UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

duminică, 25 aprilie 2010

CRISTOSII

motto: ieri am inviat !
Enigma Otiliei - George Calinescu

Din ce in ce mai multi oameni se hranesc cu certitudinea ca reincarnarile succesive ale sufletului sunt un proces firesc. Unul din trei americani si unul din cinci europeni cred in teoria karmica. Cat despre orientali, statisticile pentru ei n-ar avea nicio relevanta, caci ei au reprezentat dintotdeauna sursa diverselor teorii ale reincarnarii. Multi stiu ca sunt reincarnati in aceasta viata, iar lucrul acesta l-au aflat fie experimentand autoregresia, fie ca altcineva a "vazut" in memoria sufletului lor de unde provin si prin ce au trecut ei in calatoria lor catre absolut. Chiar daca religia crestina nu este de acord si ne plezneste cu viziunea iadului peste ochii mintii, reincarnarea ca speranta mirabila este o binefacere, cel putin pentru linistea sufletului nostru, caci daca suntem pacatosi in viata aceasta si ne este lene sa ne schimbam, sa ne mortificam eul, sa ardem Karma si sa grabim etapele de evolutie stim, avem convingerea, ca inca mai avem sanse la purificare, la iertare si la unire cu Dumnezeu sau cu Universul. Dupa caz.
Departe de mine gandul sa blamez fenomenul reincarnarii. Sunt atat de multe si de vechi credintele si atat de bine documentate scrierile de gen incat, ca sa imi permit o opinie foarte clara si la obiect ar trebui sa-mi dedic foarte multa vreme studiului. Ceea ce imi permit totusi sa fac este sa comentez ceea ce se vede si se aude in spectacolul lumii, un spectacol de artificii la care vrand-nevrand, suntem ba actori, ba spectatori. Sa ridicam putin cortina si cu voia dumneavoastra....

SA-NCEAPA SPECTACOLUL!

Pretentii marunte
Regresie, channeling, revelatie...si uite asa mai aflam si noi ce fapte de vitejie sau atrocitati abominabile am savarsit in alte vieti ca barbati, sau ce femei pioase sau destrabalate am fost, ce blesteme sau binecuvantari stramosesti inca atarna de destinul nostru, caci sufletul, vezi bine, nu are sex. Daca nu am fost macar o data intr-o viata anterioara generali, curtezane, printese, imparati necunoscuti, prooroci, preoti, ci doar niste prapaditi de cacanari, randasi, porcari sau curve ale regimentului, pana la urma ne consolam cu ideea ca cel putin avem un spirit batran de atlant sau foarte batran de lemurian, ca tragem din radacini stravechi informatii si cunostinte despre care chiar daca nu avem nici cea mai vaga idee cum arata, stim ca daca am face un efort spiritual, pe care de fapt nu-l facem niciodata, le putem accesa si ne putem bucura de o cunoastere cu totul speciala. E ca o mostenire uriasa pe care tot asteptam sa o luam in posesie dar uite ca ruda noastra pe care asteptam s-o mostenim se obstineaza sa moara dupa noi si nu inaintea noastra. E bine totusi ca murim cu certitudinea ca sunem potential bogati. Asta e! Fiecare se trezeste cu cate cu o minge in brate si trebuie sa fuga cu ea pana la capatul terenului.
Ce mi se pare totusi curios este ca n-am auzit pe nimeni sa se fi laudat ca intr-o viata anterioara ar fi fost inuit, tigan, eschimos, papuas, bosiman, pigmeu, ciclop, canibal, neanderthalez sau troglodit. Si desi teoria originala a reincarnarii contine si o varianta extinsa, nimeni nu ar recunoaste ca intr-o viata anterioara, cand nu si-a facut lectiile de viata cum se cuvine, a decazut intr-un regn inferior si a fost rama, limbric, stevie, basina porcului sau coropisnita. Pe nimeni n-am auzit sa fi declarat ca a fost un virus, o bacterie sau macar rata, hiena sau meduza. Cat de pacatos si ticalos ar putea sa fi fost in aceasta viata, totusi teoria originala a reincarnarii in diverse alte forme de viata decat cea de om, ramane pentru orice spiritualist care se respecta si are cat de cat scaun la cap, total neconvenabila. "Scaunul" la cap presupune in acest context o minte sanatoasa evident, nu una pestilenta.

Pretentii onorabile,
Sunt unii oameni care ies totusi din rand. De obicei, fie sunt deja personalitati cu niste minti sau talente remarcabile, fie sunt niste neica nimeni, rosi de patima parvenirii spirituale sau materiale, dornici sa iasa in evidenta si sa fie si ei "cineva", punandu-si pe frunte coronita altcuiva. Si in toate cazurile, fara exceptie, acel "cineva" a fost o personalitate caci autoflatarea are nevoie de substanta. Lor li se confera sau de cele mai multe ori isi asuma descendenta spirituala a unor mari personalitati ilustre din panteonul universal.
Daca in cazul lui Dalai Lama sau al lui Karmapa, in care elita spirituala a budistilor tibetani, dupa dezbateri serioase si verificari ale semnelor, le certifca acestora descendenta si le consfintesc reincarnarea, chestiune asupra careia noi nu mai putem avea indoieli si in consecinta percepem realitatea asa cum ne este ea (h)indusa, in cazurile reincarnarilor spectaculoase autoasumate si trambitate prin mass-media, incepem sa ne gandim de doua ori inainte sa acceptam. Desigur ca nu toti procedam astfel, caci unora poate sa le convina din start acceptarea senzationalului, caci cu asta se hranesc si asta le valideaza si le argumenteaza teoriile. E lumea plina de napoleoni si cleopatre care umbla liberi pe strada dar pe de alta parte nici ospiciile nu sunt goale, caci granitele dintre normal, paranormal si patologic sunt extrem de sensibile.
Iata cateva nume care isi cauta sau isi consolideaza celebritatea prin propiile afirmatii sau prin declaratiile "vazatorilor":
- Putin fost Rasputin, sustin spiritualistii
- Sfantul Ioan Botezatorul fost Sfantul Ilie, sustin spiritualisti crestini,
- David Wilcock fost Edgar Cayce, sustine el insusi. Foarte interesante sunt afirmatiile lui Edgar Cayce care l-a mentionat pe Iisus ca reincarnarea succesiva a atlantului Amilius, primul legiuitor de esenta divina al omenirii, a primului om - Adam, a lui Melchisedec si a lui Enoh, bunicul lui Noe,
- generalul american George Patton fost generalul cartaginez Hanibal, fost Iulius Cezar, sustinea el insusi
- Henry Ford fost soldat cazut in batalia de la Gettysburg, sustinea el insusi,
- Sadam Hussein fost regele babilonean Nebakanether, zicea el,
- Michael Jackson credea ca a fost Mozart, dar a fost si presedintele Thomas Jefferson si muzicianul francez Charles Coypeau d'Assoucy, dupa spusele unui spiritualist,
- Sherrie Lea Laird - necunoscuta, este reinacarnarea lui Marilyn Monroe, zice ea si confirmat de specialisti,
- Mehmet Oz care apare frecvent la emisiunile lui Oprah a fost William Miller zice un specialist,
- Larry King tot William Miler a fost dupa acelasi specialist, ca sa vezi!
- Oprah Winfrey a fost scriitoarea Ellen G. Wite,
- Van Jones, un mare si influent militant ecologist american a fost Mahatma Gandhi dupa spusele unui doctor-scriitor, specialist in reincarnari, pe nume Walter Semkiw, care a mai descoperit si ca:
- Barbro Karleen o crestina suedeza a fost Anne Frank, victima a holocaustului ("Jurnalul Annei Frank"- daca va mai amintiti) si ca
- Barak Husain Obama a fost Lyman Trumbull, senator in guvernul lui Abraham Lincoln,
- Semkiw nu s-a uitat nici pe sine caci a declarat ca el a fost John Adams, presedinte al USA.
- cea mai tare insa mi se pare asta: Iisus a fost incarnarea Sfantului Ilie. Pai asta stimati cititori rastoarna toata dogma cu susu-n jos!

Lista-i lunga si nu mai doresc s-o tin langa cu subiectul, chiar daca este picant. Daca va intereseaza tema puteti alerga putin pe net... Face bine. Pe ce credeti ca se bazeaza cei mai multi dintre "specialistii in reincarnari"? Ei bine, aflati ca pe similitudini faciale, de trasaturi de personalitate, de stil de scris sau de limbaj al trupului. Fara comentarii.

Foarte placut este sa afli ca ai fost "cineva" dar cel mai neplacut lucru este sa fii un "cineva" si sa afli ca de fapt ai fost "altcineva". Cum adica"altcineva"-ul sa fie partas la propria ta glorie, ba chiar si mort sa ti-o fure? Hai ca devine traumatizant! Eu nu-mi inchipui cum accepta Obama, cel mai puternic om al lumii astazi, sa-si lase gloria unui pitifelnic de senator fara lauri. Probabil ca nu crede sau si mai rau, nu-i pasa... altfel ar fi iesit cu dezmintiri la rampa si cu scandal in presa.

Pretentii obraznice
"Nu te cunosc! Nu esti fata mea! Fata mea e Maria Magdalena"
"Ieri am inviat"
Daca nu radeam in adolescenta la replicile lui Mos Simion Tulea, acum cred ca scuipam foc si scoteam fum pe nas. Am ramas totusi la parerea ca este mai bine sa scot fum pe nas, asa ca fumez in continuare si daca din cand in cand imi mai sar broaste din gura, nu-i bai! Uite tocmai ma pregatesc sa dau drumul la cateva.
Hai ca Mos Simion avea o scuza, ca era senil, dar sa ajungi sa te declari Mesia, asta intrece in tupeu si obraznicie orice politician roman. Si sa zici ca vine de la vreun politician, de la vreun razboinic tembel al luminii... Nu nene, de la un "spiritualist" roman.

Cristosii si dumnezeii.... !!!
Si buzii! 

Dalai Lama a bagat-o pe maneca! I-a venit jupanul. Chiar daca exegetii budisti sustin ca Buddha, odata ce s-a descatusat din Samsara, nu se mai poate reincarna, iata ca Ram Bahadur Bomjon, un tanar de 20 de ani este adulat si recunoscut de credinciosii budisti ca reincarnarea spiritului lui Buddha Sakyamuni. Acum cinci ani, sub privirile credinciosilor, a jurnalistilor de presa si tv si a oamenilor de stiinta, el a stat in meditatie nemiscat la radacina unui copac, timp de 10 luni, fara sa manance si sa bea.
Messia Iisus Hristos
Lovitura de teatru! V-ati prins? E de doua ori Mesia adica si Mesia si Hristos care inseamna acelasi lucru, Mantuitorul, in doua limbi diferite. Basca doi de "s", ce mai un $$ in toata regula!
Cum a aparut a si facut trei minuni de marketing:
1/ a scris o carte - "autobiografie"- scoate banu! 50 de lei!
2/ si-a facut site: www.messia.ro - fa-i trafic cristosului!
3/ a aparut la DDTV - exact unde trebuia, adica acolo unde se uita fraierii platitori.
Romanasul nost' este clarvazator. A vazut din prima ca banii nu tre' sa stea la fraieri.
Textele sunt cam aceleasi pe care le intalniti pe la toti spiritualistii mai ca sunt sigur ca le stiti pe de rost: iubire, iubire, iubire pana la lesin, ia fa bine si cumpara-mi cartea - scoate banu! Ia fa tu si niste tratamente la mandea - scoate banu! Si daca esti slab de minte te consiliez - scoate banu! Concurenta neloiala in toata regula adusa BOR. Adica ce? Numa ei sa castige de pe urma lu' Cristos?
Sincer? Daca nu s-ar vedea cu ochiul liber ca este lesinat dupa bani, atunci as fi propus sa i se dea din cand in cand computerul, odata cu tratamentul, pe la "noua". Nu mai comentez ca mi se face greata! Comentati voi!

Iisus al Siberiei 

Il cheama Serghei Torop si dupa ce a fost soldat, student neterminat, muncitor in fabrica si militian acum este capul propriei Biserici a Ultimului Testament. Isi zice "Visarion Invataorul" sau "Iisus al Siberiei" si este de fapt agent de circulatie sau mai pompos, politist controlor de trafic. De fapt a fost politist, meserie care i-a dat tupeul de a se autoproclama reincarnarea lui Iisus, caci acum este doar controlorul traficului de cateva mii de persoane care se revarsa in satul Petropavlovka din Krasnoiarsk, oameni, culmea cu educatie care considera ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior. Traiesc si-l venereaza laolalta pe Serghei, in conditii dure, fara alcool, tutun, medicina si carne, oameni din Belarus, Italia, Germania, Bulgaria, Cuba, Lituania. Din Romania nu s-a dus inca nimeni pentru ca avem si noi Cristosul nostru. Pentru romani, Serghei este doar Cristosul mamii lui. Textele despre Apocalipsa iminenta suna cunoscut: toata lumea o mierleste numa' petropavlovkienii nu. In orice caz "face mai multe parale" decat amaratul de Messia romanesc care se strofoaca sa-si vanda cartea pe "anunturi gratuite". Da, dar vedeti voi? Messia al nostru este roman iar romanii sunt daci, deci Iisus nu poate fi decat dac, nu ucrainean asa cum sustin ucraineni si nici pe departe rus.
Mare ti-e gradina Ta Doamne! Oare cati isusi incap in ea? Deocamdata sunt reincarnati 15 pentru ca am mai gasit inca 13 pe Wikipedia. Dar cel mai tare dintre toti a fost Jim Jones, cel care a organizat in 1978 sinuciderea in masa a 918 persoane, in Jonestown, Guyana. El era nici mai mult nici mai putin decat reincarnarea lui Iisus, Akhenaton, Buddha, Lenin si a lui Dumnezeu. Ei, ce vreti mai mult? Oricum s-a intors la Sine si El impreuna cu credinciosii sai. Dumnezeul Jim Jones sa-l odihneasca pe Jim Jones impreuna cu ceilalti jimjonsi si pe victimele Lui! Doamne ajuta!
REQUIESQUAT IN PACE ! 

vineri, 16 aprilie 2010

ROMANIA POLICROMA

SITUATIA ROMANIEI
VIITORUL ROMANIEI
SPERANTA ROMANIEI
ISTORIA, POLITICA, JUSTITIA, NIVELUL DE TRAI SI DE CULTURA AL ROMANIEI
MENTALUL ROMANESC
IMAGINEA DESPRE NOI INSINE SI SENTIMENTUL ROMANESC AL FIINTEI
COERENTA POLITICII EXTERNE A ROMANIEI
DACA AM AMESTECA CULORILE, CAM CE CULOARE SI MAI ALES CE NUANTA CREDETI CA AR PUTEA AVEA SENTIMENTUL NOSTRU PATRIOTIC? PROPUNETI VOI UNA!

miercuri, 14 aprilie 2010

ASTA MI-E CRUCEA !


ASTA MI-E CRUCEA !

Cand veti auzi pe cineva jurandu-se pe cruce, ganditi-va de doua ori inainte sa-l credeti!  Ganditi-va la ce cruce se inchina, din ce este facuta, daca este vorba despre "crucea de fier" sau "crucea de piatra", ce culoare are daca este "crucea rosie", "cucea alb-galbena", crucea neagra, daca o are la gat, in inima, tatuata sau in sange, daca este pozitionata normal sau inversata, daca este hindusa, nazista, egipteana, celta, templiera, malteza, rozicruciana, daca este crucea lui sau "crucea mamii lui!"  Daca nu te dumiresti, intreaba-l. Si daca nu te intereseaza, pune-i cruce! 
Daca frangem  bratele crucii ajungem la zvastica iar de le curbam obtinem simbolul secerei si al ciocanului pe care l-am purtat cu man(dr)ie proletara. :)  Si-apoi daca le indreptam la loc, dupa 50 de ani, cazul nostru, ajungem de unde am plecat: sa ne purtam crucea. Daca intoarcem crucea obtinem simbolul pacii. 
Pax vobiscum!

sâmbătă, 10 aprilie 2010

PUPOIUL RUSESC

PUPOIUL RUSESC SI PUPINCURISMUL TOVARASESC 

Rusii o practica si in ziua de azi. Daca obiceiul se asociaza sau nu cu vodca este mai putin important, cert este ca rusul, daca te considera prieten, chiar se repede sa o faca. Si chiar o face. Asta nu-l va impiedica sa mai treaca inopinant, in vizita cu tancul pe la tine, ca sa fie sigur de prietenia pe care ti-a dovedit-o. Brejnev si Honecker in 1979 au mai intarit putin zidul Berlinului dar se pare ca nu pentru multa vreme. Fotografia a circulat sub forma de poster, am vazut-o pe garduri in 1990 la Budapesta cu titlul: "Dasviadania tavarishci!". Cate pupaturi nu vor fi suportat cu interes sau cu stoicism marii conducatori ai  Romaniei republicane de dupa '49 de la diversi Ursi sovietici numai ei stiu. Noi doar am vazut unele fotografii prin presa vremii. Dictonul romanesc "pupa-l in bot si papa-i tot!" se pare ca a functionat de data aceasta in sens invers. Ceasurile si dintii de aur ale romanilor au plecat primele si s-au raspandit in stepa inainte sa ajungem sa ne pupam cu rusii. Au urmat apoi uraniul, tezaurul, aurul, graul, lemnul, constiinta, care au luat rand pe rand drumul Moscovei, caci dupa pupoaiele rusesti tovarasesti noi doar "ne-am lins pe bot". Intr-o prietenie consfintita  de un pupoi rusesc doar rusul considera ca te-a pupat pe gura, tu insa  stii bine ca de fapt l-ai pupat in cur. Si el stie! La noi pupatul tovarasesc in scopul "fa-te frate cu dracul pana treci puntea" a functionat tot cum a vrut Ursul. Puntea te trimitea fix in comunism! Iar cand Ursul ne-a lasat de izbeliste am reusit printr-o mascarada sa ne intoarcem inapoi la capitalism. Cu 50 de ani inapoi .
Vladimir Putin si Kim Jong II
Cred insa ca pupatul "barbatesc", pe gura, politico-tovarasesc, a prins foarte bine si pe la alti lideri, culmea,   necomunisti. Ian uitati-va cat de pasional era Arafat in materie de politica! Sa fi fost doar atat?
Ceausescu cum o fi suportat prietenia cu Arafat?  Cred ca i-a placut, ca se vedeau destul de des...

Sursa foto: free republic

joi, 8 aprilie 2010

ROMANI PUPACIOSI

Doamne pupa-ti-as urma pasilor tai! 

Am zis si m-am pus bine cu Cel de Sus! Sau cel putin asa mi se pare.

Iata ca putem deschide o fila speciala despre pupat, caci cate conotatii minunate poate avea acest cuvant in mentalul romanilor.... !!!
Prosternarea sa fie ea specifica orientalilor sau radacinile i se duc in preistorie si apare sub diverse forme in toate culturile? Iaca numai un antropolog ne poate lamuri. Specific romanilor insa, cred ca este un anume gen de pupaturi: pupat papucul turcesc, domnesc, mana care poate sa te ucida, tarana patriei, pupat leafa si hataruri, pupat mosteniri, functii, zestre si cam orice care se poate constitui intr-o pleasca. Sintagma "nu mai pupi tu..." cred ca o avem doar noi romanii in exclusivitate.

Pupatul moastelor
Trebuie sa recunosc ca initiativa criticarii pupatului de moaste aiurea-n tramvai ii apartine domnului profesor de istoria religiilor, Octavian Sarbatoare de pe "reteaua literara". Domnia sa a luat atitudine in sensul cercetarii verificarii autenticitatii moastelor oferite cu generozitate la pupat de catre Biserica Ortodoxa Romana. Adica pupam-pupam, dar ce pupam? Personal am descoperit intr-un articol de pe net ca suedezii pupau de zor niste false moaste care nu apartineau sfintei careia i se atribuiau. Stirea pe scurt arata cam asa:

"Conform unui nou studiu efectuat de specialistii Universitatii din Upasala, Suedia, mostrele extrase din craniul Sfintei Bridget si din acela al fiicei sale, Katarina, nu arata nicio legatura de rudenie intre relicvele mamei si fiicei, asa cum ar fi fost normal. Mai mult decat atat, vechimea craniilor nu corespunde deloc cu perioada istorica in care au trait cele doua personaje."

Pupatul oaselor este perceput de crestini ca un gest frumos care duce la mantuire, caci pupatul este direct proportional cu mantuirea. Cine nu pupa sfintele moaste, nu pupa nici mantuire.:) Bataturica si ochisor, nu?. :)Desigur ca actul fizic al pupatului are si o componenta manipulatorie, caci in stiinta manipularii, atingerea se stie, obliga pe cel atins (pupat) sa reactioneaze in favoarea celui care ia initiativa. Captatio benevolentiae.
Credeti ca sfintii au nevoie de actul acesta manifest al smereniei si veneratiei, ca sa puna o vorba buna pentru credinciosi pe langa Cel de Sus? Vanitatea nu este un atribut al lor. Oare cum or fi privit ei in timpul vietii lor eventualitatea ca cineva vreodata le va pupa oasele, ca sa sa intervina mai departe pe langa Cel de Sus? In sine gestul puparii unor resturi de cadavre descompuse nu mi se pare deloc la locul lui. Inclinatia aceasta nenaturala da dovada mai putin de smerenie, cat de o atitudine morbida fata de moarte. Goana dupa moaste a facut ca scheletele sfintilor sa fie dezmembrate cu buna stiinta si imprastiate prin diverse biserici, pe unde cu gandul nu gandesti. Nu m-ar mira ca peste nu multa, vreo coasta sau pubisul  lui Stefan ce Mare si Sfant sa ajunga si pe la Vladivostok, Novosibirsk, Santorini sau pe Valea Timocului, daca interesele Bisericii Ortodoxe o vor cere. Ortodoxia, care este incremenita, osificata in proiect, are o componenta depresiv-obsesiva prin aducerea permanenta in atentia dreptcredinciosilor crestini a mortii, desigur ca parte importanta a accesarii Raiului. Obiceiul pupatului de oase insa nu este un fenomen original ci de import caci l-a preluat din culturile Orientului Apropiat. Ma opresc deocamdata aici.

V-am pupat! 

Va urma -daca va fi cazul:
Sarutul lui Iuda
Pupoiul rusesc
Pupatul mainii 
Pupatul la intanire

marți, 6 aprilie 2010

SLUGA LA DARLOAGA

Va propun un articol de exceptie din 2005 dar perfect actual si care defineste foarte bine atitudinea fata de munca si fata de succes din societatea romaneasca. Desi este un pic prea lung, va garantez ca il veti citi dintr-o suflare. Personal il apreciez foarte tare, caci, fara sa am catusi de putin cunostinta de existenta fenomenului de downshifting, de circa patru ani, cu buna stiinta, mi-am reevaluat  scara de valori si de-atunci actionez diferit. Ii raman recunoscator dragei de Cristianei pentru articol. M-am uitat de curiozitate pe internet si am observat ca a fost foarte bine primit de toata lumea si ca a ramas in continuare in atentie.

Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management 
Autor: Eugen Dumbrava din 23.05.2005 

INTERVIU ACORDAT DE DOAMNA  
AURORA LIICEANU 



Despre noi se spune ca sintem o societate de supravietuire, o societate premoderna, ca avem comportamente de ev mediu, ca la noi violenta este mare, dar are expresii nemoderne sau premoderne. Nu ma refer la cruzime, ci la modul in care operezi sau treci la act. In ceea ce priveste fenomenul de downshifting, nu cred ca a aparut inca la noi. De ce nu cred? Downshifting-ul se refera la etica muncii, la valorile individului si felul in care el isi bugeteaza ca timp viata si la sensul pe care il da vietii in raport cu motivatiile lui, cu aspiratiile lui.
Downshifting-ul s-a nascut din acest refuz al societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu te inregimenta, a deveni sclavul valorilor materiale si de ati consuma toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct de vedere psihologic inteleg ca downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia extrinseca si axarea pe motivatia intrinseca, acel refuz de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.

Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem dupa parerea mea, o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
Eugen Dumbrava: Ce factori credeti ca favorizeaza tranzitia aceasta la ei, de la acele valori centrate pe forma si nu pe continut, la cele de fond? 
 
Aurora Liiceanu: Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbarea a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala. Numarul, cantitatea conteaz? si pretul.
In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc. Aceasta incarcare, acest burnout (combustie interna), sau saritul sigurantelor impinge individul catre o limita psihologica a disponibilitatii individului, a mobilizarii lui.

Societatea noastra este mult mai inegala decit a lor, la noi avem un amestec intre traditionalism si conformism. Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga dup? bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania: "am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste scovergi iradiate de computer si nu m-ar mira sa aflu ca uterul li s-a uscat si ca nu vor mai fi niciodata in stare sa fie mame. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou (in vreme ce ei isi trag in cap cu sortimente de tarie combinate cu beri) bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc". Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?" (prefata la cartea lui Beigbeder, 2004).
In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate". Am citat acest lucru pentru prima parte, pentru ca sint segmente ale populatiei, care sint extraordinar de incompatibile cu alte segmente. Discrepantele in societatea romaneasca, nu numai materiale, ci si de mentalitate sint extraordinare si din aceasta perspectiva noi nu mai vorbim acum de oameni tineri, de oameni in virsta, ci de culturi organizationale. Sint lumi si lumi: fetele de la banci, baietii de la banci, vinzatoarele din mall, fetele din publicitate sau cele din media.
E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sint foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa.

De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen.
Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding-uri, (aflate la noi in plina moda). Toate duc la confiscarea individului pentru profit.
Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motiveaz? individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuildinguri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi.
ED: Totusi acesti oameni, managerii de top, iau niste decizii, de a se intoarce putin la ceva anterior, la un stadiu pe care ei l-au depasit prin formare, prin socializare, prin performanta. 
 
AL: Decizia de intoarcere tine foarte mult de individ, aceste decizii nu sint luate de oamenii medii care sint la baza ierarhiei, le iau persoanele care sint in top, care sint cel mai mult consumati de munca lor si care adopta fara s? constientizeze suficient un comportament similar cu cel al hotului: mai fur o data si dupa aceea ma opresc, dar pina la urma te prinde pentru ca trebuie sa stii cind sa te opresti.
Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala.
Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sint parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, sintem inca morti dupa vitrine.
ED: Da, sintem inca in adolescenta vietii daca ar fi sa ne raportam la ceea ce este in vest. Voiam sa va mai intreb ceva legat de alternativele conceptului de downshifting. Ce altceva mai ofera downshifting-ul, in afara de aceasta orientare catre sine, catre relatii, ce alte variante iti mai ofera, pentru ca o data cu restructurarea valorilor nu vei mai avea aceleasi perceptii vis-a-vis de sentimentul de proprietate? Practic se schimba totul. 
 
AL: Cred ca downshifting-ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sint pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu sintem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme.
Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.
Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Ei uita ca obiectul nu are numai functia de obiect, ci ca el reprezinta un capital de memorie identitara. De aceea isi iau oamenii amintiri cind fac turism, nu isi cumpara obiectul ci isi cumpara semnificantul.
Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca intr-un film sintem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, sintem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adinci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea - a aparea pe sticla - este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa" etc.
Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda - e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu conteaz?. Imaginea este totul.

La aceasta idee a valorilor, ca problema epocii noastre se ajunge prin identitate, sintem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte, ori nici postmodernitatea nu trebuie luata cum este, lucru valabil si pentru modernitate. Revenind la aceasta chestiune vreau sa spun ca avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia �ntre bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.
ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si fenomenul downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman catre aceasta deschidere a vietii?
AL: Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de cineva care va vedea un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca sint de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme patologice ale unei intentiei bune de la inceput. De altfel, in cartea lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te refugiezi pe o insula si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca ai numai natura, ca maninci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si intri intr-un alt tip de nevroza.
ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te paste ruperea totala de lume. 
 
AL: Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa il vezi ca un downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile. Refuz scoala, refuz caldura, refuz apartamentul, acest mit a lui Robinson Crusoe care ne bintuie din cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre rustic. Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Cred ca ne trebuie elemente dintr-un sistem de valori sau dintr-o postura si altele din alta postura pentru ca impreuna sa nu se contrazica si sa nu sfisie individul in profunzimea lui, pentru ca pina la urma sintem convinsi si de beneficiile socialului. Aveam un prieten pe vremuri care avea o casa la tara - ca sa vedeti un downshifting avangardist - si vroia sa se mute complet la tara. Era pictor. Dar era prea tirziu, era deja schimbat de oras, nu avea capacitatea de a recunoaste, sa spuna "nu mai sint in stare"sa-mi schimb stilul de viata... E groaznic sa recunosti ca ai pierdut ceva. Revenea in oras dar din cu totul alte motive, cum ar fi ca il cauta lumea, in orice caz cauza nu era plasata in el, ci in afara lui.
Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in societatea de astazi. La un moment dat se spunea despre femei: te mariti repede, faci repede un copil, il cresti pina la 26, 27, 28 de ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o facultate, esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi de innebunesti si la 34, 35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi se poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa impace si capra si varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si fiind si mai eliberate de maternitate, adopta copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de nimeni. Este o actiune voluntar - monoparentala la aceasta categorie. Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam filozofic, motivul, se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii. Inainte viata se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare.
ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti mai trebuie alti 15 ani sa o explici. 
 
AL: Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista foarte multe formule pe care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de subdiviziuni m-am referit de exemplu la casatorie. Vrei relatii seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet, ai facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii seriale. Ai de ales. Era mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa pre-iei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si trebuie sa alegi ce vrei. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens. Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita sau ca este o datorie sa traiesti. Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau pur si simplu.
ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting-ul nu e de interes, de actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen?

AL:
Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu neg ca oamenii care sint foarte saraci nu isi pun probleme de ce sint in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz sint multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuie sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii. Este o mare diferenta.
Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate care sint avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac?
Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa. Pentru mine este clar ca este un "shift", o schimbare, de la motivatiile extrinseci la cele intrinseci.
ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile downshifting-ului intr-o anumita portiune a vietii lor vor fi capabili sa genereze alte valori pentru societate decit cele la care au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne? Daca da, in ce sens? 
 
AL: Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii, hobby-uri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul placerii si principiul realitatii: exista principiul realitatii, trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar trebuie sa iti ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea satisfactii. Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa faci dupa aceea. Sint foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse umane care se irosesc.
Dar la noi exista acest curent, daca nu ti da bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata de lucrurile bune pe care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu poti sa te retragi din lume.
Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sint alba - neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau acasa. E foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie tocmai pentru ca nu sint relationati sau nu-si gasesc o utilizare. Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel de lucruri, dar sint oameni care care ar putea sa face ceva, dar care prefera sa stea pasivi.
Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viata pina la urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este prematur sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sint oameni care ar putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sint definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia, natura, lectura, informatia, etc, nu exista.

In incheiere as spune ca oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sint importante. Este ca atunci cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.

sâmbătă, 3 aprilie 2010