UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

joi, 24 martie 2011

IN CAUTAREA CUVANTULUI PIERDUT

Grapes 2 Raisins Gifs - Grapes 2 Raisins
see more Gifs
 
Prietenul nostru necunoscut, pentru ca de-acum nu mai este doar al meu, 
Faustinus Faustulus 
lanseaza
un apel catre blogeri:

În căutarea cuvântului pierdut

Domniile voastre sunteţi mai toţi scriitori de blog, unii chiar scriitori de carte, folosiţi limba română şi o răspândiţi ! Aveţi o responsabilitate faţă de limba care vreţi să vă transmită mesajul, să vă oglindească gândurile şi preocupările, într-o manieră expresivă şi diversă.

Vă invit la o clacă pentru curăţenia de primăvară a cuvintelor ascunse prin ungherele limbii române, care se uzează, se usucă şi cad prin vinovată neîntrebuinţare. Să ştergem praful de pe ele, să le lustruim şi să le scoatem la soare!

Să ne străduim fiecare în parte şi toţi laolaltă să scoatem din uitare şi nebăgare în seamă cuvinte frumoase şi rare, cuvintele colorate şi împodobite, cuvinte cu sevă şi aromă, cuvinte fâşneţe sau diafane, cuvinte cu duh şi cheag, chiar dacă au etimologii misterioase sau exotice, care altminteri se vor stinge treptat din viaţă, din vocabular, din dicţionare, din romane şi poezii şi ne vor lăsa cu adevărat şi mai săraci decât suntem.

Încercaţi, de pildă, ironia binevoitoare a cuvintelor care numesc oameni mari la trup. Pronunţaţi-le, umpleţi-vă palatul bucal cu silabele lor, scoateţi-vă limba din plictisul cotidian şi puneţi-o să danseze printre molari şi canini, printre plombe şi paliacuri:  haidamac, hăndralău, malac, huidumă, zdrahon, matahală, găligan, vlăjgan şi coblizan. Nu-i aşa că simţiţi deja plăcerea complice a limbii şi ecoul reconfortant al sunetului ridicându-vi-se până în creştetul capului?

Luaţi o pauză de publicitate pentru a spune o vorba gingaşă şi despre înfăţişarea celor mai mici şi caraghioşi: znamii, pocitanii şi aschimodii.

Dacă încă sunteţi nervoşi şi vreţi să fiţi răi cu anumiţi ipochimeni, plesnindu-i cu termeni depreciativi pentru deficit de caracter, acum e momentul! Cornul abundenţei vă stă la dispoziţie. Plesniţi adunătura de netrebnici folosind toate colţurile gurii, buzele pe dinăuntru şi pe dinafară, alveolele şi strungăreţele: cioflingari, ţafandache, filfizoni, trepăduşi, puşlamale, fofologi, moftangii, mocofani, râtani, momârlani, marţafoi, mangafale, fanfaroni şi alţii de teapa lor. Avem cuvinte să ajungă la toata lumea!

Presupunând că v-aţi calmat şi aţi rămas între amici, daţi glas tandreţii maliţioase pentru pehlivanii, mutălăii, pezevenghii sau zgâtiile cu care vă beţi şpriţul sau ceaiul.

Apropo, despre doamne şi domnişoare vorbiţi întotdeauna  frumos, dar la nevoie, numai la nevoie şi în legitima apărare, scoateţi din rezerva strategică  paceaurele, gaşperiţele şi paţachinele, iar la rigoare vidmele şi harpiile. După care vă cereţi iertare şi puteţi să vă răcoriţi burzuluindu-vă la capsomani, zavragii, hapsâni, zavistnici, şarlatani, pidosnici, panglicari şi filistini.

Atenţie însă, nu vă puneţi cu nerozii, zevzecii, nătângii, nătărăii, tontălăii, năucii şi hăbăucii, că au mintea odihnită !

Dar să nu credeţi că vă sugerez să umblaţi doar la registrul zeflemelei de care limba română pare a dispune cu prisosinţă.

De sunteţi chiar boieri, poftiţi dumneavoastră, arhonda şi evghenie, de ieşiţi de sub apăsarea filipicelor şi urcaţi în empireul sunetelor aristocratice al unor cuvinte care umbla pe tocuri precum aulic, herald, hlamidă, vesperal, sibarit şi celest, de parcă toţi ne-am trage de la Roma şi Atena nu şi din dedesubturile Asiei.

Dar lucrurile bune sunt mai puţine şi aveţi tot dreptul să vă burzuluiţi la scârbavnicii praşcăi, pezevenghi şi codoşi care se ţin numai de matrapazlâcuri şi merchezuri, dând cinstea pe ruşine şi umblând cu fofârlica şi cu alte prefăcătorii, iuşchiuzarlâcuri şi viclene marafeturi.

Doamnelor şi domnilor blogeri, ne apropiem de zona caudală acestei misive şi recunosc că sunteţi îndrituiţi să beşteliţi, după o atât de lungă arguţie, farfaraua care v-a istovit cu bazaconii fastidioase. Ştiu că ar fi trebuit a mai meremetisi argumentele astfel încât să nu pară izmeneli căznite de calamburgiu pidosnic, dar duşmanul binelui e mai binele.

Dar, înainte de a mă acoperi de sudălmi, sorbiţi, rogu-vă frumos, din cişmeaua acestor cuvinte şugubeţe şi sturlubatice cu care v-am năboit, plimbaţi-le oleacă, unul câte unul, prin cerul gurii şi vârful condeiului şi mărturisiţi că zaiafetul de cuvinte a meritat strădania zăbavei.

Pehlivanul care subsemnează merită pârţagul domniilor voastre pentru marghioleala de mai sus, întrucât nu este un fanfaron dugliş şi fluşturatic, ci doar un cicerone cuviincios, poate doar puţin cam zăbăuc, care a sărit pârleazul cu bună intenţie.

Cu plecăciune,

Faustinus



Si-acum va salut si eu:
Dan Ioanitescu

Nine To Five Gif - Nine To Five
see more Gifs

90 de comentarii:

  1. Hehe, excelentă sugestie!
    O să ţin cont de ea.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    curatenie de primavara, zici?!
    Adica sa le scoatem din uz, sau sa le aducem in "uz"?!

    la cat de sturlubatic sunt...
    Va salut, dimpreuna Bunule, Faustinule si, nu in ultimul rand, Blueule freedom!
    S-avem o primavara de pomina.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ... am omis o virgula, dar paca mai conteaza, a fost ascunsa printr-o camara cu patlagele murate si dulceturi rafinate!

    RăspundețiȘtergere
  4. :))))
    Lasă, Andreiule! Iei o virgulă de la mine, că şi aşa eu le folosesc în exces.

    RăspundețiȘtergere
  5. In stilul caracteristic domniei tale ,bunule Dan , ai reusit sa ne readuci in memorie , cuvinte ce merita atentia cuvenita intr-o lume colorata ca a noastra . Multumim pentru curatenia de primavara pe care ne-ai sugerat-o.Sa vedem ...ce-am priceput...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mă bucur că sunt bine primite pârdalnicele cuvinte.

    Andrei Radu: să le punem în uz, adică să le utilizăm, să le uzităm, la nevoie să le uzăm, fără, desigur să le abuzăm (Abusum non tollit usum).

    Simina: matracuca este atât de răutăcioasă, încăt e foarte bună. O băgăm să ţină companie paţachinelor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu știam unde am pierdut toate aceste comori.....iată-le sturlubaticele ,așteptând nătângi mătura și fărașul gurilor amorțite și beștelite de muștruluiala târgului.

    RăspundețiȘtergere
  8. :((
    Si iata-ma cu coada intre picioare. Dupa ce m-am strofocat sa nasc un comentariu mai se Doamne-ajuta m-am trezit cu nemernicul de blogger ca mi l-a sters.

    Asadar:
    Buna dimineata boieri dumneavoastra!
    :)
    Mutumesc preacinstitelor fete ca au onorat cu prezenta festinul bunului nostru confrate Faustinus. Vivat!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  9. erata: a se citi fetze

    Preanobile Fausinus,

    Ipak dau stire domniei tale za lucrul dracului.
    :))
    Pocinogul pe care l-am suferit din partea Goagalului, ca din farfara, secatura, netot, talamb, bolund, zbanghiu, eu n-am sa mi ti-l scot, ca iaca m-am saturat de toanele, hachitele, farafastacurile si ifosele 'mnealui, m-a indemnat zor nevoie, sa iau cu osardie si cu obida, toata truda mea de la-nceput.
    Ma incred in diplomaticeasca-ti fire, ca nu o sa ma certi prea vartos, pentru vorbele-mi nesabuite.

    Iacata ca acum, ma marturisesc domniei tale, boier Faustine, ca tot cautand prin palimpsestul aducerilor aminte al dulcelui grai, pe care bunii nostri daci, traci si varcolaci, pana mai antzartz il agraiau, am mai dat peste niscai cuvinte mai chivernisite, precum: voroave, acareturi, marafeturi, daraveri, mardeiaș, zurbagiu, paraponisit, afanisit, cocartz, trascau, chitrofoneala, belaliu, cilibiu, shantaliu, dezghiocat, zgamboi, s.c.l. (prin scl intelegand mazare, branza, viezure, manz, brazda. Piz.a nu, ca este cuvant neaos slavon, si nici munca_ca este unguresc. Cat despre cioban si caval, nici sa nu mai vorbim, ca sunt turcisme)
    Da' sa vezi ca ale dracului slove nu voiau si pace sa se lase pritocite in idei, caci, cum mai dibuiam prin vreun ungher intunecat al mintii, cate unul, schilav, prizarit si colbuit, vai de mama si de zilele lui, toate celelalte o luau la goana, de-a valma, ca tiganii toamna.

    Pana sa ma dezmeticesc din bezmeticeala, pana sa vaz duhul vorbelor mestesugite ale domniei tale, ma chiteam in biet capul meu, ce sa fac, cum sa dreg, ca zaiafetul literar sa nu se priponeasca in opintirile mele.
    -Vezi duhul?
    -Vaz_duhul, am rostit cu parapon si m-am asternut la scris.

    D-apoi cand ai pomenit domnia ta de coscogeamitea oamenii mari la stat, numa ce mi-am adus aminte de gealati si hojmalai, bieti simbriasi care fura :) tocmiti de micimani si trepadusi, ai de taie frunza la caini catu-i ziulica de lunga, ca sa apere furtisagurile si tihna maharilor si stabilor de la Stat.
    Ca vezi domnia ta, la o adica, bag sama ca toti sunt oameni mari de stat. In capetele 'mnealor.

    Va urma
    (daca va mai urma)

    RăspundețiȘtergere
  10. Nobile Faustinus trebuie sa-ti dau un miel. No ca-i musai!
    Te-am rebotezat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Aferim, sărut mâna, boierule, că ai băgat în seamă lucrarea netrebnicei slugi şi i-ai şi pus sare pe coadă.

    Îmi pare mie, după plăcuta şi cu folos zăbavă a cititului misivei domniei tale, că la Curtea drăgălaşei de limbă română s-au aciuat mai cu osebire cuvinte care să slujească înfăţişării cu precădere a netrebnicilor, nemernicilor şi pungaşilor. Oare de ce? Or fi ei mai mulţi decât oamenii cumsecade?

    Şi încă nu ne-am pus mintea să cercetăm istoria sicofanţilor, pârâcioşilor şi delatorilor la alte curţi. Alaltăieri Fanarul, ieri Kremlinul, azi Casa Albă sau Berlinul! Niciodată nu ne-am ţinut în hăţuri sfadele, vicleşugurile, uneltirile şi clevetelile, ci le-am dat drumul pe la porţile străine, în neruşinare şi nimicnicie.

    Cum spun bătrânii, Efendi, bună ziua ai dat, belea ţi-ai căpătat, dacă-i dai nas lui Ivan el se suie pe divan, îi dai un deget şi el îţi ia toată mâna, aşa că mă voi mai furişa o dată pe uşa din dos în odaia de oaspeţi, să cer adăpost unor orătănii care şi ele latră, măcăne, mormăie,grohăie, cotcodăcesc, miaună, scheaună, gâgâie şi sâsâie la sânul primitor al limbii române.

    RăspundețiȘtergere
  12. Farmecul şi expresivitatea unei limbi se hrănesc şi din expresiile sale idiomatice. O parte dintre aceste expresii sunt populate de o simpatică faună.

    Starea de bine

    Dacă ieşim în curte, ce observăm ? Că îi cam dispreţuim tocmai pe cei care ne sunt de mare folos. Îl ironizăm pe unul că s-a dus bou şi a venit vacă, dar ne convine când folosim pe cineva doar ca vacă bună de muls. În schimb este evident că starea noastră de bine o asociem cu paşnicele animale, spunând despre unul supărat că nu-i sunt toţi boii acasă, iar despre altul enervat că a fost scos din boii lui. Nu e clar că este mai bine să ne ţină companie proprii boi şi să fie cu toţii prezenţi?

    Standarde de coteţ

    Dar suntem nerecunoscători şi cu alte necuvântătoare din curte, considerând lucrurile mai simple la mintea cocoşului, în vreme ce, pe de altă parte, ne-ar place ca în casele cu bărbaţi pe funcţie de soţi să cânte cocoşul. Deşi cocoşii nu abuzează de poziţia lor de deşteptătoare, ci o fac concis şi limpede, îi atribuim lui dubioasele poveşti cu cocoşul roşu. Asociem înfumurarea, infatuarea şi vanitatea cu imaginea curcanului care se umflă în pene, deşi dacă am cerceta mai îndeaproape am constata că el face doar simple exerciţii mai apăsate de inspiraţie-expiraţie, cum am face toţi dacă am trăi afară, la aer curat.

    Altminteri am putea pretinde că încercăm un regim sănătos de viaţă dacă ne-am culca o dată cu găinile şi dacă obrazul nostru nu ar fi atât de gros şi ni s-ar face pielea de găină ca etalon al unei minime sensibilităţi. Alte orătănii ne arată pragul dincolo de care ridicolul depăşeşte limitele, cum se întâmplă când râd şi curcile, şi tot ele ne sugerează că prea multă apăsare şi tristeţe ne strică imaginea, anume când arătăm ca nişte curci plouate.

    RăspundețiȘtergere
  13. Să trăiţi bine!

    Dacă nu prea ne place cum o ducem, e bine să conştientizăm că s-ar putea şi mai rău, respectiv să ducem o viaţă de câine. Mai degrabă ne-am strădui să ne îmbunătăţim condiţia şi ajungem acolo unde ne este locul potrivit, cum ar fi dacă am trăi precum câinele la stână, adică am trăi bine. Unde poate am învăţa şi că nu-i numai un câine scurt de coadă şi nu ne-am mai pripi cu concluziile. Pe de altă parte, de lipsa noastră de interes pentru activităţi productive, când tăiem frunze la câini, nu se fac vinovate bietele patrupede de vreme ce ele nu au pretins niciodată că sunt vegetariene. La fel cum nu e vina distinselor păsări când stricăm orzul pe gâşte, în lipsa unei documentări prealabile asupra preferinţelor lor culinare.

    În fine, înainte de a ieşi din ogradă, pe pisică este preferabil să o lăsam să toarcă acolo unde-i place, pentru că a umbla cu pisica în traistă va fi, pentru cititorul deja avizat al acestor rânduri, dovada că încercăm să păcălim pe cineva.

    Norme prudenţiale

    Pe vremea când lumea nu stătea bloc, întâlnirea cu târâtoare putea avea consecinţe dramatice, cum ar fi să calci şarpele pe coadă, adică să scoţi din sărite un om rău şi nervos, ceea ce este o imprudenţă de neiertat de vreme ce a te afla în gaură de şarpe înseamnă a te situa într-un loc foarte ascuns. Controlaţi-vă emoţiile şi nu săriţi ca muşcaţi de şarpe mai ales dacă vă simţiţi cu musca pe căciulă. În fine, dacă greşeala s-a comis, deliberat sau din neglijenţă, salvarea vine tot de pe acolo: strigaţi ca din gaură de şarpe şi poate o auzi cineva plecat cu musca la arat.

    Ieşind din curte şi îndreptându-vă spre pădurea apropiată, nu uitaţi sfaturile inspirate de greoiul, dar demnul de încredere urs, care într-o existenţă anterioară a fost agent de credite la bancă. Aşa că nu vindeţi pielea ursului din pădure, adică nu contaţi pe un lucru pe care încă nu îl aveţi, şi nu trageţi de nădejde ca ursul de coadă, nutrind speranţe imposibil de realizat.

    Mai bine luaţi taurul de coarne, apucaţi-vă de treabă serioasă şi nu vă lăsaţi tentaţi de ideea de a tocmi vulpea din pădure, adică de oferi la schimb ceva ce nu aveţi în realitate. Ceea ce este aproape de a fi cu borşul la foc şi cu peştele în iaz, adică a vă lauda cu o victorie înainte de a o obţine (cum ar fi, de pildă, înainte de a se fi făcut numărătoarea oficială a voturilor la prezidenţiale).

    RăspundețiȘtergere
  14. Feţele tăcerii

    Apropo de peşte, el nu stă prea rău ca imagine, fiind exponentul tăcerii (despre care ştim că este de aur încă de la egipteni, care o considerau o divinitate) prin sugestia de a tăcea că un peşte, astfel încât să se-audă musca. Tot el este şi un reper al conciziei clasice, cât ai zice peşte, calitate foarte utilă în zilele noastre cu atâţia palavragii şi vorbă –lungă cum e şi subsemnatul. Ceea ce nu este acelaşi lucru cu a tăcea ca porcul în păpuşoi, când poate că mărturia ar fost utilă stabilirii adevărului.

    Dacă v-am supărat tare puteţi să mă faceţi albie de porci, dar în sinea domniilor voastre, nu aici pe blog de faţă cu toată lumea, că doar nu am păzit porcii împreună !

    Ştiu şi eu că nu toate muştele fac miere, şi până la urmă de bunăvoie o să-mi iasă gărgăunii din cap !

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu sunt în căutarea unui drag prieten...pierdut! :))

    Să-ţi fie primăvara minunată, Danule!

    RăspundețiȘtergere
  16. Domnilor, respectele mele!
    :)
    Acest schimb de replici e o încântare pentru cei care vă citesc şi un inedit elogiu adus limbii române. E o demonstraţie de înţelepciune, elocvenţă şi cultură.

    Vă admir şi tac.

    RăspundețiȘtergere
  17. M-a prins uikendu' (na, că am comis-o, pârdalnicu' de mine!! bine-ar fi fost să mă abțin de la neologisme la un asemenea festin cu „produse tradiționale”) țopăind de pe o pagină pe alta. Am găsit potrivit să adăstez aici o vreme,îmbătându-mă cu arome vechi, patinate. Păi cum să nu te răsfeți când atâtea bunătăți de demult îți gâdilă papilele lingvistice?! După amăreala unor „ms”, ”k”, „bn”, „vb”, pe care proaspetele căi de comunicare ni le servește cotidian, toate cele enumerate aici sunt ca o oblojeală pe o bubă tot mereu zgârmată...

    RăspundețiȘtergere
  18. Doamnelor si domnule,

    Sunteti niste minunati.
    Il las pe prietenul Faustinus sa-si desavarseaca menirea de amfitrion si sa va raspunda in glorie! :)
    O saptamana minunata va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  19. Dane, Dane!
    Mare "cicoflender" mai eşti!
    Io vorovesc cum zâci tu, dară nu pe la neamuri ori cu goştii, numa pe pa-biograficul neu!:))
    Mă voi mai ţâpa p'acilea, câte-o leacă, să văz ce-or mai zâce "ciumegii", că sânt destui şi deia...

    RăspundețiȘtergere
  20. Cu plecaciune maritelor voastre fetze !
    Unde sunt Doamne profesorasii sa va vaza cum va stropsiti aicea, sa mai dezlege si ei limbile moderne ?!
    Uite un gen de distractie ce nu costa, decat zambete .

    RăspundețiȘtergere
  21. Draga Mariana,
    Suntem mai multi cicoflenderi sau, dupa cum zicea Piersic, ca uite ne tot invartim dupa el, si-l onoram cu stele, "ciocoflender". Nu stiu ce-nseamna dar suna bine. :)

    Este adevarat ca io mi-s gazdoiul dar autorul articolului este preanobilul Faustinus.:)

    Brandusa,
    Pai daca profesorul ciorditor de magiun de la caminele studentesti, Pruteanu, a dat coltu, acum ca toata profesorimea a scapat de remarcile lui vitriolante, nu se mai inghesuie nimeni sa curete limba romana. Cu exceptia bunului Faustinus, si a noastra fireste. :)

    Nu stiu daca pana la urma este un pacat asa de mare ca am reusit sa eliminam din limba romana turcismele, grecismele si slavonismele, in castigul frantuzismelor aducatoare de relatinizare, dar sincer cred ca regretatul Pruteanu avea dreptate sa se-nfurie, vazand procesul accelerat de alterare al limbii, cu anglicisme.

    Mdeh.... ia, suntem si noi acolo, in coada Europei, un biet popor anglofilofrancofon, care suspinam astazi dupa parfumul si "gloria" epocilor trecute, atunci cand, odata cu ploconelile noastre in fata maimarilor stapanitori slavoni, turci, greci, si unguri, limba noastra moale s-a umplut de scamele vorbele lor.
    :)))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  22. Dane, nu te supăra, nici eu nu ştiu ce înseanmă exact CICOFLENDER, mi-am închipuit că spus de F.P. sună tare fain, deci este cineva ca tine:))
    Şi ca să dreg busuiocul, îţi spun că de azi pe PA-BIOGRAFIC am început să scriu toate cuvintele uitate, am specificat sursa de inspiraţie!:))
    Deja am un comentator!:))

    RăspundețiȘtergere
  23. O idee are valoare mai ales prin informaţia pe care o transmite, nu doar prin forma pe care i-o dă gânditorul, nu?!
    :)
    Turcisme, grecisme etc. - toate fac parte din fondul lexical al acestei limbi şi au fost utilizate destul de frecvent într-o perioadă. Dar dincolo de amănuntele tehnice, mie mi-a plăcut în mod deosebit schimbul vostru de replici. Apreciez ceea ce se află în spatele acestor cuvinte, adică spiritul fiecăruia dintre cei care s-au "jucat" cu ele. Dacă-mi daţi voie, desigur!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Îmi creste inima când văd că vă plac cuvintele neglijate! Speranţele mele că veţi cerceta cuferele şi sipetele neumblate ca să scoateţi la iveală nestemate lexicale s-au împlinit.

    Dane (verset 13.04), nu pot să fiu aşa atent amfitrion ca domnia ta, în primul rând pentru că sunt sfios. În al doilea rând, m-a prins o vreme când mă îndeletnicesc mai mult cu cioplirea limbajului de lemn, urât şi searbăd dar care, prin îndemânatică întrebuinţare, ne-aduce de-ale gurii.

    Acum, că am stat şi am pătruns la cugetările domniilor voastre, mi se pare într-adevăr suspect că, după scurgerea timpului, vorbele foştilor ocupanţi au căpătat aşa nobilă patină şi suav parfum (Dan, verset 17.52, Blue Freedom, verset 17.46 ). Insă mă gândesc la pătlăgelele de care vorbea Andrei Radu (verset 13.00). Păi ne-ar place să mâncăm, la iahnie de fasole cu cârnaţi, pătlăgele verzi? De bună seamă, nu! Aşteptăm ca timpul, sarea şi piperul să le pătrundă şi le facă murături. Abia atunci ne va lăsa gura apă.

    Să ne ţinem de neamuri, vorba lui Snegur, şi să ne păstram regionalismele şi arhaismele. Regionalismele sunt ca varietăţile locale de brânză, iar arhaismele sunt cuvinte păstrate în butoiul cu varză sau în borcanele de compot.

    Probabil că nu ne plac barbarismele de stirpe anglo-saxonă pentru că americanismele sunt arogante şi brutale şi dau jos cuvinte româneşti, să se suie ele în loc. Pe vremea când învăţam baclavaua sau sarmaua de la turci, le înghiţeam pe loc, noi neavând decât poale-n brâu şi alivenci. Avea rost!

    Mai târziu, când ne puneam treningul să alergăm pe imaş, ştiam că vine de la englezescul “training” dar trebuia să o facem pentru că nu avusesem trening, ci abia de despărţeam de iţari. Dar acum am botezat “training” alte folositoare petreceri ale timpului, cum ar fi instrucţia şi pregătirea. De ce mă bagă ăştia iar în “training?.

    Să lăsam, aşadar, urmaşilor noştri şi urmaşilor urmaşilor noştri deliciile cuvântului “implementare”, doamne apără şi păzeşte! Eu nu cred că “implementare” ăsta se mai face om.

    Telefonul mobil, nu i-ar mai muri multe înainte, nu numai că ne găseşte şi-n gaură de şarpe, dar ne mai şi strică gramatica, ortografia şi vocabularul. Are dreptate Bubumaia (verset 14.31.)

    Emoţionat de benevolenţa doamnelor prezente, care sunt creditate, pe lângă multe alte virtuţi, cu meritul de a vorbi mai mult decât posacii şi taciturnii bărbaţi, şi care se arată a fi doritoare să fie exponente nu doar ale sexului, ci şi ale cuvântului frumos, nădăjduiesc să le aduc o surpriză după mult aşteptata zi de repaus duminical.

    RăspundețiȘtergere
  25. Dan,
    savuros text ! O postare de lux, ce mai.
    Mă bate gândul că preacinstitul Faustinus ești chiar tu. Ce s-o mai lungesc, sunt sigur că e așa !

    RăspundețiȘtergere
  26. Aşa este cum spune Şerban, sunt aproape sigură de asta!:))
    L-am mai bănuit de o dublare a personalităţii (nepatologic, doar haios)când se certa cu un anonim!:))
    Hai recunoaşte Dănuţule că te-am prins!

    RăspundețiȘtergere
  27. :))
    Nu, nu!
    Si iar nu!

    Am eu pacatele mele, dar categoric nu sunt eu Faustinus, desi sincer mi-ar placea!
    Si pe mine ma roade curiozitatea ca si pe voi, dar ma multumesc sa vad ca ne este un bun prieten tuturor.

    In orice caz vad ca i-a placut latina, pe cata vreme eu, la latina, am luat primul doi din cariera mea de liceean (licean, liicean? - nu, liicean, nu:))... Si nu m-am mai ridicat niciodata de-acolo, din doiul meu. :))

    RăspundețiȘtergere
  28. Una dintre vorbele înțelepte care îmi plac a rămas de la Iorga:

    “Tăgăduiește ceea ce ai văzut că nu e, nu ceea ce n-ai văzut că este!”

    Este un îndemn foarte bun pentru cercetătorul superficial și o pavază trebuincioasă împotriva lenei investigative. Mă întreb cum se aplică zicerea asta situației în care se afla Dan, suspectat că populează cu propriul său logos carnea unui nou personaj. Circumstanțele sunt agravante, Dan fiind deja suspectat ca recidivist în mediile de specialitate. Nu-i așa?

    Grea treabă, de-a dreptul dilematică, din care nu putem ieși, pentru că nu putem spune că Dan n-ar fi Faustinus, dar nici că ar fi. Iar Dan nu are probe că nu este Faustinus. Ba dimpotrivă, doi martori de bună credință ar putea să jure că el este acela.

    Dan nu se poate descurca singur, chiar dacă a negat explicit bănuiala. “Nemo iudex, nemo testis in propria causa”, cum bine spuneau neamurile lui Faustinus. (Na belea, vorbeați de latină și latina la ușă!) Dar, lasă, că și cu note mici la latină putem traduce, doi de la Dan și cu șase de la mine fac opt: nimeni nu poate fi judecător sau martor în propria cauză. Dan se află în încurcătură, iar dacă totuși Faustinus este, cum susține, alt ipochimen, cu un alt tătic genealogic, pun prinsoare că are buletin fals.

    E ca-n titlul piesei lui Pirandello: “Șase personaje în căutarea unui autor”. Se poate bănui, cu drept temei, că Dan este nu numai Faustinus, dar că a mai făcut și alți copii din flori pe blogurile din dotare. Dan, mărturisiți de față cu toată lumea, al câtelea este ăsta micu’, nou’? Al șaptelea? Vrea Dan să depașească recordul lui Pirandello?

    Demult, pe vremea când domniile voastre vă jucați cu puța-n țărnă (iertați-mă doamnelor, dar în înțelesul celor tocmai convenite, este o expresie pitorească, de la țară, care riscă să se prăpădească dacă nu o folosim din când în când, cu mare jenă, ce-i drept!) sau absolveați primii ani de gradiniță, apăruse o carte de interviuri cu actori (“Actorul în căutarea personajului”, 1981). Radu Beligan, Dumnezeu să-l ție!, spunea acolo una de-a lor:

    “Arta actorului este singura dintre arte în care artistul este și propriul lui instrument”.

    Dane, mărturisiți, ca artiști de Internet ce sunteți, că v-ați folosit de voi înșivă, că sunteți mai mulți, că Faustinus este un simplu instrument de suflat în blog!

    RăspundețiȘtergere
  29. Dat fiind că, bănuiala este mai grea de dus în CÂRCĂ, decât adevărul, eu zic:
    "TESTIS UNUS, TESTIS NULLUS"
    (nu vă spun ce note mi-a dat d-l IOSIFAŞ, doar că am învăţat 100 de proverbe latine, pe de rost, pentru un 10).
    Dan fiind singurul martor că FAUSTINUS nu este Dan, noi fiind doi,spunând că "DAN AR PUTEA FI!"
    Şi ca să fiu puţin "vulpe", închei "în coadă de peşte", prin alt proverb latin: NULLA REGULA SINE EXCETIONE" !

    RăspundețiȘtergere
  30. Hera Mariana:

    1. Adagiile și proverbele latine sunt delicioase. Si eu aș învăța 100 pentru nota 10, doar că, vai!, nimeni nu mi-o mai cere.

    2. Cu privire la procesul de stabilire a identității lui Faustinus, așa este: "Dan este singurul martor că FAUSTINUS nu ar fi Dan". Dar și "Faustinus este singurul martor că Dan nu ar fi Faustinus". Mi-e teamă că avem o singură certitudine și anume că Dan este Dan.

    RăspundețiȘtergere
  31. NOBILE FAUSTINUS, eu te-am căutat şi cam"bate vântul" prin blogul tău!:)
    Aşa că, "dă-ţi arama pe faţă" altfel îndoiala rămâne şi logic:
    Dan e sigur DAN
    Faustinus e sigur FAUSTINUS,
    un ALTER EGO a lui DAN ar putea fi
    un "alter ego" a lui FAUSTINUS;
    tragem linie şi rezovăm problema!

    RăspundețiȘtergere
  32. Eternul feminin

    Mai există o trăsătură a limbii române care este cel puţin rară, dacă nu cumva unică. Prin simpla adăugare a unui „a”, un fel de feminizare, dintr-un substantiv poţi obţine un altul, cu un înţeles cu totul diferit. În primul paragraf de mai jos, sunt patrusprezece astfel de cazuri, gata să se metamorfozeze în paragraful care-l urmează.

    Dedic acest experiment, aşa cum am promis, doamnelor care ne ţin companie pe acest blog.

    I. El, un bărbat fără nici un dram de interes pentru muncă şi chiverniseală, umblând fără rost cât e ziulica de mare, un banc ici, o bârfă colo, ba într-un bar, ba într-un lift, ce mai, un pierde vară! Dimineaţa se scoală cu mare anevoie din pat, iese la gard, cere foc să-şi aprindă o ţigară, ignorând în cel hal arată şi aspectul de cioflingar rupt în fund. Mai târziu rătăceşte pe la Gara de vest, aşteptând un tren din care nu-i coboară nimeni, dând curs la interpelările provincialilor, prizonierul unui mod de a-şi umple timpul, faţă de care nu mai are nici un gen de pretenţii.

    II. Ea, întruchiparea eternului feminin de periferie (poate puţin mai uşuratică decât media cartierului), de o frumuseţe sulemenită, căreia gena generoasă a trupului i-a îngăduit o calificare rapidă la locul de muncă, anume bara de strip-tease, în trena ei găsindu-se întotdeauna indivizi gata să-i facă o desfrânată curte, pe care doar garda de huidume a clubului de noapte îi ţine la distanţă. Drama vieţii ei, singura, era moda, nestatornică şi nesăţioasă, tentaţiile din hala spaţioasă a mall-ului de mahala, foca din pielea căreia îi era, chipurile, confecţionată funda poşetei de fiţă. Cu alte cuvinte, singura ei grijă diurna era cursa capricioasă după cumpărături. Până într-o zi când i s-a pus pata pe arabul holtei de la butica de pantofi de plastic de lângă piaţa de zarzavat, lifta îmbogăţită peste noaptea capitalismului, mândru de vesta cadrilată şi cu un cont plin de vino-ncoace în banca cu pereţi de sticla de vis-à-vis de blocul natal.

    Cine găseşte primul cele patrusprezece cupluri de cuvinte, va primi o mică atenţie, livrabilă la domiciliu.

    RăspundețiȘtergere
  33. DA,
    Ele sunt: gen-gena
    bar-bara
    tren-trena
    gard-garda
    singur-singura
    MOD-MODA
    hal-hala
    foc-foca
    fund-funda
    pat-pata
    lift-lifta
    vest-vesta
    banc-banca
    dram-drama
    Participarea este mai importantă decăt premiul, dacă mă face să "scormonesc prin cutiuţă"!
    PS:
    Dacă tu Faustinus eşti un scriitor, iar premiul este o carte, da îl vreau!:))

    RăspundețiȘtergere
  34. Felicitări, Hera Mariana, răspunsul este exact, cu un retuş mic: nu cuplul „singur-singura” se numără printre cei 14 (este forma de flexiune normală pentru trecerea de la masculin la feminin) ci perechea “curs – cursa”. Dar mica mea atenţie este binemeritată şi constă într-o serie de îmbrăţişări ale altor cuvinte pereche, de data asta într-o formulă mai scurtă, care se doreşte şi mai nostimă.

    Nota: Livrarea se face la domiciliu în sensul că produsul se desface pe calculatorul de acasă, dar se pare că regulamentul de concurs permite şi consumul la birou, cu condiţia execuţiei impecabile, în prealabil, a tuturor sarcinilor de serviciu pe ziua respectivă. Şi, aşa cum se ştie, graţie preocupării guvernului, în ciuda crizei economice, toate locurile de muncă sunt înzestrate cu prealabil.

    RăspundețiȘtergere
  35. Prin urmare, se dedică concurentei Hera Mariana, astăzi 11 aprilie, pentru merite deosebite, constând în perspicacitate şi promptitudine, douăzeci de perechi de cuvinte româneşti care încearcă să se pupe între ele prin intermediul unui a mic.

    1. Daca Noe ar fi fost vânător cu arcul, nu ar mai fi avut cu ce să-şi umple arca.
    2. Turcul îşi purta cu mândrie fesul, iar cadâna îşi arăta fără pudoare fesa.
    3. Cu aşa un trup, răsfătat de rotunjimi armonioase, nu-i de mirare că a ajuns în trupa de balet.
    4. Dumnezeu nu i-a ascultat ruga, aşa că nenorocitul a fost ars pe rug, ca eretic.
    5. Fiind mic de-un cot, s-a străduit şi a reuşit să coboare cota partidului său la un nivel accesibil.
    6. Ţiganul rob, o dată emancipat, punându-şi roba de avocat, întâi pe tac’su l-a acuzat.
    7. Toată vara s-a antrenat la cros, pentru ca iarna să joace cu crosa.
    8. Poliţia l-a identificat pe bascul terorist de la ETA după felul ameninţător în care îşi purta basca.
    9. Specializarea în tuf vulcanic nu i-a ajutat prea mult, fiind tufă-n pungă.
    10. Ţanţos şi ţeapăn, cavalerul, pe un cal alb, oferea doamnelor pe care le întâlnea în cale câte o cală albă.
    11. Cât era ziua de mare, omul bătea stepul prin stepa nesfârşită.
    12. Trebuia să sară murii cetăţii ca să se înfrupte din murele delicioase ale pădurii.
    13. Lucra la un circ de lângă circa de miliţie de circa douăzeci de ani.
    14. Îşi punea la refuz, după bunul plac, la cele mai nepotrivite ore, placa cu muzica de petrecere.
    15. Şi-a luat un bon de ordine şi în aşteptarea rândului a intrat în vorbă cu bona cea nurlie.
    16. Mitul incoruptibilităţii lui a dispărut când a fost prins în flagrant de luare de mită.
    17. Serios şi prob cum era nu a trecut cu succes proba eliminatorie pentru intrarea în conducerea partidului.
    18. În timp ce făcea de cart, marinarul citea cu interes Carta ONU.
    19. Aşa cum la pomul lăudat nu te duci cu un sac, nici la izvorul tămăduirii nu-ţi lua o saca.
    20. Bucătăreasa, cu un coc cochet acoperit de o broboadă de mătase, pregătea coca din care avea să coacă tarta de coacăze.


    Ar mai fi fost una despre un puţ de piatră şi alta despre cura de vişine dar, fiind ora-ntârziată, le lăsăm pe altădată.

    RăspundețiȘtergere
  36. Ai-iai-iai, Zabar, Zabar...!!!
    :)))))))))))))))))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  37. Erată:

    7. Toată vara s-a antrenat la cros, pentru ca iarna să joace hochei cu crosa.

    RăspundețiȘtergere
  38. 15. trup-trupa

    :))
    Auzi nobile Faustine!?
    Dupa maiastria cu care rasucesti cuvintele, dupa calambururile-ti reusite, ai putea fi chiar Serban Tomsa, bunul meu prieten. Dar asta numai tu o stii.
    "O-NUuuu.." ai sa-mi raspunzi. Iar daca acesta-ti va fi raspunsul, am sa te absolv de banuiala (nu a mea, fireste) ca in spatele nick-ului tau se piteste o doamna, si am sa te cred...

    Balul mascat insa a avut intotdeauna hazul sau. Asadar... doamnelor, domnisoarelor si domnilor.... sa continue balul!!! Preadistinse doamne si domnisoare va invit sa dansati cu bunul nostu prieten, nobilul Faustinus Faustulus.
    Damen vals, damen tango!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  39. Preacinstite Dan, bag samă că se măreşte cercul suspecţilor precum cel al revoluţionarilor de la '89!

    A mai căzut un mit: Tertium non datur! Să mai cercetăm, punem noi mâna pe el, ea, eu, ele, noi până la urmă!

    RăspundețiȘtergere
  40. :)), :))
    nici nu ştiu unde am văzut eu SINGUR că nu este în prima parte, graba şi distracţia, scormoneala mi-a produs ceva vedenii.:))
    De fapt cel afişat este al 2-lea coment, primul mi l-a furat previzualizarea!:)
    Şi dacă totuşi TERTIUM DATUR ?

    RăspundețiȘtergere
  41. Era să uit:
    Faustinus, mulţumesc pentru cuvintele bine îmbumbate, mi-au plăcut mai ales cele de la punctul 5, care m-au uns la inimă.
    PS: aluzia cu "lighenul" nu mi se potriveşte, eu sunt pensionară! :))
    Ştiţi bancul:
    "Spală-te în prealabil!
    - Prealabil nu am, da ce în lighean nu e bine?"

    RăspundețiȘtergere
  42. Avem nevoie de un nou Sherlock Holmes, dragă Watson!
    :))
    Părerea mea de detectiv neprofesionist:
    Faustinus:
    -e bărbat;
    -e literat;
    -are certe aptitudini pedagogice;
    -ar putea fi Şerban (mai degrabă decât Dan, deşi n-am argumente pentru această părere)
    -am convingerea că are deja blog, dar sub un alt pseudonim.

    Concluzia mea: îl admir şi îl respect pentru ceea ce reuşeşte în acest spaţiu virtual.
    De asemenea, îi sunt recunoscătoare lui Dan pentru felul remarcabil în care l-a "ademenit" aici şi pentru găzduirea amabilă, prietenoasă şi teribil de tolerantă - cel puţin faţă de unii vizitatori mai vorbăreţi (să nu dau nume, c-o să spuneţi că mă laud!)
    :))

    RăspundețiȘtergere
  43. Licuriciule... :)

    Mariana, sau Serban, nu mai stiu sa zic care a fost primul, a deschis o usa spre ceva.... spre cevaaaa... spre un ceva care ma framanta si pe mine de-o vreme. Da nu sa ma omor. :))
    Faustine, Faustine... Ai intrat in colimator... Tine-te bine dara! :))

    Eu ca si tine Licuriciule, tot barbat zic ca este, asaaa cam de varsta mea - avem un soi de memorie culturala dobandita intr-un context psiho-socio-politic asemanator, ca mai mult ca sigur este un prieten de-al meu, ca a luat note mari in scoala primara si in liceu, ca probabil desi i-ar fi placut teribil de mult sa urmeze "Literele", s-a orientat din motive necunoscute mie catre alt gen de facultate, studiile sale parand mai degraba politico-economice, decat tehnice, nu stiu, ramanand in schimb doar cu hobby-ul scriitoricesc, ca n-are blog si nici interes sa-l aiba - unul dintre motive fiind ca n-are timp sa-l administreze, ca a gasit o gasca aici care ii place foarte tare..... ca... multi de ca...

    As vrea sa pun mana pe el si sa spun "tu esti", da' sa fie al naibii care reuseste sa-l dibuiasca!!! Eu am intrebat vreo trei prieteni si toti au zis: "fugi de-aici, nici vorba!" dar in sinea mea socotesc ca precis unul dintre ei m-a pacalit.

    In orice caz ma bucur ca este si ca se manifesta.
    Sa ne traiesti Faustine...
    Si las'ca pun io mana pa tine! :)))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  44. Blue Freedom 16.07
    Dan 21.57

    Watson către Sherlock Holmes: interesantă grilă de investigaţie şi bun raţionament.

    Faustinus trebuie să fie tare mândru că l-a făcut cineva, în fine, bărbat! De când aştepta el o confirmare a propriilor bănuieli.

    Problema blogului o putem tranşa pe loc.

    Să ne imaginăm că Faustinus este găina şi face ouă pe care le anunţă prin cotcodăcit. Păi de ce nu ar depune ea toate ouăle în propriul cuib şi le-ar aduce în cuibul lui Dan, cu deranjul şi riscurile inerente? În cel mai rău caz, s-ar oua la ea la domiciliu şi ar cotcodăci la Dan, dar nu face asta! Vine, depune câte un ou şi îl lasă la clocit.

    Prin urmare, dacă Faustinus este găină, nu are blog.

    Bun, cei mai cârtitori dintre domniile voastre ar putea să creadă că Faustinus este cuc şi că îşi lasă ouă în cuiburi străine. Se prea poate, dar cucul este atât de comod încât să nu aibă propriul cuib şi chiar să vrea să se ouă acasă nu are unde. În consecinţă, nici dacă este cuc Faustinus nu are blog.

    Putem avea şi o altă certitudine: găină sau cuc, Faustinus a fost el mai întâi nu ouăle sale. Aţi aflat, desigur, că dilema multiseculară “ce-a fost mai întâi, oul sau găina?” a fost tranşata de tradiţionalul “grup de cercetători britanici” care a stabilit prin mijloace ştiinţifice, că găina e mai veche ca oul, întrucât poartă în delicatele sale părţi ruşinoase o proteină inconturnabilă pentru formarea ouălor, ovocledidina OC-17, pentru prieteni Didina.

    Altfel, hai să lăsăm în plata Domnului identitatea civilă a lui Faustinus, care, cum s-a spus, este sfios, şi să nu facem din aceasta o mică Elodia a blogului de faţă. Să ne oprim la concluziile lui Dan din penultimul verset.

    Sigur, tot el, ros de viermişorul neastâmpărului, l-a inclus în cerculeţul de suspecţi şi pe Sorin. Precis Sorin e!

    Dar dacă nici Sorin nu recunoaşte, eu zic să mergem mai departe în căutarea cuvântului pierdut, pentru că după el am plecat, nu după Elodia.

    RăspundețiȘtergere
  45. Faustinus Faustulus - rara avis
    :)))
    (asta pentru ouale Faberge pe care le lasi pe-aici)

    Pierderea cuvantului zici!? Paaiii... pierderea asta a memoriei cuvintelor bag sama ca este un fel de maladie, un alzheimer national. Si mai stim ca boala asta loveste cu preponderenta in varsta a treia.

    Asadar sa recapitulam!

    Noi romanii, suntem o natiune paradoxala, pe de o parte tanara si viguroasa, iar pe de alta parte, tarata de doua maladii grave simultane: imbatranirea (inclusiv cea demografica) precoce si alzheimerul justificat prin pierderea memoriei (inclusiv a identitatii nationale).

    Una peste alta, eu zic ca nu stam chiar asa de rau, atata timp cat inca ne aflam de partea corecta a suprafetei pamantului, adica deasupra lui.

    RăspundețiȘtergere
  46. Preacinstite Faustine, luminata pasare maiastra,
    :)

    Urmandu-ti preainteleapta povata, haide dara sa ne-nturnam, fara a ne codi, indarat la lucrarea noastra, dichisita ea vezi bine, dar si cam cotoioasa altmintrelea.

    Basama ca am ramas cam putini la a-ndruga cele voroave den batrani, plecate pe drumul vesniciei dimpreuna cu ei, la tintirim si ramase vai, sterse prin nefolosire si neaducere aminte, din catastiful vremii.

    Indraznesc preacinstite Faustine, a propune domniei tale, sa lasam dara la o parte pataraniile cu caftangii, gartani, farmazoance si paceaure si sa ne-mputerim in a gasi cele cuviincioase cuvinte, placute urechilor gingase ale coconetului cititoriu de slove alese.

    Ma chitesc si io, aracan de mine, ca poate cu putin noroc om mai isbuti sa gabjim cateva pardalnice de vorbe din cele stramosesti, vrednice de a fi pomenite intr-o adunare atat de aleasa si de simandicoasa.

    RăspundețiȘtergere
  47. Dupa o pauza bine-meritata pe care mi-am administrat-o singurel , spaland putina din cetatea aiasta atat de hartanita ba de unii ba de altii , revin , holbat fiind cu un ochi maro pe Dan si cu unul prazuliu pe Faustelus si introducand stilurile ca pistilurile in propriul computator , cuget ca ele ar fi diferite ; fapt pentru care proclam in al cincizecilea comentariu -de nu mi-o fi luat-o altul inainte - ca Dan si Faustonus nu sunt unul si acelasi . Unul este Cuc si altul Alta Pasare cu ouale la purtator , vezi bine de la o posta ...Numai ca si unul si celalalt , din cand in cand isi trimit sageti lingvistice ce nu pot decat sa ne bucure in peisajul acesta mizerideplorabilicesc in care mai avem o leaca si ne sufocam de nu ne sar supapele de siguranta ...Boieri dumneavoastra , este o incantare sa va vad la lucru . Demult nu am avut o atat de mare bucurie ca aceea pe care mi-ati pricinuit-o citindu-va !Si sper din toata inima sa nu va opriti aici ! Iar cinstitele fete feminine ce tin isonul acestor convorbiri literare , sa fie la fel de dragalase incat s-o faca in continuare cu acelasi farmec numai de dansele stiut !

    RăspundețiȘtergere
  48. DAN! ŞERBAN! SORIN!
    Faustinus care-i fi tu, apoi să ţii minte că eu mi's cam busumflată!
    Dup' ce că te bagăm în samă cu toţii şi io am furghisit, am băgat la bostănel, am dănţuit...:( cam singurică...
    -Şap' ce îi zice tu mare filosof?
    -Nu-i de bine, în post să-ţi poarte sâmbetele oarecine, chiar dacă-i un fiştecine, una ca mine!:))

    RăspundețiȘtergere
  49. Hera Mariana 00.50

    Fără îndoiala că nu se cade să îmi poarte sâmbetele tocmai doamna care a deschis prima uşa în aceasta încăpere unde aţipiseră cuvinte expresive. Dar eu nu din ireverenţă voi fi greşit ce va fi dus la bosumflare, ci pentru că, vorba francezului, „j’ai perdu mon latin” la gândul celor 100 de proverbe latineşti ale domniei tale, faţă cu reacţiunea notelor mele de 6 la latină din primul trimestru la liceu, e drept elevate cu 180 de grade până la urmă, adică ridicate la 9.

    Printre multe altele, îmi impune respect numele domniei tale (de-o fi bun, de-o fi de împrumut!). Este adevărat, cum spuneau strămoşii noştri, AB JOVE PRINCIPIUM, să începem cu Jupiter, dar în lipsa lui, care mai făcea deplasări în interes de serviciu la Danae, Alcmene, Europa şi alte dame bine, Hera rămâne stăpâna casei. Şi ştiu bine cât de intransigentă era Hera cu personaje mai acătării decât de-alde mine.

    Altfel încât mă grăbesc să strig “mea culpa!” şi promit să vin cu un bucheţel de ceva, sâmbăta asta, dacă tot mi-au fost sâmbetele scoase la purtare.

    RăspundețiȘtergere
  50. TULAI DOAMNE!
    Ce-ai mai îmbârligat voroavele aistea,dară bine rumegate, ba pe latină, ba pe franţuză, cu zeităţi...:)
    Hai...că mi-o trecut, că io nu prea stau mânioasă numa pân' zâc omului ce mă doare!
    Cineva mi-a dat lecţii de blogo-hlizeală şi m-am să-l scot din inimioară! :), :))
    EU L-AM PRINS PE FAUSTINUS!
    ŞTIU CINE ESTE, DAR NU VĂ SPUN!

    RăspundețiȘtergere
  51. :)
    TU ESTI!?

    Mariana draga, tu esti Faustinus?
    :)

    Un weekend mare tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  52. :))
    NU! Asta-i prea de tot!:))
    Cum să fiu eu? BUNICUŢA CU LIMBA DE LEMN cum m-a dezmierdat un fiştecine ?
    :))

    RăspundețiȘtergere
  53. Florilegiu de Florii

    Hera, trebuie să oprim emulația asta cu adagiile latinești, în primul rând ca să nu-l supărăm pe Andrei Radu, pe care parcă îl simt batând încruntat darabana pe tastatură, spunându-și în sinea lui: “asta ne mai lipsea, paradă cu citate latinești ciugulite la repezeală din dicționare, de parcă de latină ne arde nouă acum înainte de referendum!”.

    Are dreptate, dar să ne mai îngăduim o dată placerea de a folosi câteva adagii latinești, pentru că totusi, dacă există o certitudine luminoasă în istoria noastră, asta este că limba română este fiica legitimă a latinei. Evident, nu știu nici eu latină, cum probabil cei mai mulți dintre noi nu știu, dar uitați-vă la frumoasa construcție a silabelor, la echilibrul dintre vocale și consoane, la alternanța armonioasă a acestora, la concizia și ritmul propozițiilor. Româna a moștenit și ea ceva și, de aceea, de pildă, permite cele mai frumoase construcții rebusiste dintre toate limbile moderne. Aceia dintre domniile voastre care sunt juriști, nu se poate să nu recunoască cât de multă limpezime pot să aducă în labirintul obscur al legilor și spețelor, principiile de drept roman exprimate în latină, care mai produc și astăzi lumină. Latina are și pentru cei care nu pricep nimic o linie maiestuoasă și impozantă care face să pălească echivalentele. Ceva asemănător diferenței între closet și vespasiană.

    Am promis că vin cu ceva pentru doamna Hera cea posomorâtă în aceasta sâmbată. Și am adus un florilegiu de Florii, alcătuit din câteva memorabile expresii latinești. Ca să dirijez eventualele reproșuri în direcția altuia, am găsit, chiar din întâmplare la îndemână câteva exemple dintr-o carte pe care am început-o de curând: AMOR INTELLECTUALIS, de Ion Vianu. Iată deci o carte cu titlu în latină. Ion Vianu nu este lingvist, ci medic. E drept, este fiul lui Tudor Vianu. Iar cartea, aparținând genului memorialistic, a fost aleasă Cartea Anului 2010 de către România Literară. Nu am terminat-o, dar am fost deja plăcut impresionat de prezența latinismelor.

    Să începem cu titlul, care înseamnă “amor rațional” în opozitie cu “amor natural”. Mai încolo autorul vorbește de PRIMUM MOVENS, prima mișcare, elanul vital, însușirea cu care Dumnezeu a înzestrat natura, pentru ca ea însăși să creeze și să completeze creația divină. Am aflat că pe vechile orologii, exista inscripția OMNES VULNERANT, ULTIMA NECAT, adică “toate (orele) rănesc, ultima ucide”. E greu de exprinat un mai cutremurator MEMENTO MORI. Ințeleg că aceasta era o maximă a lui Tudor Viana alături de o alta, AMOR VETERIS MUNDI, iubirea lumii vechi. Se poate exprima în mai puține cuvinte, o emoție atât de puternică?

    Mă rog, am regăsit și expresii pe care le mai întâlnisem, precum HOMO UNIUS LIBRI, omul unei singure cărți sau SPIRITUS RECTOR, spiritul îndrumător, expresie pe care o știm deja, dar nu de la latină ci de la lecțiile de liceu despre Titu Maiorescu. Mai aflăm de FORMA MENTIS, alcătuirea minții, trăsăturile care definesc o personalitate, o epocă. Vă provoc pe domniile voastre să definiți “forma mentis” a epocii pe care o trăim. PETITIO PRINCIPII, întoarcerea la început, înseamnă o eroare de raționament constând în a considera ca fiind demonstrată o premisă care în realitate nu este demonstrată. Am putea enunța altfel ORBIS SUBLUNARIS, universul sublunar, dar nu va suna atât de misterios ca forma latină. Mă opresc, am abuzat, dar să stiți că Ion Vianu reproduce poeme întregi în latină.

    Vorba ceea, OPTIMUM ALIENA INSANIA FRUI, cel mai bine este să ne folosim de nebunia altuia. A mea, în cazul de față!

    RăspundețiȘtergere
  54. 1-Andrei nu se va supăra...
    2-BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA nu-i în „bostănelul meu fişat”, poate...
    3-Ştiu unde şi ce să caut, dacă nu le-oi folosi bine, eu m-oi face de ruşine!
    3-Faustinus zici: „fă ce zice popa, nu ce face el?!”
    4- Tudor Vianu, a trecut demult...despre fiul său acum am aflat :)
    5-cu sau fără dicţionar:):
    AMORE, MORE, ORE, RE
    PROBATUR AMICITIE !

    RăspundețiȘtergere
  55. @Faustinus,
    14 aprilie 2011, 13:27

    :))))))))

    Dacă Faustinus este într-adevăr bărbat, caz în care presupunerea mea s-ar confirma, atunci vă asigur că n-am niciun merit în această chestiune.
    Elementele pe care s-a bazat această ipoteză-să-i spunem, sunt:
    - cfm. datelor din mitologie, atât Faustinus, cât şi Faustulus au fost bărbaţi;
    - autoreferinţele şi formulările din cadrul discuţiei arată că prietenul Faustinus se identifică lingvistic cu o persoană de genul masculin ;
    - buna credinţă a persoanei care se prezintă sub acest pseudonim, ca prezumţie de nevinovăţie la intenţia de a induce în eroare participanţii la discuţie.
    Aşa cum se ştie, presupunerea e doar o posibilitate care se confirmă/infirmă ulterior, în baza unor dovezi irefutabile.
    Şi mărturisesc că mi-ar plăcea ca presupunerea mea să se confirme fie şi numai pentru faptul că altfel aş începe să mă întreb despre mobilul unei astfel de mistificări, în condiţiile în care pseudonimul singur e suficient ca să protejeze identitatea reală a persoanei.

    Trecând la problema blogului, argumentele m-au încântat şi m-au amuzat peste măsură !
    Fiindcă Faustinus începe demonstraţia cu:
    Să ne imaginăm că Faustinus este găina...
    Ca în final să ajungă la concluzia că:
    Prin urmare, dacă Faustinus este găină, nu are blog.
    Păi, se mai îndoia cineva de asta ???!!
    Având în vedere erorile logice, e imposibil să ne lămurim dacă Faustinus are blog, dar aflăm că prietenii îi spun Didina.
    Moment în care ne întrebăm ce motiv ar avea Didina să valseze cu atâta eleganţă sub masca lui Faustinus, pe blogul lui Dan? Pentru că n-are blog, desigur!!
    :D
    Asta nu rezolvă, însă, nimic. Ba mai mult, aduce în discuţie cu titlu de axiomă, că Faustinus ar fi Sorin, ca apoi să avanseze posibilitatea ca Sorin să nu recunoască. Astfel că „axioma” ajunge să fie condiţionată de sinceritatea lui Sorin. (mărturisesc că mă dor fălcile de râs şi că, indiferent cine e Faustinus, e teribil de amuzant!!!)
    În urma acestui savuros joc (i)logic, am tras concluzia că Elodia trăieşte!
    :)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  56. :))))))
    Faustinus acum râde de noi, cu noi!:))))

    RăspundețiȘtergere
  57. Mulţumesc pentru vorbele dulci, Blue Freedom!

    Logica primei părţi este impecabilă, ca şi capacitatea de a zâmbi, în a doua parte. Astă însuşire nu-i de colea, pentru că noi vrem să ne zâmbim unii altora, doar prin aşezarea cuvintelor şi ideilor în frază. Mare dezavantaj în această epocă a grimaselor şi hăhăielilor ori a comediilor televizate în care ni se semnalează cu maximă precizie momentul în care să cuvine să înţelegem poanta şi să râdem. Aşa că, un zâmbet real provenit din virtual, dacă nu face bine, măcar nu face rău.

    În privinţa identităţii mele, asupra căreia sunt, prin forţa împrejurărilor, cel mai bine informat, nu eu sunt cel care ţină focul aprins. Eu mă simt bine în pielea mea de Faustinus.

    Neastâmpăratul de Dan vrea să-şi cunoască enoriaşii şi să se asigure că-i poate întreba într-o bună zi: “Ce pofteşti, bă musiu?”.

    RăspundețiȘtergere
  58. Cand vad strugurii aceia cum se stafidesc imi vine sa ma uit repede la butelca mea cu vin , sa vad daca neastIMPARATUL Dan nu cumva a facut vreo smecherie si a aranjat o revenire a acelor fructe binecuvantate , cu zeama de pe tarlaua mea optimista . Din ce in ce mai mult stilul lui Faustinus seamana cu cel al gazdei noastre de aici . Nu ?

    RăspundețiȘtergere
  59. Danule, Danule!!!
    :)))))))))))
    Eşti incredibil!
    :))))))))))
    Adevărul este că m-am centrat mai mult pe comentariile postate cu pseudonimul Faustinus şi le-am citit superficial pe celelalte. Deşi ele abundă de indicii.
    :))
    Asta e!

    RăspundețiȘtergere
  60. Eu......!!!!!!!!!!!?
    :)))))))))))))))))))))))))

    El, nu eu! E magistral, ce mai!
    Eu n-am diacritice... nu stiu latina si-apoi pacatele mele, eu mi l-am asumat pe Ptruptrucea si pe Dumnezeu. Da pe Faustica nu pot si pace, pentru ca nu-i al meu. E-al lui. Al lui insusi.

    Stanjenelule, mi-e un drag de el de nu mai pot.. Sau de ea, oricine-o fi sa fie. Joaca "baba oarba", pe dos, adica neconventional... Noi umblam legati la ochi si ne dam cap in cap, iar el/ea vede. Si Ptruptrucea ar adauga ca "pa d-asupra, sa mai si rade" :)))))

    Eu m-am lasat pagubas... desi recunosc cinstit ca ma fascineaza...:)))

    In orice caz, daca este o persoana din apropiere, este una care manuieste diacriticele si limba romana cu maiestrie... Deopotriva.

    Magister Ludi... era personajul principal din "Jocul cu margele de sticla" al lui Herman Hesse. Si i se potriveste.

    Radu, (buna Radule!), a remarcat ca avem stilurile apropiate. Si eu am observat asta, de aceea am zis ca este o persoana dintre acei prieteni - mai mult sau mai putin apropiati - caruia mentalul i s-a (mal)format in aceeasi perioada istorica_cu a mea. Pattern-urile noastre culturale sunt relativ asemanatoare. Si iata ca in felul acesta am gasit un motiv sa ma bucur, caci de multe ori m-am surprins reflectand la ideea ca Faustinus (sa traiesti Faustinus!) actioneaza ca un alter ego. Chestiune pe care am apreciat-o si pentru care ii multumesc public. Si ii raman dator.

    Faustinus Faustulus, bunule prieten, asa cum ar spune bunul meu prieten Andreiradum, exclam: "jos palaria!"

    Adevarul e ca m-am uitat sus dupa ea si nu mai era! :))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  61. Danule, dacă mă păcăleşti iar, o să-ţi spun Pinocchio!! Şi şterg din ipoteză prezumţia aceea de nevinovăţie!
    :)))))))))

    Mărturisesc că felul unic în care îl percep pe Faustinus a avut câteva reeditări pe alte bloguri. L-am simţit pe Silentiumlink, dar mai la începutul blogului, când posta aproape zilnic. S-a mai întâmplat să-l simt la comentarii pe blogul lui Sorin, al Mariei şi al lui Andrei Radu, însă ocazional. Nu-l mai trec pe al tău, fiindcă se subînţelege.
    Mă abţin să spun mai mult de atât, tocmai pentru că pricep din toată tărăşenia că doreşte să-şi păstreze acest incognito.
    Dar, fără îndoială, între mine şi domnia sa este o conexiune interesantă pe care eu nu reuşesec s-o explic la acest moment. Fiindcă percepţia mea e activată de cu totul altceva decât cuvintele sau ideile lui Faustinus.
    Pur şi simplu, îi simt prezenţa şi odată cu asta simt spontan respect şi admiraţie.

    RăspundețiȘtergere
  62. Stanjenelule,
    Saru'mana,
    :)
    Nu, nu te pacalesc. Perioada pacalelior s-a incheiat demult. Si eu ii simt prezenta si-i respect eruditia.

    RăspundețiȘtergere
  63. Ok.
    :)
    Aşadar, să lăsăm identitatea reală a lui Faustinus şi să plecăm în căutarea Elodiei. Poate avem mai mult succes.
    :))))))))

    RăspundețiȘtergere
  64. @una,

    Auzi draga,
    Zii asa mai pe romaneste:

    Foaie verde de n-ai, dai.
    Nu mai da, ca oricum n-ai!

    Ce ti-e si cu femeile-astea!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  65. :)))

    Ca-ntre noi femeile ..

    Nu pierim,
    doar ne transformam :))

    RăspundețiȘtergere
  66. Gata! te cunosc cine esti! Esti Jeana lu Jean frizeru. Care nu e moarta, igzact ca mine, da se transforma, igzact ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  67. Breeee...desexfemininceteocupideElodia, sezi ghinisor pe asta corlata sa ne tragem sufletele ( nemurita tu si transformata eu ) ...
    Ai luat obrazu imbatranit al unei femei cercata...de-o viata .
    Putin respect !Se potrivea Strutocalul.
    Iar eu sunt a lu mama.
    Dumnezeu sa-i dea vartute in viata !
    ( igzact ca tie!)

    RăspundețiȘtergere
  68. Una,
    Numai una,
    :))
    Pe umeri pletele-ti curg rau?
    Mladie ca un spic de grau?
    Ai sortul negru prins in brau?

    Ia zii, copila Mea? Ai?

    RăspundețiȘtergere
  69. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  70. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  71. :(((( Mi s-au tampit tastele )

    DomuZ...
    Daca te luasi de mine , inseamna ca ...eu am rupt corlata si nu Elodia.
    Si-am pierdut toate Cuvintele :(((

    Nu ti-ai gasit Nevasta ?
    Sau ai uitat ca in versetul 1:27, l-ai facut pe om dupa chipul Tau, "barbat si femeie", apoi la versetul 2: 21 ,22 ...ai scos-o pe femeie din coastele omului pe care l-ai facut ...
    DECI...unde-Ti cauti nevasta ?

    Raspuns la intrebarile TALE...
    Ce mi-ai DAT ...AM !!!
    :D

    Cum a ajuns nick-ul meu intre Azazel

    RăspundețiȘtergere
  72. Stimate Faustinus , cate Cuvinte sa gasesc ?
    Vreau doar sa-ti urez un Paste fericit, alaturi de cei dragi !
    Cu admiratie !

    RăspundețiȘtergere
  73. Ca să readuc atenția la subiectul nostru, mă ostenesc să reproduc fragmentul de început din articolul de astăzi , 20 aprilie, al lui ŞTEFAN MITROI din Jurnalul Național intitulat “Doi oameni după care se ţine primăvara”:

    “Între atâţia fanfaroni, lichele, puşlamale, loaze, cozi de topor, pramatii, haimanale, otrepe, marţafoi, micimani, maimuţoi, pumnangii, zarvagii şi zarzavagii se mai iveşte prin biata noastră lume românească şi câte un om pentru care ...”

    Observați cum înșiruie și el mulțimea generoasă de opțiuni disponibile pentru a numi ciocoimea nouă.

    Ori e gând la gând cu bucurie, ori citește blogul lui Dan, ori păcatele mele, el e adevăratul Faustinus!

    Omagiile mele preopinenților care întrețin agreabila hărmălaie de pe acest blog.

    Elodia – ați apărut la țanc, stimată doamnă, ca un Deus ex machina! Dar nu vă faceți griji, știm să păstrăm un secret și nu vă pârâm lui DD.

    Una – așa este, nimeni nu dă ceea ce nu are, în afară de politicieni.

    Nima – mulțumesc pentru urări. Așișderea!

    RăspundețiȘtergere
  74. Halucineeeeeez....!!?

    Tocmai ma uitam la filmul "Maestrul si Margareta" si eram transpus si infrigurat de soarta personajelor... Pai mai oameni buni, eu il cunosc din studentie pe Stefan Mitroi si tot de pe-atunci, din pacate, nu l-am mai vazut. Ba nu, l-am reintalnit cativa ani mai tarziu.

    Asta cu articolul lui SM intrece orice inchipuire. Gata, am plecat! Ma duc dupa Mitroi pe Facebook.

    RăspundețiȘtergere
  75. wow... ce dezmat fu pe aici si io am lipsit!
    ptiuuu drace!

    In fine... tardiv ajuns-am, dar timpuriu va urez:
    SARBATORI FERICITE, Bunule!

    SARBATORI FERICITE, Faustinus

    SARBATORI FERICITE, Mariana

    SARBATORI FERICITE, Elodia

    SARBATORI FERICITE, Una

    SARBATORI FERICITE, Bubumaia

    SARBATORI FERICITE, Blue

    SARBATORI FERICITE, Nima

    SARBATORI FERICITE, ManZeu

    SARBATORI FERICITE, ciborgilor!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  76. Stimate Dan Ioanitescu...

    Din "Maestrul si Margareta "...la balul dat de Woland ma amestec si-acum printe sufletele fara timp ce dau navala-n clipa unei sali (ne)pamantene...

    andreiraduM...

    Multumesc !
    Dumneata mobilizezi , in acest spatiu, resursele afectivului ...
    Incantata !

    SARBATIRI FERICITE !

    RăspundețiȘtergere
  77. După o DEZBATERE FURTUNOASĂ ÎNTR-UN PAHAR CU PRIMĂVARĂ, e momentul să zic:
    SĂRBĂTORI FERICITE DRAGILOR CIOCOFLENDERI SAU NECIOCOFLENDERI!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  78. Sarbatori linistite si fericite, Dan !

    RăspundețiȘtergere
  79. http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/

    SARBATORI PASCALE CU LUMINA IN SUFLET!

    RăspundețiȘtergere
  80. LUMINĂ şi BUCURIE să-ţi fie, Danule drag, cu cei ce-ţi mângâie inima alături!

    De la Iepuraş, un un strop de cântec înalt:

    http://www.youtube.com/watch?v=hzDlLtgt1BI&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  81. Christos a-nviat si adevarat a-nviat!
    Pace si lumina tuturor! :)

    RăspundețiȘtergere
  82. Ce faci Doamne ?
    Ai fi vrut cumva sa pui vreun punct aici ? Adica sa nu mai continuam cu discutia despre artcularile noastre de fiecare zi ? N-ai sa vezi ! :))))
    Adevarat a-nviat ! Gratie tie ! Mai trimite-l pe aici , mai da-ne si noua un semn , ca te uitam de-a binelea ! Si mai iarta-ne ca ne sufocam de-atata iubire !

    RăspundețiȘtergere

parerea mea