UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

sâmbătă, 27 februarie 2010

SUTA

Am batut suta de postari dupa un an de blogareala. O fi bine o fi rau....:)  Dedic din toata inima, cantecul care urmeaza, prietenilor care au stat langa mine cat timp am batut campii , m-au rabdat  si m-au incurajat. Fetele il pot considera chiar un dar de martisor.

Si ma-ntorc cu fata catre Rasarit, catre Porcul Rosu, si-i multumesc lui Tatuca Stalin ca nu ne-a facut Republica Sovietica Socialista si-l blestem totodata pentru cancerul rosu cu care ne-a  sters din istorie timp de 50 de ani. Caci daca poporul meu, pe care il iubesc, nu-si mai gaseste astazi matca, apoi cea mai mare vina, el si lacheii romani cu creierul rosu care ne-au condus, o poarta. Si daca Dumnezeu exista pentru toata lumea, sa-i ierte pe rusi pentru samavolniciile lor, cel putin pentru cantecele, filmele, scriitorii si bisericile lor frumoase. Sa lasam Armata Rosie sa-si faca treaba, asa cum i-ar sedea ei cel mai bine!

Sursa foto

25 de comentarii:

  1. Felicitări ! Postările tale au fost numai una şi una !
    În legătură cu ciuma roşie care ne-a bântuit, trebuie să spun că am fost, alături de chinezi şi de coreeni, printre cei grav contaminaţi. Vezi fenomenul Piteşti şi celelalte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dănuţule, mai scutură-te un pic de ura asta împotriva ciumei, că nu-ţi mai foloseşte la nimic.:)
    De ciuma asta violet nu te prea iei!
    Eu am trecut pe aici să joc una bună "rusească", desculţă...şi până la epuizare...te prinzi?

    RăspundețiȘtergere
  3. Dupa cum ai spus trebuie sa luam ce-i bun. Cand auzeam rusa nu-mi placea deloc, dar acum dupa atatea englezisme parca am inceput s-o caut, prin filme, cantece. La mai multe postari. Bune sau "rele" (ai vazut ghilimele si nu te superi) noi tot te vizitam.

    RăspundețiȘtergere
  4. Va multumesc tuturor pentru felicitari.

    Serban,
    Si inca nu ne-a trecut. Din pacate.

    Mariana,
    esti optimista. O sa-ncerc... Dar ce zici de Ciuleandra?

    Mihaela,
    Asa e! Dupa slavizarea limbii care a durat cateva sute de ani, dupa relatinizarea ei prin frantzuzisme, acum se anglicizeaza in forta. Inseamna ca poate! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. La mai multe si cel putin la fel de inspirate postari, Danule!

    Pentru mine ai fost mai mereu unul dintre cei care ridica mingea la fileu. M-ai determinat sa vad lucrurile dintr-o perspectiva noua, m-ai provocat sa analizez chestiuni la care nici macar nu ma gandisem vreodata.
    Pentru asta si multe altele, iti multumesc si-ti doresc tot ce mai bun pentru tine.

    Hihihihi,cu acest prilej, ar trebui sa-ti facem cadou o alta sapca. Din par de camila, eventual, ca aia din par de oaie a dat nastere la cotestari. (si acum rad cand imi amintesc...)

    Sa fii sanatos, iubit, fericit si inspirat in tot ce faci tu! Cu drag, BlueIris

    RăspundețiȘtergere
  6. DAN!
    Mă prind şi la CIULEANDRĂ, că-mi place cartea care-i poartă numele, şi la un ceardaş dacă vrei... tot până la epuizare.:)
    Am uitat , dar îţi zic acum :
    LA MULŢI ANI! ţie şi blogului tău.
    Nici nu-mi imaginam că ai doar un an de blogăreală. FELICITĂRI!

    RăspundețiȘtergere
  7. Alt blog? :)
    Draga Blue,
    ma bucur foarte tare pentru noul tau nick, care imi pare optimistic. Asta suna si este de bine.

    Daca ar fi sa ne aducem multumiri eu sunt cel care iti voi ramane recunoscator mereu. Oricum, tot eu sunt cel care am invatat de la tine.

    Cat priveste urarile...iti multumesc cu drag si ti le-ntorc deopotriva.

    Mariana,
    La multi ani si tie si tuturor celor ce m-au vizitat si m-au onorat cu pezenta! Regret ca nu am putut fi la fel de curtenitor, incat sa reusesc sa intorc de fiecare data vizitele voastre. Ceea ce nu schimba sentimentele fata de voi... Felicitari si tie pentru ca am observat ca de la un timp ai depasit bariera de "incepatoare" pe care ti-o pusesesi singura si-acum te bucuri de toata lejeritatea dialogului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Noah, pai la nickname-ul asta n-am avut scapare. Fiindca blogul e un cadou, dar l-am capatat gata botezat, deci pas de a mai zice ceva.
    Acu', vreau-nu-vreau, musai sa scot pe taste povesti cu final fericit.(Daca si as stii cum se face asta, ar fi tare bine!)
    :))))))))
    Insa, dincolo de "marea conspiratiune" cu blogul, se cuvine sa multumesc celor care...se stiu ei! :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Cind am vazut cuvintul Suta, credeam ca scrii de profesorii nostri dl si dna Suta.HA,HA,HA.
    La mai mare,Dane,tine-o tot asa.tropaim si noi pe linga tine, daca ne dai voie!

    RăspundețiȘtergere
  10. Iris,
    E ca in povestea cu imparatul cel trist care poarta o masca de om fericit si pana la urma ramane asa. Asa se va intampla!

    Multumesc Poetessa.
    Desi la varsta mea e tarziu... :)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Dane, pana la a te hotari tu de-o fi bine, de-o fi rau, eu iti doresc o primavara senina, linistita, cu bucurii si impliniri. :)

    Pentru SUTA ... La multi ani ! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Felicitari nu doar pentru cantitatea celor scrise, ci mai degraba pentru calitatea scrierilor, gandurilor, simtirilor!
    La si mai mare si multumesc pentru cate am invatat aici!
    Primavara frumoasa, plina de sanatate si bucurii, sperante si impliniri!

    RăspundețiȘtergere
  13. Pionul de rând1 martie 2010, 15:47

    (Блог)одорю тебя, Дан!

    Many happy returns!

    Iată, carevasăzică. binefacerile unui sistem constituţional! Am putut să reduc zbuciumata evoluţie istorică a “obsedantului deceniu”, a post-stalinismului şi a “epocii de aur” care le-a urmat, la un indicator de direcţie: de la rusă la engleză, via limba de lemn.

    Sper să supravieţuiască săraca limba română îmbrăţişării irezistibile a limbii perfidului Albion şi a unchiului Sam, aşa cum a rezistat limbii Cominternului venită în sejur cu tancul.

    Felicitări şi să ne vedem sănătoşi la 500 de articole!

    RăspundețiȘtergere
  14. Pentru ca este 1 Martie si este si ziua ta,
    La multi ani si tie, draga Maria! :)

    Multumesc frumos Anna!
    O primavara sa-ti fie viitorul!
    La multi ani!

    Pi-onu-le, :))
    Sa traiesti!
    Stiu cine esti
    mai omule...! :))

    Nu am caractere rusesti la taste si chiar daca as avea tot n-as mai sti sa-ti raspund (nu ca m-as fi priceput mai bine candva... :)) Ti-o zic asa pi moldovineshti ca in Basarabia:
    SPASIBA BALSHOE!

    Pai daca vrei si iti e lene sa-ti faci blog, iti gazduiesc aici cate articole vrei tu, semnate "pionul de rand". Pe care bineinteles ti le poti modera singurel... :)
    Asa poate s-ar ajunge la 500. :)
    Comentariul cu Cominternul am sa-l pun motto la blog daca nu te superi. :)

    Multam' de urari.
    Sa fii iubit!

    RăspundețiȘtergere
  15. Pionul de rând2 martie 2010, 10:39

    Dragă Dane,

    Ai promis că nu încerci să striveşti corola de minuni a lumii şi să nu ucizi tainele, aşa că nu se cade să te frămânţi cu privire la identitatea admiratorilor tăi, atâta vreme cât aceştia se poartă cuviincios (şi nu te împuşcă, precum Mark Chapman pe John Lennon).

    Probabil că acum convenţiile privind proprietatea intelectuală se extind şi la Блог-uri, deci ai ceva drepturi de folosinţă asupra textelor pe care le găzduieşti.

    De mult aştept şi eu să mă citeze cineva (altul decât copila mea, de maniera: "ai spus că îmi dai bani pentru ...")! Aşa încât, citează-mă, Dane, fă-mă motto, notă de subsol, epilog, ce vrei tu, numai fă-mă ..!

    RăspundețiȘtergere
  16. Pionule de rand, :)
    Semnam un contract pentru drepturi intelectuale, cu pseudonimul pe care ti l-ai ales si ne ducem cu hotii de articole, de gat, la Haga! :)
    Sau mai bine la Google!?

    RăspundețiȘtergere
  17. SCRISOARE DESCHISA LUI A. R., ANONIMA DIN ISRAEL CARE ONOREAZA NOTIUNILE DE "ANONIM" SI DE "DIALOG".


    Stimata A.R.,
    In urma comentariului tau, argumentat cu date recente din domeniul arheologiei, precum si al raspunsului echilibrat prin care ai raspuns in comentariul urmator la articolul "DACI TRACI SI VARCOLACI - 7" doresc sa fac publice unele precizari fata de continutul intregii serii de articole postate. Iata:

    Accept evidentele dar nu accept distorsiunile sau mai bine zis tragerea spuzei pe o turta iluzorie. De exemplu in cazul de fata, nu ma deranjeaza sa avem noi, romanii, intaietatea unui spatiu locuit de o populatie migratoare straveche, care tocmai se sedentarizase in arealul gografic pe care il ocupam noi astazi, si asta deoarece ne aflam pe traseul (culoarul) unor valuri de migratie dinspre Podisul Anatoliei spre Europa, dar de-aici pana la a-i declara daci pe oamenii primitivi respectivi, despre a caror cultura de-abia reusim sa injghebam unele informatii.... e cale lunga si nesigura. Reconstituirea faciala a lui "Ion", executata dupa bucatile de mandibula gasite, ne arata un mix intre omul african si omul european modern. Deoarece Balcanii au fost poarta de intrare a lui Homo Sapiens, poate ca ar trebui, alaturi de celelalte popoare din Europa, sa ne cautam originile mai intai acolo.

    Uite cum mi se par mie lucrurile in acest moment: teritoriul este una, iar populatiile ocupante ale acestui teritoriu, intr-un timp de 8 - 9.000 de ani, s-au succedat si s-au amestecat in acest creuzet dand nastere poporului roman de astazi, sunt alta. Britanii de ieri nu sunt britanicii de astazi, tot asa cum nici dacii de ieri nu sunt romanii de astazi, decat partial, cel putin din punct de vedere genetic. Fiecare neam vechi a suportat in timp amestecuri cu alte neamuri. Foarte putine popoare vechi isi mai pasteaza originile intr-o proportie mai mare sau mai mica, nealterate si printre ele ii putem identifica pe japonezi, evrei, chinezi, mongoli, indienii nativi americani din Alaska si pana in Tara de Foc, laponi, triburile primitive din Polinezia, Africa, aborigenii din Australia, cateva comunitati (enclave) din India si probabil ca mai sunt si altii. Toti ar avea dreptul la autoapelativul de "buricul pamantului", nu numai noi "dacii". :))


    Doresc sa-ti multumesc public pentru felul sobru si elegant in care intelegi sa dialoghezi ca Anonim si poate ca exemplul tau va fi inteles si de catre unii anonimi care isi gasesc satisfactia in a manji si infecta blogurile prin care trec si in ale caror comentarii pestilente isi defuleaza tensiunile si isi exhiba mizeria mentala.
    Felicitari pentru excelenta, oricine ai fi!


    Cu complimente,
    Dan Ioanitescu

    RăspundețiȘtergere
  18. De fapt daca esti corect fata de tine rescrii postul asta. Nu de alta dar creierul nu retine decat creatia noua si flavorul final. Iar flavorul ptr. 100 nu e Kalinka manelizata ci .... spune-o tu ca stii cum.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ovidiul, :)

    Asa ar trebui sa fac, cum zici, dar ireparabilul s-a produs. Comentariile s-au concentrat pe cele doua idei care, este adevarat ca nu se potrivesc, dar daca il rescriu, va ramane tot in doua teme, altminteri voi anula parerile prietenilor mei, fie dintr-o zona, fie din cealalta.

    Prost, prost... da'i prostul meu. :)))

    RăspundețiȘtergere
  20. Ovidiul,
    Am intrat pe blogurili tele (in sfarsit! :)) si am constatat ca te-ai bucurat de aceeasi harta. Trebuie sa-ti marturisesc ca de pe site-ul respectiv am adunat inca doua si se afla la mine in postari nefinalizate. Ce ma fac ca o mai am si pe-aia cu democratia pe teava, cea pe care tu deja vad ca ai postat-o. Sa renunt sau sa merg mai departe? Nu stiu cum sa procedez fara sa te deranjez. :)

    RăspundețiȘtergere
  21. In loc de "La multi ani!"

    Am aflat, dintr-o revista, o veste pe care eu o calific drept bunisoara pentru distinsa comunitate de blogherite si blogherei care bat frumos claviatura calculatoarelor sub auspiciile acestui nobil asezamant al lui Dan.

    Cica o domnisoara scriitoare germana numita Helena Hegemann, autoarea unui roman de mare succes, era nominalizata sa ia un premiu la Targul de carte de la Leipzig. Numai ca, pana sa aduca chelnerii sampania de la gheata, s-a constatat ca duduia plagiase. Nimic spectaculos in asta, mai ales ca, iertata fie-mi vorba obraznica, traim in Romania.

    Cu adevarat deosebit si fara precedent, daca nu ma veti contrazice cu istorii pe care nu le cunosc, este amanuntul ca autoarea de succes copiase zdravan de pe un …. BLOG. Asta mi se pare mie, vizitator vremelnic al atelierelor dvs. de comunicare si creatie, un autentic certificat de merit.

    Care va sa zica, tanarul blog incepe sa ridice capul din magma binara si sa rivalizeze cu batrana hartie tiparita, amandoua mediile, desigur, dispuse sa suporte orice, pe de o parte, dar si duca in ispita pe aspirantii la glorie literara, pe partea aialalta.

    Prin urmare, vorba celuia, scrieti fratilor, numai scrieti! Ca numai maine nu-i poimaine, cand se vor da premii Nobel pentru proza digitala si unde altundeva este terenul mai bine arat si semanat decat pe blogor? Parca vad pe unii dintre dvs., care inca o mai dau anonima, cum o sa-si scoata repede buletinul de identitate ca sa se afirme.

    Ca doar la casierie nu te duci cu pseudonimul.

    RăspundețiȘtergere
  22. Faustinus,

    Aici in blogosfera se strang toate epavele sau se pregatesc pentru lansare la apa, nave noi. Editarea si publicarea uneiu carti este o aventura care te doare in propriul portofel. De-aia tineretul are blog.

    Permiti accesul la blogul sau profilul tau?

    RăspundețiȘtergere
  23. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  24. Frumoasa metafora cu navele! Se cunoaste ca avem un sef de stat navigator care inspira, e-adevarat, doar pe cei mai buni dintre noi. Si cine spunea ca nu mai avem flota? Iata, avem flota in blogosfera!

    Cat despre un blog al meu, nu am unul. Abia imi tin nevoile si neamul, ca sa ma exprim asa. Bloguri sa tina boierii, precum domnia ta si compania.

    Profil am, recunosc, dar lasa mult de dorit!

    Dar de ce n-as profita de ospitalitatea casei, daca am ceva de bombanit? Inteleg ca musafirii nu sunt neaparat iubiti, muncitorii de pe acest blogor preferand simpatiile mai incestuoase, din familie, dar nici izgoniti cu pietre din templu nu sunt.

    Altfel, eu zic sa nu fiti prea modesti vis-à-vis de scrierile de pe blog: macar nu sunt de vanzare! (sau sunt?). Nefiind de vanzare ele sunt nu doar o masurare cu lumea, dar mai ales o privire in oglinda. Vorba lui Baudelaire:

    " Seigneur mon Dieu ! accordez-moi la grâce de produire quelques beaux vers qui prouvent à moi-même que je ne suis pas le dernier des hommes".

    Daca acest blog serveste acestei modeste nazuinte de a va demonstra ceva voua insiva, iata un frumos mod de a exercita un drept! Pentru ca, va aduceti aminte, Declaratia de Independenta din 1776 declara „cautarea fericirii” drept un drept inalienabil al omului. Stiu ca sclavii nu erau considerati oameni, dar conceptul si-a facut aparitia, fie si fatarnica, in discursul politic.

    In fine, am divagat prea mult, dar ce vreau sa spun este ca scandalul Hegemann dovedeste ca scrierea de blog, chiar daca mai accesibila si mai lipsita de rigori, fiind libera, poate produce lucruri de valoare.

    RăspundețiȘtergere

parerea mea