:) am vazut un film, al carui nume nu mi-l mai amintesc. Scenariul era cel din videoclip. Partea nefericita din film era simpla: ori de cate ori incerca personajul principal sa schimbe trecutul, sa evite moartea cuiva drag, firul povestii ducea tot catre o tragedie. Asadar, a avea un "sistem" care sa poata repara greselile noastre ar insemna sa detinem un sistem care ar amplifica greselile si nu le-ar corecta. Ce e facut, e bun facut! Nu trecutul conteaza, ci modul in care te raportezi la trecut si cum actionezi in urma evenimentelor, actiunilor din trecut!
Nu, Anrdeiradu, "repararea" trecutului nu amplifică greşala. Doar o tranferă. Dar, da, ai dreptate, tot ce se mai poate face se rezumă la "de acum încolo". Am citit de-a lungul vremii o seamă de teorii SF despre manipularea timpului care afirmă că există o marime fizică ce măsoară gradul de importanţă al unui eveniment şi influenţa acestuia asupra viitorului. De aceea se spune că doar unele alegeri determină noduri temporale, nu toate. În cazul de care vorbeşti, decesul cuiva drag este un eveniment major, ori daca-l modifici produci o perturbare gravă a energiei temporale care caută să se echilibreze generând un eveniment de intensitate egală, în acelaşi segment de timp. Precum vedem cu toţii, până se descoperă o altă teorie şi se construieşte un "reparator" de greşeli...nu mai e nimic de făcut.
E ciudat că scriind asta îmi sună în urechi versurile lui Zaharia Stancu din "Cântec şoptit": "Odată am ucis o vrabie/ Am tras cu praştia în ea şi am lovit-o/ Pe urmă o zi şi o noapte întreagă/ Am tot plâns-o şi am tot jelit-o./ Nu m-a bătut mama/ Nu m-a certat/ În mână ţineam o bucată de pâine/ Degeaba mi-a spus/ Degeaba mai plângi/ Ce-ai omorât, omorât rămâne"(...). Trist.
Interesant clipul,ar fi bine daca am avea fiecare un astfel de sistem sa putem da inapoi totul,sa reparam greselile...
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergeream vazut un film, al carui nume nu mi-l mai amintesc. Scenariul era cel din videoclip.
Partea nefericita din film era simpla: ori de cate ori incerca personajul principal sa schimbe trecutul, sa evite moartea cuiva drag, firul povestii ducea tot catre o tragedie.
Asadar, a avea un "sistem" care sa poata repara greselile noastre ar insemna sa detinem un sistem care ar amplifica greselile si nu le-ar corecta.
Ce e facut, e bun facut!
Nu trecutul conteaza, ci modul in care te raportezi la trecut si cum actionezi in urma evenimentelor, actiunilor din trecut!
Nu, Anrdeiradu, "repararea" trecutului nu amplifică greşala. Doar o tranferă. Dar, da, ai dreptate, tot ce se mai poate face se rezumă la "de acum încolo".
RăspundețiȘtergereAm citit de-a lungul vremii o seamă de teorii SF despre manipularea timpului care afirmă că există o marime fizică ce măsoară gradul de importanţă al unui eveniment şi influenţa acestuia asupra viitorului. De aceea se spune că doar unele alegeri determină noduri temporale, nu toate.
În cazul de care vorbeşti, decesul cuiva drag este un eveniment major, ori daca-l modifici produci o perturbare gravă a energiei temporale care caută să se echilibreze generând un eveniment de intensitate egală, în acelaşi segment de timp.
Precum vedem cu toţii, până se descoperă o altă teorie şi se construieşte un "reparator" de greşeli...nu mai e nimic de făcut.
E ciudat că scriind asta îmi sună în urechi versurile lui Zaharia Stancu din "Cântec şoptit": "Odată am ucis o vrabie/ Am tras cu praştia în ea şi am lovit-o/ Pe urmă o zi şi o noapte întreagă/ Am tot plâns-o şi am tot jelit-o./ Nu m-a bătut mama/ Nu m-a certat/ În mână ţineam o bucată de pâine/ Degeaba mi-a spus/ Degeaba mai plângi/ Ce-ai omorât, omorât rămâne"(...).
Trist.
http://putereaprezentului.wordpress.com/2010/03/26/sunshine-blog-award/
RăspundețiȘtergere