UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

luni, 22 februarie 2010

MAESTRUL ZEN

Uneori mi se pare ca nu esti femeie, ci lumina care cade pe flori. 
 Virginia Woolf   


Maestrul specializat in yoga ezoterica, samanism, woodoo, cromoterapie, chiromantie si hieroscopie, statea cufundat in fotoliu si-si admira satisfacut patalamalele inramate de pe peretii cabinetului. Din cand in cand, cu un gest tandru isi mangaia extrasul de cont. La un moment dat surprinse o conversatie dintre cei doi instalatori care se cazneau sa-i desfunde wc-ul.
-Mie alea grase imi place...
-Ba Vasile, asculta la mine ca sunt om batran! Toate femeile e bune! E adevarat ca e unele si mai bune... dar toate e bune! 

In acel moment maestrul se ilumina.

27 de comentarii:

  1. Imi explici si mie ce i cu seria asta de maestrii,ca ma uit ca mita in calendar?Sa inteleg ca toata seria asta de zenisti te amuza,sau intuiesti iluminarea in acte simple la oameni aparent opusi ilumnarii?
    Oricum,cei care se ilumineaza de orbesc,si sar in sus -fata sa demonstreze ca sunt iluminati,nu sunt cu nimic mai folositori decit cei care nu au habar de iluminare si nu ii intereseaza.
    O forma de iluminare practica este ultima mea postare,dar greul de abia incepe,ceva de genul,bun,ai vrut lumina,o ai,ce faci cu ea?
    Si multa responsabilitate,si umbra primitiva care iese mereu la iveala,si tristete atunci cind din diferite motive starea de fond se estompeaza,si abtinere de la a expansiona in exterior,de a atrage atentia.Ramine<>Si fiecare face ce poate cu cea ce are,si in ultima instanta,fiecare face ce vrea.
    <>

    RăspundețiȘtergere
  2. ......dar realiza imediat ca iluminarea asta nu ii venea de la o prea-inaltare spirituala, asa cum si-ar fi dorit. Nu, venea de la faptul ca unul din lucratori atinsese din greseala un bec care pana atunci nu functionase. Fara sa isi dea seama, instalatorul il "reparase" miscandu-l un pic in lacasul lui.
    "Lumina poate veni din locuri de unde nu o mai astepti" isi zise inteleptul, hotarat fiind sa smulga intelesuri si din becuri stricate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Adi,

    Ce e in mic este si in mare si ce este jos este si sus. Zenul pluteste in crepuscul ca o insiruire infinita de "acum" iar declicul iluminarii se poate produce prin meditatie profunda sau prin lucrurile mici si prozaice pe langa care trecem sau in situatiile de limita. Atunci, fulgurant si neasteptat intram in lumina, direct in esenta marilor adevaruri. Daca incerci sa prinzi si sa tii captiv in cuvinte un adevar pe care il traiesti, l-ai scapat.

    "intuiesti iluminarea in acte simple la oameni aparent opusi ilumnarii?"

    E si nu e chestiunea pusa in felul acesta, caci unii sunt preocupati de lumina si o dobandesc sau nu, iar altii capata intelepciunea in cele mai prozaice circumstante, fara sa alerge dupa ea. Cateodata imi pare ca recipientul, omul, este ales de lumina si nu invers.

    Am deja in "postari nefinalizate" inca doua povesti cu talc si am sa ti le scriu in avanpremiera in comentarii la articolul tau.

    "greul de abia incepe, ceva de genul, bun, ai vrut lumina, o ai, ce faci cu ea?"

    Iata o tema noua de meditat. Voi citi articolul tau cu placere si cu interes. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Ioana, :)
    Sa-nteleg ca este o provocare la o noua cavalcada spirituala? :)

    Stii care este culmea? Ca i-ai raspuns mult mai succint prietenului Adi, caruia m-am simtit obligat sa ii detaliez, cu scrupulele de rigoare, ca nu cumva sa scap vreun aspect. :)

    Foarte corect:
    "Lumina poate veni din locuri de unde nu o mai astepti".
    Pai taman din locurile acestea vine de cele mai multe ori dar nu bagam noi de seama sensul lucrurilor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu dane draga daca este o provocare sau nu.
    Este autoironie, deocamdata.E o incercare de catharsis (da, ce pretentios! ), am nevoie de orice farama de buna dispozitie, de oriunde ar veni ea. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Irina Ioanitescu
    comenteaza pe e-mail :

    "Esti haios!"

    Iar eu iti spun direct:

    Multumesc tata!
    Te iubesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ioana,
    Tu esti usa si tot tu esti si cheia. Noi, prietenii de pe langa tine suntem galeria. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    este secolul (i)luminarii... toata lumea se (i)lumineaza la nivel micro, la nivel macro se intampla reversul
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna Andreiule,
    Stai, nu te grabi, ca urmeaza una cu un tip care-si pierde lumina! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Isi pierde lumina capului, mai! :D

    RăspundețiȘtergere
  11. @ andreiradu Mai, si ce comentariu fain pusesem pe blogul tau, la postul ala cu sacrificatul! Echilibrat, echidistant, inteligent.... ce sa mai, cu sclipiri de geniu, mai. Dar m-am incurcat la postari si ID-uri si din astea, si s-a topit in bezna neagra (daca-mi permiteti) a internetului.
    Pe scurt, iti spuneam ca daca o femeie zice ca s-a sacrificat pentru tine cel mai bine faci un singuri lucru: FUGI !

    Dane, iarta-ma te rog, dar nu stiu sa postez la andreiradu pe blog. M-am bagat aici. Ma ierti? :)

    RăspundețiȘtergere
  12. :)
    Ioana, nu este vorba de blogul meu ci de blogul "duelul mintilor"!
    :))
    Daca-mi spune o femeie ca s-a sacrificat pentru mine, nu fug, ci stau si gandesc cu ce anume am ranit-o atat de tare!
    Sufletul unei femei este construit altfel decat sufletul unui barbat.
    Poate fi ranit foarte usor, fara sa-ti dai seama.

    RăspundețiȘtergere
  13. Eh, asta lunga discutie poate fi, care este.
    Se poate ajunge la a discuta despre valori, principii, definirea mai clara a conceptelor IUBIRE, SACRIFICIU, chestii din astea complicate. Ce dai intr-o relatie, de ce dai, de ce ajungi sa contablizezi ceea ce dai atunci cand iubirea se presupune a fi mai presus de asta, unde sfarseste iubirea si unde incepe orgoliul, eheheeeii.... Muuulte de spus. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ioana, a vrea sa-l intelegi pe celalalt inseamna sa nu fugi, ci a ramane, a intreba, a descoase si a coase.
    Oamenii slabi, fricosi, kichiosi fug cand aud, citesc, anumite cuvinte.

    Fireste ca este o treaba complicata, in care sunt implicate, principiile, valorile etc.
    Important este sa-ntelegi de unde vin acele cuvinte, ce au determinat-o sa spuna ce a spus etc.

    RăspundețiȘtergere
  15. Fireste!
    Eu acum cam glumeam, dat fiind faptul ca ma lupt din greu cu niste demoni de care nu reusesc sa scap si ironia e una din armele mele. Asa ca iarta-mi rogu-te anumite accente care pot parea cinice. In realitate nu sunt cinica, sunt doar dezamagita :)
    Cred ca as fi ultima persoana din lume indreptatita sa recomande fuga pe bune. Am prostul obicei de a ramane chiar si cand lucrurile par a fi fatalmente pierdute, dar asta e alta poveste.
    Eu ma refeream mai degraba la ce se intelege prin sacrificiu, si la faptul ca daca intr-o relatie ajungi sa simti ca te sacrfici, atunci relatia aia e posibil sa aiba buba. Daca dai ceva intr-o relatie dai pentru ca asa simti, nu stai sa treci pe raboj cate ai rupt din tine pentru asta.
    De asta zic ca e discutie lunga :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Ioana, incep din ce in ce mai des sa ma intalnesc cu oameni dezamagiti... si nu inteleg: de ce sunt oamenii dezamagiti?!
    Tu de ce esti dezamagita?
    (iarta-mi intrebarea, dar vreau sa inteleg fenomenul din interiorul sau).

    Da, ai dreptate, in momentul in care unul dintre cei doi (sau chiar relatia copil/parinte) ajunge sa spuna: "m-am sacrificat", cu siguranta este o BUBA!
    Dar buba poate fi cauzata de ambele persoane, sau de toate persoanele implicate in acea relatie.
    O femeie cand spune ca "m-am sacrificat" are ceva de spus mult mai mult decat "m-a sacrificat"...
    fireste, nu luam in calcul pipitele secolului XXI, ce umbla prin taverne cu silicoanele la expozitie, in cautare de musterii plini cu bani.

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu iti raspund acum la intrebarea legata de dezamagirea mea, astept sa ne mai imprietenim :)
    Semantic vorbind, dezamagirea apare din amagire, adica de la prea multe asteptari. De la mitul reciprocitatii de undeva povestea asta, cateodata. Sau pur si simplu de la a fi nerealist, de la a crede prea mult in cai verzi pe pereti. Sa studiezi un fenomen din interiorul lui suna laudabil, zi-mi si mie pls pls pls cum te-ai gandit sa faci asta :)

    Buba intr-o relatie cred ca nu este cauzata de vreuna din persoane, ci de relatia in sine. Adica este sau nu ok relatia aia, ambii parteneri sunt pozitionati sau nu corect in ea. Nu este VINA cuiva ca nu merge relatia, despre vina poate fi vorba cel mult la nivel de alegere la un moment dat. Dar si asta este discutabil: cat de mult te cunosti cand faci o alegere, cat de mult vrei sa te asculti cand alegi, cat de mult iti permiti sa te vezi asa cum esti. Plus ceva nevoi de satisfacut. Astea plus altele te fac sa alegi intr-un fel sau altul. Daca ai ales bine relatia merge, daca nu , si trebuie sa te chinui si sa ajungi ca te "sacrifici" .....
    Chestia cu vina in ne-mersul unei relatii am auzit-o mai mult pe la femei, mai ales la cele care prefera sa se uite mai degraba in exterior decat in interior.

    Presupunand ca am inteles corect si ca "buba este cauzata" = "buba e din vina" te-as ruga sa-mi povestesti un pic despre cauzalitatea asta. Daca am inteles gresit, atunci corecteaza-ma :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Ioana, dupa cum bine ai spus: dezamagirile sunt urmarea asteptarilor neimplinite sau a increderii in ceva care este departe de realitate.
    Cum m-am gandit?
    Simplu: vreau sa cuprind omul in toata diversitatea sa.
    :)

    Ioana, relatia nu ar exista daca nu ar fi indivizii care sa construiasca acea relatie.
    Fiecare vine intr-o relatie cu bagajul sau (si bune, si rele)...

    "m-am sacrificat" nu presupune musai "ne-mersul relatiei", poate presupune lipsa respectului, bataia de joc, dezinteresul, minciuna, meschinaria etc.

    Oamenii se schimba foarte usor cand au de satisfacut anumite dorinte de moment.

    Femeia chiar sacrifica intr-o relatie.
    Vorbesc de femeile serioase si nu de pipite (subliniez din nou) care schimba macazul odata cu interesele financiare.

    Poezia lui Paunescu vorbeste clar despre "sacrificiul femeii" si nu este numai poezie, este adevar.

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu am vazut barbati sa-si sacrifice pasiuni, cariera, placeri pentru a creste copii.
    Nu am vazut barbati sa-si sacrifice locul de munca pentru a merge alaturi de femeia iubita unde ea are deja construita o cariera... si daca sunt cativa care o fac, este singurul "sacrificiu" pe care-l fac, urmand a cere compensatii ulterioare si de lunga durata.

    Nu sunt meschin, nu sunt ipocrit, chiar daca fac parte din tagma masculina, pot vedea realitatea asa cum este ea.

    Eu nu inteleg de ce tot femeile fac contra "galerie" unei situatii reale.

    ___
    mai exista un aspect, pe care nu l-am luat in considerara: santajul emotional, pe care unele femei il manevreaza cu usurinta... insa sunt putine de acest gen, iar pe acestea eu le numesc CUTRE!
    De altfel, daca stai sa le analizezi chipul este imposibil sa nu-ti dai seama de faptul ca sunt cutre.
    :)
    Nu vorbesc despre acest lot de femei.

    RăspundețiȘtergere
  20. Fireste ca relatia exista pentru ca oamenii din ea, nimic discutabil aici. Eu nu vorbeam despre ideea de relatie, ci despre "vina" ca o relatie merge sau nu. Poate vorbim impreuna si ne intelegem separat, na, se mai intampla :P

    Spui in replica ta asta: "m-am sacrificat" nu presupune musai "ne-mersul relatiei", poate presupune lipsa respectului, bataia de joc, dezinteresul, minciuna, meschinaria etc.

    Apai daca toate astea nu inseamna musai ne-mersul relatiei.......

    RăspundețiȘtergere
  21. Cresterea unui copil nu inseamna sacrificiu. Sau nu ar trebui sa insemne.
    Vorbesc in cunostiinta de cauza.
    Daca tu crezi ca a creste un copil include des sacrificarea sinelui atunci avem in mod clar valori fundamental diferite. Ceea ce la urma urmei poate fi un lucru de inteles, oameni diferiti vad lucrurile diferit.

    Nu e vorba despre galerie sau contra-galerie, ci despre un sistem de principii si valori inchegat intr-un fel sau in altul. Atata tot. :)

    Repet, ar fi destul de discutat pe tema asta. Din pacate am intrat in criza de timp, e un "bun" obicei de-al meu. :D Mi-a facut placere sa stam de vorba, poate ne mai "nimerim" pe-aici :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Ioana, frumoasa fata!

    Cresterea unui copil, a-l face OM, este un sacrificiu ENORM!
    Barbatul, nu-si asuma, de cele mai multe ori, aceasta responsabilitate, isi vede mai departe de "pasiunile" sale, de viata lui.
    (daca tot vrei sa vorbim despre principii si valori).

    Daca facem o statistica in Romania, vom vedea ca nici 3% din tatii despartiti nu au habar de copii lor.
    Femeia isi sacrifica nu numai pasiunile, nu numai cariera, nu numai psihicul ci insasi sinele.

    Pentru mine inseamna SACRIFICIU!
    A nu abandona copilul (in acelasi fel in care o face tatal) inseamna SACRIFICIU!
    Ar putea la fel de bine si mama sa aiba acelasi drept ca si tatal - sa-si traiasca viata (pentru ca are doar una ca si el, nu mai multe).

    ____
    Ioana,stiu, e dificil sa cuprindem intreg ansamblul...

    Relatia nu este o chestie statica... este in permanenta miscare, chiar daca cei doi sesizeaza la suprafata doar rutina.

    Ne-mersul relatiei presupune o cota maxima atinsa, dar pana la acea cota se intampla diferite lucruri firesti, dintr-un punct de vedere, nefiresti din alt punct de vedere.
    Eu despre aceste faze incipiente vorbeam...

    Tu nu vei spune NICIODATA, NIMANUI ca "ai sacrificat" ceva, am inteles.
    Insa ai gandit-o!
    Cum? Cand?
    Cand ti-ai aratat dezamagirea.
    "m-am sacrificat" inseamna pentru femeie "sunt dezamagita", intr-o forma mult mai avansata.

    Stii ce nu inteleg eu, la voi, la unele femie???
    Cum naiba nu va intelegi voi, pe voi.

    Si mie mi-a facut placere sa dialoghez cu tine. Desi ar fi trebuit sa se intample pe "duelul mintilor", nu aici.

    Bunule... iar sunt capul rautatilor!
    :)))
    Ioana, o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  23. Andreiule,

    Nu-ti face probleme.

    Andrei si Ioana,
    As interveni si eu in discutia voastra dar nu am destula vreme.

    In doua vorbe: cine face copii indiferent ca este femeie sau barbat, trebuie sa stie la ce se poate astepta cand vine vorba de cresterea lor, altfel este un neispravit iresponsabil. Iar "sacrificiul" nu este altceva decat responsabilitate asumata.

    Egalitatea in casnicie trebuie sa fie asumata de ambii parteneri si nu individul este important intr-un cuplu, ci cuplul. Si daca unul are sansa sa se ridice, celalalt trebuie sa lase orgoliul deoparte si sa-l ajute. Pentru cuplu si pentru copii. Mie mi s-a intamplat sa trec prin cazul acesta care pare ideal, dar va spun ca functionat. :)

    RăspundețiȘtergere
  24. :)
    Bunule, ai dreptate, "sacrificiul" in acest context inseamna RSPONSABILITATE asumata. Doar pentru ca este un context fericit, normal...

    Din nefericire, se intampla destul de des ca unul sa se "sacrifice" iar celalalt sa-si vada frumos de viata.

    O mama care duce in spate doua responsabilitati, suplineste si rolul tatalui inseamna ca SACRIFICA (se sacrifica).

    RăspundețiȘtergere
  25. :)
    Ioana, uite o alta forma a "sacrifciului", deloc neglijabila si cu repercusiuni serioase in viata acelui om.
    Cand vorbim avem tendinta sa teoretizam, uitam ca realitatea este in afara de teorie, MULTA PRACTICA!
    http://suflet-alb.blogspot.com/2010/02/semne-de-intrebare.html

    Cand suntem in pozitia privilegiatului este dificil sa intelgem dimensiunile reale ale cuvantului "sacrificiu".

    Noapte buna, tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  26. Vino să-ţi citeşti horoscopul la mine în blog
    http://doinapopescu.wordpress.com/2010/02/27/horoscop-de-horror_scop/

    RăspundețiȘtergere

parerea mea