UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

PILDA


”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Am primit pe e-mail o poezie moralizatoare, fara titlu, scrisa de un autor necunoscut . Am indraznit s-o continui eu, caci morala ei, desi se vrea crestina, mi s-a parut cam ciudata... 


 
Lângă un sătuc de munte, în hăţişuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic îşi făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ şi din nuiele,
 Petrecând în sărăcie, între flori şi păsărele.

Făr‘ de nici-o mângâiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat în nişte cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit aşa, sărmanul, îşi ducea al vieţii fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerşească demâncare,
Arătându-şi trist durerea prin zicala lui de pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Îl ştia de mult tot satul şi, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulţumea, zicând cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Ani în şir trecu de-a rândul, mulţi din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Şi din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Far-aşi mai schimba cojocul, cârja, tolba şi sumanul.

Înaintea lui sătenii îi ieşeau cu darul lor,
Ori de câte ori bătrânul le cerea un ajutor.
După ce îşi lua darul, tuturor zicea cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

De-al bătrânului des strigăt, deranjată mult, se pare,
Într-o zi, o gospodină, doamnă cu un nume mare,
Vru s-aducă la tăcere glasul ăstui cerşetor,
Ce bătea de multă vreme pe la poarta tuturor.

Repede făcu o pâine din faina cea mai albă,
Plămădită cu otravă, şi la copt a pus-o-n grabă.
Cum îi dete-această pâine, zise-n inima ei moartă:
- De acuma, ştiu eu bine, că n-o să mai vii la poartă!

Cerşetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasă fiind pâinea, se gândeşte s-o mai ţie.
Şi-i repetă şi stăpânei vorba lui, cu multă pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce colindă satul, se întoarce la bordei
Şi,-obosit, se odihneşte pe un scăunel de tei.
Dar nu se-odihneşte bine, că se-arată pe cărare,
Un fecior voinic şi-un câine, venind de la vânătoare.

Obosit şi mort de foame, şi uitând că-i de neam mare,
Când sosiră la colibă, tânărul cu voce tare,
Nemâncat de-o zi întreagă, strigă-n culmea disperării:
- Moşule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncării?

Căci tot rătăcesc de-aseară prin zăvoi, cu al meu câine,
Şi nu am gustat nimica, nici măcar un colţ de pâine.
Ştiu că uneori, pe cale, oamenii, cu multă milă,
Îţi mai pun ceva în tolbă, ba şi cei ce-o fac în silă.

- Cum să nu? răspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
Şi chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toată şi-o mănâncă; potoleşte-ţi foamea-n pace;
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce mâncară pâinea, mulţumindu-i, a plecat
Spre căsuţa boierească, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasă fiul, maică-sa-l îmbrăţişează,
Dar deodată rău îi vine şi la faţă se-ntristează.

- Ce-i cu tine? Mama-ntreabă, spune iute ce-ai mâncat?
Însă el cu vocea slabă, îi răspunde înecat:
- Doar atât mâncat-am, maică, pâinea albă şi frumoasă
Ce mi-a dat-o cerşetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasă!

Un fior de groază mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-şi vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Ţipă, urlă de durere, conştiinţa nu-i dă pace,
Vrea să-l scoale iar la viaţă, dar nimic nu poate face.

În durere-şi vede fapta cea mârşavă şi debilă
Şi îşi ia acum răsplata pentru gestul fără milă.
În urechi îi sună glasul moşului, trecând în pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!
 

Epilog
Cel de sus cu a Sa milă, Cel ce face si desface, 
Din eroare frăţioare, îl pocni cu bobârnace 
Pe feciorul făr'de pată, pentru-al mumă-sii păcat.
Cu morala creştinească, pe el, Domnu l-a-ngropat.

Vinovata-i vie 'ncalte, iar morala-i... otrăvită; 
Fecioraşul n-are vină. Mă-sa trebuia lovită.
Moşu' cel milos bag samă, care-a dat cu mâna lui 
Moarte-n pâine omului, el, ce-a dat, nu şi-a dat lui.
 
Morala
Şi-atunci ia aminte dară, când pui mâna pe nuia,
Tot mai bună-i socoteala, "trei la curul altuia".


15 comentarii:

  1. AŞA DA! CHIAR AŞA !
    Acest blog l-am nominalizat la BLOG DE BLOG!
    Vezi: http://luciaverona.blogspot.com/2011/01/blog-de-blog-cele-mai-bune-bloguri
    Dacă ai timp...ia şi tu LEAPŞA!

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi dai şi mie "PILDA " cu morală cu tot? Doar ptr. blogul meu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Tu mă iartă, înțelepte, că mă bag şi eu în vorbă!
    Dar sunt pofticios din fire, şi mă-mpinge foamea-n piept
    Când aud, ca-n pilda asta, de mâncare, pâine, ciorbă,
    M-arăt, ca din întâmplare, şi încerc să par deştept.

    Eu nu cred că Doamne-Doamne a putut cadea-n greşeală,
    Şi în dreapta-i judecată, El, un milostiv sadea,
    Să nu cumpănească bine, hotarând la nimereală.
    Fără rost n-ar fi dat morții pe candidul beizadea.

    Mai curând îmi pare mie, după multă chibzuință,
    Că dumnezeiescul tată a decis în chip pragmatic,
    Lăsand pe hapsâna mumă să trăiască-n suferință,
    Chemând prematur la sine pe junele şturlubatic.

    Ăla micu’, fără pată, va cunoaşte acum raiul,
    Luând câinele cu dânsul să poarte covrigi în coadă
    În vreme ce în durere muma rea îşi duce traiul
    Pradă remuşcării, fără, vreo nădejde să-ntrevadă.

    Morala

    Bine zice onanistul, când se-autosatisface,
    Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Mariana,
    Stii bine ca poti lua oricand orice iti face placere, de-aici. Intre prieteni nici nu mai incape vorba... :)

    Cat despre leapsa... Mi-a cam pierit apetitul de o vreme-ncoa... mai bine las tineretul sa se cocoatze, ca lui ii sade mult mai bine...
    :)
    Multumesc frumos ca te-ai gandit la mine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Excelenta,

    Preanobile Faustinus, vorba-ti dulce si-nteleapta
    Cucereste-ntotdeauna, bloggerii ce-mi bat in poarta.
    Iata dar, noua morala ce iesi din pana ta
    Ma lasa mut de-admiratie. Crede-ma, ce pana mea!

    Ca divinul nostru Tata a curmat viata senina
    In loc s-o paleasca-n crestet pe femeia asasina
    Inteleg ca-i taina mare foarte greu de dezlegat
    Si ca numa-n "Hamlet" doara, moare omul vinovat.

    De-a ta talmacire noua tare mult m-am bucurat.
    Pilda carevasazica este plina de (c...) pacat.
    Sa nu dai nimic la nimeni asta-nseamna omenie.
    Ce mai... mila crestineasca e curata onanie.

    MORALA
    Preaferice-i egoistul care face doar ce-i place.
    Cand isi da, lui isi da, tata, cand isi face, lui isi face.

    RăspundețiȘtergere
  6. :(
    Bun regasit, tuturor!
    Ma-ntristeaza morala ta Bunule, dar nu ma mira.
    :)
    Bunule, batranul si-a dat cu draga inima, painea cea frumoasa si alba nu si-a oprit-o pentru sine, ci a dat-o cui i se cuvine, unei fetze boieresti, cum ii spune Faustinus "beizadea"!

    Rautatea individei a fost rasplatita dupa cum i se cuvenea... faptele se-ntorc precum bumerangul la... initziator (mai devreme sau mai tarziu), batranul nu a fost decat un mijlocitor!

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna Andreiule,

    E un fel de haz de necaz.
    Daca chestiunea ar fi ajuns in fata unui judecator, mama ar fi primit inchisoare pe viata pentru omor din culpa iar mosul cativa ani cu suspendare pentru omor prin imprudenta.
    Aceasta ar fi putut fi judecata omeneasca.

    Judecata divina, pe care am comentat-o si care mi se pare cel putin ciudata, pare a fi compusa din doua parti:
    Pe de o parte judecarea si sentinta imediata cu pedeapsa capitala cazuta pe capul nevinovatei beizadele, urmata de sentinta cu condamnarea pe viata la chinuri morale ale mamei si,
    pe de alta parte o Judecata de Apoi, aceea de la calendre, in care Dumnezeu o mai judeca inca o data pe mama si-o trimite la cazan. Si la prima si la cea de-a doua judecata se pare ca mosul scapa, el nefiind altceva decat unealta lui Dumnezeu. Dar la o asa pedeapsa nemeritata, pe care a luat-o beizadeaua, se pare ca mosul a fost mai mult unealta dracului.

    Moralele propuse de mine sunt bascalioase. Nu cred in niciuan dintre ele.

    RăspundețiȘtergere
  8. Bunule, mai traiesti?!
    sau ai nimerit si tu o paine de la Titan?!
    :))
    Ne lipsesti! (asta daca te intereseaza)
    Si ne mai lipseste si Nima (asta daca o intereseaza)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma bucur ca ati trecut pe-aici.
    Am zacut la pat fo doua zile cu viroza.
    Cinstit? Nu mi-a mai ars.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Bunule sa nu-mi spui ca te-ai intalnit cu gripa porcina...
    :)
    Sanatate grabnica sa revii printre noi sanatos, voios si cu chef de "strulubarii"!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Dane, iti dorim insanatosire grabnica si permanenta, dar sa stii ca viroza nu-i un motiv sa-ti lasi oile ratacite pe blog, de capul lor!

    Virusii de viroza nu se iau pe Internet, mai ales ca avem toti softuri antivirus instalate. Asa ca, soft-copt, fa-te bine, scoala-te si pe pune mana pe pana.

    Pana ta!

    RăspundețiȘtergere
  12. In judecata divina, imaginarul si realul ne se regasesc niciodata in acelasi plan. In planul imaginar al pildelor si basmelor, judecata divina este reala imediata si nemiloasa; in planul logosului teologic observabil in realitate, judecata divina este eminamente rezervata pentru planul viitorului imaginar:viata de apoi, fericit cei saraci cu duhul, etc. Cum o da si cum o'ntorci, judecata divina este foarte hotarita sa ramina biplanara.

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumesc Dan!
    Să te faci bine, cu viroza nu-i de glumit, că unii au mierlit-o!
    SĂNĂTATE BUNĂ!

    RăspundețiȘtergere
  14. Raul ce-l facu batrana , celui ce-i batu in poarta /Se intoarse impotriva-i precum nu se astepta ;/Cel ce sta de paza lumii pasamite nu dormea .../Ci ii harazea ,pe bune ,acea grea si crunta soarta ...
    Nu pot sa nu adaug , neversificad acum , cat de mult imi place duelul vorbelor intelepte de pe blogul tau ,Dane !

    RăspundețiȘtergere

parerea mea