Veti vedea o harta in miscare a istoriei religiilor in evolutia lor, o harta a emotiilor, credintelor si sperantelor dar si a unei istorii religioase plina de cruzime, de lacrimi si de sange. Este interesant de urmarit cam pe ce paralele ale globului au aparut religiile si mai ales unde au aparut, ca arie geografica. Batalia pentru suflete cade in subsidiar caci se poate vedea clar interesul major pentru zonele de influenta si mai ales lupta crancena pentru accesul si controlul resurselor economice. Raman in scena doar marile religii, marii castigatori ai zilelor noastre. Privind evolutia si expansiunea credintelor religioase in timp istoric, teoria conspiratiei mondiale nu-si mai gaseste sensul pentru ca ecumenismul, de-aici inainte, este evident sortit esecului. Cine este gata sa dea drumul la putere si la bani dintre marii lideri religiosi? Parerea mea este ca niciunul. Desi stiu ca-mi este imposibil, as fi curios sa vad cum va arata acest filmulet peste 100 de ani. Voi ce credeti?
De ce crezi ca ecumenismul este sortit esecului? Privim inspre Ue si ce observam? Ca toate statele de voie, de nevoie, au achiesat la un fel de "ecumenism". De ce? Pentru ca cei ce au cedat "puterea" au primit irezistibilul in schimb. :) S-au creat locuri de munca la Brusele, unde sunt platiti foarte bine toti prostii; viitor aproape garantat... iar turma zuporta toate consecintele.
Ca... intr-un final gogoasa va fi "sparta", este alta poveste ce tine de muabil.
Budismul nu-i religie desi are toate aparentele. Hinduismul este politeist deci imposibil de suportat de celelalte trei care au mai ramas. Iudaismul este ireconciliabil cu factiunile desprinse din el. Doar daca.... Rabinul Sef le-ar conduce pe toate. :)))) Si unde mai pui ca toate au creat secte si ramuri inauntrul lor care nu se suporta intre ele. Sunt vreo patru feluri de budism, doua de islamism, doua mari plus cateva mai marunte de crestinism...
Si-apoi sunt foarte multi bani care nu se lasa impartiti intre preaputernicii si preacucernicii religiilor.
Bunule, cand "dracul" (banul) isi baga coada, se poate orice. N-am niciun dubiu in aceasta privinta. :) Iar ecumenismul propovaduit in zilele noastre vizeaza momentan ortodoxia si "catolicia" si toate ramurile ce decurg din acestea. Din punctul meu de vedere pot face orice, mi-e indiferent. Eu as opta pentru scoaterea ortodoxiei de pe statele de plata din bugetul de stat. Sa traiasca din ceea ce "produc". Chiar daca sunt platiti de stat, ei iau bani si pe mort si pe viu, astfel incat, ar putea supravietui fara nicio problema.
Interesant filmuleţul mai ales pentru că sintetizează, prin simplificare, tabloul răspândirii marilor religii în lume.
Vizualizarea teritorială a unor fenomene spirituale şi culturale asociază expansiunea religiilor cu expansiunea puterii acompaniatoare. Simplificarea vine din faptul că din culorile „uni” nu se vede penetrarea reciprocă a marilor religii, cum ar fi Islamul (cu sau fără minarete) în Occident sau catolicismul (cu sau pedofili) în Asia.
Mai lipseşte un element - care nici nu putea fi reflectat de o imagine sinoptică acoperitoare a 5000 de ani de istorie: dinamica actuală, respectiv capacitatea de atracţie a religiilor.
La o scară redusă la câteva decenii, s-ar observa probabil că Islamul se mişcă cel mai rapid. Relaţia de confruntare Islam – Occident sugerată de Samuel Huntington este perversă în plan ideologic, în sensul că pune în opoziţie o religie, pe de o parte, şi un sistem mult mai complex cum este Occidentul, pe de altă parte.
Acesta din urmă cuprinde nu doar un evantai de credinţe exprimate liber pe un fond dominat de creştinism, căruia i se asociază un set suplimentar de valori politice (drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţie) şi un set de standarde de civilizaţie materială. De aici rezultă imensul potenţial de manipulare politică a musulmanilor săraci împotriva culturilor occidentale şi simbolurilor acesteia.
Sunt de acord cu cei care nu cred în ecumenism şi în utilitatea acestuia. Este limpede că ecumenism înseamnă schimbarea unei relaţii de putere în sensul concentrării acesteia în mai puţine amvoane. Puterea sceptrelor religioase depinde în mare măsură de numere. Or numerele sunt de partea religiilor non-occidentale. Singurul miracol non-cantitativ este supravieţuirea şi influenţa unei religii care de altfel nu are valenţe expansioniste: religia iudaică. Aceasta îşi datorează locul de pe harta colorată a lui Dan forţei spirituale şi mai ales capacitaţii de a genera solidaritate.
Acest tip de ecumenism este unul instituţional, (para)politic, şi nu ar trebui cultivat. Marele farmec al lucrării lui Dumnezeu este excepţionala diversitate a creaţiei sale, fie că vorbim de regnul mineral, fie de cel vegetal sau animal (inclusiv nefericita sa capodoperă, omul). A-i face pe toţi oamenii să-şi imagineze Dumnezeul propriu în acelaşi fel ar fi o alterare profundă a spiritului divin, echivalenţa unei producţii în serie sau a “fast food”- ului.
Ecumenism umanist?
Poate că ar trebui să râvnim la un ecumenism umanist, adică unul care să apropie oamenii şi să le reveleze esenţele comune, iară nu să-i înarmeze cu spada sau cu explozibilul pentru a se convinge unii pe alţii.
Din această perspectivă, pe termen lung, par a avea mai mult potenţial credinţele de tip budist sau taoist, consonante cu tendinţa spre individualism responsabil, nu religiile monoteiste, prin natura lor oleacă defetiste. Credinţele pacifiste şi concentrate pe căutarea echilibrului, a căii de mijloc, sunt o alternativă mai bună atât la expansionismul sau misionarismul agresiv (care din start îşi considera ţintele inferioare) cât şi la ateism (care în esenţa înseamnă abandonul unor valori transcendente absolute şi supralicitarea capacităţii umane de a-şi crea, după voie, propriile valori morale, relative).
Cât despre buna stare a bisericii noastre strămoşeşti şi ortodoxe, să nu-i ducem grija. Doarme bine noaptea. Ea mai curând îi ia Cezarului, decât îi dă. Biserica ortodoxă româna este eminamente virtuoasă!
Iacă-ta virtutea toleranţei: nu numai că nu are tendinţe expansioniste, dar nu pare nici a fi prea mult interesată de prozelitismul diverselor secte şi curente care încearcă să-i re-creştineze pe bieţii români prin metrouri şi parcuri. Probabil că i-aţi întâlnit vreodată pe băieţii cu pantaloni negri şi cămaşă albă cu ecuson sau fetele supraponderale care citesc frumos din cărticele mici cu litere mari.
A propos, veţi fi observat că tinerii misionari vorbesc cu accent american o limbă a băştinaşilor chiar mai corectă decât a şpicheriţelor noastre (Doamne iartă-mă, că altfel nu ştiu cum să le mai spun) care ţipă zi şi noapte la populaţie de pe ecranele TV sau decât a unei vizibile majorităţi a politicienilor noştri de bani gata.
La asta se adăugă virtutea cumpătării (o vorbă mai veche care însemna ce înseamnă astăzi absenţa deficitului bugetar). Banii de la stat sunt un fel de rentă viageră, iar banii de la enoriaşi sunt, evident, contravaloarea prestărilor de servicii bisericeşti, cu tarife şi mercurial. Această îndemânare economică a funcţionat mulţumitor, slava Domnului!, şi pe vremea economiei excesiv centralizate şi, cu atât mai mult, acum, în binecuvântatele timpuri ale economiei de piaţă.
Am aflat de la preotul parohiei cu care familia mea a făcut nişte aranjamente imobiliare (la propriu şi la figurat, pe termen, să zic aşa, extrem de lung), că noul preafericit le-a făcut plan de venituri de vărsat la bugetul centralizat al Patriarhiei şi le-a cerut preoţilor să se preocupe mai mult de gestionarea afacerilor economice decât a celor sufleteşti. Negustorii se întorc tiptil în templul de unde i-a izgonit Isus. Bietul popă şi-a lăsat parohia şi a emigrat anul ăsta în Canada.
Biserica noastră îmbină foarte dibace virtutea păstrării tradiţiilor cu cea a adaptării la modernitate. Tradiţionalismul este ilustrat de reînvierea emoţionantelor cortegii şi procesiuni de tip medieval, cu expoziţii itinerante de moaşte şi icoane făcătoare de minuni. Desigur, acestea au efecte benefice multiple în contextul crizei economice: participanţii îşi rezolvă marile probleme ale vieţii curente prin simpla atingere a celor sfinte; o parte din economiile personale ale drept-credincioşilor, săraci cu duhul dar fericiţi, intră în circuitul financiar prin intermediul cutiei milelor; iar comerţul stradal de proximitate înviorează viaţa economică a cartierelor.
Modernismul este dovedit cu prisosinţă de intrarea în forţă a celor sfinte pe tărâmul mănos al televiziunilor, cu un post propriu, cu cruce la miră, la care credinţa strămoşească se măsoară, în fine, cu un instrument de precizie: ratingul.
Bătrâna noastră biserică ortodoxă se ţine bine, nu ştiu dacă şi credinţa în Dumnezeu …
Ascunde-n sufletul gingaş un univers plin de comori, Din ochii mari poţi să culegi priviri prinse-n buchet de flori, Cu multă linişte şi calm pe buze grafiaz-un zâmbet, Iar glasul său armonizează blând vibraţiile unui cântec. La tâmplele fierbinţi ea poartă doar amintiri din flori de gânduri, Cu mâna fragedă le-aşează într-un album cu foi prinse în riduri, La gâtul diafan cristalele de rouă stau prinse-n colier, Pe umerii rotunzi timpul aşterne poveste de iubire şi mister. Îmbracă astăzi rochie din verde crud de iarbă, Privire de bărbat puţin iscoditoare trece şi se întreabă, Cine-i această lume discretă , virtute-ncântătoare? Este FEMEIA,MAMA, IUBITA ce azi e-n sărbătoare. Gânduri sublime îţi trimit pictate-n fluturi diafani, Să fii iubită, să-nfloreşti şi un suav, LA MULŢI ANI!
iata ca am mai invatat ceva de la tine. Odata cu eliminarea subventiilor bugetare, biserica va fi pierduta de client politic. Iar puterea de persuasiune in randul masei de votanti poate s-o transforme intr-un jucator politic extrem de periculos.
Ca intotdeauna observatiile si reflectiile tale sunt pertinente, adevarate lectii de profil.
Este intr-adevar un joc de GO ceea e se petrece cu orientarea polaritatii mintilor oamenilor si a bataliei pentru suflete si portofele.
Ecumenismul este foarte necesar bisericii catolice si pentru aducerea oilor ratacite inapoi in staulul ecleziastic, caci ortodoxismul fiind mai lax in pretentii asupra dreptcredinciosilor si-a pierdut mult mai putine oi pe drum. Alaturat catolicismului, el poate fi un factor spiritual coagulant, emulativ, un exemplu de reusita religioasa. Ecumenismul umanist imi pare ca este stegarul iar cel institutional beneficiarul.
Biserica ortodoxa a fost deja penetrata:) de ideile ecumenice. Problema cea mare o reprezinta bicefalicitatea istorica ireconciliabila - raca si orgoliul dominatiei dintre atonisti si moscoviti. Centrul de putere ortodox si-ar gasi doar prin absurd o rezolvare la Vatican, caci "te pui cu rusii?"
Ai si nu ai dreptate. Budismul nu se inscrie nici la capitolul religie si nici la cel al credintelor religioase. Daca vom conveni ca reprezinta exceptia, corectia ta este pertinenta. Si iti multumesc. :)
Bun regasit, Bunule!
RăspundețiȘtergereDe ce crezi ca ecumenismul este sortit esecului?
Privim inspre Ue si ce observam?
Ca toate statele de voie, de nevoie, au achiesat la un fel de "ecumenism".
De ce?
Pentru ca cei ce au cedat "puterea" au primit irezistibilul in schimb.
:)
S-au creat locuri de munca la Brusele, unde sunt platiti foarte bine toti prostii; viitor aproape garantat... iar turma zuporta toate consecintele.
Ca... intr-un final gogoasa va fi "sparta", este alta poveste ce tine de muabil.
Dan, te rog mult, trimite-mi si mie acel fisier pe mail.
RăspundețiȘtergereanaranjado75 - yahoo
Andreiule, :)
RăspundețiȘtergereBudismul nu-i religie desi are toate aparentele. Hinduismul este politeist deci imposibil de suportat de celelalte trei care au mai ramas. Iudaismul este ireconciliabil cu factiunile desprinse din el.
Doar daca.... Rabinul Sef le-ar conduce pe toate. :))))
Si unde mai pui ca toate au creat secte si ramuri inauntrul lor care nu se suporta intre ele. Sunt vreo patru feluri de budism, doua de islamism, doua mari plus cateva mai marunte de crestinism...
Si-apoi sunt foarte multi bani care nu se lasa impartiti intre preaputernicii si preacucernicii religiilor.
Maria,
RăspundețiȘtergereMintenas! :)
Bunule, cand "dracul" (banul) isi baga coada, se poate orice. N-am niciun dubiu in aceasta privinta.
RăspundețiȘtergere:)
Iar ecumenismul propovaduit in zilele noastre vizeaza momentan ortodoxia si "catolicia" si toate ramurile ce decurg din acestea.
Din punctul meu de vedere pot face orice, mi-e indiferent.
Eu as opta pentru scoaterea ortodoxiei de pe statele de plata din bugetul de stat.
Sa traiasca din ceea ce "produc".
Chiar daca sunt platiti de stat, ei iau bani si pe mort si pe viu, astfel incat, ar putea supravietui fara nicio problema.
Islam vs. Occident
RăspundețiȘtergereInteresant filmuleţul mai ales pentru că sintetizează, prin simplificare, tabloul răspândirii marilor religii în lume.
Vizualizarea teritorială a unor fenomene spirituale şi culturale asociază expansiunea religiilor cu expansiunea puterii acompaniatoare. Simplificarea vine din faptul că din culorile „uni” nu se vede penetrarea reciprocă a marilor religii, cum ar fi Islamul (cu sau fără minarete) în Occident sau catolicismul (cu sau pedofili) în Asia.
Mai lipseşte un element - care nici nu putea fi reflectat de o imagine sinoptică acoperitoare a 5000 de ani de istorie: dinamica actuală, respectiv capacitatea de atracţie a religiilor.
La o scară redusă la câteva decenii, s-ar observa probabil că Islamul se mişcă cel mai rapid. Relaţia de confruntare Islam – Occident sugerată de Samuel Huntington este perversă în plan ideologic, în sensul că pune în opoziţie o religie, pe de o parte, şi un sistem mult mai complex cum este Occidentul, pe de altă parte.
Acesta din urmă cuprinde nu doar un evantai de credinţe exprimate liber pe un fond dominat de creştinism, căruia i se asociază un set suplimentar de valori politice (drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţie) şi un set de standarde de civilizaţie materială. De aici rezultă imensul potenţial de manipulare politică a musulmanilor săraci împotriva culturilor occidentale şi simbolurilor acesteia.
Ecumenismul instituţional
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu cei care nu cred în ecumenism şi în utilitatea acestuia. Este limpede că ecumenism înseamnă schimbarea unei relaţii de putere în sensul concentrării acesteia în mai puţine amvoane. Puterea sceptrelor religioase depinde în mare măsură de numere. Or numerele sunt de partea religiilor non-occidentale. Singurul miracol non-cantitativ este supravieţuirea şi influenţa unei religii care de altfel nu are valenţe expansioniste: religia iudaică. Aceasta îşi datorează locul de pe harta colorată a lui Dan forţei spirituale şi mai ales capacitaţii de a genera solidaritate.
Acest tip de ecumenism este unul instituţional, (para)politic, şi nu ar trebui cultivat. Marele farmec al lucrării lui Dumnezeu este excepţionala diversitate a creaţiei sale, fie că vorbim de regnul mineral, fie de cel vegetal sau animal (inclusiv nefericita sa capodoperă, omul). A-i face pe toţi oamenii să-şi imagineze Dumnezeul propriu în acelaşi fel ar fi o alterare profundă a spiritului divin, echivalenţa unei producţii în serie sau a “fast food”- ului.
Ecumenism umanist?
Poate că ar trebui să râvnim la un ecumenism umanist, adică unul care să apropie oamenii şi să le reveleze esenţele comune, iară nu să-i înarmeze cu spada sau cu explozibilul pentru a se convinge unii pe alţii.
Din această perspectivă, pe termen lung, par a avea mai mult potenţial credinţele de tip budist sau taoist, consonante cu tendinţa spre individualism responsabil, nu religiile monoteiste, prin natura lor oleacă defetiste. Credinţele pacifiste şi concentrate pe căutarea echilibrului, a căii de mijloc, sunt o alternativă mai bună atât la expansionismul sau misionarismul agresiv (care din start îşi considera ţintele inferioare) cât şi la ateism (care în esenţa înseamnă abandonul unor valori transcendente absolute şi supralicitarea capacităţii umane de a-şi crea, după voie, propriile valori morale, relative).
Biserica ortodoxă: virtutea toleranţei
RăspundețiȘtergereCât despre buna stare a bisericii noastre strămoşeşti şi ortodoxe, să nu-i ducem grija. Doarme bine noaptea. Ea mai curând îi ia Cezarului, decât îi dă. Biserica ortodoxă româna este eminamente virtuoasă!
Iacă-ta virtutea toleranţei: nu numai că nu are tendinţe expansioniste, dar nu pare nici a fi prea mult interesată de prozelitismul diverselor secte şi curente care încearcă să-i re-creştineze pe bieţii români prin metrouri şi parcuri. Probabil că i-aţi întâlnit vreodată pe băieţii cu pantaloni negri şi cămaşă albă cu ecuson sau fetele supraponderale care citesc frumos din cărticele mici cu litere mari.
A propos, veţi fi observat că tinerii misionari vorbesc cu accent american o limbă a băştinaşilor chiar mai corectă decât a şpicheriţelor noastre (Doamne iartă-mă, că altfel nu ştiu cum să le mai spun) care ţipă zi şi noapte la populaţie de pe ecranele TV sau decât a unei vizibile majorităţi a politicienilor noştri de bani gata.
Biserica ortodoxă: virtutea cumpătării
RăspundețiȘtergereLa asta se adăugă virtutea cumpătării (o vorbă mai veche care însemna ce înseamnă astăzi absenţa deficitului bugetar). Banii de la stat sunt un fel de rentă viageră, iar banii de la enoriaşi sunt, evident, contravaloarea prestărilor de servicii bisericeşti, cu tarife şi mercurial. Această îndemânare economică a funcţionat mulţumitor, slava Domnului!, şi pe vremea economiei excesiv centralizate şi, cu atât mai mult, acum, în binecuvântatele timpuri ale economiei de piaţă.
Am aflat de la preotul parohiei cu care familia mea a făcut nişte aranjamente imobiliare (la propriu şi la figurat, pe termen, să zic aşa, extrem de lung), că noul preafericit le-a făcut plan de venituri de vărsat la bugetul centralizat al Patriarhiei şi le-a cerut preoţilor să se preocupe mai mult de gestionarea afacerilor economice decât a celor sufleteşti. Negustorii se întorc tiptil în templul de unde i-a izgonit Isus. Bietul popă şi-a lăsat parohia şi a emigrat anul ăsta în Canada.
Biserica ortodoxă română: Tradiţii şi modernitate
RăspundețiȘtergereBiserica noastră îmbină foarte dibace virtutea păstrării tradiţiilor cu cea a adaptării la modernitate. Tradiţionalismul este ilustrat de reînvierea emoţionantelor cortegii şi procesiuni de tip medieval, cu expoziţii itinerante de moaşte şi icoane făcătoare de minuni. Desigur, acestea au efecte benefice multiple în contextul crizei economice: participanţii îşi rezolvă marile probleme ale vieţii curente prin simpla atingere a celor sfinte; o parte din economiile personale ale drept-credincioşilor, săraci cu duhul dar fericiţi, intră în circuitul financiar prin intermediul cutiei milelor; iar comerţul stradal de proximitate înviorează viaţa economică a cartierelor.
Modernismul este dovedit cu prisosinţă de intrarea în forţă a celor sfinte pe tărâmul mănos al televiziunilor, cu un post propriu, cu cruce la miră, la care credinţa strămoşească se măsoară, în fine, cu un instrument de precizie: ratingul.
Bătrâna noastră biserică ortodoxă se ţine bine, nu ştiu dacă şi credinţa în Dumnezeu …
Ascunde-n sufletul gingaş un univers plin de comori,
RăspundețiȘtergereDin ochii mari poţi să culegi priviri prinse-n buchet de flori,
Cu multă linişte şi calm pe buze grafiaz-un zâmbet,
Iar glasul său armonizează blând vibraţiile unui cântec.
La tâmplele fierbinţi ea poartă doar amintiri din flori de gânduri,
Cu mâna fragedă le-aşează într-un album cu foi prinse în riduri,
La gâtul diafan cristalele de rouă stau prinse-n colier,
Pe umerii rotunzi timpul aşterne poveste de iubire şi mister.
Îmbracă astăzi rochie din verde crud de iarbă,
Privire de bărbat puţin iscoditoare trece şi se întreabă,
Cine-i această lume discretă , virtute-ncântătoare?
Este FEMEIA,MAMA, IUBITA ce azi e-n sărbătoare.
Gânduri sublime îţi trimit pictate-n fluturi diafani,
Să fii iubită, să-nfloreşti şi un suav, LA MULŢI ANI!
Tuturor femeilor din viața ta!
Corectie: Istoria CREDINTELOR religioase. Daca privim lucrurile de exemplu dpdv al nivelurior psiho logice
RăspundețiȘtergereAndreiule,
RăspundețiȘtergereiata ca am mai invatat ceva de la tine.
Odata cu eliminarea subventiilor bugetare, biserica va fi pierduta de client politic. Iar puterea de persuasiune in randul masei de votanti poate s-o transforme intr-un jucator politic extrem de periculos.
Pionule de rand, :)
RăspundețiȘtergereCa intotdeauna observatiile si reflectiile tale sunt pertinente, adevarate lectii de profil.
Este intr-adevar un joc de GO ceea e se petrece cu orientarea polaritatii mintilor oamenilor si a bataliei pentru suflete si portofele.
Ecumenismul este foarte necesar bisericii catolice si pentru aducerea oilor ratacite inapoi in staulul ecleziastic, caci ortodoxismul fiind mai lax in pretentii asupra dreptcredinciosilor si-a pierdut mult mai putine oi pe drum. Alaturat catolicismului, el poate fi un factor spiritual coagulant, emulativ, un exemplu de reusita religioasa. Ecumenismul umanist imi pare ca este stegarul iar cel institutional beneficiarul.
Biserica ortodoxa a fost deja penetrata:) de ideile ecumenice. Problema cea mare o reprezinta bicefalicitatea istorica ireconciliabila - raca si orgoliul dominatiei dintre atonisti si moscoviti. Centrul de putere ortodox si-ar gasi doar prin absurd o rezolvare la Vatican, caci "te pui cu rusii?"
Geanina,
RăspundețiȘtergereDraga Geanina,
Iti multumesc foarte mult pentru bucata de suflet pe care mi-ai daruit-o astfel incat sa pot darui frumos la randul meu mai departe.
La multi ani tie si tuturor cititoarelor si prietenelor noastre!
Ovidiul, :)
RăspundețiȘtergereBine ai revenit! :)
Ai si nu ai dreptate. Budismul nu se inscrie nici la capitolul religie si nici la cel al credintelor religioase. Daca vom conveni ca reprezinta exceptia, corectia ta este pertinenta.
Si iti multumesc. :)
Dragă Dan,
RăspundețiȘtergereai o leapşă pe blogul meu.
Se tinde catre crearea unei singure religii universale, din dorinte de monetizare, vom vedea ce se va intampla, de fapt copiii nostri vor vedea!
RăspundețiȘtergere