UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

vineri, 22 ianuarie 2010

LUMINA SI INTUNERIC



Motto: Ia seama ca Lumina care este in tine sa nu fie Intuneric ! ( Luca  11,35)
Mottoul acesta este un Post Scriptum cu rol de Ante Scriptum : Nima a salvat acest articol . Multumesc Nima!

Nu mai e mult pana in 2012. Numai maine nu-i poimaimaine! Pareri pro si contra intalnesti la tot pasul cate vrei. Ceva pare ca se misca totusi foarte  repede si acel ceva este convingerea a tot mai  multor oameni ca omenirea se pregateste pentru un salt in spiritualitate. Dialectica ne invata ca acumularile cantitative  duc la salturi calitative, dar tot ea ne invata ca intotdeauna contrariile se resping si se atrag in egala masura. La ce ar trebui sa ne asteptam de aici incolo? Drumul catre lumina al omenirii dureaza  de milenii si inca nu s-a terminat. Au fost , sunt si vor fi mereu oameni de lumina. Ei  inflenteaza in bine gandirea si comportamentul oamenilor, cunoasterea, ei sunt generatorii artelor, filozofiei si ai stiintelor, dar in acelasi timp lor li s-au opus intotdeauna  oamenii tenebrelor, aceia care au aruncat permanent omenirea in haos si disperare. Intre aceste doua tipuri de oameni diametral opusi, omenirea s-a aflat mereu la mijloc, ca o mare masa de manevra, osciland intr-o parte sau alta  in functie de constrangerile si hachitele istoriei.

Echilibrul natural este un factor care incearca sa calmeze intotdeauna orice exces. Lumina si intunericul vazute in sens figurativ au tendinta sa stea in echilibru. Orice ravna care ar amplifica una dintre cele doua laturi in detrimentul celeilalte, va genera spontan si legic o ravna similara, pentru mentinerea echilibrului natural. Valul mare de fluturi atrasi catre lumina-si vorbesc aici de demersul spiritualistilor din ultimele decenii, va face ca din partea cealalta, a intunecatilor, tenebrosilor, conspirationistilor de orice fel (reiterez - sunt adeptul teoriei conspiratiilor partiale),  generatorii de razboaie, sa ne asteptam la un sir de riposte foarte dure. Din nefericire, masa de manevra suntem noi, oamenii din clarobscur, spectatori si victime ale acestui razboi in nevazut care se va pravali cu suferinta si moarte in vietile si realitatea noastra concreta. Saltul in spiritualitate se va petrece cu riscul (asumat?) al unui salt care se va produce in sens invers, pentru ca acumularile cantitative de lumina si intuneric sunt obiectiv vorbind, asemanatoare. Am mai ridicat si in alte dati problema moralitatii saltului "cuantic" in a enshpea dimensiune doar a unor "alesi". Cel mai bun raspuns cu care m-am ales a fost acela ca nimeni nu poate interveni in liberul arbitru al nimanui si ca cine are urechi de auzit sa auda si cine are ochi de vazut sa vada. Adica cu alte cuvinte fiecare e pe cont propriu, ca sa nu spun pe sleau sintagma consacrata. Bine, bine, dar nenumaratele victime colaterale, lasate prada intunericului, chiar nu sunt importante din punct de vedere umanitar, pentru cei ce vor salta in alte dimensiuni?. Chiar atat de insensibili sa fie la durerea ce va veni peste umanitatea ramasa fara salt la cheremul intunericului si deznadejdii? Umanitatea sa ramana doar o biata masa de manevra in lupta dintre lumina si intuneric? Daca tot omul pierde si doar unii castiga, cu ce sunt mai buni si mai morali "iluminatii" fata de intunecati . Saltul catre lumina va ramane indubitabil un cutit cu doua taisuri. Daca cineva castiga, altcineva pierde, iar acei "cineva" si "altcineva" suntem noi, tu care citesti, eu care am scris, rudele si prietenii nostri, oamenii de pe planeta. Cu cat oamenii de lumina vor imprastia mai multa lumina, cu atat intunericul va fi mai mare si groaza si suferinta mai adanci.
Atentie mare! Lumina prea puternica orbeste! 

sursa foto 1: academianae.wordpress.com

marți, 19 ianuarie 2010

AVATARE - PROGRAMABILE


Chiar daca nu ati vazut Avatar nu este timpul trecut. Nu mai insist asupra valorii acestui film pentru ca-si merita Oscarurile cu varf si indesat. Ceea ce face din iluzia cinematografica (care iti permite sa traiesti o "realitate"cunoscuta), o superiluzie, permitandu-ti sa traiesti o realitate virtuala este, ca s-o parafrazez pe Alessia, pardalnicul de computer, mintea nonumana programata de mintea umana. Banuiesc eu ca computerul a intervenit mai mult 70% in tesatura filmului. De la Matrix incoace istoria filmului a inceput sa fie scrisa cu calculatorul iar viitorul cinematografiei se traieste deja in prezent. Ia sa vedem cum stam cu jocurile video si cu virtualitatea din sufragerie!
Spuneam undeva pe buricul pamantului ca oglinda mintii noastre este totdeauna o alta minte umana. Ca sa stim daca suntem apti sa intelegem, ar trebui ca mintea umana sa se contrapuna unei altfel de minti, nonumane...

Iata un exemplu de inteligenta nonumana care nu reflecta altceva decat propriile noastre dorinte. Este desigur un inceput in care inteligenta artificiala este programata si in consecinta nu are autonomie in producerea iluziilor. Asteptam cu interes momentul cand o minte artificiala sa vina sa ne propuna REALITATI NOI, iluzii perfecte .
Un program cu tras shuturi in derierul parlamentarilor as cumpara si eu.

duminică, 10 ianuarie 2010

ŢARUL - O CAPODOPERA


ŢARUL - UN FILM SEMNAT DE PAVEL LUNGIN
Pe Pavel Lungin l-ati intalnit ca regizor al filmului Ostrov (Insula) iar pe charismaticul actor Piotr Mamonov il cunoasteTi tot din acelasi film, el avand acolo rolul principal - parintele cu har Anatoli. In acest film interpreteaza un rol situat la polul opus, al unui personaj istoric sinistru si monstruos,  Ivan cel Groaznic. In rolul mitropolitului Filip al Rusiei veti intalni un alt mare actor rus, pe Oleg Iankovski.
Filmul este construit din contraste, din contrapunerea antagonismelor: putere despotica versus  spiritualitate, erezie versus credinta, sadism si monstruozitate versus sfintenie, iubire versus ura. Critica de film il apropie de categoria de excelenta. Daca filmul Andrei Rubliov al lui Andrei Tarkovski v-a placut, cu siguranta va va placea si Ţarul.  Geniul artistic rusesc a mai nascut o capodopera. Vizionare placuta!

Ţarul (2009, cu subtitrare în limba română)  from Apologeticum.wordpress.com on Vimeo.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

CAT COSTA UN PRIETEN ?


In lumea capitalului numai in statutul societatilor filantropice banii stau amestecati cu sentimentele umanitare.  In lumea noastra cea de toate zilele, cu rare exceptii, banii se amesteca  cu sentimentele. Unii pun banii si sentimentele iar ceilalti, SUFLETU'! :)  

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti.... Iar povestea mea cu doua posibile finaluri fericite incepe asa:

Un nou amic de suflet, care mi-a poposit in casa printr-o intamplare si cu care am petrecut anul trecut vreo doua nopti la un pahar in discutii despre Dumnezeu, iubire de aproapele, spirit si cate si mai cate, m-a rugat prin telefon sa-l imprumut cu 1.900 de lei pentru 24 de ore, deoarece, spunea el,  compania lui avea cu un clinci temporar cu banca. "Sigur, i-am zis, te-ajut! " Si pana sa ajunga la mine la birou, chiar glumeam cu colegii si le ziceam: "ia sa vedeti voi acum daca o prietenie valoreaza 1.900 de lei sau mai bine zis, cati bani te costa ca sa te scapi de un prieten." A venit amicul, mi-a reconfirmat ca nu vor trece cele 24 de ore si mi-i va inapoia,  ca are si el de incasat o suma buna dar din pacate de-abia a doua zi, dar ca banii aceia va trebui sa-i duca fugutza la banca pana nu se-nchide. Si a plecat fugutza. Au trecut de atunci mai mult de 1.500 de ore iar amicul meu nu mai raspunde la telefon. Presupun ca amandoi suntem acum foarte multumiti. Nu stiu cat de mare i-o fost lui multumirea cand mi-a cheltuit banii, in schimb eu sunt mai mult decat multumit. Atata vreme cat sunt unele prietenii care unora le devin atat de scumpe, incat le trebuie o lunga perioada de timp sa-si revina sufleteste, pe mine, norocosul, acea prietenie m-a costat doar 1.900 de lei. Asta da noroc! 

Si as incaleca pe-o sa dar talcul povestii este cam asa si-asa.  Daca Doamne-ajuta maine, pe amicul meu il apuca dorul de-o discutie cu mine despre suflet, la ceas de taina, in fata unui pahar mereu plin, ce-o sa ma fac!? Va trebui sa retrag postarea, nu?...