UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

joi, 19 mai 2011

DUMNEZEUL ROMANESC

Lupta lui Hawking cu Dumnezeu. Românii ţin cu religia

articol integral preluat de pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/razboiul-vietii-de-apoi-romanii-tin-cu-dumnezeu-930692.html

HAWKING VS RELIGIE: O DEZBATERE VECHE, REAPRINSĂ. Personalităţi din spaţiul public românesc comentează cea mai recentă afirmaţie a omului de ştiinţă Stephen Hawking. Acesta a susţinut, recent, că viaţa de apoi e doar "o poveste".
DESTIN
Stephen Hawking, una dintre cele mai strălucite minţi ale omenirii, e ţintuit într- un scaun cu rotile de peste patru decenii
Sursa: REUTERS

Stephen Hawking nu e prima personalitate care încearcă să desprindă din conştiinţa oamenilor imaginea grădinii luxuriante promise dincolo de moarte.
Însă cuvintele unuia dintre cei mai respectaţi oameni de ştiinţă din istorie – rostite prin intermediul tehnologiei speciale care-i transformă gândurile în sunete egale, venite parcă din altă lume – capătă o cu totul altă greutate. "Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric", a declarat Hawking acum câteva zile, pentru "The Guardian".

Cu acea ocazie, astrofizicianul a afirmat că, după ce a trăit cu perspectiva morţii alături în ultimii 49 de ani, nu se mai teme. "Nu mi-e teamă de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte", a spus el.

Într-o lucrare publicată anul trecut, Hawking susţinea că nu este nevoie de un creator pentru a explica existenţa Universului. Cartea a provocat comentarii virulente din partea unor lideri religioşi. Rabinul şef Lord Sacks l-a acuzat chiar de "greşeli elementare de logică".

EVZ a aflat cum au primit noua afirmaţie jurnalistul Cristian Tudor Popescu, antropologul Vintilă Mihăilescu (directorul Muzeului Țăranului Român), teologul Radu Preda (director al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase) şi psihologul Aurora Liiceanu.

În momentul de faţă, românii nu urmează tendinţa europeană şi se declară religioşi, cel puţin în sondaje. Nu mai puţin de  95% dintre români susţin că sunt credincioși, arată un raport din 2010, finanţat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică din România.

CRISTIAN TUDOR POPESCU

"În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor"

EVZ: Cum vedeţi recenta afirmaţie a lui Stephen Hawking, referitoare la inexistenţa vieţii de după moarte?
Cristian Tudor Popescu:
Este declaraţia unui om de ştiinţă. El nu spune: "Dumnezeu nu există", nu spune: "Dumnezeu este opiul popoarelor", în stil marxist. Spune doar atât: nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica lumea. Or asta este o exprimare ştiinţifică, care are un fundament foarte adânc în teorie, în modul de a gândi ştiinţa. E vorba de "Briciul lui Occam": e o idee din Evul Mediu a lui William de Occam, potrivit căreia nu trebuie să multiplicăm ipotezele pentru a explica un fenomen. Adică fiecare "Hai să mai presupunem şi că..." de fiecare dată îţi aduce câte o obiecţie. Acesta e mecanismul pe care vrea să-l reteze "Briciul lui Occam". Acest brici e folosit şi acum de Stephen Hawking acum, când spune că fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu ar fi o ipoteză în plus în acest sistem de explicare a lumii.

Un alt lucru foarte interesant pe care-l susţine Hawking este acela că un set de ecuaţii care să descrie fiecare particulă şi fiecare forţă din Univers ar reprezenta triumful suprem al raţiunii umane, întrucât atunci vom şti cum funcţionează mintea lui Dumnezeu.

Cred că este o exprimare metaforică. Pentru că el spune foarte limpede, din punct de vedere individual şi nu politic, ca să spun aşa. Nu politizează în sens marxist când mai afirmă că Dumnezeu e creat de frica de moarte a oamenilor. Aceea este o exprimare legată de psihosociologie şi nu de politica marxistă. Dar, după ce faci o astfel de afirmaţie, nu mai putem lua în considerare aici o reconciliere cu Dumnezeu în exprimarea: ecuaţiile pentru fiecare particulă ne-ar putea duce în mintea lui Dumnezeu. E vorba de o exprimare clar metaforică.
Prin această exprimare, el neagă încă o dată utilitatea conceptului de Dumnezeu în explicarea lumii pe baze fizice raţionale. Pentru că un astfel de set de ecuaţii este imposibil.

Mai are nevoie omul modern de Dumnezeu? Sunt sondaje care arată scăderea popularităţii credinţei, printre europeni, cel puţin.

Sigur că da. Olanda este campioană absolută.

Şi Cehia. Pare surprinzător: e o ţară care nu urmează tiparul celorlalte state ieşite din comunism.

Da, e interesant. Multe biserici din Europa au fost dezafectate. Numărul creştinilor practicanţi din Europa este în scădere masivă. Dar acest sentiment, acest concept de Dumnezeu va fi înlocuit cu altceva. Pentru că el reprezintă o caracteristică profundă a umanului, care poate fi alăturată instinctului de conservare şi instinctului sexual. Omul are nevoie de o proiecţie, are nevoie de o imagine a lui însuşi strălucitoare, mai mare decât el şi perfectă, aflată în afara lui. Are nevoie de un Dumnezeu. Dar gândiţi-vă că, acum câteva mii de ani, Dumnezeu era un idol de piatră uns cu grăsime de vânat. Şi asta nu-l împiedica pe omul respectiv să-l venereze. În religiile păgâne, aşa cum sunt numite cele de dinainte de instaurarea marilor religii monoteiste, Dumnezeu era un copac, era marele lac, era marea ursoaică.

În perioada Renaşterii, a început un proces de scoatere a Dumnezeului religiilor monoteiste din centrul Universului. Odată cu sistemul heliocentric al lui Copernic şi odată cu reforma în Biserică, odată cu Martin Luther şi cu întreaga gândire artistică, ştiinţifică legată de Renaştere, omul a început să fie Dumnezeu pentru om. Acum se întâmplă ceva: actuala civilizaţie tehnologică scoate omul din centrul Universului şi nu îl pune pe Dumnezeu la loc. Pune la loc ceva, tot un fel de Dumnezeu, dar care nu mai are mare legătură cu omul şi care s-ar putea să arate într-un mod nu foarte plăcut. Poate ne va fi greu să ne gândim la această entitate. Va conţine, după părerea mea, ceva străin fiinţei umane.

"Şi comunismul propunea o viaţă de apoi, numai că ea era situată în viitorul luminos"

Dar de viaţa de apoi – desprinsă sau nu de o astfel de divinitate - mai avem nevoie?

Viaţa de apoi este cel mai uşor de utilizat concept, din punct de vedere politic.

Ca dovadă, este folosit de mai toată lumea, indiferent de religie sau de alte tipuri de apartenenţă.

Apare în toate religiile: moartea nu înseamnă sfârşitul, mai urmează ceva. El face posibile marile iluzii ideologice. De natura religiei, de natura comunismului, a nazismului, de natura capitalismului atotbiruitor, gen Francis Fukuyama – "sfârşitul istoriei", odată cu societatea capitalistă democrat-liberală. Câtă vreme mai pot fi vehiculate astfel de macro-ideologii, va fi nevoie de viaţă de apoi. Şi comunismul propunea o viaţă de apoi, numai că ea era situată în viitorul luminos. Era viaţa de apoi din creştinism. Câtă vreme există astfel de societăţi, care oferă o proiecţie – fie în trecut, fie în viitor, fie pe planeta Marte -, va exista şi această viaţă de apoi. Dar cred că iluzia asta e lovită mereu la temelie de avansul tehnologic. E tot mai limpede că odată cu diseminarea informaţiei, cu progresele biochimiei, ale geneticii, ale medicinei în general, e foarte greu să mai crezi că există această viaţă de apoi. E o deosebire fundamentală între omul de astăzi şi omul de acum o sută şi ceva de ani, care era mult mai izolat informaţional. Omul de astăzi – oricât ar fi de bătut în cap şi de lipsit de vreo veleitate culturală – tot este cufundat într-un ocean informaţional care îl udă. N-are cum să se ferească de treaba asta. Or asta distruge, până şi în capul celui mai uşor de prostit personaj, ideea asta de viaţă de apoi.

Credeţi că fără această răsplată multă aflată în Ceruri am putea să avem calităţile pe care Biserica încearcă să le propovăduiască? Stephen Hawking, de exemplu, susţine că trebuie să căutăm valoarea maximă a fiecărei acţiuni a noastre. Ar putea fi înlocuită această idee a vieţii de apoi cu această teorie formulată de Stephen Hawking? Până la urmă, e mult mai concretă imaginea unei grădini în care să te odihneşti.

Da, e mult mai sugestivă imaginea grădinii Raiului. Vedeţi, că Raiul are şi o componentă de lenevie veşnică. N-am auzit până acum de vreun Rai în care se munceşte. A, am auzit de un Iad în care eşti pus la munci, la cazane. Dar n-am auzit de vreun Rai în care se munceşte efectiv. După cum spunea Mark Twain, pe acolo cânţi melodii de la şcoala de duminică, cânţi la harpă şi te plimbi prin ierburi înalte, nu faci nimic. Eu am fost întotdeauna un spirit raţional, mi-a fost greu să integrez acest concept de Dumnezeu. Sunt fan al raţionalismului, ca să zic aşa. Dacă mai aveam însă vreo umbră cât de mică de îndoială în legătură cu această posibilitate a vieţii de apoi, pentru că şi în mine există această nevoie de Dumnezeu, a fost spulberată odată cu lectura unui interviu cu un om pe care-l admir nespus: Stanislaw Lem, una dintre cele mai mari minţi ale umanităţii. Cu puţin timp înainte de a muri, după ce trecuse printr-o moarte clinică, spunea: "Terminaţi cu prostiile, nu există nimic! Dincolo nu este altceva decât gustul dulceag al morţii".

Dacă mai avem nevoie de viaţa de apoi? Răsplata asta e o escrocherie în fond, este o escrocherie prin care oamenii pot fi controlaţi. Istoria umanităţii, din momentul în care oamenii au început să fie suficient de mulţi, a fost nevoie ca ei să fie controlaţi prin nişte concepte, prin nişte simboluri care să poată guverna colectivităţi. Dificultatea constă în faptul că nu poţi pune un poliţist lângă fiecare cetăţean. Şi atunci trebuie să inventezi nişte concepte prin care să-i ghidezi spre ceea ce doreşti, fără intervenţie fizică. De aici necesitatea de Biserică şi de viaţă de apoi. Eu nu cred în această viaţă de apoi.

Căutarea de care vorbea Hawking presupune deja un efort din partea individului.
În primul rând e abstractă. Exprimarea lui este foarte bună pentru un anumit nivel de gândire. Pentru propagandă este ineficientă. Dacă însă viaţa de apoi se va pulveriza, atunci se va inventa altceva. Şi nu în sensul folosit de Hawking, pentru că acesta e greu, presupune muncă, presupune un efort al fiinţei umane, presupune a nu te lăsa pradă instinctelor, inacţiunii. Până să te ajute Dumnezeu, omul trebuie să lucreze asupra sa, spune el. Să se îmbunătăţească pe sine.

Nu părem să ne îndreptăm spre un asemenea model de individ.

Nu. Pentru că toate modelele de până acum – religioase, politice – oferă o perspectivă comodă. Chiar şi în cele mai crâncene concepte există promisiunea stării finale în care nu mai trebuie să ne spetim: atingem starea aia şi vom fi nişte regi ai Universului cu toţii. Or Hawking ne propune exact contrariul: nu ne rămâne decât să muncim toată viaţa asupra nouă înşine.

Un autocontrol moral, practic.

Da, ceea ce e foarte dificil şi neplăcut. Dacă ne apucăm să le propunem aşa ceva românilor, e jale. Câte procente ia un partid aşa?

Le propunem pensii mai mari şi viaţa de apoi, în cazul acesta.

Bineînţeles. În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună, o viaţă de apoi confort sporit. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor, la români ar fi ţinut.


RADU PREDA

"Un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică"

EVZ: Cum percepeţi afirmaţia lui Stephen Hawking?
Radu Preda:
Face parte dintr-o serie mai lungă de manifestări ale neo-ateismului materialist. Nu e singurul care face o astfel de afirmaţie şi nu e prima dată când Biserica se vede confruntată cu un tip de discurs agresiv. Dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului.

Nu e primul om de ştiinţă care face o astfel de afirmaţie.

Nu e primul şi nici ultimul. Deja pe piaţa de carte şi pe piaţa ideilor, anul Darwin a ocazionat o recrudescenţă a discursului antireligios, argumentat – aşa-zis - ştiinţific. Problema este că un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică. E ca şi cum, ca om de ştiinţă, ai exclude din start o ipoteză. Or ştiinţa adevărată înseamnă că eşti deschis la orice ipoteză, până când faci demonstraţia că acea ipoteză nu se susţine. Cu cât eşti mai om de ştiinţă, ca să zic aşa, cu atât ipoteza existenţei lui Dumnezeu este mai viabilă.

Totuşi, în condiţiile în care Stephen Hawking e o personalitate ultra-cunoscută, credeţi că va prinde mai mult la public declaraţia sa?

Cred că va prinde la fel de mult ca intervenţia aiuritoare a Madonnei în legătură cu minoritatea ţiganilor din România. Faptul că eşti o personalitate nu te face automat şi lider de opinie. Din fericire.   

"Noi nu vedem viaţa de apoi ca pe o destinaţie turistică"

Cum credeţi că ar arăta o lume fără ideea vieţii de apoi?

Vedem acea lume în romanele lui Dostoievski. Avem acea replică genială, în care se arată că dacă Dumnezeu nu există, totul este posibil. Totul, adică Răul. Ipoteza existenţei lui Dumnezeu este fundamentală pentru realitatea existenţei societăţii. Din acest punct de vedere, existenţa lui Dumnezeu este condiţia minimală pentru ca o societate să existe coerent, să nu se topească într-un şir nesfârşit de conflicte şi de contestări reciproce.

Viaţa de apoi ar fi deci mai mult decât o răsplată, aşa cum o privesc unii creştini.

Nu. Teologic vorbind, noi nu vedem viaţa de apoi ca pe o destinaţie turistică în care avem acces doar prin moarte. Viaţa de apoi, sau Împărăţia lui Dumnezeu, ca să vorbim în termeni religioşi, se construieşte de aici. De aceea, ceea ce facem noi în această viaţă nu poate fi lipsit de relevanţă pentru ceea ce este dincolo de această viaţă istorică. Aici, Biserica se arată în toată splendoarea ei. Moartea este cel mai mare eveniment al vieţii, şi de aceea ceea ce este înainte de moarte se răsfrânge asupra a ceea ce este după. Noi avem o întreagă cultură în acest sens: cultul morţilor este legat tocmai de această reciprocitate a lumilor. Noi ne pregătim pentru viaţa de dincolo, iar viaţa de dincolo influenţează viaţa de aici, într-un raport de întrepătrundere. Altminteri, dacă viaţa ar fi ultima oprire a existenţei, toate ar cădea într-un absurd fără margini.  

Vedeţi un pericol în faptul că sondajele arată o scădere a numărului oamenilor care se declară religioşi?

Sunt fenomene conexe celui religios. Nu trebuie să le tratăm nici cu superficialitate, nici să le credităm mai mult decât e cazul. E limpede că există o uzură religioasă, pe care trebuie să o avem în vedere atunci când analizăm portretul vieţii religioase în ansamblu. Însă până la a trage concluzii radicale e un drum lung, trebuie să fim foarte echilibraţi în analiză. Şi în România, care e majoritar religioasă, avem fenomene discutabile din punctul de vedere al educaţiei religioase, al modului în care oamenii îşi asumă credinţa. Şi acum, în ţări, precum Olanda sau Cehia, ţări cu mulţi oameni care nu se declară religioşi, nu ne permitem să spunem că nu există o credinţă. Lucrurile sunt nuanţate, pentru că identitatea religioasă este o valoare în permanentă mişcare şi ţine de vârsta spirituală a fiecăruia. E foarte greu să cuantifici.

VINTILĂ MIHĂILESCU

"Teoria designului inteligent lasă multe punţi de comunicare cu ştiinţa"
EVZ: Credeţi că ideile de "Dumnezeu", "Rai" sau "viaţă de apoi" pot fi "desfiinţate" pe calea ştiinţei, pot fi şterse astfel din conştiinţa oamenilor?
Vintilă Mihăilescu:
Evident că nu, dar modul în care ni le reprezentăm a fost – şi va mai fi – influenţat de cunoaştere în general. Heliocentrismul sau evoluţionismul, de pildă, au fost considerate multă vreme "teocide" şi incompatibile cu religia şi tot ce derivă din aceasta. Astăzi, toată lumea acceptă ca Pământul e rotund şi nu a fost pus de Dumnezeu în centrul Universului, iar Biserica Catolică a recunoscut de mult teoria lui Darwin. Ceea ce nu i-a împiedicat pe credincioşi să creadă într-un Dumnezeu şi să fie convinşi în continuare de existenţa unei forme sau alta de "viaţă de dincolo". La un nivel ceva mai sofisticat, teoria designului inteligent, propovăduită de ceva vreme de către numeroşi teologi, este o schimbare fundamentală de viziune asupra divinităţii "canonice" şi lasă extraordinar de multe punţi de comunicare cu ştiinţa.
 
În cazul în care explicaţiile lui Stephen Hawking despre felul în care s-a format Universul ar fi asimilate, în timp, nu doar de mediul ştiinţific, ci şi de societate, în ce fel ar modifica ele mentalitatea oamenilor?

Întrebat de ziarul "The Guardian" "şi atunci, ce-i de făcut?", Hawking a răspuns: "We should seek the greatest value of our action" (Trebuie să ne străduim să conferim cea mai mare valoare posibilă acţiunilor noastre). Cu ce este un astfel de imperativ moral diferit de preceptele oricărei mari religii.


AURORA LIICEANU

"Splendoarea minţii umane este o faţă a monedei. Cealaltă e fie întunecimea ei, fie limitele ei"

EVZ: Ce aţi spune dacă mediul academic al fizicienilor ar declara că toate misterele existenţei umane au fost rezolvate, că nu mai e nimic inexplicabil din punct de vedere ştiinţific în legătură cu apariţia vieţii, că motivul pentru care existăm a fost descifrat matematic?
Aurora Liiceanu:
Nu cred că misterele se rezolvă şi nu cred că se rezolvă brusc. Dacă ne referim la Hawking, putem să-l adăugăm pe Martin Rees, astrofizician, cosmolog la Cambridge care susţine că "nu noi oamenii vom fi spectatorii decesului solar, peste şase miliarde de ani. Ci creaturile de atunci, la fel de deosebite de noi, pe cât ne deosebim noi de bacterii şi de amibe". Nu cred că misterul poate fi descifrat.

Pot fi şterse ideile de "Dumnezeu", "Rai" sau "viaţă de apoi" din conştiinţa oamenilor?

Cunoscutul psihiatru şi scriitor Irvin Yalom susţine că omul este cablat la frica de moarte, prezentă în hard-ul nostru mental şi datorită acestei frici omul a inventat filosofia şi religia, dar şi o terminologie de poveste.Exploratorii creierului, oricât de atent şi minuţios ar căuta şi cerceta, nu pot depăşi un obstacol care este o idee: nu se poate localiza o "substanţă a eu-lui".Scriitorul Julian Barnes, care a fost obsedat de gândul morţii, de la 15 ani, aproape cotidian, cum spunea el, susţine că nu trebuie să mai rămânem cantonaţi într-o Teorie a Eu-lui, ci în o Teorie a Mănunchiului. Se referă evident la genetică. Şi cum este nemăsurat de lucid, el susţine că "eu" există în sens propriu doar în gramatică.
Cei care sunt atraşi de biologie, de evoluţionism, admiratori ai lui Richard Dawkins, privesc religia ca pe o consolare generalizată, având puterea unei teorii conspiraţioniste. "Religia disperării", a spus Barnes. Şi sigur, îi dau dreptate lui Hawking. Splendoarea minţii umane este o faţă a monedei. Cealaltă este fie întunecimea ei, fie limitele ei. Când s-a sinucis Arthur Koestler a lăsat un bilet în care-şi exprima "speranţe timide într-o viaţă de apoi depersonalizată". Se observă preocupări mari în ultima vreme faţă de eutanasie, ştiinţe oculte, stări înainte de moarte; chiar şi în psihologie s-a dezvoltat o ramură a "psihologiei pierderii", a liberului arbitru şi a destinului uman.

Ce fel de consecinţe credeţi că ar putea genera teoria lui Hawking despre inexistenţa vieţii de apoi? Ar putea fi exploatată politic?

Există o sete de gurucraţie, o sensibilitate crescută care duce la vulnerabilitate, la contagiune socială şi grupuri întregi de oameni se caută între ei pentru a se susţine. În fond suntem construiţi de mediul în care trăim, chiar dacă genetica şi biologia au partea lor de importanţă. Dar nu cred în mari consensuri, pentru că mulţimile generează grupuri cu viziuni diferite, ideologii diferite, preferinţe mentale diferite. Cred că fantasma imortalităţii este un construct mental foarte necesar condiţiei umane de confruntare cu frica de moarte şi relaţia individ-lume.

Cum ar modifica asimilarea acestor explicaţii mentalitatea oamenilor?

La nivel mai global nu cred că paradigmele se schimbă cu uşurinţă. Oamenii nu se schimbă şi cu greu există convertiri mentale. Asimilarea unei paradigme este ceva care are loc după o conştientizare a ceva la nivel general, cum se încearcă astfel cu poluarea, grija pentru planetă, violenţa umană.


CÂTEVA REPREZENTĂRI

Grădina de dincolo de moarte

Majoritatea religiilor conferă Paradisului imaginea unui atemporal loc feeric. Ajung aici cei care trăiesc după codul moral al fiecărei religii. Deşi reprezentarea grafică a Raiului a variat în timp, semnificaţia sa a rămas aceeaşi. Atunci când încă nu era cunoscută adevărata formă a Pământului, iar Lumea Veche ducea campanii de explorare a celorlalte continente, mulţi îşi imaginau Paradisul după întruchiparea luxuriantă a teritoriilor nou-descoperite. În islamism, Paradisul se numeşte "Djanne" (minune), iar în hinduism e numit "Regatul bun". Pentru budişti, Paradisul se cheamă "samsara" (realitate iluzorie) şi constă în suprapunerea a şapte Raiuri. Cei care acumulează o karma pozitivă de-a lungul vieţii pot renaşte într-unul din aceste ceruri.

29 de comentarii:

  1. Bine te am regasit
    Avem aici toata gama de concepte materialiste,pe principiu ca exista cea ce iti atrage atentia.
    Interesant ca nici viziunea filozofico religioasa nu iese din categoria dual-senzorial materialista:)
    Dar e interesant.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Bun regasit, Bunule!
    Te salut, Adrian!

    :)
    Un om contra "trendului", norocul lui ca are stiinta la "brat".
    :)
    Sunt in tabara celor care cred ca "viata de apoi e o poveste".

    As mai spune ca nenea Hawking nu este in lupta cu Dumnezeu, ci cu mentalitatea primitiva.

    In opinia mea, actiunile omului nu ar trebui sa fie conditionate de o anume "rasplata" nici aici, nici pe lumea cealalta.
    Nu-mi trebuie o rasplata imediata sau promisa intr-o "viata viitoare", pentru a incerca sa fiu om.
    Nu-mi trebuie Raiul dincolo, daca aici nu am actionat motivat de constiinta, ci de ceea ce voi primi "dincolo".

    :)
    Doamna Liiceanu spune:
    "Există o sete de gurucraţie, o sensibilitate crescută care duce la vulnerabilitate, la contagiune socială şi grupuri întregi de oameni se caută între ei pentru a se susţine.
    În fond suntem construiţi de mediul în care trăim, chiar dacă genetica şi biologia au partea lor de importanţă. Dar nu cred în mari consensuri, pentru că mulţimile generează grupuri cu viziuni diferite, ideologii diferite, preferinţe mentale diferite."

    Gandesc ca mare dreptate are.

    Si CTPopescu spune ceva foarte interesant:
    "Acum se întâmplă ceva: actuala civilizaţie tehnologică scoate omul din centrul Universului şi nu îl pune pe Dumnezeu la loc.
    Pune la loc ceva, tot un fel de Dumnezeu, dar care nu mai are mare legătură cu omul şi care s-ar putea să arate într-un mod nu foarte plăcut. Poate ne va fi greu să ne gândim la această entitate. Va conţine, după părerea mea, ceva străin fiinţei umane.


    Despre nenea Radu a trebuit sa ma interesez, nu stiam cine este si cu ce se ocupa, desi banuiam in urma lecturarii opiniei sale.

    E penibil faptul ca un om al mileniului III, scolit substantial sa gandeasca ca, in lipsa lui Dumnezeu, raul va predomina.

    "Avem acea replică genială, în care se arată că dacă Dumnezeu nu există, totul este posibil. Totul, adică Răul.
    Ipoteza existenţei lui Dumnezeu este fundamentală pentru realitatea existenţei societăţii. Din acest punct de vedere, existenţa lui Dumnezeu este condiţia minimală pentru ca o societate să existe coerent, să nu se topească într-un şir nesfârşit de conflicte şi de contestări reciproce. "

    a omis faptul ca tocmai adjudecarea lui Dumnezeu a dus societatea umana in conflicte si maceluri.

    In general, oamenii de stiinta separa cele doua lucruri: din stiinta isi fac un scop, iar din religie isi oranduiesc reperele morale.
    Cei mai habotnici, isi fac din stiinta "o religie"!
    :)
    Nu am inteles niciodata de ce Religia a luat locul Moralei, Eticii... avand in vedere ca au fost capete luminate care au vorbit despre morala, au scos coduri pe baza carora oamenii sa-si conduca atat existenta individuala cat si in cadrul societatii...

    RăspundețiȘtergere
  3. fuga din fata lui Dumnezeu e doar fuga din fata ta.
    E clar ca in sñr Hawking creatia e ca si moarta. In trupul ala mai e vie doar farama de divinitate ,adica acea farama care ne permite sa fim asemeni LUI adica creatori. Daca ar fi fost o meduza paralizata ar fi fost uscat de soare de mult...
    Problema care ai expus-o Dle. Dan poate naste dispute si dezbateri si secte si tot felul de guru pentru inca doua milenii si ceva de azi inainte.
    Cel dintai,Creatorul, care a inteles ce este si de ce exista si ce menire are a existat,exista si va exista. Nu e obligatoriu sa fi creat El Raiul si Iadul dar a fost obligatoriu sa ne dea o masura de a cantari binele si raul.
    Stiintific vorbind suntem o adunatura de celule fara moarte. Poate ca raiul inseamna scaparea de teama mortii,adica ai murit si altceva nu poate sa se mai intample. Iti continui existebta divizat intr-o milionime de celule independente...:)

    Gandeste tu Andreiule cum ai sa te simtii cum vei percepe noua existenta? Cate o celula in fiecare colt al dorintelor nascute in Trupuñ cel mare,imprastiat peste tot unde ti-ai dorit pe pamant si in univers...Poate in asta consta esenta continuiei noastre transformarii...sa fim constienti de Dumnezeu devenind Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  4. :)
    Sorin, te salut cu bucurie!
    Rar si scump la vedere mai esti.

    ... pana la a-mi imagina cum e sa fiu "dincolo", ma straduiesc sa FIU aici, acum!
    Pana la a avea pretentia ca sunt parte din Dumnezeu, ma chinui sa ma-nalt pe verticala care mi-a dat-o si sa ma numesc cu mandrie OM cand ma privesc in oglinda.

    Masura nu ne-a dat-o el, ne-am imaginat-o noi si ne-am imaginat-o tare prost, dovada insasi existenta noastra.
    Astfel a fost invatat omul sa faca si cate un bine... gandind ca va strange "bile albe" pentru zilele de dupa.
    Astfel a fost pervetit binele si infrumusetat raul, functie de bogatia imaginatiei fiecaruia care s-a crezut "luminat".
    Puteam construi o lume frumoasa si fara promisiunea unei vieti vesnice.
    Dumnezeu, ma repet, ne-a dat tot ce ne-a trebuit pentru a iesi din jungla, insa noi ne-am incapatanat si am adus jungla in mijlocul nostru...

    RăspundețiȘtergere
  5. Andrei. Egal cine a gandit cele zece porunci...Cel care le-a daruit omenirii sa se ghideze dupa ele a stiut cat de periculos e animalul din Om.
    Nu am sa-l parafrazez pe Einstein cu razboiul lui cu pietre dar ideea e ca... omul neingradit de legi ar devenii cel mai rapace rapitor...Si gandeste ca el poate vana si in aer si in apa si pe uscat.

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    Sorin, buna de dimineata!
    ...nu este egal, nu este deloc egal, in opinia mea.
    Inaintea celor 10 porunci au fost alte "porunci", coduri extrem de interesante dupa care sa functioneze omul.
    Insa nu au avut puterea sa razbata pentru ca nu erau mistice.
    Daca baietii destepti cu cele 10 porunci nu-l adjudecau pe Dumnezeu, nu inchideau poruncile intr-o constructie subreda si mizera, azi, poate, aveam un alt destin (ca specie).
    Nu pornesti sa educi un om cu bombonele, cu promisiuni, cu conditionari.
    Pana la samanta divina, omul trebuie sa constientizeze ca e OM!

    RăspundețiȘtergere
  7. 'Neaţaaa, dragilor dragi! :)

    Cu mai bine de un secol înaintea lui Hawking, Friedrich Nietzsche aducea lumii gânditoare o veste la fel de bulversantă: „Dumnezeu a murit.”

    Imediat ce au auzit una ca asta, întocmai ca astăzi în cazul lui Hawking, mulţi s-au şi înghesuit să-l "mitralieze” pe „blasfemiator”, pe „Antichrist”.
    Desigur, nici unul neluându-şi răgazul necesar să tragă, mai întâi, aer adânc în piept şi să înţeleagă ce a vrut el să transmită, de fapt, oamenilor.

    Amintesc despre acest lucru pentru că eu sunt una dintre cei care au aderat la ideea lui Nietzsche, care zice cam aşa:

    Ar fi foarte productiv pentru evoluţia spirituală a omului dacă el ar considera că „Dumnezeu a murit” şi că deci tot ceea ce gândeşte, spune şi face va fi pus în slujba propriei vieţi pe pământ.
    Ceea ce ar însemna ca el SĂ FIE în fiecare clipă mai mult, mai bun, mai înalt decât în clipa anterioară chiar aşa - FĂRĂ „idoli”, FĂRĂ repere exterioare, FĂRĂ nesfârşite şi sterile căutări de explicaţii şi "cunoaşteri" absconse, FĂRĂ speranţa ajutorului prompt şi a iertării necondiţionate de Sus!

    Este vorba aşadar de o devenire, de o autodepăşire continuă, de o permanentă vigilenţă a gândului şi pasului următor pe care el, omul, îl are de făcut.
    Iar această grijă şi atenţie permanentă pentru el şi lumea lui, în ABSENŢA lui Dumnezeu ca reper, ar fi , de fapt, cea mai înaltă dovadă a PREZENŢEI Sale…lucrătoare în lume!
    [Opinie formulată, în alte cuvinte, ce-i drept, chiar mai înainte de către Andrei – gânditorul nostru „esenţial”:) ]

    Părerea mea este că Hawking a reiterat în lumea ştiinţei chiar această veche idee. Cu conceptele care îi stăteau LUI la îndemână, bineînţeles, şi adresându-se unui anumit public.

    Păcat că din pricina ACESTEI idei s-a pomenit, bietul de el, chiar cu părăsirea de către nevastă!
    Cred că doar atât a făcut „rău”, fiindcă în rest universul va funcţiona în continuare după legile sale imuabile.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    Buna de dimineatza,spre amiaza, alessia!
    :))
    Da... dar e dificil!
    Omul nu suporta ideea ca este supus efemeritatii. Vrea cu orice chip sa dainuie vesnic "si de'a pururi"!
    :)
    Fie in ce forma ar fi, numai sa fie!
    Basca ca-si doreste sa fie "cineva" si un "ceva" important.
    Si daca nu reuseste sa fie aici, pe pamant, spera ca va fi "dincolo".

    In urma invataturii "spiritualiste", omul a invatat sa ridice pretentii (si sa formeze "gasti").

    Fac un bine, astept sa mi se intoarca si aici, si "dincolo" daca se poate!
    Intind o "mana", astept "multumescul" inerent, altfel ma botosez si spun ca acela nu este recunoascator... adica astept o "rasplata" imediata.

    Ma "apuc" sa "iubesc" aproapele sau pe cel de sex opus, astept sa mi se intoarca acea "iubire", tot in forma pe care o manifest eu, daca vine si cu un surplus... si mai bine.
    Fapta buna - recompensa!
    Daca nu aici, cu certitudine "dincolo".

    Ori fac "binele" pentru ca asa consider eu ca e corect sa fac; ori mai bine nu-l mai fac.
    Ori iubesc pentru ca asa simt eu, pentru ca am "preaplin" si dau pe dinafara, ori stau in banca mea, sa nu ajung sa le scot pe nas celor carora le-am daruit iubirea mea cu "m-am sacrificat", cu "am suferit", cu "am investit" etc.
    Adica trocul: ti-am dat/imi dai!
    Daca nu... e de jale!

    Nenea Hawking a spus "ca fiecare dintre noi sa isi implineasca potentialul pe Pamanat folosindu-ne viata cum trebuie."
    "Ar trebui sa incercam sa gasim cea mai mare valoare pentru actiunile noastre"..
    Nu a folosit invective la adresa religiilor, nu a atacat mizer cum de pilda face nenea Corutzu (cu echipa lui de invingatori).
    Are decenta si bun simt.
    Si, de-ar fi sa fim sinceri pana-n strafunduri, am recunoaste ca stim un lucru:
    fiecare om are un Dumnezeu al lui personal, dupa chipul si asemanarea lui (adica dupa mintea omului respectiv).

    RăspundețiȘtergere
  9. Aşa este, Andrei! Ca şi credinţa în Dumnezeu, şi iubirea de „aproapele” (ori de FOARTE aproapele:)) îşi dezvăluie fără greş limitele sale…negustoreşti :)
    Dar ne place tare mult să credem că şi una şi cealaltă sunt fără de limite în noi. Iar cum greu se poate respinge sau demonstra vreuna dintre cele două, este îngăduit să…credem că ele există şi…gata, ce să mai cercetăm?! :)

    Proba contrarie urzică însă taareee rău vulnerabilităţile sufleteşti, bunele păreri despre noi înşine. E suficientă o reducere cu 1% a preţului la…bormaşini, de pildă, ca "aproapele" să se transforme într-un flecuşteţ călcat în picioare dimpreună cu ţărâna…din care a ieşit. E suficient să ceri o simplă informaţie suplimentară, o explicitare cât de cât raţională unei „fiinţe evoluate, spirituale”, că te şi pomeneşti cu uşa trântită-n nas şi cu un hârdău cu supărări în creştet. Despre ce ne facem unul altuia chiar în propriile case, copiii părinţilor şi invers, soţii soţiilor şi invers, oamenii animalelor şi…invers :), mai bine să nu mai vorbim, nu-i aşa?
    Sau dacă vorbim, să ŞTIM că EXISTĂ un Dumnezeu care ne iartă TOT, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna dimineata dragi prieteni,

    Inainte de a comenta trebuie mai intai sa va spun ca imi sunteti tare dragi si ca va iubesc si... mai mult decat atat, ca va respect si va apreciez opiniile, ceea ce desigur ca ma astept sa faceti si voi.
    :))

    Am vazut videoclipul cu Hawkins si am citit articolul continand comentariile celor patru eminente cenusii, si iaca ma gandesc cat de semeata si sigura pe sine este mintea omeneasca, de parca omenirea a ar fi ajuns de-acum la apogeul cunoasterii sale, si de-acum OMUL STIE TOT, POATE TOT, iar mintea dumisale este singura din Univers neproducatoare si neconsumatoare de iluzii.

    In opinia mea, socotesc ca este poate cam pripit sa emitem pareri apodictice si sa despartim apele prin judecati in alb si negru.

    Ceea ce domnul Hawkins a evitat sa spuna si mi-ar fi placut sa aud din gura calculatorului domniei sale, ca astrofizician hipercelebru ce se afla, este binecunoscutul aforism de bun simt al lui Socrate:

    "STIU CA NU STIU NIMIC"

    Dincolo de parerile particulare, dar avizate desigur ale unui inginer scriitor de SF si politolog de ocazie, al unui psihosociolog amestecat cu antropolog, al unui psiholog si al unui teolog, mi-ar fi placut sa cunosc si parerea avizata a unor biologi, geneticieni, medici, biochimisti... etc.

    Pana ce noi nu vom fi in stare sa raspundem clar si cu probe celor trei intrebari fundamentale pe care si le pune omul inca de cand a facut ochi asupra "realitatii" adica "CINE SUNTEM?", "DE UNDE VENIM?" si "INCOTRO NE INDREPTAM?"
    si pana nu vom fi capabili sa ne substituim Divinului in asa fel incat sa-l maturam din constiinta noastra si sa probam (experimental ar fi de preferat) APARITIA MATERIEI si a VIETII din NIMIC, ei bine, pana atunci, argumentatia materialista asupra non existentei lui Dumnezeu ramane deocamdata in pragul de TRANCA-FLEANCA MERE ACRE.

    Din nevoia de echilibru trebuie sa recunosc ca si argumentatia teologica bazata pe CREDINTA si pe niste scriituri sfinte dar cam dubitabile, venita in sprijinul existentei CERTE a lui Dumnezeu se afla cam tot pe-acolo... iar apologetii unei certitudini interioare ar trebui sa mai faca din cand in cand un dus cu acelasi dicton al lui Socrate, desigur daca credinta le-o permite
    :)))

    Nu sunt agnostic, nici nihilist si nici macar sceptic. Incerc pe cat imi sta in putere, sa nu fiu nici un zaltat de optimist, nici o muratura de pesimist, ci un parlit de realist.

    Precis am mai spus-o cu vreo ocazie, dar nu mai stiu sa zic acum in ce context, ca singura solutie de iesire din paradigmele noastre perpetue (si mereu altele :)) este sa ne reflectam "certitudinile" asupra "realitatii vazute sau nevazute" in niscai minti nonumane, de preferinta extraterestre. Din punctul acesta de vedere, dincolo de frica naturala ca o sa ni se fure calul dupa ce in prealabil vom fi fost exterminati :)), vom avea totusi, in situatia in care ei nu se vor uita la mintile noastre ca la ale unor rame, sa probam si noi, bietii, ca ceea ce cunoastem despre Univers si despre Dumnezeu este real sau vai, umbre pe paravane chinezesti. Sa-i asteptam asadar pe extraterestrii ca sa ne confirme adevarurile stiintifice, caci cu intraterestrii eu personal m-am lamurit:)), iar in materie de cunoasteri revelate noua, de catre fiinte celeste, de lumina, de intuneric sau de clarobscur, sa nu mai impopistram mintile altora cu channelinguri trase de par. NA!

    Afirmatia cu fiintele eminamente spirituale, energetice, ingeri, draci, varcolaci.. sau cum va place sa le numiti, nu ma impiedica totusi sa le exclud din ecuatia "realitatii cognoscibile", ca inexistente.

    RăspundețiȘtergere
  11. :(
    Bunule, m-a intristat "prefata" la care ai recurs, din considerentul evident de a nu se supara nimeni pe opinia celuilalt/celorlalti.

    Nenea cu calculatorul nu putea sa spuna precum Socrate "stiu ca nu stiu nimic", pentru ca nu e de profesie filozof, e om de stiinta.
    Daca Galileo (il dau pe el exemplu, ca e arhicunoscut) ar fi spus in loc de "e pur si muove", "stiu ca nu stiu nimic"... bajbaiam si acum in povestea pe care ne-o implementase mintile cenusii ale misticismului.

    In aceiasi lungime de unda putem spune: pana cand nu se dovedeste existenta lui Dumnezeu, religia recurge la aceiasi "TRANCA-FLEANCA mere acre"
    :)
    Iar Dumnezeu are tot atatea forme si valente cate creierase il pot plasmui.

    Dar nu despre non existenta lui Dumnezeu ar trebui sa facem vorbire, acesta tine de interiorul fiecaruia, omul cu "calculatorul" ne determina sa gandim si sa vorbim despre OM si despre actiunile sale care nu ar trebui sa depinda de ce il asteapta "dincolo"!
    Actiunea omului sa nu fie conditionata de existenta sau non existenta lui Dumnezeu.

    Mie acest subiect imi pare un punct de plecare, nu existena sau non existenta lui Dumnezeu!

    "sa asteptam"?
    Adica sa ne pice para malaiata-n gura?
    Daca nu am fi scotocit cu mintile acestea am fi ajuns sa zburam mii de kilometri? (e doar un exemplu).

    Ca tot l-ai dat exemplu pe Socrate, el spunea sa ne orientam mai intai spre cunoasterea propriei fiinte, apoi spre exterior.
    A ajuns omul sa cunoasca OMUL in procent de 100%?
    NU!
    Dar are pretentia ca-l cunoaste pe Dumnezeu!
    Ba mai mult, instaureaza legi in numele Lui.

    RăspundețiȘtergere
  12. Andrei si maicuseama Alessia...

    :)))))))))))))))))))))
    Mishto!

    RăspundețiȘtergere
  13. Andrei,
    Acum am vazut comentariul....

    Asta am spus si eu. Sa nu dam cu sutul definitiv niciunei opinii. Ambele au aceeasi sansa de adevar sau minciuna. Probe lipsa sunt si de o parte si de cealalta...

    RăspundețiȘtergere
  14. A fi adversarul ideei celuilalt, adica a pune la index un idealist sau un materialist este prematur... Acesta a fost mesajul meu.
    Nu vad nimic reprobabil in aceasta opinie, (cu atat mai mult cu cat este a mea :)), atata timp cat lipsesc probe(daca as fi adeptul teoriei conspiratiei mondiale as scrie ca s-au furat si au fost ascunse de guverne toate probele) :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Va dau si eu binete din coltul meu de unde admir binele si deopotriva contempu raul , ca pe unul necesar , ca sa mentina lumea asta intr-un echilibru precar .
    Ma uit la felul in care gandeam eu odinioara , pe vremea cand optimismul imi dadea aripi exagerat de stufoase , atunci cand indoctrinarea comunista capata in mintea mea o forta imensa ce n-avea alternativa . Omuletul din mine era atat de puternic si de sigur pe el , incat "nimic nu ma putea atinge in urcusul meu pe culmi marete ". Citind apoi , din ce in ce mai mult , am inceput sa sovai , sa ma clatin , am capatat dovezi ca n-am fi chiar de capul nost ' pe-aici prin Univers . Nu pot sa spun ca sper la clementa divina de dincolo de viata pamanteana . Cred insa in mantuirea spiritului OMULUI , in curatarea lui de Rau prin invatarea iubirii neconditionate , prin incercarea de a jugula din fasa pornirile violente , prin stapanirea in fata naturii dezlantuite prin logica si ratiune , atat cat am reusit sa dobandim fiecare . Depunerea armelor in fata crizelor ma inspaimanta . Am fost tentat sa renunt la lupta , o data in acesta viata si am trait pe pielea mea consecinte devastatoare . Omul este creat sa lupte , sa-si creeze singur viitorul . Rational . Multumirea nu este decat cea din sufletul fiecaruia , din propria constiinta ca si-a indeplinit menirea ,in final . Daca as putea sa fac in asa fel incat sa nu tulbur nici un suflet in preziua plecarii de pe urma , as fi foarte fericit !

    RăspundețiȘtergere
  16. :)
    Bunule, "a da sau a nu da cu piciorul unei idei" este decizia fiecaruia si dreptul fiecaruia.
    Iar nenea cu calculatorul a fost de mult bun simt, punand problema elegant, comparativ cu nenea "sintezist" Corutzu.
    Il tot dau exemplu pentru ca sunt inca sub impresia a ceea ce am vazut pe youtubeu (fragment dintr-o emisiune pe otembeliziunea poporului).
    :)
    o fi si mishto, dar nu stiu la ce faci referire!

    RăspundețiȘtergere
  17. radu, te salut!

    Ce argumente ai in favoarea celor spuse de catre tine:
    "ca n-am fi chiar de capul nost ' pe-aici prin Univers"?!

    RăspundețiȘtergere
  18. Si inca o intrebare:
    ce-ti va aduce "mantuirea spiritului"?!

    RăspundețiȘtergere
  19. Radu,

    Tot pe-acolo pe unde ai trecut tu am trecut si eu... Drumul de la sumetire mentala la intelepciune este al dracului (Doamne iarta-ma daca existi, asa cum te imagineaza iudeo-crestinii - dupa chipul si asemanarea noastra, daca nu, nu) de anevoios si maracinos. Recunosc ca eu de-abia m-am asezat pe cale si am carevasazica enorm de mult pana la capat. Dar dupa cum se stie, treaba inceputa e pe jumatate terminata.

    Daca ar fi sa lipesc niste etichete pe mine, atunci recunosc cu mana pe inima ca sunt semidoct si semiintelept. Adica, cu alte cuvinte, un boulean get-beget.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  20. :)
    Interesant cum functioneaza mintea omului.
    De la o afirmatie a unui om de stiinta, ajungem la autopersiflare!
    :))
    Bunule, acesta era scopul postului - sa ne spovedim? sa ne smerim? sa ne punem tarana-n cap?
    Sa ne recunoastem limitele?
    Sa ne spunem defectele?
    :))
    Ok!

    RăspundețiȘtergere
  21. Andreiule,

    Nimeni nu are dreptul moral de a impiedica pe altul la ce atitudine si opinie doreste sa aiba. Este limpede. Singura frana este propria sa constiinta si morala proprie, care ar trebui sa-l opreasca de la anumite actiuni daca vrea sa ramana corect fata de el insusi.

    Bunaoara, m-am referit la faptul ca fara o argumentatie definitiva, niciuna dintre cele doua curente, hai sa le spunem filozofice, idealista sau materialista nu sta in picioare la modul definitiv si fiecare om care ataca ideea despre existenta sau non existenta lui Dumnezeu trebuie sa stie ca ii lipsesc niste verigi. Deci oridecare parte ai vrea sa te asezi, tot trebuie sa fii constient ca si propria ta teorie este cam gaurita. :)
    Aia e!

    "Mishtoul" datorita complexitatii sale semantice, trebuie sa-l explic. In cazul de fata a fost apreciativ, ca un ropot de aplauze, la umorul pe care l-ati dezvoltat tu si Alessia, si maicuseama Alessia, cand a venit cu exemplul cu bormasina.... Mi-a placut si am mi-am spus si eu parereaprintr-un cuvant nepotrivit, tiganesc, dar in ultima instanta foarte mishto:)))

    RăspundețiȘtergere
  22. Nu, nu acesta este scopul, dar dupa cum stii din practica noastra indelungata in comentarii, alunecam usor-usor si dam iama si prin alte subiecte.
    Pentru ca ne place.
    :)
    Ca moderator ar trebui sa fiu un pic mai drastic si sa nu las sa alunece comentariile de la subiect, dar ce sa fac, daca si mie imi plac alunecarile...!?
    :)

    Am renuntat la calitatea de moderator in favoarea celei de prieten si gazda, cat de cat buna... sper eu
    :)

    RăspundețiȘtergere
  23. In primul rand vreau sa multumesc gazdei noastre pentru ospitalitate si pentru incercarea de moderare cu buna credinta a "disputelor " noastre verbale .
    Apoi Andrei-RaduM , imi esti dice in ce mai simpatic pentru ca nick-nameul tau este o combinatie intre numele meu si al nepotului meu . Dar asta nu inseamna ca vreau sa-ti iau fata si sa te induplec a-mi da dreptate in vreun fel , Doamne fereste ( daca exista , daca nu , e treaba lui ) . Acum o explicatie se cere , nu ? In acceptiunea mea eu , am Dumnezeul meu , asa cum intr-o vale daca voi striga , vocea mea va avea un ecou . Ve fi ecoul vocii mele ! Tot asa , eu nu sunt singur , cand ma plimb pe strada ...sunt cu constiinta mea care ma trage permanent de maneca sa ma comport conform educatiei primite dar si imbogatite prin vointa proprie . Numai constiintei mele am sa-i dau socoteala si crede-ma @andreiraduM, nu exista lama mai taioasa pentru mine decat Constiinta-miDumnezeupropriu .
    Acum , despre interpelarea a doua :))))))) (glumesc , sa stii ) :
    Cand vorbeam de mantuirea spiritului , aveam si aici , modelul meu matematic . Viata asta -cred eu ca ne este data o singura data si suntem obligati sa ne perfectionam continuu . Cu timpul , daca il vom avea la dispozitie vom deveni si mai intelepti si mai iertatori cu cei din jur -cei ce n-au ajuns inca la nivelul intelegerii noastre . Exceptie cazurile de prostie , rea vointa , megalomanie , violenta si alte racile ce nu merita amintite . Acelea trebuie combatute , eventual starpite din fasa .
    Purificarea aceasta , ca rezultat al framantarilor personale , ar fi in mintea mea ceea ce am numit "mantuirea spiritului " . Dar nu o fac decat pentru linistea mea sufleteasca , nu pentru ca as crede ca as avea acces la viata de apoi in acest fel . Nu cred in asta , categoric .

    RăspundețiȘtergere
  24. Andrei,

    Imi fac "mea culpa" si hai sa revenim la firul discutiei propus de tine. Mi se pare fair asa.
    Te citez:

    "Dar nu despre non existenta lui Dumnezeu ar trebui sa facem vorbire, acesta tine de interiorul fiecaruia, omul cu "calculatorul" ne determina sa gandim si sa vorbim despre OM si despre actiunile sale care nu ar trebui sa depinda de ce il asteapta "dincolo"!
    Actiunea omului sa nu fie conditionata de existenta sau non existenta lui Dumnezeu."

    Sintagma de "om fara Dumnezeu" pe care o auzi destul de des din gura romanului, ne arata limpede ce ar insemna o omenire fara Dumnezeu....
    O omenire nemiloasa, hida?
    Caci iata, umanistii priviti astazi de marea gloata-talpa tarii ca bieti idealisti incurabili, cu sau fara credinta in Dumnezeu, mai intotdeauna au fost calcati de tavalugul lacomiei pragmaticilor, de cele mai multe ori perceputi ca oameni "fara Dumnezeu".

    Si mai zic unii romani(probabil ca mai zic si alte popoare, dar nu m-am hazardat sa universalizez zicala) si din pacate tot mai multi: "las sa fiu eu nesimtit, dar sa-mi prinda bine!" Si as vrea sa "nesimtirea" in cazul nostru sa fie inteleasa ca sfidarea unui comportament moral.

    De-aia democratia, ca forma de guvernare si de convietuire ideale, cu corola anumitor institutii ale ei, ar fi benefica omenirii omenirii in lipsa lui Dumnezeu.

    Un substitut deocamdata viabil.... caci experimentul democratic are din pacate o istorie cam scurta, iar la inceputurile lui, deloc vesela.

    RăspundețiȘtergere
  25. :)
    Bunule, traiasca-ti firea cea frumoasa,
    verigile lipsesc, cum bine spui, din fiecare "tabara".
    Numai ca una tine mai mult de interior, iar cealalta de exterior.
    Nu pot sa-ti spun tie, spre exemplu ca nu exista "dumnezeul tau" pentru ca eu nu pot patrunde in "interiorul" tau.
    Dar pot afirma ca Dumnezeul descris in cartea de capatai a religiilor" nu exista.

    De ce?
    1. pentru ca nu coincide cu Dumnezeul meu;
    2. pentru ca nu coincide cu Dumnezeul tuturor religiilor ( au similitudini) - fiecare-si adjudeca un Dumnezeu al semintiei lor;
    3. pentru ca nimic nu se pupa la modul real cu cele scrise de catre "i"luminati, fie ei ca se numesc ortodocsi, catolici, etc.
    si ar mai fi altele de adaugat, dar cadem in derizoriu.

    Pe mine nu ma deranjeaza daca un om destiinta, sau un "neica nimeni" cum sunt eu afirma ca nu exista Dumnezeu, pentru ca are dreptate.
    Lumea lui, universul lui, nu-l are-n centru pe Dumnezeu, poate avea n D-zei, spre exemplu.
    In cazul de fata, cu ce a gresit in opinia ta, nenea Hawking?

    Teoria mea sigur e gaurita, indiferent unde m-as pozitiona sa o privesc, insa convingerea mea este de nestramutat: fiecare om isi are Dumnezeul sau!
    Si nenea "cu calculatorul" are Dumnezeul sau - aceea fiind stiinta.
    :)

    Multam pentru explicitarea mishtoului! Mi-am adus aminte de Madalin Voicu si de fiu'su!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  26. Radu, ma bucur ca dezbaterea nu reprezinta o parada a "muschilor" si nici un scop de a obtine confirmarea celuilalt.
    E doar un dialog prin care ne facem cunoscute mentalitatile, pozitionarile... adica socializam, ne cunoastem! (avem posibilitatea sa vedem si "universul" celor din jurul nostru)
    :)
    Ma bucur si mai tare cand in dialog nu intervin oameni care se simt "loviti" pentru ca opinia unuia dintre noi i-a lovit precum bomba de la hiroshima in "suflet".

    La prima intrebare nu mi-ai raspuns. Sau mi-ai raspuns dar eu nu am inteles.
    Raspunsul tau nu-l vad ca avand legatura cu intrebarea:
    Ce argumente ai in favoarea celor spuse de catre tine:
    "ca n-am fi chiar de capul nost ' pe-aici prin Univers"?!


    2. Da, si eu cred aidoma tie - o singura viata! Depinde de fiecare om cum o gestioneaza (in cazul in care a avut norocul sa se nasca intr-o tara civilizata, intr-o familie frumoasa si nu la periferia unui oras, intr-o groapa sau intr-un "orfelinat" dintr-o tara din lumea a III-a).

    Aha.. "mantuirea spiritului" inseamna a fi OM!
    A intelege menirea pe pamant, si nicidecum, fac fapte bune pentru a primi dincolo un loc de "cinste", in care sa huzuresc vesnic si sa privesc cum sunt chinuiti ceilalti care nu au avut parte de "mantuire".

    Spunem aceleasi lucruri, insa diferit, incat ne este greu sa ne intelegem unii pe ceilalti, DAR avem pretentia de a-l intelege pe Dumnezeu. Unii chiar incearca sa ne explice ce vrea si ce nu vrea Dumnezeu; ce uraste si ce nu uraste Dumnezeu!
    Mie asta imi pare o parascovenie de toata frumusetea.

    Mie-mi sunt simpatici toti oamenii!
    Cu exceptia celor care au avut sansa la educatie, dezvoltare, si si-au "bagat picioarele", preferand sa ramana la stadiul de primitiv doar pentru ca isi permit (financiar sau fizic) sa scuipe seminte in capul celorlalti!
    Sau cei care au inteles ca pot vehicula un limbaj special si-l folosesc pentru a-si aduce beneficii finaciare importante si un "trai pe vatrai" cu minim efort.
    "prostirea prostilor" sau specularea starii emotionale.
    Asadar, simpatia este reciproca!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  27. :)
    Bunule, sintagma respectiva este lesne de inteles: oamenii pe vremuri nu aveau parte de educatie, dar aveau parte de invatatura bisericii.
    :))
    Biserica a instituit norme de conduita punandu-le in seama lui Dumnezeu.
    :)
    Iar "omul fara Dumnezeu" era omul fara conduita bisericii (in afara ei). Simplu ca "sa-mi traiesti, Maria Ta!!
    :))

    Si "las sa fiu eu nesimtit, dar sa-mi mearga bine" are o parte benefica. Depinde unde-i punem granitele.
    Putem specula.
    Cu Dumnezeu in gura, sau fara Dumnezeu in gura (cu recunoasterea lui sau fara recunoasterea lui) omul a constatat ca viata-i este mult mai usoara daca se-ncarca cu o parte insemnata de "nesimtire".
    Aproape ca am putea spune: face parte din "legea junglei".
    Nu te poti "simti" pentru orice, altfel psihicul tau cedeaza si ajungi leguma.
    Si capetele "i"luminate (adica "oameni cu Dumnezeu") dau dovada, de foarte multe ori, de nesimtire. Au inteles mecanismul VIETII.
    Tot ceea ce conteza pentru a avea constiinta "curata", nicidecum "purificata", eu cred ca este tot... calea de mijloc!

    Cred ca faci referire la democratie ca ideologia, asa cum a fost ea conceputa de mintile care au avut curajul sa spuna ceva in locul "eu stiu ca nu stiu nimic"!
    Pentru ca cea din mileniul acesta este doar un surogat, o forma care a suferit atatea modificari si a ajuns sa arate precum o femeie ajunsa in etate ce a suferit multe operatii estetice.

    :)
    [Sunt onorat ca-mi esti prieten, si sunt bucuros ca-ti mai faci timp sa ne fii gazda.]

    RăspundețiȘtergere
  28. Andreiule,

    Stai ca am bombitza si nu trebuie s-o ratez... Ma dau in vant dupa chestiile astea, sunt topit..... ma tavalesc de groaza amestecata cu placere...
    :))))
    Revin putin mai incolo. Iarta-ma te rog pentru off-topic.
    :)

    Oooo... ce zapacit sunt! Am uitat sa postez comentariul si intre timp mi-a cazut si netul si am postat si articolul.

    RăspundețiȘtergere

parerea mea