UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

vineri, 30 octombrie 2009

ISTERIA BLOGARELII















 Stresul de a tine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn si o dieta alimentara nesanatoasa constituie o combinatie potential letala care a inceput sa faca victime pe internet, potrivit New York Times. 


In urma cu doua saptamani, in Fort Lauderdale (Florida) a avut loc inmormantarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a facut brusc infarct la varsta de 60 de ani. In decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct caruia i-a cazut victima in aceeasi perioada.
Publicatia americana se intreaba daca este vorba de cazuri izolate sau de varful unui aisberg, amintind de lamentarile altor bloggeri care au pierdut mult in greutate sau au devenit obezi, care sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. Tulburarile acestea, poate chiar o boala in sine, sunt atribuite stresului aparut din cauza obligatiei de a furniza un ciclu permanent de informatii, intr-un domeniu in care concurenta este feroce.
Bineinteles ca nu s-a dat un diagnostic oficial de deces prin blogging, iar mortile a catorva dintre bloggeri nu sprijina teoria unei epidemii. De asemenea, nu s-a stabilit cu certitudine ca stresul atribuit acestei practici le-a grabit moartea. Insa prietenii, colegii si rudele decedatilor au inceput sa-si puna intrebari in legatura cu pericolele blogging-ului.
Unele dintre bloguri, aparute initial ca jurnale personale online, s-au transformat in ultimii ani in adevarate fluxuri de stiri, care concureaza cu media traditionale, mai ales in ceea ce priveste veniturile ce pot decurge din reclame. Presiunea este enorma, mai ales pentru freelanceri, navigatori pe internet platiti.
"Inca nu am murit, dar voi sfarsi in curand in spital din cauza unei epuizari nervoase", a spus Michael Arrington, fondator si director al TechCrunch, un blog popular despre noile tehnologii, care aduna milioane de dolari din publicitate. Arrington, care a castigat 15 kilograme in greutate in ultimii trei ani, atribuie insomniile stresului provocat de blog.
Bloggerii se plang de multa vreme de consecintele fizice ale muncii lor: a devenit chiar un laitmotiv ca acestia sa se planga de oboseala cronica pentru ca isi petrec o buna parte din zi si din noapte pentru a cauta informatii noi.
Multi bloggeri sunt platiti pe post, altii pentru numarul de cititori. Bloggerii isi construiesc un public prin intermediul exclusivitatilor sau prin volumul de stiri ori ambele. Viteza este cel mai important element in aceasta meserie. Unele site-uri, precum Gawker Media, ofera bonusuri angajatilor lor, de exemplu, daca o anumita pagina a fost citita de 100.000 de ori intr-o luna. Stacheta se ridica, astfel incat, cu cat acesta scrie mai mult, cu atat castiga mai mult.
Publicatia americana spune ca unii bloggeri ajung sa castige intre 30.000 si 70.000 de dolari pe an, in timp ce altii ajung sa obtina chiar si cifre cu sase zerouri.
Arrington a marturisit pentru New York Times ca, de multe ori, are "crize de anxietate" pentru ca a pierdut o informatie. Bloggerii au inceput sa fie constienti de riscurile meseriei, astfel incat au inceput sa faca schimb de sfaturi pentru supravietuire. In urma cu o luna, pe Problogger.com, australianul Darren Rowse, care scrie pe mai multe bloguri, a oferit cititorilor sai un manual de supravietuire: printre sfaturi se numara acela de a "taia lanturile scriiturii" si "a se intoarce la scrisul ideilor in carnetele".

Sursa: MEDIAFAX 

sursa: www.descopera.ro

30 de comentarii:

  1. BUNA DANUT,
    Buna informatia, pentru tineretul care nu mai stie sa se plimbe, doar sa navigheze. Am s-o pun pe fiica mea sa citeasca. La mine nu-i cazul.
    Multumesc pentru apelativul"copila".

    RăspundețiȘtergere
  2. Prietenul meu Tiberiu Bardan zice:

    CAT IL MAI TII (pe ele, pe bloguri) sa-mi fac niste calcule????:)))

    Iar eu iti spun draga Tibi ca nu stiu sa-ti raspund... :) poate cat m-or mai rabda ele(blogurile)...

    Draga Hera,
    daca ti-a placut iti pot zice in continuare... Cati ani are fata ta? Te intreb ca sa stiu daca nu cumva vei vorbi la pereti... Eu ca tata nici nu indraznesc sa deschid gura. Fetele mele sunt din caleafara de ascultatoare! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. DANE ,CHIAR DACA NU AS VREA TREBUIE SA-TI DAU DREPTATE.
    NU E CAZUL MEU DESIGUR DAR TINERII PARCA AU INNEBUNIT.
    S-AU IZOLAT DE LUMEA REALA SI STAU IN LUMEA LOR VIRTUALA PINA-SI DAU DUHUL .RAU, FOARTE RAU DAR SI PARINTII AU O MARE VINA, ZIC EU.
    ASTA E TEHNOLOGIA MODERNA O SA NE IA LINISTEA, ZILELE SI NOPTILE SI IN FINAL VIATA REALA.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma declar vinovata. De ce? Din pricini pe care n-as vrea sa le mai insir pe aici, fiind de natura personala, dar...acesta e adevarul.
    In alta ordine de idei, doar n-o sa mor "sanatoasa", adica, mi-ar fi ciuda, nu?! (glumesc)

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Dane,
    Hera e numele de familie, dar zi-mi cum vrei.
    Fata mea are 27, iar baiatul 34 de ani. Despre fata pot sa spun ca suntem prietene si colaboratoare, intr-un fel. Uneori nici eu nu o ascult, pina nu ma lamuresc, singura. Maria mea, in principal, ia aminte la ce-i spun, sunt f. f. multumita de ea.Daca esti curios, poti s-o vezi pe:www.mariahera.ro.
    Eu nu am ascultat-o pe Maria si am vrut sa fac bani cu blogul.Am facut de capul meu (ca nu ma prea stiu la calculator) si mi-am pierdut si cititorii "pe care ii respect si le multumesc pentru vizite si comentarii", si n-am cistigat nici bani(cind am avut 10 dolari m-au scos), ha , ha ,ha, daca n-am ascultat...
    Poate fetele tale sunt mai mici, dar o sa se schimbe cind vor realiza, cit de greu se fac oamenii-oameni.
    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mariana, am urmat link-ul lasat de tine si te felicit, pe tine si pe fiica ta, pentru ce am vazut acolo. Foarte frumos !
    Cat despre partea "neagra" a netului... destul de trist.

    RăspundețiȘtergere
  7. Adriana,
    N-au innebunit! Cred ca este vorba de noua "intelighentzie". Asistam la nasterea unei ere informationale noi, cu mijloace si suporturi de comunicare noi. Adio Gutenberg! Adio biblioteca! Adio carturari! Bine ati venit internauti! Creierele de maine vor procesa alt tip de informatie iar mintile urmasilor nostri vor fi cred eu structurate diferit. Procesul a inceput si ca in orice razboi exista victime colaterale. Despre aceasta incearca articolul sa ne previna.

    RăspundețiȘtergere
  8. Liege.BlueIris,
    Te cred. Infarctul si comotia cerebrala cauzate de istovirea pe internet sunt incomensurabil mai sanatoase decat pandemia porcina sau cancerul. :))))

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Mariana,
    Desigur. Am luat aminte. :) Si chiar am intrat pe sit-ul cu pricina si te felicit pentru fata ta cea frumoasa si talentata! Sa va dea Dumnezeu sanatate si succes! Banii in situatia aceasta devin un fel de bonus! :)
    Fetele mele sunt pe picioarele lor. Isi duce fiecare greul. Doamne ajuta! Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. Esti cârcotas, zau asa!
    Pai ori traim sanatosi, ori murim bolnavi, mie asa mi s-ar parea normal, nu invers! Acum, ca alegem sa ne imbolnavim de "porcina" acum, e o chestie de snobism, ca oricum peste fo' 3 ani o s-o capatam cu totii, deci... Ideea e simpla: ori mergem cu primul val, ori asteptam AVC-ul implementat virtual. Da' tot acolo ajungem.
    Ce, nu spun bine?!
    (Doamne, ce glume sovietice fac in ultima vreme!)

    :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Danut,
    Iti multumesc pentru aprecieri si tie si d-nei Maria, care a lasat tot pe site-ul tau impresii pozitive, pentru site-ul fiicei mele si lucrarile noastre.
    Cit despre plecarea spre infinit(asa numesc eu moartea)nu am auzit sa plece cineva din lumea aceasta, viu si sanatos, deci, cind "buba", pe care o posedam fiecare, pocneste, ...plecam tai-tai, motivul nu mai conteaza.
    PS:MITU' nu s-a nascut inca?

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Stanjenel,
    Fie-ti weekend-ul luminos!

    Am intrat cu discutia pe nebagare de seama intr-o zona morbida cu zambetul pe buze si dam sa alunecam intr-una macabra. Deja eu am si facut-o! Tot cu cu zambetul pe buze. Urmeaza "ceva" pe buriculpamantului. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. heramariana,

    ...Ca nu-i totuna leu sa mori sau caine-nlantuit.. Aici a gresit-o putin Cosbuc. Din punctul de vedere al discutiei noastre, pe care daca nu te superi o voi muta pe buriculpamantului, e totuna.
    Sisif de beat ce e nu e-nstare sa-l faca pe Mitu s-apara. Cel putin in capul lui. Mai adastam... mdeh! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. hehe.. insumand ultimele postari de pe blogurile tale... mai ca imi dau seama de cum sunt eu :))

    ne e teama (de fapt radem) de apocalipsele de pe net (2012 etc.) nu ne teama de moarte, pentru ca ne da niste raspunsuri, timp in care unii incearca sa ne trimita sa votam, asa degeaba, timp in care devenim dependenti de net. :))

    este suma lumii in care traim. :)
    cred ca trebuie sa mai ies din casa :)))
    numai bine!

    ps: foarte bine sistematizate articolele! chiar daca zici tu ca sunt luate ca atare de pe diverite site-uri, tot e meritul tau ca le pui cap la cap

    RăspundețiȘtergere
  15. alexandru, viata este frumoasa atat inauntru cat si afara. Daca e curat.

    RăspundețiȘtergere
  16. Câtă vreme blogul este o modalitate de a schimba idei cu nişte oameni pe care, din păcate, nu-i întâlnim nici pe stradă, nici printre vecini, cred că totul este în regulă... Găsim aici ceea ce nu ne oferă coşmarul zilnic numit viaţă... Riscul este să ne lăsăm absorbiţi de monitor, precum pictorul acela - chinez ? - care a dispărut în propriul tablou... Las' că acolo semnificaţiile erau altele... Şi mult mai adânci : creaţia, menirea artistului în lume - dacă va fi având vreuna -, raporturile lui cu existenţa şi alte mofturi de felul ăsta...

    RăspundețiȘtergere
  17. :) "menirea artistului în lume - dacă va fi având vreuna "...

    Serbane!!!
    Asta-i antologabila!:))))
    Ma distreaza in continuare... Sa nu le zici asa ceva copiilor la scoala! :))

    Pana la urma chestia cu menirea se aplica oricarui fel de apucati. :)

    Mi-ai umplut ziua! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  18. in caz ca nu ati vazut:

    http://www.youtube.com/watch?v=FFZjGTm4lOg

    primele 5 min sunt ingrozitor de plictisitoare... dar... :)

    RăspundețiȘtergere
  19. alexandru,
    Gri, trist si adevarat.
    Si nu ne pasa.
    Da ne si place... ca de-aia suntem inerti, cazuti in somnul cel de moarte.
    Daca mergem la servici... mai uitam... ca ne tine mintea ocupata in alta parte. :)

    RăspundețiȘtergere
  20. alexandru,
    Gri, trist si adevarat.
    Si nu ne pasa.
    Da ne si place... ca de-aia suntem inerti, cazuti in somnul cel de moarte.
    Daca mergem la servici... mai uitam... ca ne tine mintea ocupata in alta parte. :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Acest "ne tine mintea ocupata in alta parte" imi aminteste de Matrix. E oarecum mai frumos si mai putin dureros "visul". Poate si metempsihoza sau viata de apoi nu sunt decat niste "vise" menite sa ne potoleasca incertitudinile si nelinistile adiacente.

    RăspundețiȘtergere
  22. vad ca se duce o campanie anti-blogging.
    poate ca cineva este deranjat de aceasta sursa de informare selectiva.
    autostrada informationala, plina de panouri publicitare, se ingrijoreaza acuma de o concurenta neoficiala ce-i poate aduce prejudicii cu usurinta.
    eu cred ca bloggingul este constructiv si recreativ.
    acum, ca niciodata inainte, omul poate sa refuleze doar scriind zilnic acolo aberatiile dintre urechi. fara sa plateasca un psiholog pt asta, sau macar sa intarzie drumul pana acolo.
    chestia cu socializarea pe net e un pic exagerata. e chiar un handicap sa te consideri social prin asta.
    De o parte din nervi sau frustrari usoare te poti despovara printr-un blog.
    Iei nervi,plictiseala ,frustrari si le pui frumos pe umeras intr-un blog.

    RăspundețiȘtergere
  23. mpeople,

    Bine ai venit! Atentie! Sunt putin vesel, te rog sa nu ma taxezi gresit. Nu sunt acid!
    Nu-i tocmai anti-blogging.. :) Mai degraba anti-dependenta, ca sa nu-i spun razboi de independenta (neatarnare ar suna chiar mai bine):)
    A picat pe ideea de: evitati excesul de sare, zahar, blogging, alcool si grasimi. Si femei!:) Si Protv!:) Si munca!:) Excesul omoara! Si daca nu te omoara, nici nu te-ntareste!

    Asa este! blogareala este un antidepresiv usor! Ba chiar stimulator neurocortical!:) Si afectiv. Euforizant!(n-am baut nimic!):)

    Inafara de Cristiana, Dan Iancu si de Ioana Dumitrascu nu cunosc personal pe niciunul dintre voi, dar asa mi-ar placea de tare sa iesim odata cu totii la o carciuma...

    RăspundețiȘtergere
  24. Dan, desigur, mi-ar face placere. Cand o sa vin in tara o sa-ti dau de veste. Mi-ar prinde bine cateva sfaturi legate de grafica, tehnici si compozitie. De' dezordine ma ocup singur.
    Oricum, e bine cand poti sa fi selectiv cu dependentele. Nu poti sa zici ca independenta totala este daunatoare, dar e posibil sa produca plictiseala si atunci miscarea ramane cea mai vioae in spectru.
    Nazdravan si jucaus :)
    Oricum, noi oamenii nu o sa ne intelegem niciodata ca ar fi prea plictisitor. Iti dai seama sa ne intelegem perfect toti oamenii, ne-am uita unul la altul ca vaca la saleuri.

    RăspundețiȘtergere
  25. ...totusi, sunt pentru intelegere, dar nu o sa ne intelegem in privinta asta :))

    RăspundețiȘtergere
  26. mpeople, :))

    Sfaturi despre desen pot sa-ti dau cu draga inima. Despre tehnici de grafica insa mai putin catre deloc. Nu am urmat nici o scoala de profil. Am desenat pur si simplu si am invatat desenand. Recunosc ca am tras cu ochiul intotdeauna la cei care o faceau mai bine ca mine. Am incercat sa vad prin ochii lor atunci cand le studiam desenele. Compozitia o simt dar n-as indrazni s-o teoretizez. Cred ca un manual de grafica ti-ar fi de real ajutor. Imi pare rau, sincer!

    RăspundețiȘtergere
  27. Dane!!!
    M-ai prins ! Credeam că îmi eşti prieten şi că te vei preface că nu ai observat inepţia pe care am scris-o ! Eh, asta e viaţa...
    Adevărul e că un adjectiv avea ghilimele, dar am uitat să i le pun... Şi mai erau şi nişte puncte de suspensie absolut necesare : Şi mult mai... "profunde"...
    N-avea grijă, copiilor le spun prostii mult mai mari...

    RăspundețiȘtergere
  28. Draga Serban,
    Nu mi-o lua in nume de rau! N-a fost ironie.
    O luasem bineinteles ca pe o gluma. Si inca una buna!... Pentru ca mi-am adus aminte ce ne invatau profesorii nostri la scoala si ia uite-teeee... ce gandesc ei, profesorii, de fapt.... :)

    RăspundețiȘtergere
  29. Dragul meu prieten,
    adevărul e că mi-au plăcut extraordinar observaţiile tale, făcute în stilul cunoscut, inimitabil...
    Ironii le tale mă încântă totdeauna şi, dacă eu sunt obiectul lor, mă onorează... Cum să mă supăr pentru aşa ceva ?
    Te îmbrăţişez.

    RăspundețiȘtergere
  30. Draga Serban,
    Te rog sa ma ierti. Chiar daca nu a fost in intentia mea sa fiu ironic, regret nespus ca am fost neindemanatic si ti-am atins sensibilitatea.
    Te imbratisez la randul meu.

    RăspundețiȘtergere

parerea mea