UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

marți, 27 iulie 2010

WC - URI ZBURATOARE

motto: galben ca lamaia 
Umbla vorba ca Romania va ajunge din urma tarile Europei occidentale cand va zbura porcul. Va ganditi fireste ca un porc nu va zbura in veacul vecilor. Pegas da, Pigas ba. Si totusi... n-o sa va vina sa credeti dar exista situatii cand el chiar zboara. E-adevarat, exceptandu-i pe politicieni si pe jurnalisti, care impinsi de foame si de saracie zboara dintr-un partid in altul sau de la un post tv la altul, porcii vii nu pot zbura, dar cei  morti pot cu siguranta sa o faca.
 
Concret! Va place fasolea cu ciolan afumat, cu carnati sau cu costita? Ei bine, va place sau nu, aceasta combinatie gastronomica delicioasa, la care mai puteti adauga si cateva prune sau corcoduse verzi si-apoi stropita din belsug cu bere fiarta, lapte batut sau ceai de doape, la scurt timp dupa ce a fost savurata, demonstreaza ca porcul poate zbura, si daca nu tot porcul, macar parti din el. Si ceea ce este si mai interesant este ca in timpul decolarii, reactia este atat de puternica, incat  poate antrena si o toaleta. Elementul principal care genereaza reactia, supranumita si efectul Coanda, este evident fasolea. Conform The Guiness Book of Records britanicul Andy Szerbini este considerat cel mai rapid mancator de boabe de fasole coapte din lume. El a mancat 226 de boabe de fasole în cinci minute folosind un stick de cocktail, la Londra, în 1996 si in aplauzele martorilor oculari a parasit adunarea si s-a ridicat fulgerator la ceruri. In prezent nu i se mai cunoaste adresa dar se presupune ca sade de-a dreapta Tatalui. Acest lucru i-a determinat pe unii cercetatorii aerospatiali sa studieze chestiunea lansarii in spatiu de astronauti independenti, fara ajutorul navelor spatiale, ceea ce ar reduce enorm costurile unui program de lansare. Deocamdata insa, in prima faza, ei experimenteaza tehnica inscrierii pe orbita terestra a unor toalete satelit, cunoscute deja sub denumirea de flying toilets, care sa ofere posibilitatea astronautilor aflati in afara navetelor spatiale sau a statiilor orbitale, sa petreaca cat mai mult timp in spatiul cosmic si sa renunte la pampersi. Desi primele incercari efectuate de NASA s-au soldat cu esecuri si cu victime colaterale, cercetatorii raman in continuare optimisti, iar noi romanii, datorita porcilor, vom avea sansa noastra la progres. Sau macar speranta.

Cam tot asa functioneaza si progresul in Romania
Desigur ca unii, mai superficiali iau in ras eforturile oamenilor de stiinta si denigreaza activitatea lor. Iata cum este privita in Africa bunaoara o activitate stiintifica corecta si cum este abordata  chestiunea serioasa a flying toilets-urilor  in folclorul nou african.

vineri, 23 iulie 2010

TEOREMA SI ECUATIA PROPASIRII ROMANIEI




TEOREMA :  
PROGRESUL  ROMANIEI VA FI POSIBIL DOAR IN ABSENTA POLITICIENILOR GAUNOSI SI A JURNALISTILOR CORUPTI.  

LEMA : 
VIITOR DE AUR TARA NOASTRA ARE (si o sa ni-l fure si p'asta, cum ne-au furat calul, trecutul, prezentul si conjunctivul n.a.)


IPOTEZA 
Se dau urmatoarele elemente: 
-una bucata Romanie rupta-n cur, supranumita si Gradina Maicii Domnului, in care majoritatea a sarit gardul
-una bucata progres iluzoriu care tinde la minus infinit;
-una bucata clasa politica compusa din farfarale, notata cu "a", unde a = 0 si tinde asimptotic la capatuiala, catre plus infinit;
-una bucata jurnalisti, majoritatea lepre vandute la moguli, notata cu "b" unde b = 0 si tinde la manipulare catre plus infinit; 
-constanta moralitatii relationata la progres, notata cu  "x" ;

Stiind ca : 
1/ datorita apucaturilor, cele doua categorii au valoare umana zero, atunci si : 
a + b = 0 si 
a - b = 0 
si ca : 
traducerea corecta in limba romana a sintagmei  "THE FUTURE OF ROMANIA" este: 
"TE FUTURA OOOF, ROMANIE!"

CONCLUZIE 
Se cere sa se demonstreze ca Romania, desi conform ipotezei ca are coscogea cocoase in spate, poate iesi din criza si ca are sanse de progres. 

DEMONSTRATIE 
Demonstratia va fi data de interpretarea matematica a observatiei, cu valoare axiomatica, a realitatii social-economice, reprezentata de urmatoarea 
ECUATIE MATEMATICA:

ROMANIA = POLITICIENI + ZIARISTI + PROGRES xadica: 

ROMANIA = (POLITICIENI + ZIARISTI) + PROGRES x X 
si schimband locul termenilor avem 

ROMANIA - (POLITICIENI + ZIARISTI) = PROGRES x X 
si tinand cont de notatie ecuatia devine 

ROMANIA - (a + b) = PROGRES x X
dar stiind ca a + b = 0  rezulta ca 

ROMANIA = PROGRES x X 

Desigur ca, chiar daca am reusit sa scoatem pana in acest punct al demonstratiei, hahalerele din ecuatie, nu putem sa validam teorema progresului printr-o intrebare perpetua, care sa lase raspunsul atarnat in coada de peste imputit de la cap. Tinand cont de faptul ca aceasta constanta a moralitatii, in timp, poate capata  valori variabile, datorate gradului de pauperizare a societatii la un moment dat, trebuie sa admitem paradoxul matematic al constantei inconstante sau variabilei temporar constante. Corolar sau consecinta, in functie de valorile pe care le poate lua X, putem avea trei variante posibile de raspuns:

1/ Daca ii dam lui X valori negative, de la -1 la -infinit,  ecuatia devine ROMANIA =  - PROGRES  ceea ce se poate retranscrie fara sa gresim ca  ROMANIA =  REGRES  adica,  ROMANIA -  REGRES = 0 , de unde concluzia logica, ca Romania fara regres isi pierde hazul si nu face nici doua parale si ca in aceste conditii regresul este necesar, caci in continuu regres traim de atata amar de vreme si uite ca reusim. 

2/ Daca renuntam la constanta moralitatii, dandu-i valoarea zero, ecuatia devine ROMANIA =  PROGRES x 0 , adica mai precis  ROMANIA = 0, cu raspunsul evident SANCHI PROGRES si cu durere in suflet ca tarisoara noastra nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. 

3/ Daca respingem primele doua variante ca balcanice si neconvenabile si reusim sa mentinem constanta moralitatii  la valori pozitive, de la + 1 la + infinit, atunci raspunsul categoric este 

DA, ROMANIA - (politicieni + ziaristi) = PROGRES 

Deoarece cunoastem prin ipoteza ca progresul tinde la minus infinit, rezulta ca raspunsul valideaza implicit si LEMA (Q.E.D. )

MORALA : 
putina moralitate si seriozitate ne-ar prinde bine tuturor si mie in mod special.

sursa foto wikimedia

miercuri, 21 iulie 2010

MINTEA ROMANULUI CEA DE PE URMA

Refuz sa ma mai uit la stiri de mai bine de un an. Nu am nimic de castigat si cu atat mai putin de pierdut. Talk-show-urile si-au depasit intelesul si au alunecat in mascarada la care participa mascaricii media si mascaricii politici. Nu mai votez de doi ani si nu am absolut niciun regret. Nu am pe cine. Aceiasi si mereu aceiasi mincinosi cupizi, o haita de lupi flamanzi, indiferent de culoarea blanii de oaie cu care se acopera, care nu ajung niciodata in puscarie. Sunt la fel de roman ca toata lumea dar de mintea si de interesele mele prefer sa ma ocup singur. Putreziciunea morala a ajuns pestilenta chiar si de dincolo de televizor. 
"Prindeti hotul'' striga cel mai mare hot de suflete: MEDIA ROMANEASCA. Nici macar scarba nu-mi mai este. Sunt indiferent. Motivele? 
Va invit sa cititi dintr-un articol de Tom Gallagher.
Scrie rar dar bine.
"Cea mai coerentă şi categorică opoziţie continuă s-o facă mogulii media - cel puţin în ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu. În prezentele vremuri de criză economică se tem, fireşte, pentru averile şi puterea lor, un lider cu idei politice subversive şi determinat să le mai reducă din influenţă constituind un factor de risc major. Aşa se explică virulenţa şi grobianismul atacurilor lansate constant la canalele de ştiri cu cea mai mare audienţă - atacuri care se extind cu mult dincolo de opoziţia faţă de un singur om. Cetăţenii sunt bombardaţi, invariabil, cu mesaje care invită, în fond, la o conformare în faţa unui sistem specializat în deturnarea banilor celor care muncesc din greu către cei bine conectaţi, recte posesorii eternelor "pile, cunoştinţe şi relaţii". Publicului - în special celui tânăr - îi este propovăduit, seară de seară, un set de pseudovalori, bazate exclusiv pe căpătuială. Abia după ce Băsescu va fi părăsit scena politică se vor putea evalua, mai la rece, impactul pe care degradantul şi nonsensicul spectacol tv l-a avut asupra evoluţiei/involuţiei intelectuale a naţiunii, cât şi şansele cetăţenilor de a se mai trezi din actuala lor infantilizare. "

luni, 12 iulie 2010

BASME DIN INFERN

O PRE-ISTORIE, DOUA ISTORII SI O SINGURA CONCLUZIE

Eeeeei... dragii mei....a  fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, pe cand plopii din gradina Politehnicii faceau pere si Vadim si Paunescu temenele, pe cand se potcoveau puricii interzisi de cenzura Cosiliului Culturii si Educatiei Socialiste, cu potcoave de cai morti la colectivizare, de nouazeci si noua de ocale de otel, livrate peste planul cincinal in patru ani si jumatate, de se ridicau in slava cerului dimpreuna cu osanalele activistilor de la care invatam astazi capitalismul si democratia, osanale inchinate Genialului Conducator si Preasavantei Sale Sotii, al caror ecou se auzea pana in strafundurile frigiderelor noastre goale, ei bine, dragii mei, toate acestea au fost O DATA. Sper!

AUTISTUL
Intamplarile pe care o sa le aflati mi-au fost povestite cu foarte multi ani in urma de catre un amic de-al meu, si s-au petrecut pe vremea cand se afla la inceputul carierei sale de regizor de televiziune. Desi in adolescenta primise o excelenta educatie muzicala si chiar performase ca tanar virtuoz si compozitor, a ales o cariera teatrala. Povestea lui spune ca in drumul sau spre serviciu, cobora in fiecare dimineata la Universitate ca sa schimbe mijlocul de transport. Si tot povestea spune ca de fiecare data cand cobora din troleibuz, atentia ii era invariabil atrasa de un adolescent cu privirile ratacite, asezat pe garduletul de fier forjat din fata statuii ecvestre a lui Mihai Viteazu. Iar cand se-ntorcea de la munca, pe baiat il gasea in statie, in acelasi loc si in aceeasi pozitie, privind in gol.
"Ce astepti tu aici?" il intreba intr-o zi tanarul regizor.
Niciun raspuns...  
"Astepti pe cineva?"
Iarasi tacere...
O vreme nu s-a mai preocupat de prezenta adolescentului. Apoi, intr-o buna zi, intrigat de tacerea lui, l-a ridicat cu binisorul de un brat si l-a luat cu el la o plimbare pe bulevard. Orice i-o fi povestit tanarul nostru, orice intrebare i-o fi pus, toate vorbele si bunele lui intentii au trecut pe langa adolescent fara sa obtina din partea lui nicio reactie. Nici macar vreo tresarire sau grimasa nu i-a fost dat sa observe. I-a fost necaz cand si-a dat dat seama ca problema baiatului era mult mai grava decat parea si-atunci s-a hotarat sa-l determine cumva sa iasa din lumea lui si sa-l faca sa vorbeasca. Au urmat apoi un lung sir de plimbari, monologuri, intrebari, peroratii dar din nefericire, toate fara niciun rezultat.  Atat de mult si-a dorit sa-l scoata pe baiat din mutenie, incat tanarul nostru regizor a inceput sa citeasca si sa aprofundeze carti si tratate de psihiatrie. Schizofrenie si autism ar fi putut sa fie diagnosticul pentru adolescent si chiar acesta si era. Verdictul: irecuperabil. Au durat destul de mult timp eforturile lui de a-l determina sa comunice. Nu stiu cat de vehement sau de dur in exprimare a fost regizorul si ce anume i-a spus caci deodata, in timpul unui asalt verbal, adolescentului i-au dat lacrimile si-apoi a inceput sa hohoteasca. Nu se mai putea opri din plans. Regizorului nu i-a parut catusi de putin rau, ba dimpotriva, chiar a jubilat. Reusise in sfarsit sa obtina prima victorie. Indiferent ce fel miscari interioare ii produsese el baiatului si oricat de dureroase ar fi putut sa fi fost ele, pentru tanarul regizor acesta  a fost primul semnal ca vorbele lui au spart bariera psihica si ca a izbutit pana la urma si sa ajunga la mintea baiatului. Si-ncet-incet, cu rabdare, perseverenta si tact, l-a tras afara din infernul lui.

Ce-a putut sa afle din istorisirile sincopate ale baiatului l-a revoltat peste masura...
Cu ceva timp in urma tatal lui murise, iar mama lui,  lipsita de barbat, l-a ademenit si l-a tarat in pat pe el, pe propriul ei fiu. Grozavia incestul repetat, care dura de cativa ani si pe care,  nu-l putea evita, fiind inca dependent de mama sa, i-a provocat baiatului traume atat de puternice, incat  l-au impins sa refuze realitatea si sa ajunga la limita nebuniei. Din punct de vedere medical, cale de intoarcere nu mai exista. Ca sa curme abuzarea sexuala, regizorul a-ncercat de cateva ori sa vorbeasca cu mama baiatului, mai intai rugand-o, apoi somand-o sa inceteze cu scarbavnicele-i apucaturi si sa lase baiatul in pace. Vazand ca s-ar putea sa-si piarda din nou "barbatul", femeia, lipsita de scrupule si resentimente a-nceput sa vocifereze, sa ameninte si sa faca scandal. Amenintand-o la randul lui cu reclamarea la autoritati, regizorul l-a luat degraba pe baiat si l-a lasat in gazda la niste prieteni. Odata smuls din ghearele mamei lui, l-a ajutat apoi sa-si gaseasca o slujba, dupa care l-a inscris la o scoala de meserii. Pe vremea aceea baiatul avea saptesprezece ani. Peste doi ani s-a casatorit iar la douazeci si unu de ani avea deja primul copil. Contrar condamnarii pe viata data de diagnosticul medical, foarte corect pus de altfel in limitele medicinei, recuperarea pe care si-o propusese tanarul regizor ii reusise.
Ei si? - ati putea foarte bine sa ma-ntrebati. Pai cum "ei si"? Dar casetofonul? Stati o clipa numai, sa vedeti cum vin de se leaga lucrurile in duh si-n nevazut si cum sta treaba cu casetofonul!

CASETOFONUL
Un taciune si-un carbune, spune voinice, spune! 
Va mai aduceti aminte de casetofoane? Mare lucru era sa ai la vremea aceea un casetofon. Regizorul nostru avea unul. Din tratatele de psihiatrie pe care le citise incercand sa gaseasca o solutie medicala, un tratament adecvat,  pe cand incerca sa-l recupereze pe adolescent, a citit si despre meloterapie, metoda folosita inca din antichitate in tratarea depresiilor. Si-atunci i-a venit o idee. Si cum muzica pentru el nu mai constituia demult un secret s-a asternut la treaba. A facut un studiu, o cercetare stiintifica in domeniul specificitatii reactiilor bolnavilor psihici romani in psihoterapia bazata pe muzica iar cand teoria a fost gata, pentru exemplificare a compus o melodie. Educatia muzicala si lectiile de pian luate in copilarie cu o profesoara nemtoaica extrem de exigenta, l-au ajutat sa vada care este diferenta  intre modul cum abordeaza interpretii romani o partitura pe care reusesc sa o stapaneasca si care este viziunea "nemteasca" a abordarii ei.  Desi ajunsese la un anumit grad de virtuozitate care-i permitea ca in timpul, sau dupa incheierea unei bucati muzicale sa execute variatiuni pe tema, de fiecare data cand se lasa furat de muzica si incepea sa improvizeze, nemtoaica il apostrofa. Scandalizata, ea ii spunea ca ceea ce a scris compozitorul acolo trebuie sa ramana pentru interpret litera de evanghelie si ca nu este permisa nimanui, niciodata, nicio abatere de la partitura, si ca fiecare nota, semn de punctuatie si fraza muzicale in parte trebuie respectate cu sfintenie. Nu interpretul trebuie sa iasa victorios din executarea unei opere muzicale, ci opera este cea care trebuie sa fie glorificata, prin maiestria si acuratetea executiei pianistului.
Observase de asemenea cum se comportau nemtii si romanii la petreceri.  Daca nemtilor le placea sa se ia de brat si sa cante la unison, romanii in schimb aveau alte idei. Stiti bine cum e! Se ridica unul si da tonul la o melodie, pe care o canta in cor toata lumea, si chiar daca fiecare se agita, gesticuleaza si "dirijeaza" ca sa se puna in evidenta, cel mai abitir o face cel care a avut ideea. Nu se termina bine melodia, ca sare altul, cu alta melodie, care zbiara si gesticuleaza cel mai tare, pentru ca vezi Doamne, a fost ideea lui!
Acestea i-au fost premisele atunci cand s-a apucat de lucru si a compus melodia, caci s-a ghidat dupa nevoia ancestrala, aproape viscerala a romanului de a conduce. Noi, neam de daci, care in istoria noastra glorioasa, de frica sabiei am functionat mai tot timpul cu capul plecat, am cautat prin toate tertipurile, incepand cu minciuna si sfarsind cu tradarea,  sa ne descotorosim de orice fel de angajament. Libertatea de exprimare pe care ne-o dau vinul si muzica de petrecere isi spun intotdeauna cuvantul. Desi apetitul romanului pentru sefie este evident, de la cel mai parlit butic cu doi lucratori, pana la nenumaratele partide politice care saliveaza la gandul puterii, desigur ca nu toata lumea conduce. Exista insa niste pedale sociale pe care apasa tot romanul:
"Nu pot sa conduc in societate? Atunci conduc acasa. Nu pot sa conduc nici acasa? Ei bine, atunci ma dau mare la carciuma."
Dar sa ne-ntoarcem la regizorul nostru... caci cuvantul din poveste inainte mult mai este. 

Compozitia sa muzicala cu scop terapeutic, pe care cinstit sa fiu, nu am avut ocazia sa o ascult, avea ca orice melodie care se respecta, o tema clara. Dincolo de tema, avea in schimb o particularitate, datorata observatiilor personale ale regizorului compozitor. Tinand seama ca romanilor le sunt proprii anumite ritmuri ("Iata muzica ce-mi place! "), tema, in desfasurarea ei, urmarea un algoritm. Ea era cantata la inceput de o voce si preluata apoi de mai multe voci, apoi de doua voci si iarasi preluata de mai multe voci, apoi de trei voci... si  tot asa...

La data la care s-a tinut sesiunea de comunicari stiintifice, in sala de conferinte a unui spital bucurestean, in fata comisiei, sub privirile sceptice ale unor barbi albe ale psihiatriei romane de la vremea aceea, tanarul regizor, compozitor si om de stiinta ad-hoc si-a sustinut teoria asupra specificitatii comportamentului la muzica al oamenilor si beneficiile recuperatorii pe care le pot aduce anumite melodii compuse special pe tiparul de structura mentala de intelegere si de reactie a romanilor. Neavand nicio calificare in domeniul psihiatriei, regizorului nu i se permisese sa testeze efectele melodiei pe grupuri de bolnavi inainte de sustinerea tezei sale si atunci  s-a vazut nevoit s-o inregistreze pe o caseta audio si sa faca demonstratia "live" pe casetofonul personal, adus de-acasa. La sfarsitul expunerii, la cererea lui expresa i s-a acceptat sa fie adusi in sala cativa autisti. A cerut un moment de atentie. S-a facut liniste.... Cu inima stransa de emotia reusitei primului test care ar fi trebuit sa-i valideze teoria, regizorul-compozitor a apasat pe clapeta casetofonului. Melodia a pornit si, incet-incet, a-nceput sa invaluie si sa captiveze toata adunarea...
Brusc a intrerupt auditia. Rezultatul testului a fost de-a dreptul spectaculos. Cativa dintre pacientii din sala inca mai cantau refrenul iar dintre membrii comisiei, unul fredona usor in barba, iar altul batea tactul cu pixul in masa.
"Teoria dumneavoastra este interesanta. Va rugam sa lasati comisiei tot materialul pentru studiu si in termen de doua luni va vom comunica decizia noastra."  

Au trecut cele doua luni... A trecut si a treia... Nu a primit niciun raspuns. S-a dus la spital sa-si recupereze macar casetofonul. Casetofonul insa... ia-l de unde nu-i! Cum administratorul  ridica din umeri, directorul spitalului a dispus imediat o ancheta. Dupa inca o saptamana a fost chemat la spital si, cu scuzele obisnuite, i s-a returnat casetofonul impreuna cu caseta martor. Fusese gasit intr-o magazie, cu vreo zece nebuni  adunati imprejurul lui, care cantau de mama focului. Raspunsul comisiei nu i-a mai fost comunicat nici pana in ziua de azi.

DETASAMENTUL TUDOR VLADIMIRESCU
Un taciune si-un carbune, taci voinice, nu mai spune! 
Am cunoscut ma demult un batranel, veteran de razboi care in timpul celui de-al doilea razboi mondial a cazut prizonier la rusi. Lagarul de munca ascuns pe undeva prin Caucaz era era foarte mare, mi-a istorisit el, iar  prizonierii erau scosi la taiat copaci in fiecare zi. Erau acolo prizonieri de toate neamurile: italieni, nemti, unguri, finlandezi traind si muncind in colonii formate din grupuri etnice separate. Dimineata, dupa ce sefii de colonii alesi din randurile lor dadeau raportul, fiecare grup se-ncolona ordonat si, cu seful de colonie in frunte si cu uneltele pe umar porneau la munca. Munceau ordonat si in liniste. Doar la colonia de munca a romanilor era mereu dezordine si permanente vociferari. Datorita intrigilor, comploturilor si delatiunilor, seful de colonie era schimbat aproape saptamanal. Toti ar fi vrut sa aibe avantajele sefului de colonie si se-nghesuiau care mai de care sa puna mana pe sefie. Asa se explica, spunea veteranul de razboi, cum de a fost posibil sa apara din neantul sovietic, detasamentul Tudor Vladimirescu, format din niste soldati care plecasera la razboi regalisti si care iacata-i pe tancuri, inapoi, comunisti infocati.

CONCLUZIA
va rog sa o trageti voi.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa si-asa .
Si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata ...poveste adevarata de demult, cu intamplari si personaje reale, ca mai toate povestile.


S-o credeti voi!
POST SCRIPTUM - Sa stiti totusi ca povestile si personajele sunt reale. Parol!

joi, 1 iulie 2010

MI SE RUPE ADN-UL

JEANA NU E MOARTA... JEANA SE TRANSFORMA
Daca aveti migrene, palpitatii, stari anxioase, tiuituri si infundari ale urechilor, accese de febra insotite de voma, ameteli, dureri articulare sau osoase, dureri de spate, spasme musculare, transpiratii, etc... nu va nelinistiti si nu nu va mai ganditi sa aruncati banii pe consulturi medicale sau pe medicamente, caci organismul vostru se afla in plina transformare genetica si se pregateste pentru intrarea in noua dimensiune. Cunoasteti desigur teoria dar parerea mea de neofit este ca daca nu va duceti la doctor, punerea ei in practica o sa va omoare. Si nu carecumva sa va ganditi ca daca nu va omoara, cu siguranta va va intari. Viata a demonstrat ca ceea ce nu te omoara te schilodeste. Daca insa esti un spiritualistic evoluat si ai certitudinea, bazata pe argumentele stiintifice irefutabile ale doamnei Dr. Berrenda Fox, care sustinea in 2005 ca:
"Fiecare fiinţă are o spirală dublă de ADN. Ceea ce noi aflăm acum este că există şi alte spirale care s-au format în interiorul spiralei duble" Atunci nu te mai duce la doctor. Asteapta sa te transformi!. Caci tot ea mai declara ca: "Am descoperit că au apărut două filamente (lanţuri) de ADN răsucite într-o spirală. După părerea mea, vom dezvolta 12 spirale". Mama, mama ce s-au mai  incins internetul si mintile ezoteristicilor dupa aceste declaratii,  care fie vorba-ntre noi, mai circula si in ziua de azi! "Gata, de-acum avem argumente stiintifice solide si de necontestat. Transformarea evolutiva la trecerea in noua dimensiune poate intra pe linie dreapta" si-au spus ei si au inceput de zor sa toarne la povesti cu mutatii genetice fara precedent datorate vibratiei inalte de care ne apropiem galopant si da-i articole, da-i carti, da-i interviuri televizate, simpozioane, si cursuri despre noul ADN... Pe bani fireste! Din spaime se fac bani frumosi. Pai ce, te joci cu biznisu"!?
MINTE-MA DAR MINTE-MA STIINTIFIC
Cand afacerile pareau ca merg infloritor, pentru ca argumentatia pica manusa pe mintile platitorilor, a venit bomba. Ca un traznet! Revista spiritualista "Mount Shasta Magazine" care publicase cu mare entuziasm un interviu pe tema, cu doamna doctor Berrenda Fox si-a retras articolul, motivand ca este o frauda. Frauda nu a fost constatata de editura, ci de American Medical Association, prilej cu care  a pus capat  practicilor medicale ilegale. Experientele cu injectarea de steroizi efectuate pe cobai umani, fara stirea lor, minciunile si falsificarea unor date si concluzii, reiesite chipurile din teste pe care nu le-a efectuat niciodata, cu privire la asa zisele 12 lanturi noi ale ADN-ului, au condus atat la inchiderea "clinicii" private, cat si a Dr. Berrenda Fox personal. Doamna doctor psiholog si specialist imunolog a intrat o vreme la puscarie. 
DE CE? 
Nici nu ma mai ostenesc sa intreb de ce dupa cinci ani de la dovedirea si pedepsirea unei fraude, inca circula pe net, ca valide, niste  "adevaruri stiintifice" sfruntate. Raspunsul nu poate fi decat unul singur: pentru ca smecherii au nevoie de fraieri iar fraierii platesc bucurosi ca sa fie fraieriti "stiintific". Spiritualistii evoluati si de buna credinta,  ar trebui sa se informeze mai bine atunci cand dau drumul la porumbei, in schimb cei care sunt avizati si care continua sa colporteze minciuni, pentru ca vezi Doamne, dau bine la imagine, nu au nicio scuza pentru impostura. Paradigma odata creata baleteaza pe blogurile ahtiatilor de stiinte spirituale pline de senzational. Desigur ca simptome ale unor transformari exista cu sau fara voia noastra. Suntem legati de transformarile care se petrec in Univers, ca parte a lui. Ian uitati-va ce zicea Gregg Braden in 1996!