UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

miercuri, 30 noiembrie 2011

PIZZA HAIDUCEASCA


Eheheeee....!!! Nu mai sunt vremurile de altadata si nici pizza haiduceasca, nu mai e ce-a fost..  Pai in vremurile bune, unde nu mi ti se-ntorceau haiducii cocosati de-atata prada boiereasca si unde nu mi-ti aruncau ei din spinare, miei, vitei, gaini gat-golas de Transilvania, salam de Sibiu, cascaval de Dobrogea, carnati de Plescoi, gem de Topoloveni, branza in coaja de brad, mere de Voinesti, ma rog ce-a putut sa sterpeleasca fiecare, direct in tavile pregatite de insusi Pintea Viteazul, cu aluat fraged de azima, framantat cu buzduganul, din faina de 3,14 nule, si unde nu mi ti se asterneau ei pe baute, pana era gata pizza in cuptorul cu lemne, si unde nu dadeau ei pe gat plosti si burdufuri cu palinca de Bihor, cu tzuica de Dragasani si cu coniac Zaraza, de se zguduiau codrii Cosminului si ai Vlasiei, din Babadag si pana-n Sighetu Marmatiei, si de la Nistru pan’la Tisa, de chiotele si de veselia lor.

 Si dupa ce se ospatau ei pe cinste cu pizza haiduceasca si-si pastrau si partea leului, strangeau resturile ospatului in naframele de borangic ale ibovnicelor lor si le daruiau saracilor care alergau catre ei cu limba scoasa, de pofta, pe la marginea codrului. Si plecand indata cu felii zdravene de pizza haiduceasca acasa, saracii le asterneau dinaintea copiilor, pe fete de masa din macrame, avand grija sa dea partea care se cuvenea si primarilor, notarilor, prefectilor, judecatorilor, jandarilor si portareilor, ca tot crestinul sa fie indestulat si multamit. Si pana si Voda isi avea partea lui, ca asa erau vremurile pe-atunci... caci unde era ciolanul mai gros si cu carne pe os, el insusi se vara, ca vazandu-l ai sai sa nu indarapteze. 

 Odata milostenia savarsita, haiducii se intorceau degraba in codru, in salasurile lor de taina si, dand la o parte coacartzuri si trascauri, si se asterneau iarasi voiniceste pe bautura. Si numai cu vinuri vartoase neaose romanesti, praduite de pe la castele romanesti celebre in toata Europa, chefuiau si se chitrofoneau. Si da-i cu castel Bolovanu, da-i cu Stârmina, cu Grand Vin, cu castele-n Spania, cu castel Hinog, Jidvei, cu Cetatea Alba, cu Cetatea de Balta, cu Balta Alba, cu Turnu Chindiei, cu Riesling Târnave Castle, cu Chateau Domenii, castelul dintre vii si cu Foisoru de Foc, (apeducte, nu), pana ce dadeau cep la butoaiele cu vinurile regale Prince Mircea, Prince Matei, Prince Charles, printesa Daianu si Burebista, caci vedeti voi, numai cu astfel de vinuri stiau ei a-si ostoi setea, de se zguduiau pivnitele Cotnariului de invidie. Si cand aparea guristul Putza, al carui ghiers se auzea pana la Roma si cand incepea si el a canta de-i straluceau dintii in soare mai tare decat lanturile cele grele si crucile de aur de la gat, de supt care nici ca se mai zarea, picau ciocarliile din taria cerului la auzul glasului sau, ca potarnichile fripte in tigaile evreilor ratacitori.  Si de unde nu incepea mai frate un zaiafet in toata regula si unde nu-ncepeau ei a juca jocuri haiducesti si-a-ncinge cate-o batuta cu vreun turc-doi sau chiar si cate-un pitulus, daca turcii erau trei sau cata frunza si iarba, si hore-ntinse cu fetele de la Capalna incingeau, de cadeau bietele late, ca nici de mancare nu le mai ardea, nici lor, dar nici haiducilor, ca ele vazandu-i asa obositi mai mereu ii indemnau cu cate un “manca-mi-ai pizza!” mai hotarat, dar lor nici ca le pasa. Si cand li se facea iar foame isi luau pistoalele, pumnalele, caii si flintele haiducilor si iarasi mai dadeau iama prin camarile si cotetele cele boieresti si fugeau degraba la un Vizantea, un Voinea, un Andrii Popa, un Terente, un Codin, un Tunsu, un Novac sau un Toma Alimos ca sa le mai coaca o pizza. Si toata lumea ii iubea ca toti mancau o bucata de pizza de pe urma lor. Si iac-asa stiau haiducii nostri a petrece la o pizza haiduceasca, si-or mai petrece si astazi daca n-or fi murit intre timp... 

Dar astazi? Pizza haiduceasca? Pai numai numele a mai ramas de ea, desi iaca, se gaseste in doua feluri.

Clientul:
-Baiete, o pizza haiduceasca te rog...
-Vine baiatuuuuu...!!!
Si baiatu vine, ii pune shishu clientului la gat, ii ia portofelul, ceasul si mobilul si incalecand haiduceste pe motocicleta, dispare vitejeste cu pizza lui cu tot...

Clientul punand pe bar pumnalele si pistoalele:
- Hai scoate! Scoate ceasul, portofelul si banii din casa si baga-le pe toate in sacul asta! A! Ca era sa uit ! Baga si-o pizza haiduceasca!

2 comentarii:

  1. Auuuu...fir-as al Domnului !!! Ce dor mi s-a facut de-un berbec haiducesc si de povestile de la poalele Anitei , cea buna aducatoare de zambete si de ulcele cu vin de cel zglobiu , de decolteul ei generos si de-o tavalire in fan cosit mai in vara olecuta :) ))))))Bulversatu-m-ai si pe mine !

    RăspundețiȘtergere

parerea mea