sa-i aprecieze pe ceilalti si sa iubeasca.
A treia viata
(3) Acesti oameni sunt precauti, le place traditia, aranjarea in forma si structura. De obicei se bucura de bunastare financiara. Sunt oamenii cei mai alesi, care cresc in sanul unei comunitati si nu o parasesc niciodata. Acestia evita aventurile riscante si nu vor sa incerce nimic New Age. Cred in Dumnezeu dar nu au o credinta covarsitoare. Tind sa fie soti buni, sunt puternic orientati spre familie si sunt parteneri si prieteni loiali... Provocarea cu care se confrunta consta in a avea mai multa incredere in ei insisi si a trece dincolo de ceea ce este considerat sigur si garantat.
A patra viata
(4) Oamenii aflati la a patra viata sunt rareori conventionali fata de familie si parteneri. Sunt o imbinare intre cei aflati la a treia viata si cei aflati la a cincea. S-au nascut cu anumite teluri, pe care doresc sa le atinga. Au tendinta de a fi precauti, precum cei aflati la a treia viata, dar cel putin pun la indoiala si cerceteaza misterele vietii. In ceea ce priveste dragostea, le place sa-si gaseasca un partener, sa se aseze la casa lor si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti . Cei mai multi din cei aflati la a patra viata au parteneri predestinati. Sunt suflete care accepta sa se intoarca pentru a se casatori cu o anumita persoana dintr-o viata anterioara. Relatiile sunt de obicei de durata. Mai mult decat oricare altii, cei aflati la a patra viata au sanse mari de a apela la terapie pentru a-si rezolva problemele. Vor pierde cateva dintre oportunitatile pe care le ofera viata, pentru ca nu-si asuma destule riscuri. Totusi, uneori, cei aflati la a patra viata pot fi foarte imprevizibili.
A cincea viata
A cincea viata
(5) Nascuti cu o lista de lucruri pe care vor sa le faca pe plan fizic, cei aflati la a cincea viata sunt entuziasmati, de faptul ca traiesc. Sunt mai visatori, cu planuri mari. S-au nascut cu o lista uriasa de lucruri pe care vor sa le traisca si sa le implineasca in aceasta viata, inainte de a muri. Au noroc, dar nu sunt coplesiti de bogatii. Unii dintre ei pot fi foarte creativi si pot castiga bani, gratie propriilor inventii. Cred cu tarie in viata de apoi. Cei care isi traiesc a cincea viata, nu sunt constanti in relatiile lor. Multi dintre ei traiesc mai multe povesti amoroase, decat media. Le place varietatea in dragoste. Multi nu se casatoresc niciodata, sau nu au nici o relatie personala timp de multi ani. Le place viata pe care o duc, dar nu simt nevoia de a avea un partener. Sunt aici ca sa se distreze, sa se joace si sa traiasca o viata palpitanta. Pentru ei, provocarea este aceea de a nu-i rani pe ceilalti prin egoismul lor. Trebuie sa-si rezolve, problemele legate de ego. Nu intentioneaza sa raneasca pe nimeni, dar uneori o fac.
A sasea viata
A sasea viata
(6) Cei aflati la a sasea viata traiesc pentru a mosteni lumea, dar trebuie mai intai sa inteleaga planul fizic - nu doar pamantul, ci si corpul. Trebuie sa invete cum ne slujeste corpul, cum sa avem grija de el si sa il folosim la maximum. Unii se nasc cu probleme de sanatate. Dupa ce invata ca mediul este foarte important pentru sanatatea lor isi pot depasi orice boala. Daca inteleg universul si modul de functionare a acestuia pot implini multe lucruri marete si, eventual, pot deveni foarte instariti. Aceasta este o viata foarte materialista. Trebuie sa traiti o data aceasta viata ca sa va dati seama ca nu merita traita. O puteti repeta de mai multe ori, dar cand o parasiti, invatati sa lasati in urma bunastarea materiala. Cei care isi traiesc a sasea viata, sunt puternic orientati spre familie dar trebuie sa aleaga intre lumea materiala si familiile lor. Primesc multe rasplati karmice in relatiile pe care le au. Daca si-au creeat o karma pozitiva au parteneri iubitori. Daca si-au creeat o karma negativa, atunci relatiile sunt dificile. Dificultatea cu care se confrunta este aceea de a-si lasa la o parte nevoile materialiste astfel incat, sa poata stabili un echilibru intre munca si relatiile personale.
A saptea viata
A saptea viata
(7) Aceasta este o viata plina de provocari. Este o viata karmica. Unii dintre cei care isi traiesc a saptea viata, se nasc pentru a fi complet dependenti de societate. Este o soarta nemiloasa... Prin cercetarile desfasurate, reverendul Cindy Myers a descoperit ca multe persoane aflate in aziluri si institutii similare isi traiau a saptea viata. Cei aflati la a saptea viata sunt dependenti de ceilalti. Daca nu, atunci de obicei altii depind foarte mult de ei. Daca si-au creeat o karma negativa in cele sase vieti anterioare, platesc pentru aceasta karma in a saptea viata. In comparatie cu cei care isi traiesc celelalte vieti, cei aflati la a saptea viata au cea mai accentuata tendinta de a se gandi la sinucidere. Provocarea este aceea de a-si "duce crucea pana la capat", in aceasta viata, pana la ultima clipa si sa plateasca cu bunavointa toate datoriile karmice.
A opta viata
A opta viata
(8) A opta viata este viata banilor suficienti. Ideea este aceea de a va crea un stil de viata mai bun si confortabil, o realitate mai placuta. Cei aflati la a opta viata pot schimba lumea in mod grandios pentru a modifica realitatea. Aici se afla guru si liderii spirituali. Binecuvantati financiar, multi dintre cei aflati la a opta viata sunt detasati in privinta relatiilor personale. Vor sa ajute lumea intreaga, sa promoveze dragostea si pacea si sa faca schimbari majore pe plan terestru. Merg inainte pentru a raspandi cuvantul lui Dumnezeu si de obicei au in spate banii necesari pentru a-si permite un astfel de stil de viata. Provocarea lor este aceea de a-si folosi aceasta fire spirituala pentru binele suprem si de a sta departe de manipulare.
A noua viata
A noua viata
(9) Cei aflati la a noua viata sunt fericiti, dar vietile lor tind sa fie considerate foarte triste de catre ceilalti. Sunt indrumati indeaproape de Dumnezeu. Daca va aflati la a noua viata, nu sunteti malitiosi, nu doriti raul nimanui si nu puteti face nici o greseala sau nici un rau foarte mare. Daca fac ceva necinstit, sunt prinsi de fiecare data. Dumnezeu ii obliga pe acesti oameni sa se comporte asa cum trebuie. Daca mint, sunt prinsi. Daca fura, merg la inchisoare. Deoarece aceasta este ultima viata, trebuie sa fie pregatiti sa plece de pe pamant, fara pacate prea mari. Nu detin niciodata prea multe, nu par a aduna prea multe si nu au noroc, din punct de vedere financiar. Dumnezeu face toate acestea pentru a fi mai usor sa paraseasca planul fizic. Au mai putine lucruri de care trebuie sa se desparta. De asemenea, sufera de boli fizice. Nu se simt de obicei confortabil in trupurile lor si par a purta poveri suplimentare. Acest fapt ii ajuta de asemenea sa se desparta de aceasta viata, fara a privi inapoi. Cei aflati la a noua viata par a avea relatii proaste, pentru ca atrag sufletele mai tinere, pe care trebuie sa le invete. Provocarea lor este aceea de a-si pastra natura spirituala si de a nu-si pierde credinta, indiferent cat de multe dificultati par a infrunta.
nota:
Textul circula pe net prin e-mailuri forwardate si nu se cunoaste daca este o traducere partiala, un rezumat sau o interpretare personala a vreunei lucrari publicate. De asemenea nu se cunoaste numele traducatorului sau macar a autorului acestui text pentru a se face referire la el. Cu tot regretul nu am gasit referinte pe internet despre reverendul Cyndi Myers. Am gasit un doctor chiropractician care se scrie Cindy Myers. Dar in fond ce mi-e Baba Rada, ce mi-e Rada Baba! Postarea a fost facuta cu buna credinta.
vineri, 24 aprilie 2009
TRAIASCA REGELE, BAI DEMOCRATILOR!
Stiti de ce mananca albinele miere, nu? Daca ati uitat va reamintesc eu: pentru ca au Regina. Caci daca ar avea Presedinte….. ! Anii de glorie ai regalitatii au apus odata cu cele mai frumoase pagini de istorie ale neamului romanesc ( mama ce fraze va trag ). S-a dus Razboiul de Independenta, s-a dus Unirea , s-a dus si Romania Mare, s-a dus si democratia interbelica - cu voia dumneavoastra il scoatem pe Carol al II-lea din discutie, ghinionul lui ca a fost al doilea - si ne-am ales de atunci si pana in zilele noastre cu o democratie mioritico-bolsevica, cu niste caricaturi de presedinti despre care cartile de istorie de peste 20 de ani nu vor mai pomeni nimic sau cel mult doua-trei cuvinte, alesi de bunaseama dupa chipul si asemanarea vulgului votant, parte vesnic coruptibila a poporului roman, usor de cumparat pe mici, bere si bici. Popor roman din care cu onor facem si noi parte, asa cum m-a readus de curand la realitate, bunul meu prieten Dan Iancu. Ce-am fost si ce-am ajuns...!!! Am FOST dar nu mai suntem! Macar pentru putinele momente de maretie ale neamului ar trebui astazi sa ne mai indreptam coloana nevertebrala. Uitati-va va rog la fotografiile din perioada interbelica: domni cu fetze de domni, ciocani cu fetze de ciocani si tarani cu fetze de tarani. Si-acum uitati-va inca o data va rog la fetzele de la televizor si veti constata ca... lipsesc domnii. Cateva fetze mai acatarii mai vezi din cand in cand dar in spatele lor se afla... Cine? Ati ghicit? Niste ciocani! Nu, nu sunt regalist dar parca uitandu-ma retrospectiv la toti presedintii Romaniei, cu bomboana Base asezata frumos pe coliva neamului si la potentialii prezidentiabili d'alde Duda-Neica-Nimeni, fara sa omit vesnica mascarada cu mascati din democratia neaosa tv, parca-mi vine sa urlu cat ma tin bojocii catre Moscova si Washington:TRAIASCA REGELE, BAAAI .... DEMOCRATILOR!
Si apoi sa scuip fiere.
duminică, 19 aprilie 2009
CRISTOS A'NVIAT!
Doamne Dumnezeul tuturor celor care cred si care nu Te cred, Dumnezeul Internetului si al tuturor blogerilor si ratacitilor de pe net, iti multumesc ca in noaptea Invierii m-ai facut sa vad, sa simt si sa-mi aduc aminte ce inseamna sa-mi fie frig pe dinafara si cald pe dinauntru, sa merg pe jos pe un drum pustiu cu o lumanare in mana si sa nu ma imbie nimeni sa iau loc la caldura intr-o masina, ca exista pe lumea asta oameni cu case mari si cu masini frumoase care se roaga la Tine pentru extrasul lor de cont si oameni care merg pe jos si se minuneaza de Tine. Pentru aceste cateva nimicuri Doamne si pentru ca mi-ai daruit-o pe nepotica mea Mara iti multumesc ca azinoapte-ai inviat.ADEVARAT A-NVIAT!
joi, 16 aprilie 2009
I TRISTEZA
,,TRISTEZA" ESTE O TELENOVELA DESUCHEATA APARUTA DUPA TITLUL PRIMEI POSTARI A IOANEI
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
CARE A AVUT SANSA SA SE SCRIE SINGURA si sa treaca in horror apoi in pamflet politic. Personajele propuse de Ioana, cu care s-a pornit initial la drum au fost Prudencia, Esperanza si Coraje. Alte personaje au aparut pe parcurs povestii iar lista ramane in continuare deschisa. Desi unele personaje care interactioneaza par sa vina din cotidian, toate dialogurile si actiunile lor raman fictiune pura fara legatura cu realitatea. TOTUL A FOST POSIBIL DATORITA PARTICIPARII SPONTANE A BLOGERILOR:
DAN IOANITESCU sub pseudonime diverse
http://www.rodulpamantului.blogspot.com/
DAN IANCU
http://uhitto.wordpress.com/
CRISTIANA ANTONOVICI
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/
MONA SI COSTIMANU
http://costimanwordpress.com/
CASTLELESS
http://castleless.blogspot.com/
CAUTATI telenovela si mai nou telenovelele PE BLOGUL IOANEI!
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
Intrati, cititi iar daca va place ideea comentati si continuati. Noi va asteptam cu placere.
Toate drepturile asupra textelor apartin autorilor.
Lectura placuta!
SHOW MUST GO ON!
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
CARE A AVUT SANSA SA SE SCRIE SINGURA si sa treaca in horror apoi in pamflet politic. Personajele propuse de Ioana, cu care s-a pornit initial la drum au fost Prudencia, Esperanza si Coraje. Alte personaje au aparut pe parcurs povestii iar lista ramane in continuare deschisa. Desi unele personaje care interactioneaza par sa vina din cotidian, toate dialogurile si actiunile lor raman fictiune pura fara legatura cu realitatea. TOTUL A FOST POSIBIL DATORITA PARTICIPARII SPONTANE A BLOGERILOR:
DAN IOANITESCU sub pseudonime diverse
http://www.rodulpamantului.blogspot.com/
DAN IANCU
http://uhitto.wordpress.com/
CRISTIANA ANTONOVICI
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/
MONA SI COSTIMANU
http://costimanwordpress.com/
CASTLELESS
http://castleless.blogspot.com/
CAUTATI telenovela si mai nou telenovelele PE BLOGUL IOANEI!
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
Intrati, cititi iar daca va place ideea comentati si continuati. Noi va asteptam cu placere.
Toate drepturile asupra textelor apartin autorilor.
Lectura placuta!
SHOW MUST GO ON!
II PRUDENCIA
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
................................................................................................................................................................
Din nebagare de seama, Prudencia atinse cu cotul una din sticlutele cu licoare magica. Sticla se rasturna pe secretaire-ul din lemn de trandafir de la Moldova mostenit de la mama sa, iar licoarea se prelinse prin sertare insinuandu-se in aer cu o aroma de Magie Noire, cu iz de Magia Bianca. Prudencia usor ametita auzi ca prin vis vocea mamei sale: Ioana Manuela Prudencia Dumitrascu ai grija!” “Ioana Manuela?” se mira Prudencia. Deschise secretaireul infrigurata-transfigurata trase afara dintr-unul din sertare, certificatul ei de botez. Cerneala ii zambea frumos. Era simpatica.
,,Da, da, mama are intotdeauna dreptate! I.M. Prudencia”. http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
..................................................................................................................................................................
in ziua de azi-noapte verzi cristale rosii coapte atarnate fata-n spate tipa mute fermecate…
,,Ce-o fi cu mine? Ce-mi face cristalu’?” se intreba Prudencia. http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
..............................................................................................................................................................
Una din broscute sari din usa si se apropie timid de ochii Prudenciei asteptand … cu buzele tuguiate. Printre sughituri si hohote de ras Prudencia reusi sa ingaime:
-Ce doresti ?
-O sarutare.
-Ca-n povesti?
-Ba chiar mai tare.
-Si-ai sa cresti?
-Ce intrebare!?
,,No, hai!” Ce-o fi o fi!” si saruta broscuta care incepu deodata sa se umfle… sa se umfle… http://fabule.ro/?p=16 …sa se uuuumfle… dar nu mai putu sa stapaneasca simfonia colorata a licorilor din mintea ei si se prabusi de-acolo de unde era deja prabusita de ras….. intr-un somn adanc……………………………………………………………….................................................................
-Tu cine esti? intreba Prudencia uitandu-se cu ochii carpiti la copilandrul din fata sa.
-Testosul!
-Cine?
-Moromete. Nicolae Moromete!… Da sa stii ca n-am mai vazut oaie sa vorbeasca. Stiam de una dintr-o balada cu trei ciobani, din care doi erau smecheri...
-Si ce legatura are asta cu mine?
-Cum ce legatura? Pai nu esti tu Bisisica mea?
-Ce’zsesi tzarane?
-Pe cine gura ma-ta, faci tu taran? Fir-ai a dracului de Bisisica!
va continua pe
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
sau dupa caz pe
http://www.rodulpamantului.blogspot.com/
................................................................................................................................................................
Din nebagare de seama, Prudencia atinse cu cotul una din sticlutele cu licoare magica. Sticla se rasturna pe secretaire-ul din lemn de trandafir de la Moldova mostenit de la mama sa, iar licoarea se prelinse prin sertare insinuandu-se in aer cu o aroma de Magie Noire, cu iz de Magia Bianca. Prudencia usor ametita auzi ca prin vis vocea mamei sale: Ioana Manuela Prudencia Dumitrascu ai grija!” “Ioana Manuela?” se mira Prudencia. Deschise secretaireul infrigurata-transfigurata trase afara dintr-unul din sertare, certificatul ei de botez. Cerneala ii zambea frumos. Era simpatica.
,,Da, da, mama are intotdeauna dreptate! I.M. Prudencia”. http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
..................................................................................................................................................................
in ziua de azi-noapte verzi cristale rosii coapte atarnate fata-n spate tipa mute fermecate…
,,Ce-o fi cu mine? Ce-mi face cristalu’?” se intreba Prudencia. http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
..............................................................................................................................................................
Una din broscute sari din usa si se apropie timid de ochii Prudenciei asteptand … cu buzele tuguiate. Printre sughituri si hohote de ras Prudencia reusi sa ingaime:
-Ce doresti ?
-O sarutare.
-Ca-n povesti?
-Ba chiar mai tare.
-Si-ai sa cresti?
-Ce intrebare!?
,,No, hai!” Ce-o fi o fi!” si saruta broscuta care incepu deodata sa se umfle… sa se umfle… http://fabule.ro/?p=16 …sa se uuuumfle… dar nu mai putu sa stapaneasca simfonia colorata a licorilor din mintea ei si se prabusi de-acolo de unde era deja prabusita de ras….. intr-un somn adanc……………………………………………………………….................................................................
-Tu cine esti? intreba Prudencia uitandu-se cu ochii carpiti la copilandrul din fata sa.
-Testosul!
-Cine?
-Moromete. Nicolae Moromete!… Da sa stii ca n-am mai vazut oaie sa vorbeasca. Stiam de una dintr-o balada cu trei ciobani, din care doi erau smecheri...
-Si ce legatura are asta cu mine?
-Cum ce legatura? Pai nu esti tu Bisisica mea?
-Ce’zsesi tzarane?
-Pe cine gura ma-ta, faci tu taran? Fir-ai a dracului de Bisisica!
va continua pe
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
sau dupa caz pe
http://www.rodulpamantului.blogspot.com/
III SAMBA
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
Sentimientos, sufrimientos espinados, trabajo NO - samba SI.
SAMBAAAAAAA……!!!! Si curajoasa Prudencia avand la gat cristalul de douazeci de kilograme incarcat cu energie pozitiva se arunca cu elan de la etajul al noualea in bratele prudentului Coraje si-ncepura o samba indracita in aplauzele rudelor de gradul al paisprezecelea ale sotiei fostului cumnat al nevestei verisoarei de-a treia, casatorita cu bunica dinspre tata a cuscrei socrului cumetrei mamei Dolores, mama adoptiva a stabunicului comun al lui Coraje Prudento, fratele geaman al Prudenciei si verisorul ei de lapte dar si fratele sau de sange. Cand samba lua sfarsit, Coraje ostenit dadu drumul gleznelor Prudenciei si incerca sa o ridice la loc, cu capul in sus, in pozitia ei fireasca de Hopa Mitica. Dar vai, ce sa vezi: O Jesus-Maria! O Santa Guadalupe de la Mar! Pe chipul Prudenciei imbatata de amor si de ritmul dansului se asternuse o fericire fara asemuire... Prudencia isi pierduse capul!
Adios tristeza! Vamonos a Acapulco!
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
Sentimientos, sufrimientos espinados, trabajo NO - samba SI.
SAMBAAAAAAA……!!!! Si curajoasa Prudencia avand la gat cristalul de douazeci de kilograme incarcat cu energie pozitiva se arunca cu elan de la etajul al noualea in bratele prudentului Coraje si-ncepura o samba indracita in aplauzele rudelor de gradul al paisprezecelea ale sotiei fostului cumnat al nevestei verisoarei de-a treia, casatorita cu bunica dinspre tata a cuscrei socrului cumetrei mamei Dolores, mama adoptiva a stabunicului comun al lui Coraje Prudento, fratele geaman al Prudenciei si verisorul ei de lapte dar si fratele sau de sange. Cand samba lua sfarsit, Coraje ostenit dadu drumul gleznelor Prudenciei si incerca sa o ridice la loc, cu capul in sus, in pozitia ei fireasca de Hopa Mitica. Dar vai, ce sa vezi: O Jesus-Maria! O Santa Guadalupe de la Mar! Pe chipul Prudenciei imbatata de amor si de ritmul dansului se asternuse o fericire fara asemuire... Prudencia isi pierduse capul!
Adios tristeza! Vamonos a Acapulco!
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
IV CALARETUL FARA CAP
Munca fu tare istovitoare… La cativa pasi de gramada de capete babele din Macondo isi numarau ouale la soare. Strabunica desi pe jumatate oarba reusi sa descopere pe dibuite pentru a doua oara in istorie capul Buenei Esperanze, capul Horn si capul Furtunilor insa biata Prudencia doar capul lui Motzoc. Situatia devenea disperata. O femeie asa de frumoasa, de inteligenta si de atragatoare ca ea, fara cap, care vasazica ca nu il are, ar fi putut fi usor confundata cu orice blonda, fie ea suedeza naturala sau bosimana vopsita. Nu, categoric nu! Asa ceva nu trebuia sa se intample! Nu ei! Lumina incepu sa paleasca. De departe se auzeau urletele de durere ale muntilor care se bateau in capete cu vanatorii de capete. Prudencia nu se temea de vanatori. Strabunica puse urechea la pamant. Apoi se apleca si puse si obrazul.
- Se aude un tropot de cal…… Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Un om mort cu… Hi, hi hi, hi! spuse tot ea dar raspunsul poetic ii ramase atarnat in eter ca o halca de slana in podul casei. Inlemni incremenita in pozitia aceea din cauza unui reumatism mai batran decat ea, pe care il mostenise dintr-o viata anterioara. In linistea densa care se lasa dupa chiotele disperate ale batranei, bubui o voce de ventriloc drept in spatele lor:
-Ce faci babo acolo cu curu’n sus?
In timp ce strabunica se strofoca sa vada pe sub brat ce se intampla, Prudencia dadu sa intoarca capul cu gratie peste umar asa cum vazuse-n telenovele. Ghinion de nesansa!( vorba bunului meu prieten Dan Iancu http://uhitto.wordpress.com/). De capul ei nici nu putea fi vorba iar la-ndemana nu-l avea decat pe cel al tanarului cel frumos Juanito, asa cum reusise sa se recomande. Il rasuci pe acesta cu ambele maini in directia de unde se auzea vocea. Atunci capul lui Juanito prinse a grai:
- Sunt chiar eu doamnelor, Calaretul fara cap! Ma cunoaste toata lumea! Duceti-ne degraba pe amandoi la un vraci! La doctoru’ Ciomu!
-Taci netotule, ca acum ma dau jos la tine! ii raspunse calaretul. Nu e suficient ce ni s-a intamplat deja?
-Netot esti tu! Vreau la Ciomuuuuu…!!!” incepu sa urle capul calaretului fara cap!
-Cap de bour! Nenorocitule! Enervat, calaretul fara cap descaleca la perfectul simplu.
Povesteste Ioana mai departe…http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
- Se aude un tropot de cal…… Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Un om mort cu… Hi, hi hi, hi! spuse tot ea dar raspunsul poetic ii ramase atarnat in eter ca o halca de slana in podul casei. Inlemni incremenita in pozitia aceea din cauza unui reumatism mai batran decat ea, pe care il mostenise dintr-o viata anterioara. In linistea densa care se lasa dupa chiotele disperate ale batranei, bubui o voce de ventriloc drept in spatele lor:
-Ce faci babo acolo cu curu’n sus?
In timp ce strabunica se strofoca sa vada pe sub brat ce se intampla, Prudencia dadu sa intoarca capul cu gratie peste umar asa cum vazuse-n telenovele. Ghinion de nesansa!( vorba bunului meu prieten Dan Iancu http://uhitto.wordpress.com/). De capul ei nici nu putea fi vorba iar la-ndemana nu-l avea decat pe cel al tanarului cel frumos Juanito, asa cum reusise sa se recomande. Il rasuci pe acesta cu ambele maini in directia de unde se auzea vocea. Atunci capul lui Juanito prinse a grai:
- Sunt chiar eu doamnelor, Calaretul fara cap! Ma cunoaste toata lumea! Duceti-ne degraba pe amandoi la un vraci! La doctoru’ Ciomu!
-Taci netotule, ca acum ma dau jos la tine! ii raspunse calaretul. Nu e suficient ce ni s-a intamplat deja?
-Netot esti tu! Vreau la Ciomuuuuu…!!!” incepu sa urle capul calaretului fara cap!
-Cap de bour! Nenorocitule! Enervat, calaretul fara cap descaleca la perfectul simplu.
Povesteste Ioana mai departe…http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
V CALU'
,,Asta ne mai lipsea acum” tresarira la unison Prudencia si cu stramasamare. Inca o femeie si dobitocul asta de calaret este in stare sa ne strice echlibrul acesta natural si-asa destul de fragil care tocmai se infiripase. Dou nu eram prea multe!? Doua doamne in compania unui tanar fara cap, ce ar fi putut sa fie mai interesant si mai romantic.... Sa nu te pui cu femeile… ca ce poate sa-ti faca o femeie nici dracul nu mai desface! Si ca la o comanda se repezira amandoua tinandu-se de mana si-l troznira cu cate un sut la turloaie.
-Na, unde nu-i cap , vai de picioare! ii suiera Strabunica si se mai racori cu inca un picior bine tintit si tras cu sete, unde-i cald voinicului.
-Mamaaaa….! icnira vintrele ventrilocului in timp ce el se indrepta cu viteza catre pamant.
-Ciungul dracului! Nu te mai vreau! ii striga Juanito.
-Cinstit sa fiu, nici mie nu-mi prea placea, se baga si calul. E un calaret execrabil si violent. Toata ziua batea saua. N-are cap dar macar putea sa se convinga si altfel ca nu sunt iapa…
Pamantul si cerurile se despicara din strafunduri pana-n catapeteasma:
-Doamna Ciomuuuuu…!!!!????
-Na, unde nu-i cap , vai de picioare! ii suiera Strabunica si se mai racori cu inca un picior bine tintit si tras cu sete, unde-i cald voinicului.
-Mamaaaa….! icnira vintrele ventrilocului in timp ce el se indrepta cu viteza catre pamant.
-Ciungul dracului! Nu te mai vreau! ii striga Juanito.
-Cinstit sa fiu, nici mie nu-mi prea placea, se baga si calul. E un calaret execrabil si violent. Toata ziua batea saua. N-are cap dar macar putea sa se convinga si altfel ca nu sunt iapa…
Pamantul si cerurile se despicara din strafunduri pana-n catapeteasma:
-Doamna Ciomuuuuu…!!!!????
VI RADUDA
-Deh, Alteta Serenisima ma-nvarteam si io p’acii-sha…. Niste somon afiume v-ar aranja? L-am pescuit cu mana mea de pe podul Bridge. E de la Londra. ,,Ptiu duda dracului, tu lipseai! Veni duda aia neagra de Obama sa ni te protapeasca la presedintie… Sa joace alba-neagra la ei acolo in america lor, nu cu cu d-alde noi. Ti-o trag!” isi incheie gandul Vanghelie in timp ce alerga pe la bucatarie sa-i dea lui Radu Duda un tacam de argint la pachet.
-Poftiti Majestate, va rog sa serviti! Sa va traiasca conita! ,,rati-ai dracului de regalisti si de comunisti!”
-Bine, baiete! Ia cheile si baga pestele-n portbagaj! Si daca mai pui acolo si-o lada de sampanie te fac primministru! ,,Primministru pe dracu’ sa te pieptene! Almanahe…he, he, he! Ah ce-o sa-mi mai fac pantofii cu tine in fiecare dimineata… Si seara! Da’ ia stai! De fapt pot sa numesc cati primi vreau. Lista-i lunga!… Pe Iliescu il fac fecior, ii dau manusi albe ca sa nu se vada ca o sa-si muste mainile si-o sa-l trimit sa-mpinga carucioare in gara. Cand ma tinea cu ramolitu’ al batran pe aeroport….. Ca mi s-a uscat limba si ma doare… bine ca mi-am amintit! Sa-i iau mosului o crema de galbenele pentru fund…”
-Poftiti Majestate, va rog sa serviti! Sa va traiasca conita! ,,rati-ai dracului de regalisti si de comunisti!”
-Bine, baiete! Ia cheile si baga pestele-n portbagaj! Si daca mai pui acolo si-o lada de sampanie te fac primministru! ,,Primministru pe dracu’ sa te pieptene! Almanahe…he, he, he! Ah ce-o sa-mi mai fac pantofii cu tine in fiecare dimineata… Si seara! Da’ ia stai! De fapt pot sa numesc cati primi vreau. Lista-i lunga!… Pe Iliescu il fac fecior, ii dau manusi albe ca sa nu se vada ca o sa-si muste mainile si-o sa-l trimit sa-mpinga carucioare in gara. Cand ma tinea cu ramolitu’ al batran pe aeroport….. Ca mi s-a uscat limba si ma doare… bine ca mi-am amintit! Sa-i iau mosului o crema de galbenele pentru fund…”
VII JIJI
-A moa, a moa! se auzi dintr-un colt al Salii Mari a Tronului, caci vedeti domniile voastre uitai sa va spun ca vanghelionul nu se tinea la Romexpo.
-A moa ! si toate privirile se intoarsera spre locul de unde Paul Goma lasase goma si se catarase pe un stalp, incercand sa scape de asaltul la furculita al confratilor turnatori.
-Cand va spun ,,a moa!” va chem la ordine boilor, nu strig dupa ajutor! Ce va hobana asa la mine? Baseascooo…!!! Mareane, Gigiiii….!!! Luati-i p-astia de pe mine! Luati-i ca altfel nu va mai dau meditatii la gramatica!
-Aghiasma mica-aghiasma mare.... pac-pac!...... Zdreantza! replica Jiji dar se alese fulgerator cu un dos de palma de la Mitzura Arghezi. Ochiul stang ii scapara si incepu sa-i lacrimeze de la ghiulul Mitzurei, in timp ce dreptul se desfata zambind pe ghiulul Ghiulbenghiancei.
La un semn al lui Marean, orchestra ataca vivace ,,Traiasca regele!”. Toata lumea se repezi cu dreapta la inima. A lui Marean cata la a balerinei. Goma se invineti si se prabusi intre ai lui. Doar cativa mai apucara sa lase farfuriile si paharele din maini. Din cauza miscarilor de dreapta cu vesela in mana incepu o ploaie deasa de chiftelute, sarmalute, copanele, melci , scoici.... Meniul se anunta bogat. Jerbe spumante de murfatlar in cupaj cu jidvei, tokay si purcari veneau de se prelingeau cuminti in dare neregulate pe pereti, pe hainele si pe fetele smerite ale convivilor. Goma se invineti si se prabusi a doua oara. Nelamurita, balerina reactiona automat prin culcat, tarash, spagat si salt inainte. La pirueta insa incremeni in aer atarnata de o mana de fier care i se inclesta in ceafa. Si-apoi auzi Vocea foarte aproape de ureche:
-Treci fa langa Duda unde te-am trimis, ca tre’ sa dai extemporal!
-A moa ! si toate privirile se intoarsera spre locul de unde Paul Goma lasase goma si se catarase pe un stalp, incercand sa scape de asaltul la furculita al confratilor turnatori.
-Cand va spun ,,a moa!” va chem la ordine boilor, nu strig dupa ajutor! Ce va hobana asa la mine? Baseascooo…!!! Mareane, Gigiiii….!!! Luati-i p-astia de pe mine! Luati-i ca altfel nu va mai dau meditatii la gramatica!
-Aghiasma mica-aghiasma mare.... pac-pac!...... Zdreantza! replica Jiji dar se alese fulgerator cu un dos de palma de la Mitzura Arghezi. Ochiul stang ii scapara si incepu sa-i lacrimeze de la ghiulul Mitzurei, in timp ce dreptul se desfata zambind pe ghiulul Ghiulbenghiancei.
La un semn al lui Marean, orchestra ataca vivace ,,Traiasca regele!”. Toata lumea se repezi cu dreapta la inima. A lui Marean cata la a balerinei. Goma se invineti si se prabusi intre ai lui. Doar cativa mai apucara sa lase farfuriile si paharele din maini. Din cauza miscarilor de dreapta cu vesela in mana incepu o ploaie deasa de chiftelute, sarmalute, copanele, melci , scoici.... Meniul se anunta bogat. Jerbe spumante de murfatlar in cupaj cu jidvei, tokay si purcari veneau de se prelingeau cuminti in dare neregulate pe pereti, pe hainele si pe fetele smerite ale convivilor. Goma se invineti si se prabusi a doua oara. Nelamurita, balerina reactiona automat prin culcat, tarash, spagat si salt inainte. La pirueta insa incremeni in aer atarnata de o mana de fier care i se inclesta in ceafa. Si-apoi auzi Vocea foarte aproape de ureche:
-Treci fa langa Duda unde te-am trimis, ca tre’ sa dai extemporal!
VIII VORONIN
Brusc isi aduse aminte textul melodiei si incepu sa urle cat il tineau bojocii, batand cu cizma in podea, cu un pronuntat accent rusofon: ,,Baaai, bai amierican pai!”
http://video.google.com/videosearch?hl=ro&q=bye+bye+american+pie&um=1&ie=UTF-8&ei=x2TnScnWAcHL-AbVqLnZBQ&sa=X&oi=video_result_group&resnum=4&ct=title#
-Shie cantzi brie Voronine acolo? La rieviedere plashinta americana sau cumparati plashinta americana? il intreba ranjind o doamna mica, rotunda si repezita.
-Shto? Shto ti skazala? Kto ti?… Hai sictir, maldavanco!
-Ba p’a ma-tii, vandutuli! Stii tu baaai… comunistuli shini mi-s io?
-Kto ti?
-Sunt Munjoaica, sora mai mari a lu’ Cristian!
-Kakaia difierentza?
-Difierentza, bai durak iashti di patru luni, triei saptamani si doo zili. Dansu ie jamanu’ me. Numa ca pi iel l-o scos mama la tiermien… Pi mini numa ca nu m-o liepadat. Da’s data dracului di dishtiapta shie mi-s! Mi-or zis-o si intelighientii aistia di shirashi ai miei di la ghiediese! Ai auzit ba kaghiebistulie da ghiediese? Mai ghini ai canta despre balig-aia a voastra di plashinta rusiasca! Ptiuuuuu!!! Ploha!
Prudencia se apropie de Alina Mungiu. Era desteapta… Parea sa aibe cap..................................
http://video.google.com/videosearch?hl=ro&q=bye+bye+american+pie&um=1&ie=UTF-8&ei=x2TnScnWAcHL-AbVqLnZBQ&sa=X&oi=video_result_group&resnum=4&ct=title#
-Shie cantzi brie Voronine acolo? La rieviedere plashinta americana sau cumparati plashinta americana? il intreba ranjind o doamna mica, rotunda si repezita.
-Shto? Shto ti skazala? Kto ti?… Hai sictir, maldavanco!
-Ba p’a ma-tii, vandutuli! Stii tu baaai… comunistuli shini mi-s io?
-Kto ti?
-Sunt Munjoaica, sora mai mari a lu’ Cristian!
-Kakaia difierentza?
-Difierentza, bai durak iashti di patru luni, triei saptamani si doo zili. Dansu ie jamanu’ me. Numa ca pi iel l-o scos mama la tiermien… Pi mini numa ca nu m-o liepadat. Da’s data dracului di dishtiapta shie mi-s! Mi-or zis-o si intelighientii aistia di shirashi ai miei di la ghiediese! Ai auzit ba kaghiebistulie da ghiediese? Mai ghini ai canta despre balig-aia a voastra di plashinta rusiasca! Ptiuuuuu!!! Ploha!
Prudencia se apropie de Alina Mungiu. Era desteapta… Parea sa aibe cap..................................
IX KALASHNIKOV
-Kak tibia zavut? intreba Voronin si-apoi dadu in soapta un ordin scurt sub rever: ,,Vnimanie! Cauta dosaru’ Mungioaica! Konietz!"
-Ce, crezi ca nu te-am auzit? Spunie-le sa cautie asa: Alina Mungiu Pippidi- analist politic!
-Kakoi pipi?
-Nishi un pipi, vandutuli!
-Pipi di politceskoy analist! Ho, ho, ho…!!! Mmmmmoaaa…ha-haaa! Te-am ras! Shi pi moldovinesti si pi romaniesti! Konietz filma! Kaput!… I pa niemietzkoy! si se indeparta cantand cat il tinea gura melodia lui Goran Bregovitc: ,,ka-lash-ni-kov, ka-lash-ni-kov…”
http://www.youtube.com/watch?v=CYryevHIZGw
Mungioaica dadu peste cap o sticla de vodca si auzind ce canta Voronin se gandi: ,,cum o hi oare corect: Vodca Amadeus Mozart sau Volga Amadeus Mozart?" Cand se-ntoarse vazu ochii mari ai Prudenciei atintiti asupra ei .........................................................................................
..cauta in http://ioanadumitrascu.wordpress.com/2009/04/08/de-a-telenovela-tristeza/
-Ce, crezi ca nu te-am auzit? Spunie-le sa cautie asa: Alina Mungiu Pippidi- analist politic!
-Kakoi pipi?
-Nishi un pipi, vandutuli!
-Pipi di politceskoy analist! Ho, ho, ho…!!! Mmmmmoaaa…ha-haaa! Te-am ras! Shi pi moldovinesti si pi romaniesti! Konietz filma! Kaput!… I pa niemietzkoy! si se indeparta cantand cat il tinea gura melodia lui Goran Bregovitc: ,,ka-lash-ni-kov, ka-lash-ni-kov…”
http://www.youtube.com/watch?v=CYryevHIZGw
Mungioaica dadu peste cap o sticla de vodca si auzind ce canta Voronin se gandi: ,,cum o hi oare corect: Vodca Amadeus Mozart sau Volga Amadeus Mozart?" Cand se-ntoarse vazu ochii mari ai Prudenciei atintiti asupra ei .........................................................................................
..cauta in http://ioanadumitrascu.wordpress.com/2009/04/08/de-a-telenovela-tristeza/
X CAROL AL II-LEA
orchestra intoneaza “maana birjaaaaaaaaaaaaarrr ….”
http://www.trilulilu.ro/calamity/68c77113881f81
-Nu-mi place ce canta astia! Ce vrea sa zica ,,mana birjar”? Au vazut ca nu am o mana si-acuma gata, s-au pus cu mistoul pe mine! Ii impusc cu man-ailalta!
-Oh, nu nobile cavaler. E un cantec romantic. E de amor, intelegi? De amoooor…..!!!! De…. Aaaaaaaah! Mor!!!! Mi-am adus aminte! Nu trebuia sa parasesc dispozitivu’! Si nici obiectivu’!
-Ce obiectiv onorata signora?
-Nu pot sa-ti raspund iubite cavaler, din doua motive: unu, ca femeile are secrete de nepatruns, cu exceptia celor 99,9999% care se lasa patrunse atunci cand se indragostesc, ca de-aia se cheama ca e ele seducatoare si misterioase si doi, dar nu si in ultimu’ rand, cum se zice acuma la radio si la televizor, nu ma lasa deontologia profesionala.
-Ahaaaa! Vorbesti despre balet!? Colindau in tacere pe culoarele boltite ale Palatului Regal tinandu-se strans imbratisati, mai mult ea, pentru ca avea amandoua bratele. Se opreau din loc in loc uitandu-se la tablouri, la statui sau la cate un civil ratacit care fuma in post.
-Frumoasa si nobila signora, te-as cam… te-as cam….
-Spune nobile cavaler, spune….!
-Te-as cam….
-Teascam-teascam! Hai, zii odata! ,,mototolule” continua balerina in gand.
-Te-as cam…. saruta dar n-am cu ce.
-Treci, rogu-te peste prostiile-astea! N-am prea multa vreme, ca m-asteapta obiectivu’! Uite-aici e un loc taman bun! si in timp ce-i soptea lucrurile acestea, cu o mana se-nclesta hotarata in prohabul cavalerului, cu cealalta isi desfacu bluza iar cu a treia il propti violent, ca-n ,,Atractie fatala”, de soclul deasupra caruia se uita scrutator, cu doua camere mici de luat vederi ascunse discret in pupile si cu microfoane in urechi, capul de bronz al regelui Carol al II-lea, iar cu dreapta se sprijini de soclu.
-Fa, femeie esti nebuna!? baigui Calaretul pierzandu-si echilibrul si izbindu-se cu un parait de coaste de soclu. Capul regelui se balalangani de doua ori, aluneca de pe soclu si se infipse fara zgomot intre umerii Calaretului fara Cal.
-Tu esti Lupeasco?
http://www.trilulilu.ro/calamity/68c77113881f81
-Nu-mi place ce canta astia! Ce vrea sa zica ,,mana birjar”? Au vazut ca nu am o mana si-acuma gata, s-au pus cu mistoul pe mine! Ii impusc cu man-ailalta!
-Oh, nu nobile cavaler. E un cantec romantic. E de amor, intelegi? De amoooor…..!!!! De…. Aaaaaaaah! Mor!!!! Mi-am adus aminte! Nu trebuia sa parasesc dispozitivu’! Si nici obiectivu’!
-Ce obiectiv onorata signora?
-Nu pot sa-ti raspund iubite cavaler, din doua motive: unu, ca femeile are secrete de nepatruns, cu exceptia celor 99,9999% care se lasa patrunse atunci cand se indragostesc, ca de-aia se cheama ca e ele seducatoare si misterioase si doi, dar nu si in ultimu’ rand, cum se zice acuma la radio si la televizor, nu ma lasa deontologia profesionala.
-Ahaaaa! Vorbesti despre balet!? Colindau in tacere pe culoarele boltite ale Palatului Regal tinandu-se strans imbratisati, mai mult ea, pentru ca avea amandoua bratele. Se opreau din loc in loc uitandu-se la tablouri, la statui sau la cate un civil ratacit care fuma in post.
-Frumoasa si nobila signora, te-as cam… te-as cam….
-Spune nobile cavaler, spune….!
-Te-as cam….
-Teascam-teascam! Hai, zii odata! ,,mototolule” continua balerina in gand.
-Te-as cam…. saruta dar n-am cu ce.
-Treci, rogu-te peste prostiile-astea! N-am prea multa vreme, ca m-asteapta obiectivu’! Uite-aici e un loc taman bun! si in timp ce-i soptea lucrurile acestea, cu o mana se-nclesta hotarata in prohabul cavalerului, cu cealalta isi desfacu bluza iar cu a treia il propti violent, ca-n ,,Atractie fatala”, de soclul deasupra caruia se uita scrutator, cu doua camere mici de luat vederi ascunse discret in pupile si cu microfoane in urechi, capul de bronz al regelui Carol al II-lea, iar cu dreapta se sprijini de soclu.
-Fa, femeie esti nebuna!? baigui Calaretul pierzandu-si echilibrul si izbindu-se cu un parait de coaste de soclu. Capul regelui se balalangani de doua ori, aluneca de pe soclu si se infipse fara zgomot intre umerii Calaretului fara Cal.
-Tu esti Lupeasco?
XI LUPEASCA
Balerina cu ochii cat cepele ramase incremenita cu mana in prohabul…. in prohabul….??? … Regeluuuuui….!!!!!!
-Muicaaaaaaaaa……!!!!! se auzi pana in fundu’ fundului Palatului regal, azi Muzeu.
-Maiculitaaaaaaa……!!!!! si o rupse la fuga ca o apucata cu bluza fluturandu-i descheiata.
-Unde fugisi Lupeasco!?
-Lupeascoooooooooo…..!!! Femeia asta nu se mai satura niciodata. Mi-a rupt pantalonii… Las’ c-o s-o prind io’n Portugalia.
-Garzi….!!
-Gaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarzi…..!!!!! Civilii sarira ca arsi, aruncara tigarile si se repezira toti ca unul. Doi dupa balerina careia ii pusera piedica, o imobilizara si ii pusera bocancii pe grumaz si doi in pas de defilare la rege.
-Scoate mana din sutien, porcule, ca te trimit sa tai stuf in Delta, ma rog, cat a mai ramas..! Sunt colonel sub acoperire Elena Udrea! zise gatuit balerina scotand din chiloti legitimatiile de CIA, MOSAD, KGB, SCOTLAND YARD, AL QAIDA, MARE MAESTRU MONDIAL AL TUTUROR LOJILOR MASONICE REUNITE CARE S-AU INVENTAT VREODATA SI S-OR MAI INVENTA, MITROPOLITUL DANIEL, PRINCIPESA DUDA, OBAMA-DOUABAME, LASZLO TiOCHiESHi, DALAI LAMA si alte cateva scise in limbi moarte, probabil PAKAL, MOISE, ARHANGHELU’ GABRIEL si’nca una pe care scria numai ,,EU SUNT CEL CE SUNT” .
-De la SRI nu am, ca am lasat-o la vizat, da’ va rup sa moara mama lu’ Base!!!!
-Baiete, nu te mai uita ca prostu’ si da-mi o mana de ajutor! zise regele Carol. Al II-lea sa fim bine intelesi.
-Sunt plutonier major Capsuna, va rog sa-mi aratati si mie documentele dumneavoastra. http://www.trilulilu.ro/thunderdX/032127463b979b
-Tu esti ba, Capsuna? De ce nu esti in Spania? Vrei documente? Le gasesti la Arhiva Nationala sau pe unde le-or mai fi pitit astia… Hai, ajuta-ma sa ma ridic! Da-mi mana!
Plutonierul major Capsuna ii intinse o mana suveranului care o lua, o infipse majestuos la loc si-i multumi ceremonios.
-Cara-te de-aici, ciungule! O sa primesti pensie de invalid de razboi desi nu ai trecut pe-acolo si daca indraznesti sa marai, nevasta-ta o sa primeasca un hectar ca vaduva de razboi, in Voluntari, din averea mea, cum au primit revolutionarii care nici ei nu au prea trecut pe-acolo.
-Sa traiti tovarase, pardon, Majestate! zise ciungul si porni imediat in urmarirea lui Richard Kimble zis si Como il Fugitivo. Regele ii daduse un tel in viata.
De-abia acum calaretul fara cap, mana si cal reusi in sfarsit sa-si depaseasca conditia de biet gaucho Juanito. Era Rege. Si nu orice belerege, ci insusi REGELE, Carol al II-lea al Romaniei, care conform marturiilor din vremea sa putea sa poarte cu mandrie titlul de CALARETUL FARA CAL. Pentru rolul calului Lupeasca putea sa jure cu mana pe Biblie si in fata Mitrocosmopolitului Daniel. Barba-Albastra putea sa-i ceara de-acum autografe… Sau Barba-Rosie? Whatever.
-Muicaaaaaaaaa……!!!!! se auzi pana in fundu’ fundului Palatului regal, azi Muzeu.
-Maiculitaaaaaaa……!!!!! si o rupse la fuga ca o apucata cu bluza fluturandu-i descheiata.
-Unde fugisi Lupeasco!?
-Lupeascoooooooooo…..!!! Femeia asta nu se mai satura niciodata. Mi-a rupt pantalonii… Las’ c-o s-o prind io’n Portugalia.
-Garzi….!!
-Gaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarzi…..!!!!! Civilii sarira ca arsi, aruncara tigarile si se repezira toti ca unul. Doi dupa balerina careia ii pusera piedica, o imobilizara si ii pusera bocancii pe grumaz si doi in pas de defilare la rege.
-Scoate mana din sutien, porcule, ca te trimit sa tai stuf in Delta, ma rog, cat a mai ramas..! Sunt colonel sub acoperire Elena Udrea! zise gatuit balerina scotand din chiloti legitimatiile de CIA, MOSAD, KGB, SCOTLAND YARD, AL QAIDA, MARE MAESTRU MONDIAL AL TUTUROR LOJILOR MASONICE REUNITE CARE S-AU INVENTAT VREODATA SI S-OR MAI INVENTA, MITROPOLITUL DANIEL, PRINCIPESA DUDA, OBAMA-DOUABAME, LASZLO TiOCHiESHi, DALAI LAMA si alte cateva scise in limbi moarte, probabil PAKAL, MOISE, ARHANGHELU’ GABRIEL si’nca una pe care scria numai ,,EU SUNT CEL CE SUNT” .
-De la SRI nu am, ca am lasat-o la vizat, da’ va rup sa moara mama lu’ Base!!!!
-Baiete, nu te mai uita ca prostu’ si da-mi o mana de ajutor! zise regele Carol. Al II-lea sa fim bine intelesi.
-Sunt plutonier major Capsuna, va rog sa-mi aratati si mie documentele dumneavoastra. http://www.trilulilu.ro/thunderdX/032127463b979b
-Tu esti ba, Capsuna? De ce nu esti in Spania? Vrei documente? Le gasesti la Arhiva Nationala sau pe unde le-or mai fi pitit astia… Hai, ajuta-ma sa ma ridic! Da-mi mana!
Plutonierul major Capsuna ii intinse o mana suveranului care o lua, o infipse majestuos la loc si-i multumi ceremonios.
-Cara-te de-aici, ciungule! O sa primesti pensie de invalid de razboi desi nu ai trecut pe-acolo si daca indraznesti sa marai, nevasta-ta o sa primeasca un hectar ca vaduva de razboi, in Voluntari, din averea mea, cum au primit revolutionarii care nici ei nu au prea trecut pe-acolo.
-Sa traiti tovarase, pardon, Majestate! zise ciungul si porni imediat in urmarirea lui Richard Kimble zis si Como il Fugitivo. Regele ii daduse un tel in viata.
De-abia acum calaretul fara cap, mana si cal reusi in sfarsit sa-si depaseasca conditia de biet gaucho Juanito. Era Rege. Si nu orice belerege, ci insusi REGELE, Carol al II-lea al Romaniei, care conform marturiilor din vremea sa putea sa poarte cu mandrie titlul de CALARETUL FARA CAL. Pentru rolul calului Lupeasca putea sa jure cu mana pe Biblie si in fata Mitrocosmopolitului Daniel. Barba-Albastra putea sa-i ceara de-acum autografe… Sau Barba-Rosie? Whatever.
XII NOSTALGHIA
Maine, daca nu ma scol cu capu’ mare ma duc la servici si continui. Daca nu, nu. Pana atunci va las in atmosfera si parfumul epocilor vanghelionului. Show must go on!
http://www.youtube.com/watch?v=e36xQWW1YDQ&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=ulKBefuioHw&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=GAGMip5tGQ0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=mKK2noBle9k&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=F3vyF7ZDtpo&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=dEJBaKIqGPc&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=VkZX4Bo5N-o&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=nSGfRXOce6s&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=IOtkM8C7r4s&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=BjN76fboF18&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=bWvEHHAOcSA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=Z0V5XhCnjTU&feature=related
Si mai scrieti si voi.
http://www.youtube.com/watch?v=e36xQWW1YDQ&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=ulKBefuioHw&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=GAGMip5tGQ0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=mKK2noBle9k&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=F3vyF7ZDtpo&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=dEJBaKIqGPc&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=VkZX4Bo5N-o&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=nSGfRXOce6s&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=IOtkM8C7r4s&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=BjN76fboF18&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=bWvEHHAOcSA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=Z0V5XhCnjTU&feature=related
Si mai scrieti si voi.
XIII REGELE PLAYBOY
Alaiul se forma spontan. In frunte EL, Maria Sa, Aleta Serenisima, Marele Rege Carol al II-lea al Romaniei Mari - Vadime , ti-am tras-o! si al Romaniei Mici cu capitala la Iasi, fara de tara, pe malul Mediteranei, precum si a viitoarei Romanii cu capitala la Moscova si in final al nici unei Romanii-care Romania? cu capitala la Teheran, dupa care urmau in ordinea importantei balerina Elena Udrea, pregatita fizic si psihic de tot batalionul Doi si-un sfert pentru rolul si soarta Elenei Lupescu si ,,trei doamne si toti trei” civili armati, caCapsuna era dus. In misiune. Maiestatea Sa isi facu intrarea triumfala in Sala Mare a Tronului. Orchestra amuti. Se facu liniste. Regele Carol al II-lea isi plimba privirea majestuoasa peste sala inmarmurita.
-Cine-i ala? se auzi vocea Regelui Mihai I de Romania, fost Mare Voievod de Alba-Iulia.
-Tac’tu, ba! ii raspunse Printul Duda.
-Regele Playboy! sarira istoricii.
-Murdareanu! asa-i zicea muma-sa, regina Maria.
-Batranul Rowley! strigara intr-un glas pariorii hipici.
-Carolicaaaa! Mancati-as p..a ta regala, care nu e mica! se bucurara intr-un glas fufele hostese Napoleon, Cur de Fier si Lia Magazia facandu-si in vazul lumii cruci mari de piatra.
-Taticuleeee…ia uite ce-mi fac astia!!! mai apuca sa baiguie si Mishu bal-bal, dupa care icni o data scurt si de doua ori lung. Poate invers. Istoricii oricum vor scrie tratate pe tema expiatiei regale.
-A murit regele!
-Traiasca regele!
Pe Duda il apuca o crampa dar nu stia daca sa se bucure sau sa… Arunca o ocheada scurta catre Carol, Calaretul fara Cal si se pierdu sub privirea glaciala a Elenei Lupescu Udrea. Se arunca cu toata fiinta lui la picioarele Regelui:
-TataMare Socruleeeee…!!!! Serenisimeeee…!!!! aibi mila de mine, ratacitul in tranzitie!
-Marsh d’aici prezidentialule! Ptiu, duda scarbavnica! Uzurpatorule! Te-n obama ma-tii!
-Sase regele!
Doua coroane de aur se pravalira cu zgomot pe podea pana la picioarele Majestatii Sale iar pe usa din dos iesira degraba Regele Cioaba si Imparatul Iulian. La un semn al lui Vanghelie ( Marean…. Marean Vanghelie), orchestra ataca in forta ,,Traiasca regele!”
http://www.youtube.com/watch?v=b1iv3UMtcUM
-Cine-i ala? se auzi vocea Regelui Mihai I de Romania, fost Mare Voievod de Alba-Iulia.
-Tac’tu, ba! ii raspunse Printul Duda.
-Regele Playboy! sarira istoricii.
-Murdareanu! asa-i zicea muma-sa, regina Maria.
-Batranul Rowley! strigara intr-un glas pariorii hipici.
-Carolicaaaa! Mancati-as p..a ta regala, care nu e mica! se bucurara intr-un glas fufele hostese Napoleon, Cur de Fier si Lia Magazia facandu-si in vazul lumii cruci mari de piatra.
-Taticuleeee…ia uite ce-mi fac astia!!! mai apuca sa baiguie si Mishu bal-bal, dupa care icni o data scurt si de doua ori lung. Poate invers. Istoricii oricum vor scrie tratate pe tema expiatiei regale.
-A murit regele!
-Traiasca regele!
Pe Duda il apuca o crampa dar nu stia daca sa se bucure sau sa… Arunca o ocheada scurta catre Carol, Calaretul fara Cal si se pierdu sub privirea glaciala a Elenei Lupescu Udrea. Se arunca cu toata fiinta lui la picioarele Regelui:
-TataMare Socruleeeee…!!!! Serenisimeeee…!!!! aibi mila de mine, ratacitul in tranzitie!
-Marsh d’aici prezidentialule! Ptiu, duda scarbavnica! Uzurpatorule! Te-n obama ma-tii!
-Sase regele!
Doua coroane de aur se pravalira cu zgomot pe podea pana la picioarele Majestatii Sale iar pe usa din dos iesira degraba Regele Cioaba si Imparatul Iulian. La un semn al lui Vanghelie ( Marean…. Marean Vanghelie), orchestra ataca in forta ,,Traiasca regele!”
http://www.youtube.com/watch?v=b1iv3UMtcUM
XIV LOVITURA LA PALAT
-Ce Rege? Care Rege? Iara Rege?
-Sariti fratilor ca ne-ataca la democratie!
-Detasamentul Tudor Vladimiresu, asculta comanda la mine! se auzi glasul expremierului pe viata Petre Walter Roman Ernst Neulander, Necalaretul fara Gat.
-Soimii patriei, ascultati comanda la mine! se auzi in falset vocea ce se dorea autoritara a nevereverului viitor premier Mircea Geoana, alintat cu apelativul de Prostanacu' de catre Ion Iliescu Ilic, pentru ca ,,Bai, Animalule” apucase sa i-o spuna altcuiva, mai destept.
-Sa-i dam salam cu soia! Ai mancat ba, Majestateo vreodata salam cu soia? sarira si nutritionistii intr-un glas cu subnutritionistii.
-O sa ne ia casele alea bune pe care le-am ocupat ca nesimtitii!
-Pe el fratilor! Nu-l lasati!
-Magurene, scoate-l repede pe Chitzac-tzac-pac de la parnaie, Miroane aduna-ti ortacii, Taracila baga-ti diversionistii… porunci Ilic.
-Doi s’un sfert, la mine! se auzi foarte tare pentru prima data Vocea.
-Sunt Comandantul Suprem razbatu peste toata harmalaia glasul lui Base. Toata comanda la mine! Eu supremul!
-Dati-l afara si cotarciti-l bine, ca e mai periculos decat tzapu' asta cu capdebronz, comanda din nou Ilic. Hai, executarea, ca va execut!
-Sindicateleeee, la arme! se-auzira vocile lui Bogdan Hossu, Miron Mitrea, Marius Petcu si Dumitru Costin.
-Tu ce te bagi ba Miroane in Ciorbea noastra? Cata-ti de treaba sa nu te catam noi pe la dosare!
-Garda si Capitanu' la Mine! se auzi vocea de bronz a Regelui. Antonescule unde esti?
-Aici Majestate!
-N-am nevoie de tine! Esti o floare esti un Crin esti.. Stie el bine Patriciu, cine-mi esti. Ia-ti Duda si cara-te-n Dudesti! Sa vina Mihai si Ion Antonescu.
-Aoleoooo…!!! Cade bursa si ne scade ratingul de tara cu idiotu asta de rege!
-De unde sa mai cada? Hihihihi! se hlizi si Mugur! Asa tara, asa rating! Crezi ca Duda ar fi ridicat ratingul? Hihihi….! O stie si Mama Omida. O s-ajung io iar premier tehnocrat si-o sa va bag in ….. tr-o rima de toata frumusetea! Hihihi! V-o spun franc!
-Mason! Lasa-ne!
-Jos regele!
-Matusa Tamara, Matusiiicoooo....!!!! Se auzi cale de paispe case.
-Traiasca regele!
Marean profita de imbulzeala si se duse atza la Seful Orchestrei caruia incepu sa-i faca mai multe semne discrete cu niste extrase de cont. Dirijorul balind abundent incepu sa-si miste mainile si poimainile ca o morisca iar orchestra ataca la simultan:
sfanta tinerete legionara,
http://www.google.ro/search?hl=ro&q=sfanta+tinerete+legionara&meta=&aq=0&oq=sfanta+tine
utecistii de azi, comunistii de maine,
http://www.trilulilu.ro/VisUrat/9389e5e32c3743
am cravata mea,
http://www.youtube.com/watch?v=lH-Fuzp_XdQ
intai mai muncitoresc,
http://www.trilulilu.ro/VisUrat/9389e5e32c3743
treceti batalioane romane Carpatii,
http://www.youtube.com/watch?v=KY9HPSclASc&feature=related
Si desteapta-te odata bai romane pe care nu-l vi-l mai pun ca m-am saturat de el !:-)
-Sariti fratilor ca ne-ataca la democratie!
-Detasamentul Tudor Vladimiresu, asculta comanda la mine! se auzi glasul expremierului pe viata Petre Walter Roman Ernst Neulander, Necalaretul fara Gat.
-Soimii patriei, ascultati comanda la mine! se auzi in falset vocea ce se dorea autoritara a nevereverului viitor premier Mircea Geoana, alintat cu apelativul de Prostanacu' de catre Ion Iliescu Ilic, pentru ca ,,Bai, Animalule” apucase sa i-o spuna altcuiva, mai destept.
-Sa-i dam salam cu soia! Ai mancat ba, Majestateo vreodata salam cu soia? sarira si nutritionistii intr-un glas cu subnutritionistii.
-O sa ne ia casele alea bune pe care le-am ocupat ca nesimtitii!
-Pe el fratilor! Nu-l lasati!
-Magurene, scoate-l repede pe Chitzac-tzac-pac de la parnaie, Miroane aduna-ti ortacii, Taracila baga-ti diversionistii… porunci Ilic.
-Doi s’un sfert, la mine! se auzi foarte tare pentru prima data Vocea.
-Sunt Comandantul Suprem razbatu peste toata harmalaia glasul lui Base. Toata comanda la mine! Eu supremul!
-Dati-l afara si cotarciti-l bine, ca e mai periculos decat tzapu' asta cu capdebronz, comanda din nou Ilic. Hai, executarea, ca va execut!
-Sindicateleeee, la arme! se-auzira vocile lui Bogdan Hossu, Miron Mitrea, Marius Petcu si Dumitru Costin.
-Tu ce te bagi ba Miroane in Ciorbea noastra? Cata-ti de treaba sa nu te catam noi pe la dosare!
-Garda si Capitanu' la Mine! se auzi vocea de bronz a Regelui. Antonescule unde esti?
-Aici Majestate!
-N-am nevoie de tine! Esti o floare esti un Crin esti.. Stie el bine Patriciu, cine-mi esti. Ia-ti Duda si cara-te-n Dudesti! Sa vina Mihai si Ion Antonescu.
-Aoleoooo…!!! Cade bursa si ne scade ratingul de tara cu idiotu asta de rege!
-De unde sa mai cada? Hihihihi! se hlizi si Mugur! Asa tara, asa rating! Crezi ca Duda ar fi ridicat ratingul? Hihihi….! O stie si Mama Omida. O s-ajung io iar premier tehnocrat si-o sa va bag in ….. tr-o rima de toata frumusetea! Hihihi! V-o spun franc!
-Mason! Lasa-ne!
-Jos regele!
-Matusa Tamara, Matusiiicoooo....!!!! Se auzi cale de paispe case.
-Traiasca regele!
Marean profita de imbulzeala si se duse atza la Seful Orchestrei caruia incepu sa-i faca mai multe semne discrete cu niste extrase de cont. Dirijorul balind abundent incepu sa-si miste mainile si poimainile ca o morisca iar orchestra ataca la simultan:
sfanta tinerete legionara,
http://www.google.ro/search?hl=ro&q=sfanta+tinerete+legionara&meta=&aq=0&oq=sfanta+tine
utecistii de azi, comunistii de maine,
http://www.trilulilu.ro/VisUrat/9389e5e32c3743
am cravata mea,
http://www.youtube.com/watch?v=lH-Fuzp_XdQ
intai mai muncitoresc,
http://www.trilulilu.ro/VisUrat/9389e5e32c3743
treceti batalioane romane Carpatii,
http://www.youtube.com/watch?v=KY9HPSclASc&feature=related
Si desteapta-te odata bai romane pe care nu-l vi-l mai pun ca m-am saturat de el !:-)
XV CEARDAS
In harmalaia generala, in marea de oameni care incercau sa se aseze in formatiI dar care nu erau prea decisi in care gasca sa se pozitioneze mai bine, sa se bage mai in fata pentru cand o veni ciolanu' sau mai in spate pentru cand o fi sa se lepede de Mesia, un om se desprinse din multimea zgomotoasa si se duse la Seful Orchestrei. Ii sopti ceva la ureche si-i flutura o hartie de 500 de euro. Doar Vocea sesiza intamplarea si spuse ca pentru sine: ,,Verestoaie, verestoaie o sa te cam strang de… Nu, nu-i bine! O facusi vere de oaie!”. Verestoi se-ntoarse cu fata la vanghelionii care incepusera sa se-mpinga, sa se scuipe si sa prolifereze cu strambaturi si tzipurituri numai ce limba noastra stramoseasca poate imagina iar orchestra ataca in forta un ceardas. Care este: http://www.trilulilu.ro/agfa/d8637b374d167b
Sala amuti, se mai foi putin apoi incremeni. Toti ramasera cu gurile cascate ca-n ‘49 cand au castigat comunistii alegerile. Dintr-un colt se auzira cateva urlete amestecate cu urale:
-Acuma-i momentu’! Pa ei ca nu-i atenti!
-Traiasca Tinutul Secuiesc! Uraaa!!!
-Guraaa!!! Traiasca Ungaria Mare!
Formatiile se desfacura rapid iar vanghelionii uitand subit de pasiunile lor politice incepura sa se-ndrepte in tacere catre locul de unde incepuse scandalu’, ca sa vada mai bine.
-Ce baaaa....?! Ce zice astia?
-Iote-te la ei, bai Carolica! Asa iti faceau si tie? zambi Iliescu apucandu-l de brat pe rege ca pe un Michael Jackson. Avea oaresce experienta cu regii, mai facuse asta si cu fiu-sau, cu Mihai, 'Mniezau sa-l ierte!.
-Ba mai rau! ii raspunse Alteta Sa.
Seful Orchestrei incepu pe gratis si din proprie initiativa ,,Tu Ardeal”. http://www.youtube.com/watch?v=Dva6BDriqvU
-Bai baieti, ia veniti voi ba incoa’ si cantati asta cu orchestra! Daca nu stiti va invatam noi. Urlatorii se conformara rapid. Se suira pe podium si sustinura vocal mai pe romaneste, mai cu cuvintele lor, care cum se pricepura, prestatia orchestrei.
-Asa fratilor, vedeti ca se poate!
-Ia sa vedem, da’ p-asta o stiti?
http://www.trilulilu.ro/ARMIN10/6a2020fb5ee251
Palinca incepu sa curga garla. Toata sala fraterniza. Se aveau ca fratii si se pupau cu totii beti. De fericire. Nu se mai vazuse asa ceva din iarna lui ‘89.
-No bravo! Si-acum hai sa ne bucuram cu totii de urmatorul canticel, ca decat sa ne-ntristam, mai bine un cantec vesel sa cantam:
http://www.youtube.com/watch?v=uOxjNyuBhoM&feature=related
Vanghelionul continua cacuvantul din poveste inainte mult mai este.
Sala amuti, se mai foi putin apoi incremeni. Toti ramasera cu gurile cascate ca-n ‘49 cand au castigat comunistii alegerile. Dintr-un colt se auzira cateva urlete amestecate cu urale:
-Acuma-i momentu’! Pa ei ca nu-i atenti!
-Traiasca Tinutul Secuiesc! Uraaa!!!
-Guraaa!!! Traiasca Ungaria Mare!
Formatiile se desfacura rapid iar vanghelionii uitand subit de pasiunile lor politice incepura sa se-ndrepte in tacere catre locul de unde incepuse scandalu’, ca sa vada mai bine.
-Ce baaaa....?! Ce zice astia?
-Iote-te la ei, bai Carolica! Asa iti faceau si tie? zambi Iliescu apucandu-l de brat pe rege ca pe un Michael Jackson. Avea oaresce experienta cu regii, mai facuse asta si cu fiu-sau, cu Mihai, 'Mniezau sa-l ierte!.
-Ba mai rau! ii raspunse Alteta Sa.
Seful Orchestrei incepu pe gratis si din proprie initiativa ,,Tu Ardeal”. http://www.youtube.com/watch?v=Dva6BDriqvU
-Bai baieti, ia veniti voi ba incoa’ si cantati asta cu orchestra! Daca nu stiti va invatam noi. Urlatorii se conformara rapid. Se suira pe podium si sustinura vocal mai pe romaneste, mai cu cuvintele lor, care cum se pricepura, prestatia orchestrei.
-Asa fratilor, vedeti ca se poate!
-Ia sa vedem, da’ p-asta o stiti?
http://www.trilulilu.ro/ARMIN10/6a2020fb5ee251
Palinca incepu sa curga garla. Toata sala fraterniza. Se aveau ca fratii si se pupau cu totii beti. De fericire. Nu se mai vazuse asa ceva din iarna lui ‘89.
-No bravo! Si-acum hai sa ne bucuram cu totii de urmatorul canticel, ca decat sa ne-ntristam, mai bine un cantec vesel sa cantam:
http://www.youtube.com/watch?v=uOxjNyuBhoM&feature=related
Vanghelionul continua cacuvantul din poveste inainte mult mai este.
duminică, 5 aprilie 2009
PLECATI CU CAPUL
O NENOROCIRE NU VINE NICIODATA SINGURA
SA NU GANDESTI DE RAU CA ATRAGI
DE CE TI-E FRICA DE AIA NU SCAPI
Zicale de felul acesta se intalnesc frecvent in vorbirea curenta a romanilor. Din perspectiva modului de abordare a realitatii imediate pot fi definitorii pentru mentalul poporului nostru. Daca mai adaugam si CAPUL PLECAT, SABIA NU-L TAIE consider ca am pus bomboana pe coliva si ca putem vedea adanc in trecut, pe romanul resemnat in fata puterii iar ce este cel mai neplacut, in fata istoriei. O istorie pe care nu el a generat-o ci, a trebuit sa o suporte si sa si-o asume cu capul plecat. Trei-patru domnitori cu ,,vana" in toata istoria pe bucatele a neamului, ale caror domnii adunate nu depasesc suta, nu au reusit sa schimbe cu nimic mentalitatea capului plecat. Si asta se intampla, tot timpul si dintotdeauna, cu poporul roman. Gandurile defetiste comune si reactia comuna dezabuzata in fata realitatii au indus in planul contiintei nationale romanesti atitudinea de victima si nu de invingator. Si urmand o lege naturala, acolo unde victima este pregatita apare si calaul. Iata de ce imnul national in loc sa ne inalte, mai rau ne victimizeaza si mi se pare hilar si trist ca dupa 20 de ani de libertate inca sa mai avem nevoie de el. Brucan Silviu ne-a trantit-o verde in obraz, un gest de mare roman consider eu, gest pentru care il admir si in ziua de azi. Si avea dreptul si poate chiar obligatia sa o faca pentru ca daca el nu o facea, cineva tot trebuia sa incerce sa ne trezeasca. Din pacate, nu ne-am trezit si iata ca a avut si are in continuare dreptate. Ia uitati-va la evrei, cetateni sau nu ai statului Israel, dupa 60 de ani de la Holocaust! Au devenit un popor cu atitudine si mentalitate de invingatori. De ce? Pentru ca au dorit-o, au practicat-o si o merita. Vrem si noi? Pai de ce am vrea? MERGE SI-ASA....
Un sut in gura de la FMI si altele in cur de la guvernanti. Avem vreo problema, vreo apasare? Noooo...! Noi? Suntem caliti....! Las'ca merge si-asa...!
SA NU GANDESTI DE RAU CA ATRAGI
DE CE TI-E FRICA DE AIA NU SCAPI
Zicale de felul acesta se intalnesc frecvent in vorbirea curenta a romanilor. Din perspectiva modului de abordare a realitatii imediate pot fi definitorii pentru mentalul poporului nostru. Daca mai adaugam si CAPUL PLECAT, SABIA NU-L TAIE consider ca am pus bomboana pe coliva si ca putem vedea adanc in trecut, pe romanul resemnat in fata puterii iar ce este cel mai neplacut, in fata istoriei. O istorie pe care nu el a generat-o ci, a trebuit sa o suporte si sa si-o asume cu capul plecat. Trei-patru domnitori cu ,,vana" in toata istoria pe bucatele a neamului, ale caror domnii adunate nu depasesc suta, nu au reusit sa schimbe cu nimic mentalitatea capului plecat. Si asta se intampla, tot timpul si dintotdeauna, cu poporul roman. Gandurile defetiste comune si reactia comuna dezabuzata in fata realitatii au indus in planul contiintei nationale romanesti atitudinea de victima si nu de invingator. Si urmand o lege naturala, acolo unde victima este pregatita apare si calaul. Iata de ce imnul national in loc sa ne inalte, mai rau ne victimizeaza si mi se pare hilar si trist ca dupa 20 de ani de libertate inca sa mai avem nevoie de el. Brucan Silviu ne-a trantit-o verde in obraz, un gest de mare roman consider eu, gest pentru care il admir si in ziua de azi. Si avea dreptul si poate chiar obligatia sa o faca pentru ca daca el nu o facea, cineva tot trebuia sa incerce sa ne trezeasca. Din pacate, nu ne-am trezit si iata ca a avut si are in continuare dreptate. Ia uitati-va la evrei, cetateni sau nu ai statului Israel, dupa 60 de ani de la Holocaust! Au devenit un popor cu atitudine si mentalitate de invingatori. De ce? Pentru ca au dorit-o, au practicat-o si o merita. Vrem si noi? Pai de ce am vrea? MERGE SI-ASA....
Un sut in gura de la FMI si altele in cur de la guvernanti. Avem vreo problema, vreo apasare? Noooo...! Noi? Suntem caliti....! Las'ca merge si-asa...!
marți, 31 martie 2009
METEMPSIHOZA
Motto:
Sanatoare, sanatoareeee,
Toata lumea-n tine moareeee,
S-ajunga la reincarnareeee.
Innemerniciameacauncaineturbat, astazi va intreb: cum mai stati dragii mei cu metempsihoza? La a cata reincarnare va aflati? Of, Doamne, oare cui i-o fi trecut prin minte sa porecleasca in halul acesta fenomenul reincarnarii? Vedeti unde duce goana dupa denumiri stiintifice pompoase? Cat de idiot poti fi incat sa introduci psihoticul intr-o chestiune atat de serioasa si sa creezi in felul acesta psihoza reincarnarii? Ce mai faceti stimati metempsihotici? V-ati luat medicamentele? Ati mancat macar cateva seminte karmice astazi? Le-ati scuipat cojile pe jos sau le-ati inghitit cu totul? Sunteti deprimati si aveti accese de metempsihohoza?
Sanatoare, sanatoareeee,
Toata lumea-n tine moareeee,
S-ajunga la reincarnareeee.
Innemerniciameacauncaineturbat, astazi va intreb: cum mai stati dragii mei cu metempsihoza? La a cata reincarnare va aflati? Of, Doamne, oare cui i-o fi trecut prin minte sa porecleasca in halul acesta fenomenul reincarnarii? Vedeti unde duce goana dupa denumiri stiintifice pompoase? Cat de idiot poti fi incat sa introduci psihoticul intr-o chestiune atat de serioasa si sa creezi in felul acesta psihoza reincarnarii? Ce mai faceti stimati metempsihotici? V-ati luat medicamentele? Ati mancat macar cateva seminte karmice astazi? Le-ati scuipat cojile pe jos sau le-ati inghitit cu totul? Sunteti deprimati si aveti accese de metempsihohoza?
miercuri, 25 martie 2009
L'OMBELICO DEL MONDO 2O12
Care dintre toate popoarele lumii credeti voi ca este cel mai indreptatit sa sara in a in a cincea dimensiune, cand o fi sa fie dac-o fi sa fie prapadul lumii in 2012, desi n-ash prea-sh credesh? :-)
Ia ghiciti!
Doar noi, elevatii de romani vezi bine, care ca mai toate popoarele sarantoace, noi suntem adevaratul buric al pamantului, cacare daca nu eram noi, praful si pulberea se alegea de toate civilizatiile terestre pe care le-am invatat toate cate le stiau a face, pentru ca noi i-am invatat pe atlanti si pe extraterestrii cum sa-i invete pe egipteni sa construiasca piramidele si Sfinxul, noi care cu tablitele noastre scrijelite indescifrabil de la Tartaria, nume consacrat de altfel, cu trimitere clara la stramosii nostri dacotatari, dar si cu cele contrafacute de la Sinaia, i-am invatat pe toti sa scrie, noi care aici de doua mii de ani am creat civilizatia sumeriana inca de acu' sapte mii de ani , noi getotracodaci si lemurieni, care am latinizat toata Europa, noi dacii, fara legatura lingvistica cu noi tracii, noi care stam pe centrul centrului energetic al planetei, care de fapt el este chiar centrul buricului universului, pentru ca numa' la noi Babele se oua si numa' noi il avem pe Caragiale, carele si acum se rade din mormant la noi, de ne face si pe noi sa ne pisam pe noi insine si unii pre altii de ras, de cat de inteligenti suntem si vom fi, mamaaaaa....!!!! ca romanii e cei mai destepti oameni din Europa si chiar din lume! Da, da, numa' noua ni se cuvine sa scapam primii de sub controlul extraterestrilor reptiloizi, 'le muma'n cur de tirani sanguinari!, care ne conduc de cand e lumea lumeeee...soo-oro lumeeee....!!! si ne vom ridica de pe muntii Kogaion sau Omu sau Venus sau Gaina , ce importanta credeti ca mai are, tot muntele e sfant prin partile-astea, nu misca nici unu! si toti ca unu' cantand in cor, ca la Cantarea Romaniei ,,desh-teaaaaa-pta-te daco-romaa-aaa-ne din sooooom-nul cel-de moaaa-aaaa-ar-teee...! :-)
Dar sa nu credeti cumva ca orisicare romanas are voie in a cincea dimensiune, ci numai aceia care sunt traci de getodaci pursange si saraci...
Ia ghiciti!
Doar noi, elevatii de romani vezi bine, care ca mai toate popoarele sarantoace, noi suntem adevaratul buric al pamantului, cacare daca nu eram noi, praful si pulberea se alegea de toate civilizatiile terestre pe care le-am invatat toate cate le stiau a face, pentru ca noi i-am invatat pe atlanti si pe extraterestrii cum sa-i invete pe egipteni sa construiasca piramidele si Sfinxul, noi care cu tablitele noastre scrijelite indescifrabil de la Tartaria, nume consacrat de altfel, cu trimitere clara la stramosii nostri dacotatari, dar si cu cele contrafacute de la Sinaia, i-am invatat pe toti sa scrie, noi care aici de doua mii de ani am creat civilizatia sumeriana inca de acu' sapte mii de ani , noi getotracodaci si lemurieni, care am latinizat toata Europa, noi dacii, fara legatura lingvistica cu noi tracii, noi care stam pe centrul centrului energetic al planetei, care de fapt el este chiar centrul buricului universului, pentru ca numa' la noi Babele se oua si numa' noi il avem pe Caragiale, carele si acum se rade din mormant la noi, de ne face si pe noi sa ne pisam pe noi insine si unii pre altii de ras, de cat de inteligenti suntem si vom fi, mamaaaaa....!!!! ca romanii e cei mai destepti oameni din Europa si chiar din lume! Da, da, numa' noua ni se cuvine sa scapam primii de sub controlul extraterestrilor reptiloizi, 'le muma'n cur de tirani sanguinari!, care ne conduc de cand e lumea lumeeee...soo-oro lumeeee....!!! si ne vom ridica de pe muntii Kogaion sau Omu sau Venus sau Gaina , ce importanta credeti ca mai are, tot muntele e sfant prin partile-astea, nu misca nici unu! si toti ca unu' cantand in cor, ca la Cantarea Romaniei ,,desh-teaaaaa-pta-te daco-romaa-aaa-ne din sooooom-nul cel-de moaaa-aaaa-ar-teee...! :-)
Dar sa nu credeti cumva ca orisicare romanas are voie in a cincea dimensiune, ci numai aceia care sunt traci de getodaci pursange si saraci...
duminică, 22 martie 2009
NEAM DE NEAMU' MEU
O alunecare v-ar aranja? Una mica!? Mamaaa... ce-mi place!!!
Nota: pe cei pe care pin'acu' i-am plictisit, ii absolv de chinul de a incepe si de a termina acest text. Va dati seama cat timp mi-a luat mie ca sa-l scriu frumos, daca pot sa zic asa si uite ca pot! Daca totusi insistati sa-l cititi va reamintesc ca nu sunt rasist, xenofob sau sovin si asta nu pentru ca se poarta si este politically corect, ci pentru ca asa sunt eu, un roman gresit . Si contrar oricaror concluzii pe care le-ati putea trage, mi-e drag de poporul meu si-mi este teama ca globalizarea disolutioneaza... taman unitatea de neam.
.......Si ca si ungurii care-si facura cizmele noua sute de ani cu tragicogetii de romani, dar si ei, romanasii nostri cand reuseau de mai inghesaiau cate un unul de-al lor dar mai cu seama unguroaicele, mamaaa...... unguroaiceleeeee....!!!! Cat or fi patimit si or fi tras bietii de pe urma lor de trebuira sa invete din maghiara cuvantul munca si pe deasupra sa-l mai si aplice si cum de s-o fi raspandit el cuvantul acesta spurcat si nelatin asa de repede in toata populatia de romani de dincolo de arcul carpatic, pana in muntii Pindului, numa' bunul Dumnezeu stie! Numa de-l auzeau si pe data se si inspaimantau, de trebuia sa se intinda la umbra tuturor nucilor batrani sau sa se intoarca pe partea ailalta. Moghior Bacsy, care desi muncea de rupea pe romaneste dar cand dadea cu ochii de oi nu-i prea iesea socoteala pe ungureste, probabil si pizmos pe bietul sarman ortoman de bashi maldavan, care nu mai prididea cu numaratul oilor, cailor si cainilor dansului dar care intre numarari avea o relatie personala cu o oaie, de nervi s-o repezit cu brisca la beregata lui si a izbandit. Singur ? No, nuuu.... ca dara n-avea atata coraj de mare. S-o lasat ajutat de fratane-sau, baciul de vrancean pentru ca vedeti voi, romanii de milenii s-au ajutat la nacaz si s-au iubit si s-au avut ca fratii. Ca d-aia Mihai Viteazu' in mare milostenia lui v-am mai spus si v-o repet, oricum o stiu de la Djuvara, s-a hotarat sa-i adune la un loc pe bunii romani de pretutindeni ca sa-i faca sa sa simteasca bine laolalta. Si iata pricina ce l-a impins precum si grija in absenta lu' Dabija, la vremea dumisale, pe un cronicar valah lefegiu, de la curtea Breazului, contimporan de-al sau, sa ne istorisesca citate de-astea: ,,Si-i batu Mihai Voda pe turci, pe unguri si pe moldoveni si mi-i aduna pe toti laolalta ca pe o cireda de magari". Ca sa vezi nerusinatul dracului cum isi permitea sa-si rada de nationalismul romanesc aparut la 1848 prin stradania anterioara a Scolii Ardelene si a lui Nicolae Balcescu personal. Si iata cum, cu ajutorul manualelor scolare de istorie prescurtata a patriei, mestesugit ticluite, reusiram sa invatam ca poporul acesta mare, care avea o menire mesianica inca din neolitic, de pe vremea cand inca nu se auzise de dialectele trace si de limba romana, aromana, meglenoromana, istroromana sau moldoveneasca in formula ei mai noua, a infruntat istoria, s-a luptat vitejeste cu sine insusi la 101-102 si 105-106, si-a retras armatele in 271 si s-a batut in retragere cat a putut dar a ramas pe loc, s-a pitit o mie de ani prin paduri ca sa nu deranjeze popoarele migratoare de la care au imprumutat cele mai alese trasaturi de caracter cu care ne mandrim noi azi si ne recunoaste si Europa, dar carora le-au daruit o frumoasa si umeda limba stramoseasca, relatinizata puternic in secolul al XIX-lea, prin francofonie ca deh ,,ai nostri tineri la Paris invata!" cum zicea Poetul, care prin academii si care prin carciumi si budoare si care iata ca acum, dupa 20 de ani de respiratie capitalista fetida constata ca-i mai trebuie sa recupereze inca ani cincizeci, stiti voi care.... aia furati de comunistii romani veniti cu detasamentul Tudor Vladimirescu pe tancurile fratilor nostri mai mari si mai rosii, cacomunismu' era bun ca te ajuta sa-ti faci rost de haleala pe sub mana, cacare reusea boier Bibescu se numea, ca te tinea in frig si-ti dadea pe de-a moaca bilete de tratament si pingelica ce baiat bun mai ierea da' l-au mancatara talharii de activisti si de securisti care iata acum ne dau noua mici si bere ca sa-i votam din convingere politica, ca ce cacat ne-a adus noua regalitatea decat un parlit de razboi de independenta, o unire partiala si apoi o reintregire a neamului care s-a hotarat de francmasoni din toata lumea uniti-va-ti ca uite secuii, dupa ce i-am incalzit la san acuma jinduiesc o bucatica mai grasa, da mai vor si ungurii ce-a fost odata , fosta-i lele..., dar parca nici rusilor nu le-ar strica inca un dumicat mai mare, caca dovada nici pana in ziua de azi Moldova n-a fost sa fie a mea, darami-te a voastra sau a urmasilor, urmasilor vostri, ca ia uite la ucraineni ce baieti salon e de ne tine ei trei judete, Bucovina si insula Serpilor, care n-a fost nici una vreodata a lor dar ni le administreaza pe gratis, ca Dobrogea le-ar placea si lor si bulgarilor cu ceafa groasa care ne invata turism, de dobitocii dracului ce sunt, mama ce bine e la ei la hotel si pe plaja si ce hoti si banditi e romanii nostri de pe litoral si de-abia asteapta curvele noastre sa faca schimb international de hormoni pe euroi, da e buni si banii aia americani, de la NATO sau de la planu' Marshdaici. De urat v-as mai ura cu uratura-vura mea dar ma tem ca v-ati supara pe mine ca am dat cu nasu' ca nesimtitu' prin alte carti de istorie decat alea de scoala prescrise de istorici cu experienta dar si cu constiinta faptului ca toate lucrurile trebuie spuse chiar si acelea care nu ne convin pentru ca taman acelea convin altora care ni le scot pe nas in orice ocazie, ca din geniali, gentili, generosi si ospitalieri nu ne mai scoate nime' si ca as putea fi taxat de tradator de neam ( huideo-huooo!!!) dar nu-i taman asa, cum se mai socotesc cate unii dintre ai mei pentru ca sunt fiu de taran migrator la a doua generatie de incaltati, ceea ce va doresc si voua sa va mai amintiti din cand in cand inafara alora care sunteti oscior de domn sau macar boieresc de vita veche de slavi, cumani sau bizantini corciti ce o-ti mai fi fiind, atunci cand meditati la histeria neamului, ceea ce incerc si eu de altminteri sa fac dar nu prea-mi iese, ca nu m-ajuta capu'la meditatie, da' la prostiiiiiiiii....... da' la prostiii.....!? maiculiiiitza....! sa te tii!
Nota: pe cei pe care pin'acu' i-am plictisit, ii absolv de chinul de a incepe si de a termina acest text. Va dati seama cat timp mi-a luat mie ca sa-l scriu frumos, daca pot sa zic asa si uite ca pot! Daca totusi insistati sa-l cititi va reamintesc ca nu sunt rasist, xenofob sau sovin si asta nu pentru ca se poarta si este politically corect, ci pentru ca asa sunt eu, un roman gresit . Si contrar oricaror concluzii pe care le-ati putea trage, mi-e drag de poporul meu si-mi este teama ca globalizarea disolutioneaza... taman unitatea de neam.
.......Si ca si ungurii care-si facura cizmele noua sute de ani cu tragicogetii de romani, dar si ei, romanasii nostri cand reuseau de mai inghesaiau cate un unul de-al lor dar mai cu seama unguroaicele, mamaaa...... unguroaiceleeeee....!!!! Cat or fi patimit si or fi tras bietii de pe urma lor de trebuira sa invete din maghiara cuvantul munca si pe deasupra sa-l mai si aplice si cum de s-o fi raspandit el cuvantul acesta spurcat si nelatin asa de repede in toata populatia de romani de dincolo de arcul carpatic, pana in muntii Pindului, numa' bunul Dumnezeu stie! Numa de-l auzeau si pe data se si inspaimantau, de trebuia sa se intinda la umbra tuturor nucilor batrani sau sa se intoarca pe partea ailalta. Moghior Bacsy, care desi muncea de rupea pe romaneste dar cand dadea cu ochii de oi nu-i prea iesea socoteala pe ungureste, probabil si pizmos pe bietul sarman ortoman de bashi maldavan, care nu mai prididea cu numaratul oilor, cailor si cainilor dansului dar care intre numarari avea o relatie personala cu o oaie, de nervi s-o repezit cu brisca la beregata lui si a izbandit. Singur ? No, nuuu.... ca dara n-avea atata coraj de mare. S-o lasat ajutat de fratane-sau, baciul de vrancean pentru ca vedeti voi, romanii de milenii s-au ajutat la nacaz si s-au iubit si s-au avut ca fratii. Ca d-aia Mihai Viteazu' in mare milostenia lui v-am mai spus si v-o repet, oricum o stiu de la Djuvara, s-a hotarat sa-i adune la un loc pe bunii romani de pretutindeni ca sa-i faca sa sa simteasca bine laolalta. Si iata pricina ce l-a impins precum si grija in absenta lu' Dabija, la vremea dumisale, pe un cronicar valah lefegiu, de la curtea Breazului, contimporan de-al sau, sa ne istorisesca citate de-astea: ,,Si-i batu Mihai Voda pe turci, pe unguri si pe moldoveni si mi-i aduna pe toti laolalta ca pe o cireda de magari". Ca sa vezi nerusinatul dracului cum isi permitea sa-si rada de nationalismul romanesc aparut la 1848 prin stradania anterioara a Scolii Ardelene si a lui Nicolae Balcescu personal. Si iata cum, cu ajutorul manualelor scolare de istorie prescurtata a patriei, mestesugit ticluite, reusiram sa invatam ca poporul acesta mare, care avea o menire mesianica inca din neolitic, de pe vremea cand inca nu se auzise de dialectele trace si de limba romana, aromana, meglenoromana, istroromana sau moldoveneasca in formula ei mai noua, a infruntat istoria, s-a luptat vitejeste cu sine insusi la 101-102 si 105-106, si-a retras armatele in 271 si s-a batut in retragere cat a putut dar a ramas pe loc, s-a pitit o mie de ani prin paduri ca sa nu deranjeze popoarele migratoare de la care au imprumutat cele mai alese trasaturi de caracter cu care ne mandrim noi azi si ne recunoaste si Europa, dar carora le-au daruit o frumoasa si umeda limba stramoseasca, relatinizata puternic in secolul al XIX-lea, prin francofonie ca deh ,,ai nostri tineri la Paris invata!" cum zicea Poetul, care prin academii si care prin carciumi si budoare si care iata ca acum, dupa 20 de ani de respiratie capitalista fetida constata ca-i mai trebuie sa recupereze inca ani cincizeci, stiti voi care.... aia furati de comunistii romani veniti cu detasamentul Tudor Vladimirescu pe tancurile fratilor nostri mai mari si mai rosii, cacomunismu' era bun ca te ajuta sa-ti faci rost de haleala pe sub mana, cacare reusea boier Bibescu se numea, ca te tinea in frig si-ti dadea pe de-a moaca bilete de tratament si pingelica ce baiat bun mai ierea da' l-au mancatara talharii de activisti si de securisti care iata acum ne dau noua mici si bere ca sa-i votam din convingere politica, ca ce cacat ne-a adus noua regalitatea decat un parlit de razboi de independenta, o unire partiala si apoi o reintregire a neamului care s-a hotarat de francmasoni din toata lumea uniti-va-ti ca uite secuii, dupa ce i-am incalzit la san acuma jinduiesc o bucatica mai grasa, da mai vor si ungurii ce-a fost odata , fosta-i lele..., dar parca nici rusilor nu le-ar strica inca un dumicat mai mare, caca dovada nici pana in ziua de azi Moldova n-a fost sa fie a mea, darami-te a voastra sau a urmasilor, urmasilor vostri, ca ia uite la ucraineni ce baieti salon e de ne tine ei trei judete, Bucovina si insula Serpilor, care n-a fost nici una vreodata a lor dar ni le administreaza pe gratis, ca Dobrogea le-ar placea si lor si bulgarilor cu ceafa groasa care ne invata turism, de dobitocii dracului ce sunt, mama ce bine e la ei la hotel si pe plaja si ce hoti si banditi e romanii nostri de pe litoral si de-abia asteapta curvele noastre sa faca schimb international de hormoni pe euroi, da e buni si banii aia americani, de la NATO sau de la planu' Marshdaici. De urat v-as mai ura cu uratura-vura mea dar ma tem ca v-ati supara pe mine ca am dat cu nasu' ca nesimtitu' prin alte carti de istorie decat alea de scoala prescrise de istorici cu experienta dar si cu constiinta faptului ca toate lucrurile trebuie spuse chiar si acelea care nu ne convin pentru ca taman acelea convin altora care ni le scot pe nas in orice ocazie, ca din geniali, gentili, generosi si ospitalieri nu ne mai scoate nime' si ca as putea fi taxat de tradator de neam ( huideo-huooo!!!) dar nu-i taman asa, cum se mai socotesc cate unii dintre ai mei pentru ca sunt fiu de taran migrator la a doua generatie de incaltati, ceea ce va doresc si voua sa va mai amintiti din cand in cand inafara alora care sunteti oscior de domn sau macar boieresc de vita veche de slavi, cumani sau bizantini corciti ce o-ti mai fi fiind, atunci cand meditati la histeria neamului, ceea ce incerc si eu de altminteri sa fac dar nu prea-mi iese, ca nu m-ajuta capu'la meditatie, da' la prostiiiiiiiii....... da' la prostiii.....!? maiculiiiitza....! sa te tii!
marți, 17 martie 2009
RARES DE CRISTAL
Rares are 10 ani, este foarte inteligent, carismatic, tacticos, mutulica dar nu si timid . Este baietelul bunului meu prieten Adrian. Si-a descoperit harul din joaca, acum doi ani. Daca il intrebi cum face n-o sa stie sa-ti spuna. Pur si simplu .... o face. Se concentreaza putin... si gata!
luni, 16 martie 2009
SARPELE CU PENE
.jpg)
Lu-me, lu-meeeee.................!!!!!Sarpele cu pene si cu trei perechi de gene...!!!!
N-are mama, n-are tata,
Mananca pe saptamana'odata,
E facut de o matusa c-un locotenent major .
Zice ,,Frantaaa..!"
-Zi ba ,,Franta!"
-Bleoaaaahh...!!!!!
-A zis ,,Frantaaaaaaaa.........!!!"
Din tzapuriturile bunului meu prieten Lucius , din vremea brigazilor studentesti.
Sa fie asaaaa.... ca la fo... treij'de ani de-atunci?
N-are mama, n-are tata,
Mananca pe saptamana'odata,
E facut de o matusa c-un locotenent major .
Zice ,,Frantaaa..!"
-Zi ba ,,Franta!"
-Bleoaaaahh...!!!!!
-A zis ,,Frantaaaaaaaa.........!!!"
Din tzapuriturile bunului meu prieten Lucius , din vremea brigazilor studentesti.
.jpg){kind=link}
Sa fie asaaaa.... ca la fo... treij'de ani de-atunci?
vineri, 13 martie 2009
LIBERTATEA PRESEI
Nu va mai saturati sa va uitati la televizor....!!! Hai ca asa este, recunoasteti! Nu v-ati invatat minte inca de pe vremea Neregretetului ca NU trebuie sa va uitati la tv, sa NU cititi ziarele si sa NU mai plecati urechea la schizofreniile politice? Na, acum comentati-l pe base! Daca ar fi dupa mine as vota doar doua legi legate de libertatea presei si va rog sa ma credeti, DESPRE LIBERTATEA PRESEI ESTE VORBA SI NU DESPRE CENZURA.
Legea nr.1
Dupa alegeri nici un politician sa nu mai fie bagat in seama de media pana la expirarea mandatului , dupa care sa vina frumusel in fata alegatorilor, la scena deschisa si sa dea dare de seama cu realizarile lui individuale sau de partid, adica sa vina cu fapte reale nu imaginare. In astimp, ei intre ei, politicienii, n-au decat sa se scuipe si sa se pizduiasca cat vor. Este lumea lor, creata de ei, pentru ei, care timp de 20 de ani s-a dovedit ca nu are nici o legatura cu a noastra.
Legea nr. 2
Toti sau macar 99% dintre ziaristi sa-si scrie dejectiile din parnaie. Se cunosc tarifele de improscat cu cacat in cine incomodeaza, precum si cele care presupun dreptul la replica. Printre normele de aplicare ale acestor doua legi as introduce salutul obligatoriu de recunoastere atunci cand apare cate unul in public, ziarist sau politician: HUIDEOOOOOOO.......!!!!!!!
Legea nr.1
Dupa alegeri nici un politician sa nu mai fie bagat in seama de media pana la expirarea mandatului , dupa care sa vina frumusel in fata alegatorilor, la scena deschisa si sa dea dare de seama cu realizarile lui individuale sau de partid, adica sa vina cu fapte reale nu imaginare. In astimp, ei intre ei, politicienii, n-au decat sa se scuipe si sa se pizduiasca cat vor. Este lumea lor, creata de ei, pentru ei, care timp de 20 de ani s-a dovedit ca nu are nici o legatura cu a noastra.
Legea nr. 2
Toti sau macar 99% dintre ziaristi sa-si scrie dejectiile din parnaie. Se cunosc tarifele de improscat cu cacat in cine incomodeaza, precum si cele care presupun dreptul la replica. Printre normele de aplicare ale acestor doua legi as introduce salutul obligatoriu de recunoastere atunci cand apare cate unul in public, ziarist sau politician: HUIDEOOOOOOO.......!!!!!!!
joi, 12 martie 2009
KANT-LAPLACE-BOYLE-MARIOTTE
Primesc un e-mail de la Mihai Tanasescu cu un link. Ca sa vezi potriveala! La distanta de numai doua zile de la postarea mea MADAM ADAM, iata un titlu asemanator:
http://dono.ro/madama-lui-adam/#more-1155
Sunt convins ca este o coincidenta. Spiritualistii nu cred in coincidente. Eu da.
Oricum este o cu totul alta abordare a temei si chiar merita citita aceasta postare. Lectura placuta!
http://dono.ro/madama-lui-adam/#more-1155
Sunt convins ca este o coincidenta. Spiritualistii nu cred in coincidente. Eu da.
Oricum este o cu totul alta abordare a temei si chiar merita citita aceasta postare. Lectura placuta!
marți, 10 martie 2009
MARA LILIANA MOSULUI
CUM PRIMIM MAREA VESTE, CUM O DAM CU BUCURIE MAI DEPARTE TUTUROR.
Vestea am primit-o si eu, bunicul, prin sms de la Cornel, sotul Irinei:
Ora 16,32 s-a nascut fetita noastra Mara Liliana:-)
Vestea am primit-o si eu, bunicul, prin sms de la Cornel, sotul Irinei:
Ora 16,32 s-a nascut fetita noastra Mara Liliana:-)
Dragi prieteni va multumesc pentru reactiile, felicitarile si urarile voastre minunate. Sper ca odata candva, cand va fi mare sa se bucure citind cele ce urmeaza:
e-mailuri:
Sa-ti traiasca nepotica, Dane !
Felicitari! Sa va traiasca sa fiti cu totii sanatosi si fericiti!
Bravo !
ma bucur tare mult, mosule !
Sa fie sanatoasa, sa aiba noroc si sa fiti fericiti, alaturi de ea!
Sa fiti sanatosi (Mara Liliana, mamica si taticul ei, si bineinteles
bunicul) si sa va cresteti fericiti nepotica!
Sa-ti traiasca , sa fie sanatoasa. Fericit bunic.
Ce bucurie! Sa traiasca in dragoste si armonie, iar ursitoarele sa-i daruiasca tot ce este mai frumos.Cum se simte fericita mamica? Astept noutati despre evolutia Marei Liliana si nu in ultimul rand, fotografii.Imbratisez bunicul!
Sa-ti traiasca si sa te bucuri de asa o minune!!!
Bravos, o nepoata pe cinste!
Nici nu stiu de cand nu am mai vazut un bebelus asa frumos!
Sa fii fericit alaturi de ea si de parintii ei !
Asta da veste!
Toate urarile de bine nou nascutei si mamei.
Cit despre bunic... ati observat cit sint de siciitori batrinii astia?
Am aflat ca ai devenit bunic, te felicit si ii felicit pe parinti.
Sa va traiasca, sa fie norocoasa si sa aiba o viata lunga si frumoasa. Iar voi sa fiti sanatosi si sa aveti timp sa va bucurati cat mai mult de Mara Liliana, fetita si nepotica voastra.
Felicitari, bunicule !
Sa iti traiasca nepotica !!!
Bravo Bunicu', sa traiesti, s-o vezi mare !
Felicitari, Dan, si toate urarile de bine pentru nepotica si parintii ei!
Felicitari, bunicule!
Sa va traiasca fetita, sa fie sanatoasa , norocoasa si fericita!
Ce bucurie! Sa traiasca in dragoste si armonie, iar ursitoarele sa-i daruiasca tot ce este mai frumos. Cum se simte fericita mamica? Astept noutati despre evolutia Marei Liliana si nu in ultimul rand, fotografii. Imbratisez bunicul! Cu drag,
Felicitari!
Sa fie sanatoasa, voinica si vioaie JJJ
La mai mare si bineinteles la mai multe (multi) alti nepoti.
Sa traiesti bunicule...
Tu esti bunicul. Esenta tuturor bunicilor. Esti BUNICUL.
Sa traiesti si la mai multi! Ai fost destul nebunic!
BUNICUL e si el copilul strabunicilor. Da, ei sint strabunii. Esti COPILUL lor.
merci, e superba, pune-o si tu pe site!
E FRUMOASA SI DESTEAPTA. SA TRAIASCA SI SA FIE FERICITA. CINE-I CEL MAI FERICIT BUNIC ?
VEZI CA S-A NASCUT LA ZI MARE (DUMINICA ORDODOXIEI)
E o minune. Atat de gingasa si delicata.
E tare draguta! Seamana cu tine?
Mult bine iti doresc
Draguta, distinsa...nici nu zici ca are doar cateva zile! Extraordinar, acest sufletel ! Sa va bucurati alaturi de el !
Sa dea Dumnezeu sa ai o nepotica vesela, sanatoasa si frumoasa ca o zi insorita de primavara iar tu sa ai in fata suficient de multi ani in care sa-ti bucuri sufletul cu ea!
e-mailuri:
Sa-ti traiasca nepotica, Dane !
Felicitari! Sa va traiasca sa fiti cu totii sanatosi si fericiti!
Bravo !
ma bucur tare mult, mosule !
Sa fie sanatoasa, sa aiba noroc si sa fiti fericiti, alaturi de ea!
Sa fiti sanatosi (Mara Liliana, mamica si taticul ei, si bineinteles
bunicul) si sa va cresteti fericiti nepotica!
Sa-ti traiasca , sa fie sanatoasa. Fericit bunic.
Ce bucurie! Sa traiasca in dragoste si armonie, iar ursitoarele sa-i daruiasca tot ce este mai frumos.Cum se simte fericita mamica? Astept noutati despre evolutia Marei Liliana si nu in ultimul rand, fotografii.Imbratisez bunicul!
Sa-ti traiasca si sa te bucuri de asa o minune!!!
Bravos, o nepoata pe cinste!
Nici nu stiu de cand nu am mai vazut un bebelus asa frumos!
Sa fii fericit alaturi de ea si de parintii ei !
Asta da veste!
Toate urarile de bine nou nascutei si mamei.
Cit despre bunic... ati observat cit sint de siciitori batrinii astia?
Am aflat ca ai devenit bunic, te felicit si ii felicit pe parinti.
Sa va traiasca, sa fie norocoasa si sa aiba o viata lunga si frumoasa. Iar voi sa fiti sanatosi si sa aveti timp sa va bucurati cat mai mult de Mara Liliana, fetita si nepotica voastra.
Felicitari, bunicule !
Sa iti traiasca nepotica !!!
Bravo Bunicu', sa traiesti, s-o vezi mare !
Felicitari, Dan, si toate urarile de bine pentru nepotica si parintii ei!
Felicitari, bunicule!
Sa va traiasca fetita, sa fie sanatoasa , norocoasa si fericita!
Ce bucurie! Sa traiasca in dragoste si armonie, iar ursitoarele sa-i daruiasca tot ce este mai frumos. Cum se simte fericita mamica? Astept noutati despre evolutia Marei Liliana si nu in ultimul rand, fotografii. Imbratisez bunicul! Cu drag,
Felicitari!
Sa fie sanatoasa, voinica si vioaie JJJ
La mai mare si bineinteles la mai multe (multi) alti nepoti.
Sa traiesti bunicule...
Tu esti bunicul. Esenta tuturor bunicilor. Esti BUNICUL.
Sa traiesti si la mai multi! Ai fost destul nebunic!
BUNICUL e si el copilul strabunicilor. Da, ei sint strabunii. Esti COPILUL lor.
merci, e superba, pune-o si tu pe site!
E FRUMOASA SI DESTEAPTA. SA TRAIASCA SI SA FIE FERICITA. CINE-I CEL MAI FERICIT BUNIC ?
VEZI CA S-A NASCUT LA ZI MARE (DUMINICA ORDODOXIEI)
E o minune. Atat de gingasa si delicata.
E tare draguta! Seamana cu tine?
Mult bine iti doresc
Draguta, distinsa...nici nu zici ca are doar cateva zile! Extraordinar, acest sufletel ! Sa va bucurati alaturi de el !
Sa dea Dumnezeu sa ai o nepotica vesela, sanatoasa si frumoasa ca o zi insorita de primavara iar tu sa ai in fata suficient de multi ani in care sa-ti bucuri sufletul cu ea!
....felicitari! Sa va bucurati de ea, cu totii!
....copiii ce se nasc acum sunt ff speciali. In marea lor majoritate sunt asa zisi copii de cristal, adica se nasc cu samanta cristica activata in ADN-ul lor. Sunt copii care ii vor pune in dificultate pe toti cei din jurul lor pentru ca nu vor accepta conditionari, practic nu au nevoie de educatie ci doar de indrumare si multa, multa iubire si intelegere. Vor pune intrebari ff socante pt parintii si..bunicii lor. Este nevoie sa fie tratati cu mult respect si ca de la egal la egal, si nu vor accepta "smecheriile" celor mari.
Iti vei da seama de toate astea cand va incepe sa vorbeasca. Atentie! S-ar putea sa vorbeasca mai tarziu, dar nu va ingrijorati. Sunt extrem de inuitivi. Se bazeaza in principal pe intuitie - asta este de fapt inteligenta lor (care de altfel este si inteligenta divina) si mai putin pe minte. Mintea va fi folosita pur si simplu ca un computer.
sms-uri:
Doamne ajuta!
Sa fie intr-un ceas bun. Astept detalii si invitatii la botez. Cu drag...
FELICITARI!!! Sa va traiasca bine, sa fie sanatos si si sa aveti multe bucurii impreuna. E baietel sau fetita? Cum se simte Irina? Suntem niste bunici iudat de aratosi.
Felicitari!
Felicitari! Sper ca e fata?!
Nu de alta... dar baiat pe 8 martie?!?
Felicitari sa fie cu noroc si fericire
Sa va traiasca, tataie!
Bravo:-) Sa-ti traiasca, sa fie un om norocos si sanatos! Stiu ca nu vei uita 8 Martie!
Felicitari si asteptam poze
Sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa, mult noroc in viata
Sa traiesti... mosule! Sa iti traiasca nepotu'!
Draga Mara Liliana, draga bunicului, iti doresc sa fie cum iti doresc si prietenii mei si-nc-odata pe atat! Ai avut ursitoare bune!
....copiii ce se nasc acum sunt ff speciali. In marea lor majoritate sunt asa zisi copii de cristal, adica se nasc cu samanta cristica activata in ADN-ul lor. Sunt copii care ii vor pune in dificultate pe toti cei din jurul lor pentru ca nu vor accepta conditionari, practic nu au nevoie de educatie ci doar de indrumare si multa, multa iubire si intelegere. Vor pune intrebari ff socante pt parintii si..bunicii lor. Este nevoie sa fie tratati cu mult respect si ca de la egal la egal, si nu vor accepta "smecheriile" celor mari.
Iti vei da seama de toate astea cand va incepe sa vorbeasca. Atentie! S-ar putea sa vorbeasca mai tarziu, dar nu va ingrijorati. Sunt extrem de inuitivi. Se bazeaza in principal pe intuitie - asta este de fapt inteligenta lor (care de altfel este si inteligenta divina) si mai putin pe minte. Mintea va fi folosita pur si simplu ca un computer.
sms-uri:
Doamne ajuta!
Sa fie intr-un ceas bun. Astept detalii si invitatii la botez. Cu drag...
FELICITARI!!! Sa va traiasca bine, sa fie sanatos si si sa aveti multe bucurii impreuna. E baietel sau fetita? Cum se simte Irina? Suntem niste bunici iudat de aratosi.
Felicitari!
Felicitari! Sper ca e fata?!
Nu de alta... dar baiat pe 8 martie?!?
Felicitari sa fie cu noroc si fericire
Sa va traiasca, tataie!
Bravo:-) Sa-ti traiasca, sa fie un om norocos si sanatos! Stiu ca nu vei uita 8 Martie!
Felicitari si asteptam poze
Sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa, mult noroc in viata
Sa traiesti... mosule! Sa iti traiasca nepotu'!
Draga Mara Liliana, draga bunicului, iti doresc sa fie cum iti doresc si prietenii mei si-nc-odata pe atat! Ai avut ursitoare bune!
duminică, 8 martie 2009
DATI-VA JOS DIN OZENEURI!
Obiectele Zburatoare Neidentificate le putem defini ca toate acele obiecte care au putut fi zarite si nazarite dar niciodata doborate sau prinse si identificate. Obiectele Zburatoare Neidentificate deopotriva cu cele Identificate au o trasatura comuna si anume: ele sunt partial comestibile pentru ca stim cu totii mai demult, de cand eram mici, ca nu tot ce zboara se mananca. In literatura de specialitate se subdivid in patru mari categorii :
*Obiectele Zburatoare Neidentificate dar Identificabile *( OZNI )
cu subgrupa Obiecte NeZburatoare Identificate- ( ONZN )
1/ In imaginarul folclorului romanesc exista cateva zburatoare de regula mari si uneori mici dar care culmea, mergand pe firul epic al basmului se dovedesc a fi cand fiinte , cand obiecte neinsufletite. Metodele de identificare a lor sunt variate in functie de natura zburatoarei. Iata cateva :
a/ Metoda intai.
Lupta dreapta a personajlui principal Fat Frumos cu onezeneurile. Toate aceste personaje zburatoare, la inceput par sa fie ozeneuri nevinovate, pana sa se prinda Fat Frumos ca de fapt sunt fiinte imaginare de rea credinta si-atunci el se vede obligat sa le identifice pe nume. Identificarea incepe intotdeauna asa: ,,Tu esti Cutaritza?" (Zmeu' Zmeilor, Talpa Iadului, Ghionoaia, dupa caz ) ,,Da!" vine raspunsul prompt. ,,Cum vrei sa ne luptam?". Ca apoi dupa o lupta dreapta pe viata si pe moarte care dureaza trei zile si trei nopti, fara pauze, odata biruite si ucise sa devina chiar fara depunerea corpurilor la morga, doar niste biete obiecte nezburatoare identificate. Adica onezeneuri ( q.e.d.).
b/ Metoda a doua.
Dibacia vreunui personaj secundar de basm precum Pasari-Lati-Lungila care a prins-o pe dupa luna si identificat-o pe fata imparatului Rosh' autometamorfozata in zburatoare mica, recte privighetoare. Partea deosebit de interesanta a acestui gen de metamorfoza este reversibilitatea ei, din fiinta umana in pasare, apoi iar in fiinta umana, ca apoi intr-un final fericit, sa devina un biet obiect sexual al lui Harap-Alb. Si iata un alt tip de onezeneu.
c/ Metoda a treia.
Smecherie sau iuschiuzarlic: vezi Pegasii vorbitori lui Harap-Alb si Fat Frumos care ca sa se dea in vileag ca stiu sa zboare sunt omeniti cu oaresce jaratic. Ca si particularitate aceste onezeneuri sunt cooperante si chiar empatizeaza cu subiectii.
2/ In literatura culta dar chiar si aceasta de inspiratie populara, mai exista o serie de obiecte despre care se stie ca zboara numai noaptea, ca zapacesc fecioarele de cap, in somn dar pentru ca pana acum nu a putut fi capturat nici unul, pentru a fi identificat tot omul se consoleaza zicandu-si in sinea lui: ,,O fi vreun Zburator!"Ce fac si ce dreg zburatorii fecioarelor iar nu stim pentru ca autorul nu ne spune explicit. Insa pentru faptul ca nu au putut fi descrisi zburatorii netrapezisti nu stim inca daca sunt fiinte sau obiecte zburatoare. Daca totusi sunt obiecte si nu fiinte zburatoare, tinand seama ca trezesc fiorul dragostei in sufletele tinerelor fete, singura ipoteza de lucru ar fi ca sunt vibratoare. Ramanand in domeniul presupunerii, le putem denumi temporar pana la validarea ipotezei, VZI-vibratoare zburatoare ipotetice
*Obiecte Zburatoare Temporar Neidentificate* ( OZTN )
Sunt acele obiecte ale caror ramasite sub forma de cioburi le gasesti pe jos in sufragerie dupa ce in prealabil au zburat si care in timpul zborului, datorita prezentei capului tau pe directia lor de deplasare si-au modificat traiectoria si s-au prabusit dupa impact. In vorbirea curenta se mai numesc si ,,farfurii zburatoare". Ele sunt ulterior si degraba identificabile dupa strigatul tau, intotdeauana disperat : ,,Mamaaaaaa......!!! Si ca dovada ca ai avut dreptate este faptul ca intotdeauna sunt farfuriile primit la nunta de la mama ta si nu de la a ei. Adancind putin chestiunea putem stabili ca exceptie, cine sunt producatorii ozeteneurilor si din ce materiale sunt produse. Dupa marimea cucuielor se poate stabili de asemenea viteza de deplasare si dupa cantarirea cioburilor chiar si masa. Masa lor, ca pe a ta poti s-o uiti. N-o mai primesti in ziua aceea.
Sunt acele obiecte ale caror ramasite sub forma de cioburi le gasesti pe jos in sufragerie dupa ce in prealabil au zburat si care in timpul zborului, datorita prezentei capului tau pe directia lor de deplasare si-au modificat traiectoria si s-au prabusit dupa impact. In vorbirea curenta se mai numesc si ,,farfurii zburatoare". Ele sunt ulterior si degraba identificabile dupa strigatul tau, intotdeauana disperat : ,,Mamaaaaaa......!!! Si ca dovada ca ai avut dreptate este faptul ca intotdeauna sunt farfuriile primit la nunta de la mama ta si nu de la a ei. Adancind putin chestiunea putem stabili ca exceptie, cine sunt producatorii ozeteneurilor si din ce materiale sunt produse. Dupa marimea cucuielor se poate stabili de asemenea viteza de deplasare si dupa cantarirea cioburilor chiar si masa. Masa lor, ca pe a ta poti s-o uiti. N-o mai primesti in ziua aceea.
*Obiectele Zburatoare Neidentificabile pe Veci *( OZNV )
Sunt fie:
a/acelea din filmele si/sau fotografiile facute de amatori entuziasti foarte neclare si de la mare departare. Despre ozeneveuri stim cu totii ca desi multa lume se jura ca exista , nu are nimeni vreun astfel de obiect acasa.
b/acele obiecte care zboara spre tine cand te intorci dimineata manga de la carciuma, dintre care unele, mai contondente, chiar te nimeresc si te lovesc dusmanos dar despre care dimineata nu-ti mai amintesti nimic. Si chiar daca mai pastrezi in amintire unele imagini fulgurante e mai bine pentru tine sa declari ca nu-ti mai amintesti. Memoria trebuie stearsa din propria ta vointa daca nu s-a dilitat deja spontan, din cauza impactului. Si nici daca te mai doare fizic locul unde s-au manifestat energiile inalte si daca inca mai persista niste dare de sange pe pereti, nu trebuie, ma-ntelegi sa mai pastrezi vreo amintire...
*Obiecte Zburatoare Neidentificate Pur si Simplu *( OZNPS ) scurt *OZN*
Conform martorilor, intotdeauana albi si intotdeauna de a caror probitate morala nu ne putem indoi, ozeneurile apar preponderent in tarile bogate dar neaparat cu populatie mare ( vezi SUA, Marea Britanie, Franta, etc ). Aceste aparitii sunt necesare pentru ca stirile despre ele sa creasca audienta TV, tirajul ziarelor si al cartilor de profil pardon, de profit. Cum ai putea sa-ti inchipui ca ozeneurile acestea ar putea aparea in tari precum Angola, China, India, Sudan, Chile sau Coreea ale caror popoare umbla aplecate de foame pe strada!? Cazurile semnalate ar indica, ca martorii sunt persoane smintite si marturiile lor ar fi catalogate imediat drept halucinatii. Daca se aduna mai multi smintiti martori ai fenomenului, halucinatiile devin colective. Ma rog, dar sa ne intoarcem la cele cu martori cu pozitie sociala si seriosi. Ozeneurile semnalate de ei sunt fie teleghidate, trimise de extraterestrii ca sa ne spioneze, fie pilotate chiar de extraterestrii insisi. Aici avem insa o problema complicata: cum arata acesti extraterestrii? Parerile, dupa genul de literatura SF preferata sunt impartite: verzi si martieni sau albastrii-argintii zburand tinandu-se de manute cu trei degete peste porumbistea unui sat de langa Maglavit, acolo unde Petrache Lupu a vorbit cu Dumnezeu sau reptilieni care s-au infiltrat in structurile de conducere nationale si mondiale? Ma rog, reptiloizii sunt pedestrii si in caz ca totusi se hotarasc sa zboare, nu o fac decat cu avioanele si helicopterele personale. Foarte rar cu parapanta. Daca ei sunt de mai multe feluri inseamna ca si ozeneurile lor sunt de diferite proveniente si fabricatii. De unde deducem ca numai cine nu vrea nu se plimba cu ozeneul pe la noi, pe Terra. Au nu cumva le fac CIA si NASA ca sa se distreze? Numai Dumnezeu stie! Si KGBul.
Ce obiceiuri intalnim frecvent la aceste ozeneuri:
1/ pai in primul rand nu se lasa prinse.
2/ nu se lasa fotografiate de aproape.
3/zboara in zigzaguri la mare departare
4/ se aseaza de ani de zile in lanurile de porumb sau de grau dintr-o anume zona, numai din Marea Britanie si lasa cerculete configurand mandale, special create ca argumente pentru spiritualisti. Ele si nu taranii care se amuza pe seama ozenologilor, asa cum au dovedit-o cativa ziaristi mai circumspecti care au stat ascunsi si i-au fotografiat noaptea muncind la rotocoale.
5/ nu platesc dreptul de survol deasupra spatiului aerian al nici unui stat desi cunosc toate culoarele si orarele de zbor. Dovada:
6/nu se ciocnesc niciodata cu avioanele. Nici macar intre ele.
7/sfideaza legile fizicii pentru ca daca ar fi conforme cu ele n-ar mai avea haz. La vitezele pe care le dezvolta unii ufofani, trag concluzia ca nu au masa, ceea ce-i impinge sa declare ca sunt non materiale adica alcatuite doar din energie sau ca pot capata masa doar cand vrea muschii lor. Deci nici extraterestrii care se afla inauntru lor nu au dar il citesc pe Nietzsche. De unde stiu?
Cum de unde? Ia ascultati aici: ,,nice casa, nice masa, nice mandra giupaneasa". N-am scornit-o eu. O stie tot romanul.
Cum arata si din ce sunt facuti extraterestrii, va voi povesti intr-o postare viitoare.
vineri, 6 martie 2009
MADAM ADAM
Stimati telespectatori de display! Adam si Eva erau.... negri!
Hai sa va povestesc cum am descoperit. Luati-o catinel dupa mine!
Inca mai comentam cine este de fapt autorul Genezei, prin ce poeme mai intalnim legenda potopului, cine este sau cine sunt autorii Vechiului Testament, cate erori s-au strecurat in Biblie cu sau fara voie. Numai este un secret pentru nimeni ca legenda potopului era in vechime foarte cunoscuta si general raspandita si presupun eu ca poate chiar inainte sa se inventeze scrierea, circula cu asiduitate. Si-atunci Tata Noe ce fel de neam ar fi putut sa fie, evreu, sumerian sau evreu-sumerian? Cat de evreiesti, babiloniene sau sumeriene sunt aceaste povesti ale genezei si potopului, numai bunul Dumnezeu poate sa-si dea cu parerea! Cum circulau istoriile in acea perioada de la un popor la altul nu pot sa-mi explic deocamdata decat prin fenomenul migratiei partiale. Daca as fi Jung as spune ca din inconstientul colectiv, daca as fi parapsiholog as spune ca prin telepatie, daca as fi Alexandru cel Mare as spune ca printr-un razboi de cucerire, daca as fi yoghin, prin dedublare, daca as fi spiritualist, prin channeling, din surse sigure de la un atlant sau lemurian sau un locuitor al continentului Mu - ca muist nu pot sa-i spun , daca as fi ozenofan, ne-au spus-o extraterestrii, daca as fi mistic, prin revelatie divina iar daca as fi cabalist, c-asa mi-a iesit din calcule. Adeptii teoriei constipatiei mapamondiale ar spune ca astia care conduc lumea au dat si cu Geneza in populatie si au potopit-o cu minciuni si cu religie ,,cacu a ei putere sa va aplece-n jug" . In ce zona ne putem pozitiona cu afirmatiile? Si vorba lui Moromete: ,,pe ce ne bazam?". Si daca ar fi si Cocosila de fata, fie-i numele lui Marin Preda vesnic laudat, parca l-as auzi cum ar spune dupa fiecare dintre aceste afirmatii: ,,mananci cacat!"
Ce ne mai ramane acum sa constatam dincolo de migratiile partiale? Sa fie vorba mai degraba de marea migratie? Pai o ipoteza care da sa se infiripeze in mintea mea ar fi ca mitul Turnului Babel n-ar fi in cazul acesta doar un eres, ci ca ar putea fi adevarat... si ca in stravechime, pe cand plopii faceau pere, toti copiii ascultau aceleasi povesti la gura pesterii si ca oameni de culori diferite vorbeau si se intelegeau pe aceeasi limba. Foarte greu de admis pentru ca nu exista nici un alt mit care sa sustina aceasta presupunere in afara Babelului. Parca ii si vad pe dacologi sarind la atac: noi aici de enspemii de ani suntem buricul pamantului, ca de fapt Turnul Babel a fost in Bucegi, ma-ntelegi mneata cum vine treaba!? Cum? Aud? Pai malformatiunea ,,megalitica" Babele, nu va sugereaza nimic? Ba da, le-as replica eu: ploua, ploua babele se oua! Noile teorii care par mai putin paradigmatice, privind migratia primilor oameni negri din sud-estul Africii coroborata cu traseele genetice ale omenirii contrazic-ah, cata obraznicie!, povestile biblice, in care nu se pomeneste nimic despre formarea raselor umane, ci doar de incurcatura de limbi. Oh, cata depravare! Dar nici paleoantropologii Bibliei nu se lasa mai prejos. Ei inca mai bujbecaie si cauta cu obstinatie Edenul pe banii lui Discovery, ba in muntii Zagros, ba in Taurus, ba in Pontici. Si atunci iaca-ta ca vine intrebarea fireasca: dar daca primii oameni au venit cu povestile lor cu tot, din vatra locului de geneza, Africa subtropicala si apoi le-au raspandit in toata lumea....? Eeeei...pai atunci mai fratilor, Adam si Eva lui, nu erau ei bietii olecuta cam balaoachesi ? Asa... cam cum sunt africanii? Bine, bine m-ati putea intreba, si pe buna dreptate, dar cu oamenii din Neandertal cum ramane? Ia luati de cititi aici putin: http://www.natgeo.ro/istorie/civilizatii-stravechi/ultimul-om-de-neandertal/afla-mai-mult-neandertalii.html !!! Neandertalezii, lasand la o parte faptul ca s-au nascut 200 000 de ani mai devreme, au avut si nesansa a 15 000 de ani de coabitare cu descendentii lui Adam. Care i-au placut, pentru ca erau oameni cu gust. Si atunci i-au vanat putin.... si i-au mancat. Pana la ultimul. Nu stiu daca neandertalezele paroase si frumos mirositoare nu cumva ii mai imbiau din cand in cand si la alte activitati, inainte de a fi puse la protap dar de un lucru pot sa fiu sigur: ca si in ziua de azi, inca se mai nasc copii parosi.
N-am ce sa fac... am iesit de mult din timpul biblic! Si ma mai bate si gandul cel rau si pacatos ca Dumnezeu l-a facut pe Adam din mai multe incercari. Si daca teoria reincarnarii este adevarata, atunci, prin metoda regresiei poate reusim sa ajungem sa ne va vedem pe noi, intr-o viata anterioara, bieti trogloditi, despicand cu cremenea teasta vreunui nefericit de copil neandertalez si hulpavi si manjiti de sange, inghitind pe nemestecate creierul lui, minune a lui Dumnezeu. Dar nu, noi nu putem sa ne pretam la astfel de viziuni...! Noi n-am fi putut face asa ceva! Sa comitem noi astfel de orori? Noi? Pai noi cu totii am fost in vietile anterioare doar printese, regi, doctori, curtezane, samani initiati, baiadere, ofiteri si doar ocazional soldati. Canibali sau macar cacanari -pardon, vidanjori pentru pentru pudibonzi... oh, vai....!!! Noi nu! Niciodata!
Cu Noe am eu insa o problema serioasa... O fi avut parul cret natural sau si-l facea permanent?
Hai sa va povestesc cum am descoperit. Luati-o catinel dupa mine!
Inca mai comentam cine este de fapt autorul Genezei, prin ce poeme mai intalnim legenda potopului, cine este sau cine sunt autorii Vechiului Testament, cate erori s-au strecurat in Biblie cu sau fara voie. Numai este un secret pentru nimeni ca legenda potopului era in vechime foarte cunoscuta si general raspandita si presupun eu ca poate chiar inainte sa se inventeze scrierea, circula cu asiduitate. Si-atunci Tata Noe ce fel de neam ar fi putut sa fie, evreu, sumerian sau evreu-sumerian? Cat de evreiesti, babiloniene sau sumeriene sunt aceaste povesti ale genezei si potopului, numai bunul Dumnezeu poate sa-si dea cu parerea! Cum circulau istoriile in acea perioada de la un popor la altul nu pot sa-mi explic deocamdata decat prin fenomenul migratiei partiale. Daca as fi Jung as spune ca din inconstientul colectiv, daca as fi parapsiholog as spune ca prin telepatie, daca as fi Alexandru cel Mare as spune ca printr-un razboi de cucerire, daca as fi yoghin, prin dedublare, daca as fi spiritualist, prin channeling, din surse sigure de la un atlant sau lemurian sau un locuitor al continentului Mu - ca muist nu pot sa-i spun , daca as fi ozenofan, ne-au spus-o extraterestrii, daca as fi mistic, prin revelatie divina iar daca as fi cabalist, c-asa mi-a iesit din calcule. Adeptii teoriei constipatiei mapamondiale ar spune ca astia care conduc lumea au dat si cu Geneza in populatie si au potopit-o cu minciuni si cu religie ,,cacu a ei putere sa va aplece-n jug" . In ce zona ne putem pozitiona cu afirmatiile? Si vorba lui Moromete: ,,pe ce ne bazam?". Si daca ar fi si Cocosila de fata, fie-i numele lui Marin Preda vesnic laudat, parca l-as auzi cum ar spune dupa fiecare dintre aceste afirmatii: ,,mananci cacat!"
Ce ne mai ramane acum sa constatam dincolo de migratiile partiale? Sa fie vorba mai degraba de marea migratie? Pai o ipoteza care da sa se infiripeze in mintea mea ar fi ca mitul Turnului Babel n-ar fi in cazul acesta doar un eres, ci ca ar putea fi adevarat... si ca in stravechime, pe cand plopii faceau pere, toti copiii ascultau aceleasi povesti la gura pesterii si ca oameni de culori diferite vorbeau si se intelegeau pe aceeasi limba. Foarte greu de admis pentru ca nu exista nici un alt mit care sa sustina aceasta presupunere in afara Babelului. Parca ii si vad pe dacologi sarind la atac: noi aici de enspemii de ani suntem buricul pamantului, ca de fapt Turnul Babel a fost in Bucegi, ma-ntelegi mneata cum vine treaba!? Cum? Aud? Pai malformatiunea ,,megalitica" Babele, nu va sugereaza nimic? Ba da, le-as replica eu: ploua, ploua babele se oua! Noile teorii care par mai putin paradigmatice, privind migratia primilor oameni negri din sud-estul Africii coroborata cu traseele genetice ale omenirii contrazic-ah, cata obraznicie!, povestile biblice, in care nu se pomeneste nimic despre formarea raselor umane, ci doar de incurcatura de limbi. Oh, cata depravare! Dar nici paleoantropologii Bibliei nu se lasa mai prejos. Ei inca mai bujbecaie si cauta cu obstinatie Edenul pe banii lui Discovery, ba in muntii Zagros, ba in Taurus, ba in Pontici. Si atunci iaca-ta ca vine intrebarea fireasca: dar daca primii oameni au venit cu povestile lor cu tot, din vatra locului de geneza, Africa subtropicala si apoi le-au raspandit in toata lumea....? Eeeei...pai atunci mai fratilor, Adam si Eva lui, nu erau ei bietii olecuta cam balaoachesi ? Asa... cam cum sunt africanii? Bine, bine m-ati putea intreba, si pe buna dreptate, dar cu oamenii din Neandertal cum ramane? Ia luati de cititi aici putin: http://www.natgeo.ro/istorie/civilizatii-stravechi/ultimul-om-de-neandertal/afla-mai-mult-neandertalii.html !!! Neandertalezii, lasand la o parte faptul ca s-au nascut 200 000 de ani mai devreme, au avut si nesansa a 15 000 de ani de coabitare cu descendentii lui Adam. Care i-au placut, pentru ca erau oameni cu gust. Si atunci i-au vanat putin.... si i-au mancat. Pana la ultimul. Nu stiu daca neandertalezele paroase si frumos mirositoare nu cumva ii mai imbiau din cand in cand si la alte activitati, inainte de a fi puse la protap dar de un lucru pot sa fiu sigur: ca si in ziua de azi, inca se mai nasc copii parosi.
N-am ce sa fac... am iesit de mult din timpul biblic! Si ma mai bate si gandul cel rau si pacatos ca Dumnezeu l-a facut pe Adam din mai multe incercari. Si daca teoria reincarnarii este adevarata, atunci, prin metoda regresiei poate reusim sa ajungem sa ne va vedem pe noi, intr-o viata anterioara, bieti trogloditi, despicand cu cremenea teasta vreunui nefericit de copil neandertalez si hulpavi si manjiti de sange, inghitind pe nemestecate creierul lui, minune a lui Dumnezeu. Dar nu, noi nu putem sa ne pretam la astfel de viziuni...! Noi n-am fi putut face asa ceva! Sa comitem noi astfel de orori? Noi? Pai noi cu totii am fost in vietile anterioare doar printese, regi, doctori, curtezane, samani initiati, baiadere, ofiteri si doar ocazional soldati. Canibali sau macar cacanari -pardon, vidanjori pentru pentru pudibonzi... oh, vai....!!! Noi nu! Niciodata!
Cu Noe am eu insa o problema serioasa... O fi avut parul cret natural sau si-l facea permanent?
joi, 26 februarie 2009
VISUL
Caut o interpretare la acest vis si astept opiniile voastre.
Noaptea cu VISUL a fost un regal oniric compus din trei vise in care mi s-a intamplat sa zbor. Nu ca as fi incercat o senzatie noua, pentru ca visele mele de zbor nu sunt un lucru neobisnuit. Mai frecvente si mai inalte in tinerete, mai rare si mai joase, mai degraba tematoare as spune, in ultima vreme. VISUL special pe care l-am trait insa in acea noapte pare ca ar fi fost pregatit de celelalte doua, ca si cum ar fi fost vise de incercare. Primele doua vise de zbor s-au petrecut pe intuneric, in noaptea viselor. In primul vis zburam peste strazile pustii ale unui oras strain, iar in cel de-al doilea pluteam usor anxios si rapid peste o apa intunecata, intinsa si linistita.Dar tot in noaptea aceea s-a intamplat si cel de-al treilea, cand...
Se facea ca (toate visele incep cu se facea ca) era o dupa-amiaza insorita de primavara, cu umbre lungi asternute la mana mea dreapta iar eu planam inalt, spre nord peste un sir de dealuri de un verde crud, cu pomi infloriti alb-liliachiu. Vedeam de sus oameni mititei mergand dedesubtul meu. Stiam in sinea mea ca scopul calatoriei mele era sa intalnesc o fata necunoscuta, plecata din viata, dar care pentru locuitorii locului spre care ma indreptam, reprezenta o persoana foarte insemnata. M-am oprit din zbor la poalele unui munte. Amurgea. Aveam in fata o scara cu treptele sapate in munte, cu dale neregulate de piatra tocite. Am inceput sa urc anevoie, treapta cu treapta. Lumina se mai imputinase dar iata-ma ajuns aproape de-a busilea la capatul scarii, avand in fata mea o poteca sapata in piatra, un fel de platforma neteda, in potcoava rasucita spre dreapta, nu mai lata de un metru, in josul careia se deschidea prapastia. Deasupra ei se ridica un perete inalt de stinca. Vedeam locul unde trebuia sa ajung : mormantul din stanca inchis cu o usita boltita din scanduri de lemn scorojit, acolo unde se termina cararea, la capatul celalalt al potcoavei. Dincolo de carare... cerul liber! Desi cu inima stransa de ingustimea drumului ma ridic si pornesc precaut. Dupa numai cativa pasi zaresc pe carare un clopotel de bronz, de o forma alungita, putin obisnuita. Ridic clopotelul cu atentie, fara sa-l clatin si observ ca limba lui de bronz, arata ca o piatra pretioasa de inel, fatetata, octogonala. Il asez cu atentie in locul din care il luasem. Imi continui drumul cu grija, pe langa stanca. Ajung in dreptul usii, apuc manerul cu mana dreapta, ma rasucesc si ma aplec ca sa deschid usa. In momentul in care pun genunchiul drept jos aud o falfaire si simt o atingere pe umarul stang. Cand intorc capul. zaresc varful unei aripi uriase care se ridica de pe umarul meu. Sa fi fost pasare, sa fi fost inger... greu de spus! Ma aplec aproape cat pentru o temenea si, aplecat intr-un genunchi, deschid cu bagare de seama usita de lemn si ma uit in interiorul mormantului. Nu-mi amintesc sa-i fi vazut capatul. Era boltit, spatios, nu foarte inalt si aducea mai degraba cu o grota. Iar inauntru.....
Inauntru era iarna...! In grota am vazut troiene mici de zapada viscolita, fulgi de zapada plutind intr-o lumina alba, laptoasa, intensa care difuza peste tot iar in fata mea la o oarecare departare am vazut capatul unui cosciug din care se arata o gluga. Gluga era si nu lintoliu. Nu am simtit vreun un imbold ca sa intru, stiam ca fata era acolo, intinsa in cosciug. Nu am simtit frica si nici nu am fost curios sa o vad. A fost ca si cand as fi constatat ca toate lucrurile sunt in buna randuiala. Nu stiu nici acum cine era. Am inchis usa la loc, m-am ridicat, m-am intors si fara teama am reluat cararea pe buza prapastiei. Am coborat treptele pana la poalele muntelui, mi-am intins mainile in laturi si mi-am luat zborul inapoi....Am planat.....
Se facuse noapte de-acum....
Noaptea cu VISUL a fost un regal oniric compus din trei vise in care mi s-a intamplat sa zbor. Nu ca as fi incercat o senzatie noua, pentru ca visele mele de zbor nu sunt un lucru neobisnuit. Mai frecvente si mai inalte in tinerete, mai rare si mai joase, mai degraba tematoare as spune, in ultima vreme. VISUL special pe care l-am trait insa in acea noapte pare ca ar fi fost pregatit de celelalte doua, ca si cum ar fi fost vise de incercare. Primele doua vise de zbor s-au petrecut pe intuneric, in noaptea viselor. In primul vis zburam peste strazile pustii ale unui oras strain, iar in cel de-al doilea pluteam usor anxios si rapid peste o apa intunecata, intinsa si linistita.Dar tot in noaptea aceea s-a intamplat si cel de-al treilea, cand...
Se facea ca (toate visele incep cu se facea ca) era o dupa-amiaza insorita de primavara, cu umbre lungi asternute la mana mea dreapta iar eu planam inalt, spre nord peste un sir de dealuri de un verde crud, cu pomi infloriti alb-liliachiu. Vedeam de sus oameni mititei mergand dedesubtul meu. Stiam in sinea mea ca scopul calatoriei mele era sa intalnesc o fata necunoscuta, plecata din viata, dar care pentru locuitorii locului spre care ma indreptam, reprezenta o persoana foarte insemnata. M-am oprit din zbor la poalele unui munte. Amurgea. Aveam in fata o scara cu treptele sapate in munte, cu dale neregulate de piatra tocite. Am inceput sa urc anevoie, treapta cu treapta. Lumina se mai imputinase dar iata-ma ajuns aproape de-a busilea la capatul scarii, avand in fata mea o poteca sapata in piatra, un fel de platforma neteda, in potcoava rasucita spre dreapta, nu mai lata de un metru, in josul careia se deschidea prapastia. Deasupra ei se ridica un perete inalt de stinca. Vedeam locul unde trebuia sa ajung : mormantul din stanca inchis cu o usita boltita din scanduri de lemn scorojit, acolo unde se termina cararea, la capatul celalalt al potcoavei. Dincolo de carare... cerul liber! Desi cu inima stransa de ingustimea drumului ma ridic si pornesc precaut. Dupa numai cativa pasi zaresc pe carare un clopotel de bronz, de o forma alungita, putin obisnuita. Ridic clopotelul cu atentie, fara sa-l clatin si observ ca limba lui de bronz, arata ca o piatra pretioasa de inel, fatetata, octogonala. Il asez cu atentie in locul din care il luasem. Imi continui drumul cu grija, pe langa stanca. Ajung in dreptul usii, apuc manerul cu mana dreapta, ma rasucesc si ma aplec ca sa deschid usa. In momentul in care pun genunchiul drept jos aud o falfaire si simt o atingere pe umarul stang. Cand intorc capul. zaresc varful unei aripi uriase care se ridica de pe umarul meu. Sa fi fost pasare, sa fi fost inger... greu de spus! Ma aplec aproape cat pentru o temenea si, aplecat intr-un genunchi, deschid cu bagare de seama usita de lemn si ma uit in interiorul mormantului. Nu-mi amintesc sa-i fi vazut capatul. Era boltit, spatios, nu foarte inalt si aducea mai degraba cu o grota. Iar inauntru.....
Inauntru era iarna...! In grota am vazut troiene mici de zapada viscolita, fulgi de zapada plutind intr-o lumina alba, laptoasa, intensa care difuza peste tot iar in fata mea la o oarecare departare am vazut capatul unui cosciug din care se arata o gluga. Gluga era si nu lintoliu. Nu am simtit vreun un imbold ca sa intru, stiam ca fata era acolo, intinsa in cosciug. Nu am simtit frica si nici nu am fost curios sa o vad. A fost ca si cand as fi constatat ca toate lucrurile sunt in buna randuiala. Nu stiu nici acum cine era. Am inchis usa la loc, m-am ridicat, m-am intors si fara teama am reluat cararea pe buza prapastiei. Am coborat treptele pana la poalele muntelui, mi-am intins mainile in laturi si mi-am luat zborul inapoi....Am planat.....
Se facuse noapte de-acum....
Si daca ma uit putin inapoi peste acest VIS si-l reconsider, constat ca incepe primavara dar ca imi pregateste o iarna inauntrul grotei. Plec cu soarele trec prin amurg, vad lumina alba, dar ma intorc pe intuneric. Plec hotarat si curios dar ma intorc linistit si impacat. Gasesc un clopotel interesant, dar nu il iau cu mine. Sunt surprins de o atingere pe umar dar care totusi ma conforteaza. Singurul sunet din tot visul meu mut ramane un falfait de aripa.
duminică, 22 februarie 2009
CAUTATI-MA LA GENE!
Ma batea gandul mai demult sa umblu pe la radacinile neamului meu. De fapt am si umblat dar bine ca nu am tras concluzii scrise.
Nu trageti fratilor!!!
Concluzii.
Noi aici de doua mii de ani.
Care noi? Care doua mii de ani?
Noi dacii, adica din marele neam al tracilor, adica veri cu carpii, macedonenii, hititii si frigienii.
Sau noi romanii, adica latinii (dupa unii tot un trib trac, vorba franceziului: tric-trac), adica tot un fel de veri cu noi insine. Norocul nostru a fost ca latinii, ca latinii..., ca daca erau numai ei ar fi fost incrucisari sangvine contraindicate si am fi ajuns acum niste degenerati, daca in istoria noastra genetica tumultuoasa nu ar fi ntervenit si alti factori. De pilda legiunile si cohortele romane adunate de pe intreg cuprinsul imperiului roman precum si colonii adusi de ele cu toptanul. Buni meseriasi, colonii astia! Si iata-ne pricopsiti cu verisori din podisul Iranului, Asia Minor, Africa, Albion, Iberia, Grecia, Iliria, etc,.Si atunci ar fi cazul sa ne mai cautam putin la sange de persi, greci, evrei, cartaginezi, celti, sarzi, egipteni, numizi, armeni, alani, etrusci si care or mai fi fost ca precis erau de doua ori mai multi, cu care a trebuit sa uitam timp de 270 de ani limba daca si s-o invatam pe-aia latina. Nu gasiti ca e placut sa incerci sentimentul de mandrie al dacului fost liber, acum cetatean al Imperiului Roman , cu drepturi egale cu ale tuturor celor de mai sus? Dar a venit o vreme, ne spune istoria, cand unii dintre ai nostri stramosi, in special cei care aveau ceva de pierdut, si-au luat turmele, au incarcat averile, femeile, poverile si copiii in care si cu armata romana in frunte au plecat pe alte meleaguri ca sa infiinteze si alte popoare si i-au lasat pe fratii lor, aceeasi stramosi ai nostri, rudele lor sarace de la tara, care in afara de viata nu aveau ce pierde, sa faca fata popoarelor migratoare. Si pentru ca mestesugul armelor il cam pierdusera odata cu trecerea lui Decebal la Zalmoxes, au facut si ei bietii fata, care cum au putut si s-au priceput. Si iata-ne peste veacuri ameliorati genetic de goti, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, unguri, pecenegi, cumani, uzi, tatari si turci, carora le-am oferit atat ospitalitate cat si un dulce grai romanesc vechi, neaos in schimbul unor obiceiuri proaste noi. Unii dintre cei enumerati mai sus, putini la numar, au lasat doar niste dare genetice si s-au dus mai departe sa mai amelioreze si alte rase, altora insa le-o cam placut incuscrirea si au ramas la noi, in fiinta noastra nationala.
Pai si-atunci CINE MI-S?
Gata, stiu!
Eu sunt roman aici de doua mii de ani, adica getodacul si romanul, persanul si ilirul, grecul si bulgarul, britanul si iberul, celtul si turcul, gotul si tatarul, pecenegul si alanul, fenicianul si galul, macedoneanul si frigianul, avarul si costobocul, gepidul si bastarnul, uzul si carpul, ungurul si evreul, machedonul si hunul, meglenoromanul si cumanul, istroromanul si varegul si ca sa conchidem cat de cat si putin atinganoi de pe la gurile Indului- si chiar soldat al Armatei Rosii eliberatoare. Mi-a scapat ceva?
Iar voi, cei care ati citit toate cate le-am scris, sunteti fratii si surorile mele din acest Turn Babel intors pe dos, unde toate neamurile au venit sa vorbeasca limba romana.
Sau voi toti va trageti doar din daci si din romani si numai eu bietul, sunt o consecinta nefericita a istoriei chinuitului meu neam, cum ar zice frantzuzul: ,,romanesque"?
Trasesem cateva concluzii, dar mi-a trecut si le-am sters. M-am gandit indelung la consecinte...
Am ridicat putin coltul de la covor dar l-am lasat imediat la loc. Poate alta data...In alta generatie.
Nu trageti fratilor!!!
Concluzii.
Noi aici de doua mii de ani.
Care noi? Care doua mii de ani?
Noi dacii, adica din marele neam al tracilor, adica veri cu carpii, macedonenii, hititii si frigienii.
Sau noi romanii, adica latinii (dupa unii tot un trib trac, vorba franceziului: tric-trac), adica tot un fel de veri cu noi insine. Norocul nostru a fost ca latinii, ca latinii..., ca daca erau numai ei ar fi fost incrucisari sangvine contraindicate si am fi ajuns acum niste degenerati, daca in istoria noastra genetica tumultuoasa nu ar fi ntervenit si alti factori. De pilda legiunile si cohortele romane adunate de pe intreg cuprinsul imperiului roman precum si colonii adusi de ele cu toptanul. Buni meseriasi, colonii astia! Si iata-ne pricopsiti cu verisori din podisul Iranului, Asia Minor, Africa, Albion, Iberia, Grecia, Iliria, etc,.Si atunci ar fi cazul sa ne mai cautam putin la sange de persi, greci, evrei, cartaginezi, celti, sarzi, egipteni, numizi, armeni, alani, etrusci si care or mai fi fost ca precis erau de doua ori mai multi, cu care a trebuit sa uitam timp de 270 de ani limba daca si s-o invatam pe-aia latina. Nu gasiti ca e placut sa incerci sentimentul de mandrie al dacului fost liber, acum cetatean al Imperiului Roman , cu drepturi egale cu ale tuturor celor de mai sus? Dar a venit o vreme, ne spune istoria, cand unii dintre ai nostri stramosi, in special cei care aveau ceva de pierdut, si-au luat turmele, au incarcat averile, femeile, poverile si copiii in care si cu armata romana in frunte au plecat pe alte meleaguri ca sa infiinteze si alte popoare si i-au lasat pe fratii lor, aceeasi stramosi ai nostri, rudele lor sarace de la tara, care in afara de viata nu aveau ce pierde, sa faca fata popoarelor migratoare. Si pentru ca mestesugul armelor il cam pierdusera odata cu trecerea lui Decebal la Zalmoxes, au facut si ei bietii fata, care cum au putut si s-au priceput. Si iata-ne peste veacuri ameliorati genetic de goti, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, unguri, pecenegi, cumani, uzi, tatari si turci, carora le-am oferit atat ospitalitate cat si un dulce grai romanesc vechi, neaos in schimbul unor obiceiuri proaste noi. Unii dintre cei enumerati mai sus, putini la numar, au lasat doar niste dare genetice si s-au dus mai departe sa mai amelioreze si alte rase, altora insa le-o cam placut incuscrirea si au ramas la noi, in fiinta noastra nationala.
Pai si-atunci CINE MI-S?
Gata, stiu!
Eu sunt roman aici de doua mii de ani, adica getodacul si romanul, persanul si ilirul, grecul si bulgarul, britanul si iberul, celtul si turcul, gotul si tatarul, pecenegul si alanul, fenicianul si galul, macedoneanul si frigianul, avarul si costobocul, gepidul si bastarnul, uzul si carpul, ungurul si evreul, machedonul si hunul, meglenoromanul si cumanul, istroromanul si varegul si ca sa conchidem cat de cat si putin atinganoi de pe la gurile Indului- si chiar soldat al Armatei Rosii eliberatoare. Mi-a scapat ceva?
Iar voi, cei care ati citit toate cate le-am scris, sunteti fratii si surorile mele din acest Turn Babel intors pe dos, unde toate neamurile au venit sa vorbeasca limba romana.
Sau voi toti va trageti doar din daci si din romani si numai eu bietul, sunt o consecinta nefericita a istoriei chinuitului meu neam, cum ar zice frantzuzul: ,,romanesque"?
Trasesem cateva concluzii, dar mi-a trecut si le-am sters. M-am gandit indelung la consecinte...
Am ridicat putin coltul de la covor dar l-am lasat imediat la loc. Poate alta data...In alta generatie.
XENOFILIE
Am primit mai multe e-mailuri despre tratamentul pe care ni-l aplica presa straina, noua romanilor ca emigranti si in special faptul ca ne asimileaza pe toti romanii cu etnia rroma si sunt foarte contrariat de mesajul indus de ele. Adica de ce pentru pacatele rromilor comise pe teritoriul altor state sa sufere toti romanii? Mai multe opinii, toate convergente si o adresa de referinta, intr-unul dintre aceste e-mailuri calatoare:
http://www.urbaniulian.ro/2009/01/07/presa-elvetiana-s-a-dezlantuit-in-atacuri-furibunde-la-adresa-ciorilor-de-romani-mae-somata-de-intervina-oficial,
Inteleg xenofobia strainilor pe fondul crizei. Nu este prima oara cand iata, strainul din tara altuia poarta vina pentru cele rele! Au patit-o si evreii in decursul istoriei de mai multe ori, si chiar din partea noastra, a romanilor.
Ceea ce nu inteleg insa, este de ce, noi romanii ar trebui sa practicam din nou xenofobia si sovinismul. Adica de ce sa ne delimitam de etnia rroma atata timp cat pe pasaportul lor scrie ca sunt romani. Scrie pe pasaportul vreunui spaniol sau ceh ca posesorul lui este tzigan? Nu, nu scrie. Au reusit alte popoare sa ii asimileze mai bine decat noi? Felicitari acelor popoare! Este vina noastra sau a lor ca nu i-am asimilat, macar cultural?
Nu ne convine ca strainii se manifesta ca xenofobi si ca ne discrimineaza dar pe de alta parte, la noi acasa am dori sa facem acelasi lucru cu etnia rroma. Si iata-ne deodata sovini.
V-ati intalnit de multe ori cu opinii de genul: ,,lasa sa vada si italienii, francezii, e.t.c., pe pielea lor ce patimim noi aici cu ei si sa nu ne mai dea ei noua lectii de democratie si integrare..." Cu alte cuvinte , vesnica poveste cu capra vecinului. Nu ne mai invatam minte...
Nu mi se pare fair. Si nu mi se pare fair nici faptul ca nu dorim sa ne asumam consecintele politicii romanesti care i-au legat pe rromi de romani. Au intrat ca popor migrator in tarile romane si in scurta vreme, o buna parte din ei au fost inrobiti. De fapt a fost singurul neam care a patit lucrul acesta din partea romanilor. In istoria noastra convulsiva, nu am indraznit sa facem la fel cu nici unul dintre celelalte popoare migratoare, ai caror urmasi suntem. Munca gratis la boieri? Vezi bine! Am fost ultima tara din Europa care a abolit sclavia. Am uitat? Vezi bine! Am uitat ca regimul comunist a inchis granitele si statul comunist a facut toate eforturile pentru a-i sedentariza? Am uitat si aceasta. Daca nu ne convine manelizarea presei nu avem decat sa o sanctionam, sa schimbam ziarul sau canalul sau postul de radio. Adio audienta!!! De ce n-o facem? Simplu: pentru ca ne place ce vedem si ce auzim. Presa nu face altceva , in goana dupa profit, decat sa ne dea ce place celor mai multi dintre noi adica bube, mucigaiuri si noroi. Nu presa este de vina, ci noi, marii consumatori de emisiuni manelizate. Unde ne sunt elitele pe care sa le urmam? Le mai avem? Le vom mai avea? De douazeci de ani, o buna parte a sperantelor de eminente cenusii au emigrat.
Ce ne lipseste de fapt noua romanilor, ca sa fim consecventi cu noi insine? Daca ceva ne iese cum am vrut si e de bine acest lucru s-a intamplat pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Daca ceva iese rau este pentru ca si-a bagat dracu' coada. Daca apar varfuri, oameni talentati in muzica, fotbal, arta,e.t.c. si daca ei sunt fie unguri, fie rromi, fie ce etnie or mai fi fiind, atunci toata lumea se mandreste cu ei, ca deh...sunt romani de-ai nostri...Dar daca se intampla cumva sa fie dintre cei care incalca legea, ei...pai atunci se schimba socoteala.
Cel putin ar trebui sa fim bucurosi ca globalizarea se produce pe mai multe planuri si ca incet-incet,daca cu elitele e mai dificil, macar contribuim si noi romanii cu ceva, cu ce putem.....Cu niscai manele si rromi. :-).
A! Si sa nu uit: ii mai globalizam si cu escrocii, talharii, shutzii si violatorii romani. Neaosi.
Partea proasta este ca daca ii expulzeaza pe toti, ne vom bucura din nou, acasa, de atentia si serviciile lor. Iar de data acesata vin de la specializare.
Si inca ceva: ne place sau nu ne place ei vor ramane in continuare romanii de ieri, de azi, de maine si mai ales de poimaine.
http://www.urbaniulian.ro/2009/01/07/presa-elvetiana-s-a-dezlantuit-in-atacuri-furibunde-la-adresa-ciorilor-de-romani-mae-somata-de-intervina-oficial,
Inteleg xenofobia strainilor pe fondul crizei. Nu este prima oara cand iata, strainul din tara altuia poarta vina pentru cele rele! Au patit-o si evreii in decursul istoriei de mai multe ori, si chiar din partea noastra, a romanilor.
Ceea ce nu inteleg insa, este de ce, noi romanii ar trebui sa practicam din nou xenofobia si sovinismul. Adica de ce sa ne delimitam de etnia rroma atata timp cat pe pasaportul lor scrie ca sunt romani. Scrie pe pasaportul vreunui spaniol sau ceh ca posesorul lui este tzigan? Nu, nu scrie. Au reusit alte popoare sa ii asimileze mai bine decat noi? Felicitari acelor popoare! Este vina noastra sau a lor ca nu i-am asimilat, macar cultural?
Nu ne convine ca strainii se manifesta ca xenofobi si ca ne discrimineaza dar pe de alta parte, la noi acasa am dori sa facem acelasi lucru cu etnia rroma. Si iata-ne deodata sovini.
V-ati intalnit de multe ori cu opinii de genul: ,,lasa sa vada si italienii, francezii, e.t.c., pe pielea lor ce patimim noi aici cu ei si sa nu ne mai dea ei noua lectii de democratie si integrare..." Cu alte cuvinte , vesnica poveste cu capra vecinului. Nu ne mai invatam minte...
Nu mi se pare fair. Si nu mi se pare fair nici faptul ca nu dorim sa ne asumam consecintele politicii romanesti care i-au legat pe rromi de romani. Au intrat ca popor migrator in tarile romane si in scurta vreme, o buna parte din ei au fost inrobiti. De fapt a fost singurul neam care a patit lucrul acesta din partea romanilor. In istoria noastra convulsiva, nu am indraznit sa facem la fel cu nici unul dintre celelalte popoare migratoare, ai caror urmasi suntem. Munca gratis la boieri? Vezi bine! Am fost ultima tara din Europa care a abolit sclavia. Am uitat? Vezi bine! Am uitat ca regimul comunist a inchis granitele si statul comunist a facut toate eforturile pentru a-i sedentariza? Am uitat si aceasta. Daca nu ne convine manelizarea presei nu avem decat sa o sanctionam, sa schimbam ziarul sau canalul sau postul de radio. Adio audienta!!! De ce n-o facem? Simplu: pentru ca ne place ce vedem si ce auzim. Presa nu face altceva , in goana dupa profit, decat sa ne dea ce place celor mai multi dintre noi adica bube, mucigaiuri si noroi. Nu presa este de vina, ci noi, marii consumatori de emisiuni manelizate. Unde ne sunt elitele pe care sa le urmam? Le mai avem? Le vom mai avea? De douazeci de ani, o buna parte a sperantelor de eminente cenusii au emigrat.
Ce ne lipseste de fapt noua romanilor, ca sa fim consecventi cu noi insine? Daca ceva ne iese cum am vrut si e de bine acest lucru s-a intamplat pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Daca ceva iese rau este pentru ca si-a bagat dracu' coada. Daca apar varfuri, oameni talentati in muzica, fotbal, arta,e.t.c. si daca ei sunt fie unguri, fie rromi, fie ce etnie or mai fi fiind, atunci toata lumea se mandreste cu ei, ca deh...sunt romani de-ai nostri...Dar daca se intampla cumva sa fie dintre cei care incalca legea, ei...pai atunci se schimba socoteala.
Cel putin ar trebui sa fim bucurosi ca globalizarea se produce pe mai multe planuri si ca incet-incet,daca cu elitele e mai dificil, macar contribuim si noi romanii cu ceva, cu ce putem.....Cu niscai manele si rromi. :-).
A! Si sa nu uit: ii mai globalizam si cu escrocii, talharii, shutzii si violatorii romani. Neaosi.
Partea proasta este ca daca ii expulzeaza pe toti, ne vom bucura din nou, acasa, de atentia si serviciile lor. Iar de data acesata vin de la specializare.
Si inca ceva: ne place sau nu ne place ei vor ramane in continuare romanii de ieri, de azi, de maine si mai ales de poimaine.
marți, 17 februarie 2009
'TU-I CRIZA !!!
Mi-a placut exclamatia Ioanei si am parafrazat-o dand-o titlu poeziei de mai jos.
O fi pohem?......Ca sa le parafrazez si pe fetele mele.
Luati-o ca pe-o gluma!
'TU-I CRIZA!!!
Motto:
Se topeste iar banchiza,
'Tu-i criza!!!
Vrei sa-ti fac o analiza
Cand e criza si e briza?
Mona Lisa ca baliza
Si de Pompadour marchiza
Se cam osteneau cu liza
Pe care carau valiza.
'Tu-i criza!!!
Iar Eliza zisa Liza
Si Luiza din Ibiza
Asteptand sa iasa viza
Dau cu nara si trag priza.
'Tu-i criza!!!
Toate-au cumparat franciza
Sa porneasca antrepriza,
Finca este mare miza
Ca nu se mai pune-acciza.
'Tu-i criza!!!
Stau cu degetele'n priza
Peste care vine friza
Desenata pe marchiza
Un' se face analiza.
'Tu-i criza!!!
Vai ce lunga-i expertiza!
'Tu-i criza!!!
Tregeti usa la marchiza
Ca e criza si e briza
Si in loc de antrepriza
Se-ajunge la dializa!
Tineti minte doar deviza:
'Tu-i criza!!!
O fi pohem?......Ca sa le parafrazez si pe fetele mele.
Luati-o ca pe-o gluma!
'TU-I CRIZA!!!
Motto:
Se topeste iar banchiza,
'Tu-i criza!!!
Vrei sa-ti fac o analiza
Cand e criza si e briza?
Mona Lisa ca baliza
Si de Pompadour marchiza
Se cam osteneau cu liza
Pe care carau valiza.
'Tu-i criza!!!
Iar Eliza zisa Liza
Si Luiza din Ibiza
Asteptand sa iasa viza
Dau cu nara si trag priza.
'Tu-i criza!!!
Toate-au cumparat franciza
Sa porneasca antrepriza,
Finca este mare miza
Ca nu se mai pune-acciza.
'Tu-i criza!!!
Stau cu degetele'n priza
Peste care vine friza
Desenata pe marchiza
Un' se face analiza.
'Tu-i criza!!!
Vai ce lunga-i expertiza!
'Tu-i criza!!!
Tregeti usa la marchiza
Ca e criza si e briza
Si in loc de antrepriza
Se-ajunge la dializa!
Tineti minte doar deviza:
'Tu-i criza!!!
sâmbătă, 14 februarie 2009
ALIENATI, v-ALINIATI!
Nu e bine ce se intampla in ultima vreme. Posteaza zice Irina , altfel blogul va muri. Simina ma ajuta sa dau fata blogului si imi intretine preocuparea. Ovidiu ar vrea sa ma salveze si-mi trage un picior in .... Din pacate spitzul s-a dus drept in mental. Ioana vrea sa ma ajute si ii replica lui Ovidiu pe care nu-l cunoaste pentru ca se simte solidara. Amandoi imi sunt dragi si intr-un fel m-as cam justifica, dar cui foloseste? Situatia a degenerat intr-un soi de criza. Criza mea.
Ma entuziasma la inceput ideea ca a avea un blog ar fi ca un fel de intoarcere la adolescenta, cand dadeai drumul cu toata bucuria unui oracol pe care sa-l citeasca toti de-a valma, cunoscuti, prieteni si necunoscuti, fiecare incercand sa vina cu ceva cat mai original de ajungea bietul oracol inapoi harcea-parcea, plin de idei contradictorii.
Nu-i tocmai asa. Acum, parcurgand frugal cateva bloguri constat ca unii incearca sa scape de ei insisi si tin un fel de jurnal de stari si se lasa sfartecati de comentarii, altii se lasa animati de idei umanitariste, altii isi alunga sau dimpotriva isi intretin obsesiile, unora le prinde bine o tzara de brainstorming care sa se lase cu foloase, altora li se hraneste amorul propriu, ma rog, iesirea la rampa pentru fiecare are diverse motivatii. De ce mi-am dorit un blog? Sa fi fost nevoia de a impartartasi cu cineva, oricine va fi fost sa fie el, angoasa unei metamorfoze pe care o simt de cativa ani incoace? Sa fi fost pur si simplu nevoia de a-mi indestula orgoliul? Foarte dificil este de decelat acum. Concluzia faptului implinit nu e tocmai cea mai placuta: ai un blog, ai o responsabiltate. E ca si cum ti-ai fi cumparat o planta sau ai fi adoptat un animal de companie. Moral ii esti obligat acelei fiinte chiar daca nu o mai iubesti ca la inceput. Ea traieste prin si datorita tie. Aproape ca te te simti intrebat cand te uiti la el: ,,da' cu mine cum ramane?"
Si ar mai fi ceva! Cred ca nevoia de bloguiala reprezinta o criza tot mai generalizata de comunicare. ALIENATI, v-ALINIATI!
Ma entuziasma la inceput ideea ca a avea un blog ar fi ca un fel de intoarcere la adolescenta, cand dadeai drumul cu toata bucuria unui oracol pe care sa-l citeasca toti de-a valma, cunoscuti, prieteni si necunoscuti, fiecare incercand sa vina cu ceva cat mai original de ajungea bietul oracol inapoi harcea-parcea, plin de idei contradictorii.
Nu-i tocmai asa. Acum, parcurgand frugal cateva bloguri constat ca unii incearca sa scape de ei insisi si tin un fel de jurnal de stari si se lasa sfartecati de comentarii, altii se lasa animati de idei umanitariste, altii isi alunga sau dimpotriva isi intretin obsesiile, unora le prinde bine o tzara de brainstorming care sa se lase cu foloase, altora li se hraneste amorul propriu, ma rog, iesirea la rampa pentru fiecare are diverse motivatii. De ce mi-am dorit un blog? Sa fi fost nevoia de a impartartasi cu cineva, oricine va fi fost sa fie el, angoasa unei metamorfoze pe care o simt de cativa ani incoace? Sa fi fost pur si simplu nevoia de a-mi indestula orgoliul? Foarte dificil este de decelat acum. Concluzia faptului implinit nu e tocmai cea mai placuta: ai un blog, ai o responsabiltate. E ca si cum ti-ai fi cumparat o planta sau ai fi adoptat un animal de companie. Moral ii esti obligat acelei fiinte chiar daca nu o mai iubesti ca la inceput. Ea traieste prin si datorita tie. Aproape ca te te simti intrebat cand te uiti la el: ,,da' cu mine cum ramane?"
Si ar mai fi ceva! Cred ca nevoia de bloguiala reprezinta o criza tot mai generalizata de comunicare. ALIENATI, v-ALINIATI!
vineri, 13 februarie 2009
Comentati, comentati... sa avem o literatura!
Am dat liber la vorba. Puteti comenta si fara ajutorul meu.
miercuri, 11 februarie 2009
IUBIREA NECONDITIONATA
Nota: daca ai mai putin de 16 ani te rog sa bloguieste pe la altii.
Cuvant inainte:
Textul de mai jos, in forma lui bruta a constituit continutul unui e-mail transmis in urma cu vreo trei luni unui grup de amici. Un inginer mi-a scris plin de sinceritate si fara pic de admiratie: ,,esti nesimtit!".
Acela a fost momentul in care am constientizat ca acest exercitiu de imaginatie este bun.
Iubirea neconditionata vs. morala.
Morala crestina.
Iubirea neconditionata se face din compasiune pentru ca daca ai darui iubire din mila, fie ea si crestina, praful si pulberea s-ar alege de ea.
Acum, pe de alta parte... ce sa zic...!?
Ar trebui totusi, cu oleaca de precautie dar si din onestitate si rigurozitate stiintifica sa incercam sa definim mult mai clar ce ar putea sa insemne iubirea neconditionata. Chiar cu riscul fortarii limitei bunului simt.
Pai daca este neconditionata, socotesc eu, inseamna ca ar trebui sa pastreze si componenta sexuala in intelegerea ei, nu? Altminteri vom fi obligati sa-i reducem intelesul si s-o inghesuim pe toata intr-o forma de iubire nesanatoasa, platonica, adica sa o conditionam. Pai si atunci cand afirmam ca acordam iubire neconditionata tuturor fiintelor din univers, apoi nu ne trezim noi in ipostaza nefericita de a pacatui cu gandul, fie el si neexprimat explicit? Nu am trece noi atunci prin toate formele de perversiuni sexuale posibile imaginabile si ce ar putea fi si mai grav, inimaginabile, pentru ca dintr-o data si pe buna dreptate am putea fi acuzati de complexul lui Oedip, necrofilie, pedofilie, homosexualitate, gerontofilie, zoofilie, mineralofilie, extraterestrofilie?
Sau chiar si cuantofilie-putin mai complicat de realizat la prima vedere dar totusi posibila pentru ca stim deja cu totii ca realitatea este creata de gand...In aceasta ordine de idei ar putea urma multiple si diverse alte forme chiar si dintre cele care ar putea deveni absolut neplacute si de nedorit in practica, cum ar fi heliofilia, jaraticofilia sau acidclorhidrofilia... Sau si mai grav, am
putea ajunge sa ne autodamnam daca ne-ar impinge gandul si la cele sfinte.
Va rog sa ma scuzati de deranj, Sfinte Petre, am inteles, nu e cazul sa racniti, o poarta mai
incolo!
Romanii versus mama.
Mama lui Oedip
Ma rog, cele exprimate mai inainte poate ca n-ar fi chiar atat de grave atata timp cat iubirea neconditionata apare frecvent in injuraturile cotidiene, cel putin in realitatea ortodoxismul romanesc. Nu sunt prea convins ca taica Freud n-ar fi avut ceva de spus si prin religiile altor popoare. La noi, la romani insa, se declara intentia explicit si fara echivoc, in ceea ce priveste cristelnita, precista, arhanghelii, grijania, pastele, cristosii (sa fi fost doi?), dumnezeii (huideoooo...!!!-blasfemie!!!), anafura si toate, dar absolut toate amestecate cu mama celui vizat. Lucru rau pe de o parte, caci iei numele Domnului in desert, laolalta cu fiintele, fenomenele si obiectele de care se slujeste preotimea ca sa te impinga in bratele Lui dar si bun pe de alta, pentru ca privita prin prisma complexului lui Oedip, injuratura pe care o adresezi neplacutului nu face trimitere directa la mama dumisale, ci interpune cu delicatete sufleteasca intre tine, cel care iti manifesti intentia si mama preopinentului, diverse obiecte de cult, evenimente sacre sau fiinte divine, astfel incat sa nu ii provoace traume psihice ireparabile. Aici pot interveni de bunaseama tot felul de nuantari, in functie de cat de educat te pretinzi ca esti, cat de tare vrei sa te racoresti sau cat de apasat doresti sa-i expui problema, toate aceste nuantari fiind determinate desigur, de
gravitatea situatiei, atunci cand te-mpinge ucigaltoaca (na, ca sa vedeti si un raspuns ferm, o riposta ortodoxa asezonata cu obiecte de cult!) sa pacatuiesti cu gandul sau cu cuvantul.
Dar va rog sa nu ma intelegeti gresit! Nu doresc sa devin dogmatic!
Nu intotdeauna se face apel la cele sfinte cand injuri pe cineva ci, de cele mai multe ori, ii spui omului pe sleau, verde-n fata, ce ai tu de gand sa faci cu mama lui. Desfizi sau mai plastic spus, faci ceva pe complexul lui Oedip care se manifesta in sufletul aproapelui tau dusman si calci direct una dintre alea zece porunci faimoase care spune sa nu ravnesti la femeia lui, in speta insasi mama dumisale. Iar daca nu esti dispus sa treci si la fapte, ai cel putin msansa sa capeti circumstante atenuante la Infricosata Judecata de Apoi.
Asta ar mai lipsi!
Cuvant inainte:
Textul de mai jos, in forma lui bruta a constituit continutul unui e-mail transmis in urma cu vreo trei luni unui grup de amici. Un inginer mi-a scris plin de sinceritate si fara pic de admiratie: ,,esti nesimtit!".
Acela a fost momentul in care am constientizat ca acest exercitiu de imaginatie este bun.
Iubirea neconditionata vs. morala.
Morala crestina.
Iubirea neconditionata se face din compasiune pentru ca daca ai darui iubire din mila, fie ea si crestina, praful si pulberea s-ar alege de ea.
Acum, pe de alta parte... ce sa zic...!?
Ar trebui totusi, cu oleaca de precautie dar si din onestitate si rigurozitate stiintifica sa incercam sa definim mult mai clar ce ar putea sa insemne iubirea neconditionata. Chiar cu riscul fortarii limitei bunului simt.
Pai daca este neconditionata, socotesc eu, inseamna ca ar trebui sa pastreze si componenta sexuala in intelegerea ei, nu? Altminteri vom fi obligati sa-i reducem intelesul si s-o inghesuim pe toata intr-o forma de iubire nesanatoasa, platonica, adica sa o conditionam. Pai si atunci cand afirmam ca acordam iubire neconditionata tuturor fiintelor din univers, apoi nu ne trezim noi in ipostaza nefericita de a pacatui cu gandul, fie el si neexprimat explicit? Nu am trece noi atunci prin toate formele de perversiuni sexuale posibile imaginabile si ce ar putea fi si mai grav, inimaginabile, pentru ca dintr-o data si pe buna dreptate am putea fi acuzati de complexul lui Oedip, necrofilie, pedofilie, homosexualitate, gerontofilie, zoofilie, mineralofilie, extraterestrofilie?
Sau chiar si cuantofilie-putin mai complicat de realizat la prima vedere dar totusi posibila pentru ca stim deja cu totii ca realitatea este creata de gand...In aceasta ordine de idei ar putea urma multiple si diverse alte forme chiar si dintre cele care ar putea deveni absolut neplacute si de nedorit in practica, cum ar fi heliofilia, jaraticofilia sau acidclorhidrofilia... Sau si mai grav, am
putea ajunge sa ne autodamnam daca ne-ar impinge gandul si la cele sfinte.
Va rog sa ma scuzati de deranj, Sfinte Petre, am inteles, nu e cazul sa racniti, o poarta mai
incolo!
Romanii versus mama.
Mama lui Oedip
Ma rog, cele exprimate mai inainte poate ca n-ar fi chiar atat de grave atata timp cat iubirea neconditionata apare frecvent in injuraturile cotidiene, cel putin in realitatea ortodoxismul romanesc. Nu sunt prea convins ca taica Freud n-ar fi avut ceva de spus si prin religiile altor popoare. La noi, la romani insa, se declara intentia explicit si fara echivoc, in ceea ce priveste cristelnita, precista, arhanghelii, grijania, pastele, cristosii (sa fi fost doi?), dumnezeii (huideoooo...!!!-blasfemie!!!), anafura si toate, dar absolut toate amestecate cu mama celui vizat. Lucru rau pe de o parte, caci iei numele Domnului in desert, laolalta cu fiintele, fenomenele si obiectele de care se slujeste preotimea ca sa te impinga in bratele Lui dar si bun pe de alta, pentru ca privita prin prisma complexului lui Oedip, injuratura pe care o adresezi neplacutului nu face trimitere directa la mama dumisale, ci interpune cu delicatete sufleteasca intre tine, cel care iti manifesti intentia si mama preopinentului, diverse obiecte de cult, evenimente sacre sau fiinte divine, astfel incat sa nu ii provoace traume psihice ireparabile. Aici pot interveni de bunaseama tot felul de nuantari, in functie de cat de educat te pretinzi ca esti, cat de tare vrei sa te racoresti sau cat de apasat doresti sa-i expui problema, toate aceste nuantari fiind determinate desigur, de
gravitatea situatiei, atunci cand te-mpinge ucigaltoaca (na, ca sa vedeti si un raspuns ferm, o riposta ortodoxa asezonata cu obiecte de cult!) sa pacatuiesti cu gandul sau cu cuvantul.
Dar va rog sa nu ma intelegeti gresit! Nu doresc sa devin dogmatic!
Nu intotdeauna se face apel la cele sfinte cand injuri pe cineva ci, de cele mai multe ori, ii spui omului pe sleau, verde-n fata, ce ai tu de gand sa faci cu mama lui. Desfizi sau mai plastic spus, faci ceva pe complexul lui Oedip care se manifesta in sufletul aproapelui tau dusman si calci direct una dintre alea zece porunci faimoase care spune sa nu ravnesti la femeia lui, in speta insasi mama dumisale. Iar daca nu esti dispus sa treci si la fapte, ai cel putin msansa sa capeti circumstante atenuante la Infricosata Judecata de Apoi.
Asta ar mai lipsi!
marți, 10 februarie 2009
APATIA
,,Mama a murit ieri. Sau poate alaltaieri..."
Cam asa isi incepe Camus romanul ,,Strainul".
De la crizele de existenta la ,,spatiul taramurilor inalte". Iata un foarte bun titlu de articol.
Existentialismul nu gaseste ca solutie pentru problemele sale decat o simpla intrebare: ,,solitaire ou solidaire?" Spiritualistii se pare ca au gasit solutia in spatiul taramurilor inalte. Cauzele apatiei pot fi diferite de la individ la individ. Nu neg ca si eu am trecut duminica printr-o astfel de stare dar nu am reusit sa o interpretez astfel. De fapt nu am interpretat-o de loc. Tocmai asta-i norocul, caci daca as fi interpretat-o in lumina renuntarii la atasamente as fi ajuns foarte repede la concluzia ca m-am atasat de ideea ca doresc sa evoluez spiritual. Si chiar mi-am pus aceasta intrebare dupa filmul maraton despre telescopul Hubble si minunile universului de pe National Geographic. Probabil ca unii dintre voi ati vazut filmul. Si iata cum vin de se leaga lucrurile. Urmariti-ma putin, va rog!
Vineri
Trec prin piata si imi fac aprovizionarea de viitor vegetarian. La greu! Ma entuziasmez in fata unui morcov urias -nu exagerez- lung de 25 de cm, gros ca pe mana, cantarind el singur 600 de grame. Il cumpar. I-am si vazut locul imediat: il voi aseza pe masa de protocol, la birou, ca atunci cand vin clientii care vor sa renunte la apartamentele contractate sa recunoasca emblema crizei si sa-si mute gandul. Zis si facut! Astazi l-am depus acolo. Seara, ma abat pe la libraria Sophia, nu inainte de a lua o pizduiala zdravana de la un marlan de sofer caruia i se parea ca trec alene strada.,,Ba p-a ma-tii!" imi scapa in mod reflex, dupa care imi aduc aminte de treaba spirituala pe care o aveam cu libraria si-l rog pe Dumnezeu sa ne dea minte amandurora. Ies victorios cu vreo patru-cinci carti...mamaaa....., ce festin spiritual ma asteapta in wekend!
Sambata
Dupa indelungi codeli, timp in care am citit din vreo trei carti, care mai de care mai ochioasa, imi infig castile in urechi si-o ascult pe Alexiada. Pret de doua ceasuri imi lustruiesc si imi purific chacrele, le ung cu energie de la Spiritul meu ca sa mearga mai bine, atipesc de cateva ori dar imi spun ca sa ma linistesc, ca informatia ma ajunge si in somn, ma identific cu Tatal Divin si apoi,
pana la primul pahar cu vin, bujbecai prin casa si prin curte in starea alfa. Dupa al doilea pahar trec in beta , gama ...cine le mai stie! Adorm pe canapea, la televizor multumit ca mi-am aranjat chacrele .
Duminica
Apatie....Durere de cap si de ochi.... paracetamol...o ureche usor inflamata de la casti si asa aflu de la Irina, ca purtatul castilor timp indelungat duce la inmultirea florei bacteriene in urechi, de zece ori mai mult decat normalul. Adio CD-player! Laptopul! Uraaaaa!!!! E reparat! Si dai cu Gregg Braden, Eckhart Tolle, Karmapa. Si dai si dai...vreo patru ceasuri. Ce de mai lucruri aflu! Ma simt tot mai obosit dar mai spiritualizat de bunaseama. Devin apatic. Probabil ca tocmai imi crescusera vibratiile iar spiritul meu umbla prin taramuri inalte, timp in care eu cautam prin frigider. Apoi am jucat scrabble cu gandul ca chacra mentala pe care tocmai am purificat-o
Cam asa isi incepe Camus romanul ,,Strainul".
De la crizele de existenta la ,,spatiul taramurilor inalte". Iata un foarte bun titlu de articol.
Existentialismul nu gaseste ca solutie pentru problemele sale decat o simpla intrebare: ,,solitaire ou solidaire?" Spiritualistii se pare ca au gasit solutia in spatiul taramurilor inalte. Cauzele apatiei pot fi diferite de la individ la individ. Nu neg ca si eu am trecut duminica printr-o astfel de stare dar nu am reusit sa o interpretez astfel. De fapt nu am interpretat-o de loc. Tocmai asta-i norocul, caci daca as fi interpretat-o in lumina renuntarii la atasamente as fi ajuns foarte repede la concluzia ca m-am atasat de ideea ca doresc sa evoluez spiritual. Si chiar mi-am pus aceasta intrebare dupa filmul maraton despre telescopul Hubble si minunile universului de pe National Geographic. Probabil ca unii dintre voi ati vazut filmul. Si iata cum vin de se leaga lucrurile. Urmariti-ma putin, va rog!
Vineri
Trec prin piata si imi fac aprovizionarea de viitor vegetarian. La greu! Ma entuziasmez in fata unui morcov urias -nu exagerez- lung de 25 de cm, gros ca pe mana, cantarind el singur 600 de grame. Il cumpar. I-am si vazut locul imediat: il voi aseza pe masa de protocol, la birou, ca atunci cand vin clientii care vor sa renunte la apartamentele contractate sa recunoasca emblema crizei si sa-si mute gandul. Zis si facut! Astazi l-am depus acolo. Seara, ma abat pe la libraria Sophia, nu inainte de a lua o pizduiala zdravana de la un marlan de sofer caruia i se parea ca trec alene strada.,,Ba p-a ma-tii!" imi scapa in mod reflex, dupa care imi aduc aminte de treaba spirituala pe care o aveam cu libraria si-l rog pe Dumnezeu sa ne dea minte amandurora. Ies victorios cu vreo patru-cinci carti...mamaaa....., ce festin spiritual ma asteapta in wekend!
Sambata
Dupa indelungi codeli, timp in care am citit din vreo trei carti, care mai de care mai ochioasa, imi infig castile in urechi si-o ascult pe Alexiada. Pret de doua ceasuri imi lustruiesc si imi purific chacrele, le ung cu energie de la Spiritul meu ca sa mearga mai bine, atipesc de cateva ori dar imi spun ca sa ma linistesc, ca informatia ma ajunge si in somn, ma identific cu Tatal Divin si apoi,
pana la primul pahar cu vin, bujbecai prin casa si prin curte in starea alfa. Dupa al doilea pahar trec in beta , gama ...cine le mai stie! Adorm pe canapea, la televizor multumit ca mi-am aranjat chacrele .
Duminica
Apatie....Durere de cap si de ochi.... paracetamol...o ureche usor inflamata de la casti si asa aflu de la Irina, ca purtatul castilor timp indelungat duce la inmultirea florei bacteriene in urechi, de zece ori mai mult decat normalul. Adio CD-player! Laptopul! Uraaaaa!!!! E reparat! Si dai cu Gregg Braden, Eckhart Tolle, Karmapa. Si dai si dai...vreo patru ceasuri. Ce de mai lucruri aflu! Ma simt tot mai obosit dar mai spiritualizat de bunaseama. Devin apatic. Probabil ca tocmai imi crescusera vibratiile iar spiritul meu umbla prin taramuri inalte, timp in care eu cautam prin frigider. Apoi am jucat scrabble cu gandul ca chacra mentala pe care tocmai am purificat-o
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!
"Să vezi că nu mai scap din magherniţa asta", îi trecu prin cap lui Sisif. "Sau te pomeneşti că am murit şi ăsta e..."
- Dacă nu mai ai gologani, face mandea cinste, auzi el, ca prin vis, un glas dogit.
Se întoarse şi văzu, la o masă din fund, un bătrân cu faţa brăzdată de vicii. Cu el beau doi inşi : un bărbos falnic şi un orb cu o voce miorlăită.
- Un gay, asta era tot ce-mi mai trebuia, se sperie Sisif. Dacă mă dibuie Meropica...
- Nu te sfii, fiule, zise şi bărbosul. Dacă ai rămas în pană de marafeţi, maestrul nostru Socrate îţi face cinste până la ziuă. Aşa obişnieşte el să-i trateze pe discipolii noi.
În ciuda repulsiei pe care Socrate i-o stârnea, Sisif simţi cum se ridică, fără voia lui, de la masă şi se duce către cei trei. Picioarele îl purtau de capul lor, nemaizăspunzând comenzilor disperate ce porneau din cutia craniană.
"Sunt neînchipuit de beat", îşi zise. "Poate că nenorocitul ăla de cerşetor e în cârdăşie cu complotiştii şi m-a drogat, ca să mă prindă ăia mai repede..."
Se lăsă să alunece moale pe un scaun la masa perverşilor.
- Eu sunt Socrate, după cum sper că ai înţeles, se prezentă boşorogul. Ăştia sunt Platon şi Homer, băutori cu butea şi mari meşteri în ale cuvântului... Eu, dragul meu, reciclez tineri... P-ăştia doi i-am reciclat până au albit, hi, hi, hi, hi....
Râdea cu gura ştirbă, stropindu-l pe Sisif cu salivă.
- Dacă vei fi vrednic la băutură, Platon te va face personaj într-un dialog, iar orbul îţi va închina o cântare, ridicându-te la statutul de erou... Ce te uiţi ? Ia şi bea !
"E de rău", îi fulgeră prin minte lui Sisif, în timp ce Meropica se uita chiorâş la masa lor.
08 octombrie 2009 21:21
Surprinzandu-i privirea, Platon i se adresa pe un ton ( cum altfel?!? ) cavernos:
- Esti sigura ca privelistea din fata ochilor tai este realitatea, stimata domnita? Poate este doar o umbra facuta de ....
- Da' mai lasa-ne frate cu umbrele tale, ca ne-ai terminat! Prea ne crezi pe toti legati cu funii in pesteri! izbucni Homer
- Cantati, zeilor, mania ce-l cuprinse pe Homer betivanul! hohoti Socrate luand o gura de bautura.
- Dar'ar naiba sa fie in paharu' ala ce cred eu ca este ! mormai Homer in barba . Intorcandu-se apoi catre Sisif care ii privea perplex zise:
09 octombrie 2009 08:23
-Ili, iada mea a facut o boala rara, ii zice odi... Se ia.
-Odi se ia si la oamenii? se alarma Sisif.
Numai....
09 octombrie 2009 15:35
Homer ii arunca o privire plina de dispret si ii zise:
- Dar dupa parerea ta eu ce sunt? Neom? Stafie?
- As fi optat pentru stafie, sincer sa fiu, replica timid Sisif.
Din coltul in care se retrasese (in ciuda profilului ei psihologic, numai asa, ca sa-i faca acestuia in ciuda) Meropica se ineca de ras.
- Tu la varsta asta inca mai crezi in stafii???
- Daca pot crede in scgheleti care beau bere care le curge printre oase, daca pot crede in manticore vii, daca pot crede ca in fata mea sunt Homer, Socrate si Platon.... da-mi UN SINGUR MOTIV ca sa nu cred in stafii!
La replica asta Meropica se cutremura. Sisif isi urlase cuvintele, si asta nu se potrivea profilului LUI psihologic.
10 octombrie 2009 09:39
-Crezi, crezi! Ai dreptate sa crezi! auzi o voce de nicaieri. Ceva mare si neguros, o lumina intunecata, ca o umbra care absorbea culorile din jur trecu prin fata ochilor sai si se aseza de-a dreapta lui Platon. Vocea continua:
-Uite si Platon, chiar si atunci cand nu e beat, tot crede in umbre de cai verzi pe pereti... unii l-au contrazis dar el tot crede... nu-i asa Platoane?
-Da, da... Totusi eu nu te cunosc.... i se adresa Platon. Tu a cui umbra mai esti?
-Umbra lui Mircea.
-Pai ce cauti aici? Du-te la Cozia. Ba nu! Ia stai! Zi-ne si noua ce au discutat acolo Radu Vasile cu Miron Cozma la mineriada!
-Mineriada si Odiseea luceafarului huilei... hi, hi! asta-i mai tare ca Iliada mea, se hlizi Homer.
-N-a fost nici o discutie. Radu i-a strecurat serpeste o soapta la ureche lui Cozma. Atat am prins: "Cozma Racoare"! Si-au plecat dansand sirtaki... voi grecii, deh... intelegeti mai bine.