IN CAUTAREA CUVANTULUI PIERDUT

see more Gifs

 

Prietenul nostru necunoscut, pentru ca de-acum nu mai este doar al meu, 

Faustinus Faustulus 

lanseaza

un apel catre blogeri:

În căutarea cuvântului pierdut

Domniile voastre sunteţi mai toţi scriitori de blog, unii chiar scriitori de carte, folosiţi limba română şi o răspândiţi ! Aveţi o responsabilitate faţă de limba care vreţi să vă transmită mesajul, să vă oglindească gândurile şi preocupările, într-o manieră expresivă şi diversă.

Vă invit la o clacă pentru curăţenia de primăvară a cuvintelor ascunse prin ungherele limbii române, care se uzează, se usucă şi cad prin vinovată neîntrebuinţare. Să ştergem praful de pe ele, să le lustruim şi să le scoatem la soare!

Să ne străduim fiecare în parte şi toţi laolaltă să scoatem din uitare şi nebăgare în seamă cuvinte frumoase şi rare, cuvintele colorate şi împodobite, cuvinte cu sevă şi aromă, cuvinte fâşneţe sau diafane, cuvinte cu duh şi cheag, chiar dacă au etimologii misterioase sau exotice, care altminteri se vor stinge treptat din viaţă, din vocabular, din dicţionare, din romane şi poezii şi ne vor lăsa cu adevărat şi mai săraci decât suntem.

Încercaţi, de pildă, ironia binevoitoare a cuvintelor care numesc oameni mari la trup. Pronunţaţi-le, umpleţi-vă palatul bucal cu silabele lor, scoateţi-vă limba din plictisul cotidian şi puneţi-o să danseze printre molari şi canini, printre plombe şi paliacuri:  haidamac, hăndralău, malac, huidumă, zdrahon, matahală, găligan, vlăjgan şi coblizan. Nu-i aşa că simţiţi deja plăcerea complice a limbii şi ecoul reconfortant al sunetului ridicându-vi-se până în creştetul capului?

Luaţi o pauză de publicitate pentru a spune o vorba gingaşă şi despre înfăţişarea celor mai mici şi caraghioşi: znamii, pocitanii şi aschimodii.

Dacă încă sunteţi nervoşi şi vreţi să fiţi răi cu anumiţi ipochimeni, plesnindu-i cu termeni depreciativi pentru deficit de caracter, acum e momentul! Cornul abundenţei vă stă la dispoziţie. Plesniţi adunătura de netrebnici folosind toate colţurile gurii, buzele pe dinăuntru şi pe dinafară, alveolele şi strungăreţele: cioflingari, ţafandache, filfizoni, trepăduşi, puşlamale, fofologi, moftangii, mocofani, râtani, momârlani, marţafoi, mangafale, fanfaroni şi alţii de teapa lor. Avem cuvinte să ajungă la toata lumea!

Presupunând că v-aţi calmat şi aţi rămas între amici, daţi glas tandreţii maliţioase pentru pehlivanii, mutălăii, pezevenghii sau zgâtiile cu care vă beţi şpriţul sau ceaiul.

Apropo, despre doamne şi domnişoare vorbiţi întotdeauna  frumos, dar la nevoie, numai la nevoie şi în legitima apărare, scoateţi din rezerva strategică  paceaurele, gaşperiţele şi paţachinele, iar la rigoare vidmele şi harpiile. După care vă cereţi iertare şi puteţi să vă răcoriţi burzuluindu-vă la capsomani, zavragii, hapsâni, zavistnici, şarlatani, pidosnici, panglicari şi filistini.

Atenţie însă, nu vă puneţi cu nerozii, zevzecii, nătângii, nătărăii, tontălăii, năucii şi hăbăucii, că au mintea odihnită !

Dar să nu credeţi că vă sugerez să umblaţi doar la registrul zeflemelei de care limba română pare a dispune cu prisosinţă.

De sunteţi chiar boieri, poftiţi dumneavoastră, arhonda şi evghenie, de ieşiţi de sub apăsarea filipicelor şi urcaţi în empireul sunetelor aristocratice al unor cuvinte care umbla pe tocuri precum aulic, herald, hlamidă, vesperal, sibarit şi celest, de parcă toţi ne-am trage de la Roma şi Atena nu şi din dedesubturile Asiei.

Dar lucrurile bune sunt mai puţine şi aveţi tot dreptul să vă burzuluiţi la scârbavnicii praşcăi, pezevenghi şi codoşi care se ţin numai de matrapazlâcuri şi merchezuri, dând cinstea pe ruşine şi umblând cu fofârlica şi cu alte prefăcătorii, iuşchiuzarlâcuri şi viclene marafeturi.

Doamnelor şi domnilor blogeri, ne apropiem de zona caudală acestei misive şi recunosc că sunteţi îndrituiţi să beşteliţi, după o atât de lungă arguţie, farfaraua care v-a istovit cu bazaconii fastidioase. Ştiu că ar fi trebuit a mai meremetisi argumentele astfel încât să nu pară izmeneli căznite de calamburgiu pidosnic, dar duşmanul binelui e mai binele.

Dar, înainte de a mă acoperi de sudălmi, sorbiţi, rogu-vă frumos, din cişmeaua acestor cuvinte şugubeţe şi sturlubatice cu care v-am năboit, plimbaţi-le oleacă, unul câte unul, prin cerul gurii şi vârful condeiului şi mărturisiţi că zaiafetul de cuvinte a meritat strădania zăbavei.

Pehlivanul care subsemnează merită pârţagul domniilor voastre pentru marghioleala de mai sus, întrucât nu este un fanfaron dugliş şi fluşturatic, ci doar un cicerone cuviincios, poate doar puţin cam zăbăuc, care a sărit pârleazul cu bună intenţie.

Cu plecăciune,

Faustinus

Si-acum va salut si eu:

Dan Ioanitescu

see more Gifs