Oricine ai fi tu cautatorule, tu cel care acum esti cu ochii si cu mintea aici, incearca rogu-te sa iti faci timp si sa vezi filmul acesta. Daca nu poti acum, ia link-ul cu tine si uita-te in liniste, pe indelete, atunci cand vei avea ragazul...!
http://youtu.be/FtbaOOrDQvY .
Iti multumesc frumos.
Sunt convins ca undeva exista un pod. Nu se poate sa nu existe.
Sursa foto CreativeMonkeyz
Si eu, multumesc !
RăspundețiȘtergereExista un pod, la distanta ...de un gand ! :)
:)
RăspundețiȘtergereBunule, te salut!
Cum spune si Nima, podul exista, nu el este "lipsa"...
Am vazut "filmul" cu ceva timp in urma, la recomandarea unor prieteni.
:)
M-a amuzat si acesta, ca mai toate clipurile spiritualistice in care ni se infatiseaza minti stralucite ce constuiesc structuri lingvistice demne de invidiat, care pica la prima suflare de vant...
Nenea din imagine ar face bine sa se duca sa predea intelepciunea lui nemarginita educatorilor, profesorilor... sau mai bine ar "da din coate" sa formeze un fel de "disciplina" care sa se predea obligatoriu in gradinite, scoli.
A da lectii adultilor dupa ce ei sunt deja formati, deja au intrat in angrenajul socio-economic e ca si cum ai uda un teren peste care ploua tot timpul.
Stii ce ma sidereaza pe mine?
este faptul ca in mii de ani religia nu a reusit nici sa ne faca mai buni, nici sa ne dezvolte constiinta, nici sa "evoluam", nici sa ... fierbem o varza (cum spunea un ganditor despre filozofie) si nici miscarea spiritualista (indiferent cum se numeste si ce are la baza) nu reuseste acest lucru... ci doar perpetueaza un limbaj de lemn si mareste prapastia DIFERENTIERII.
Sunt curios cum si-a educat nenea cu chelie copii! Care a fost ideologia care a stat la baza dezvoltarii lor?!
Multumiri!
RăspundețiȘtergere:)
Buna seara dragii mei, Nima, Andrei si Oana,
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ati vazut filmul... Nu este el o capodopera, este o strutocamila, un hibrid intre un film documentar cu pretentii artistice si un curs de spiritualitate cu wok-shopuri incluse, dar chiar si-asa, este acel "ceva" diferit care te atinge la suflet si pe care il tii minte.
Saru'mana Nima,
RăspundețiȘtergere:)
Asa ma gandeam si eu... la distanta de un gand. Gandul cel bun!
:)
Andrei,
RăspundețiȘtergere:)
Iti inteleg opinia. Din punctul acela de vedere trasat de tine in comentariul de mai sus, se pare ca asa ar trebui privita chestiunea. Asa ar parea logic, pentru logica existentei umane. Da, eu as fi intru totul de acord cu tine, dar doar daca existenta umana ar avea o logica clara si un sens bine definit. Dar le are? Eu nu pot raspunde la aceasta intrebare si faptul ca, (te parafrazez si ai sa vezi de ce):
"in mii de ani nici stiinta, nici pragmatismul, nici filozofia, nici religia nu au reusit nici sa ne faca mai buni, nici sa ne dezvolte constiinta, nici sa "evoluam", nici sa ... fierbem o varza (cum spunea un ganditor despre filozofie) si nici miscarea spiritualista (indiferent cum se numeste si ce are la baza) nu reuseste acest lucru... ci doar perpetueaza un limbaj de lemn si mareste prapastia DIFERENTIERII." ...ma conduce la concluzia ca nu exista deocamdata iesire.
Te-am parafrazat deoarece, dincolo de un progres stiintific si tehnologic, in materie de constiinta si progres moral, noi oamenii, am ramas ca la inceput. Nu-ti spun chestiuni noi si stii si tu foarte bine ca dincolo de zbaterea si truda normale pentru existenta de zi cu zi, lacomia de a avea, sau de a fi in scop de a avea, de a poseda cat mai mult, devenite norma sociala, ii determina pe oameni sa se indeparteze de la a mai intelege rostul lui "a fi". De-aici porneste toata degringolata morala si etica, de-aici homo homini lupus, de-aici minciuna, ticalosia, razboaiele, distrugerea planetei, saracia si tot de-aici impotenta religiei sau a miscarilor spiritualistice manifestata in plan social...
Cu mare regret, se pare ca omul pe cat este de inteligent, tot pe-atat este si de idiot, iar pe medie imbecilitatea este dominanta.
Si-atunci, daca pragmatismul existentei noastre, setul nostru de valori parte individuale, dar in cea mai mare parte sociale, nu fac altceva la o analiza mai atenta decat sa ne induca sentimentul de gol, de alienare, de nonsens, de ce sa ne punem o bariera mentala si nu cautam si in alta parte? daca totusi labirintul in care cautam rostul existentei umane are o rezolvare?
De aceea am zis ca undeva TREBUIE sa existe un pod. No, ca-i musai!
:)))
Sa revenim totusi la tema....
Lucrurile sunt foarte frumoase, atragatoare si potential fezabile intotdeauna.... cand esti in concediu. Chestia asta se vede si din film... Sufletul da de bine si, mai putin constrans ca de obicei, se dilata - ca o fi de la priveliste, ca de la miscare, ca de la alcool, ca de la dame, muzica, mancare, dans, etc... - si da sa zboare.
:)
Dupa ce intorci din concediu, cam dupa a treia - a patra zi de activitate, ai uitat aproape ca ai fost plecat si cu atat mai mult ca ceea ce ti se parea simplu si usor de indeplinit s-a adus p'de suflet (care tocmai ce dadea sa zboare)
:)) ...
Acu... ce sa zic..!? Eu vad putin diferit chestiunea, caci am pus o frana activitatii de vreun an si aproape jumate cu gandul ca... poate-poate, intorcandu-ma cu fata catre cele spirituale s-o intampla ceva marcant... Rezultatul? ai sa ma-ntrebi.
Recunosc este zero. :) Sau hai, ca sa nu exagerez totusi, ceva-ceva tot s-a intamplat... si-atunci trebuie sa recunosc ca dupa atata vreme de trancanit pe internet, ba in gluma ba in serios, m-am trezit mult mai nelamurit si mai ratacit decat atunci cand am intrat in labirint. Si uite-asa, sastisit de-ata spiritualitate, chiombindu-ma eu cu atentie la un stift de "shift", m-am prins ca m-am invartit in cerc, nu pe o spirala ascendenta ci mai degraba descendenta si, ceea ce este mai rau, ca sunt prins in capcana timpului. E adevarat ca in astimp, nu m-am ales cu cine stie ce cunoastere spirituala, in schimb.... m-am ales cu cativa prieteni buni. Foarte buni.
:))
Fiind vorba totusi de un labirint cu un centru de atins, s-ar parea ca, desi se zice ca nenumarate sunt caile Domnului, iaca-ta ca nu orice cale duce catre intelegere.
Raman stoic, cu speranta ca podul exista.
:)
Saru'mana Oana,
RăspundețiȘtergere:)
Eu iti multumesc ca ai aparut. Si ma bucur daca ti-a placut...
N-am reuşit să-l văd în întregime, da' cât am văzut mi-a stârnit prurit.
RăspundețiȘtergereS-o fi combinat cu informaţia din cartea pe care o lecturez în această perioadă şi amestecul a devenit toxic.
Oricum, Danule, într-o anume privinţă ajung să-ţi dau dreptate: suntem - eu, cu siguranţă!- suprasaturaţi de atâta teorie spiritualistică.
Cred că de aici şi confuzia în care ne găsim câteodată.
Revin cu comentariul, după ce-l vizionez. Dacă m-o ţine, deh!
Stanjenel.... sar'na!
RăspundețiȘtergere:)
Marturisesc ca de vreo trei luni incoace am tot evitat sa vad filmul...
Iar filme spiritualistice!? Iaaaarasi...!?
Asta pana alataieri cand am calcat pe bec... probabil eram oleaca mai deschis... si o vreme am ramas asa...
:))
Buna dimineata , Dane !
RăspundețiȘtergereAm vazut filmul in mai multe reprize , tot am reluat de cateva ori pana cand am reusit sa-mi fac o idee despre ce mesaj ar fi bine sa retin din el . Este interesant .Un mod de abordare diferit si totusi atat de simplu ,a vietii . Neagresivitatea , asteptarea , pasul facut inapoi , lasarea vietii sa te traiasca ea pe tine , in final dorinta de daruire permanenta si rasplata care vine multiplicat . Am intalnit o persoana care asa a facut cu propria viata si iata cata dreptate a avut ...Iti multumesc pentru film ! Sper sa ma ajute sa trec peste ultimele-mi porniri egoite .
egoiste.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereBunule, te salut!
Parafrazarea ta este cuprinzatoare. Eu ma refeream strict la subiectul din videoclip. Dar pica foarte bine parafrazarea. Sunt de acord cu ea, in totalitate.
Din punctul meu de vedere, deocamdata, am gasit raspunsul la intrebare- sensul?
Viata!
logica? - dovedirea ca putem fi CO creatori.
:)
Nu am reusit pana acum mare... branza!
Privind in ansamblu viata, adica ca pe un tablou intreg, vom constata ca nu ne diferentiem cu mult de restul celorlalte specii.
Avem, in mare parte, acelasi comportament.
Greseala noastra, in opinia mea, nu rezida in faptul ca Adam si Eva au gustat din "pomul cunoasterii", ci in faptul ca Adam si Eva nu au privit cu atentie "pomul cunoasterii", s-au "infruptat" din fructul interzis pe fuga, pierzand esenta.
Apoi... au aparut invatatorii care au pretins ca sunt "unsi" si au predicat invataturi PROASTE.
Astfel, specia umana, a ramas prinsa in placerea deprinderilor elementera (animalice), ba mai mult dezvoltandu-le, transformandu-le in arta.
Toti spiritualistii secolului in care traim incearca sa reinventeze religia, insa au lasat baza aceea proasta, desantata, nefasta.
Buna seara dragilor,
RăspundețiȘtergereAndreiule,
:)
Cocreatori... da! :) Paradoxal insa cocreatia, atribut al speciei umane, nu foloseste universului, atata vreme cat ea este doar in interesul nostru... Cocreatia noastra nu ne foloseste decat noua.. caci de fapt suntem niste nimicitori ai creatie divine.... Nicio capodopera nu valoreaza cat o specie care dispare din vina noastra... sau cat o padure arsa, sau un rau infestat.
Corect, iti dau dreptate, nu ne diferentiam de nicio specie cu toata capacitatea noastra de gandire, analiza, creatie, comunicare, etc... Din pacate...
Radule,
RăspundețiȘtergere:)
Si eu am intalnit o persoana care a facut asta... Persoana sunt eu... De aceea mi-a placut atat de tare filmul...
Din pacate am schimbat intre timp o rutina cu alta... si practic nu s-a intamplat nimic esential... in acesti ultimi ani in care mi-am reevaluat scara de valori.
Inseamna ca trebuie sa mai fac alt pas inapoi...
:))
Buna dimineata , Dan !
RăspundețiȘtergereAcum , la aproape un ceas dupa o mica tresaltare a mamei Gheea care m-a prins cu Aripa stanga si Orbitoare a lui Cartarescu in mana , vad ca ceea ce am banuit , mi se confirma . Ca si tu ai aceeasi determinare in viata - sa te daruiesti . Daca dau filmul inapoi , realizez ca au fost atatea momente prielnice pe care le-am ratat fara sa astept ca lucrurile sa intre pe fagasul lor ,normal, fara sa ma implic , facand un pas in spate .Ce bine ar fi dac-am avea in tinerete mintea de la apusul vietii ! Sau macar rabdarea de a-i asculta pe cei mai in varsta ....
Dane, multumesc, m-a prins: de fapt, este primul film de lung metraj, dintre cele postate de tine, pe care mi-am permis sa-l vad, adica am gasit timpul si imprejurarile necesare. Ma gandesc ca daca m-a prins din prima, sunt cam usor de prins.
RăspundețiȘtergereAr putea sa existe o explicatie la caderea mea in mreje, or poate o coincidenta, desi Dr. Dyer ne spune raspicat, ca si arabii, ca totul ne este scris. Filmul tau m-a gasit cumva vulnerabil si tulburat, deoarece de vreo sase luni ma aflu intr-o lupta inegala cu entitatea pentru care lucrez, pentru ceea ce cred eu ca sunt drepturile mele. Desigur, in lectura dascalului din film, este vorba de indarjirea in serviciul ego-ului meu, pentru mai bine, pentru mai mult etc. Nu exclud sa aiba partea lui de dreptate.
Scuze pentru confesiuni, nu este cazul, suntem oameni seriosi, dar intrucat pana acum am sarit cu gura pe mai toti guru impostori pe care ni i-ai prezentat, mi-am zis ca trebuie sa ma justific intr-un fel.
Carevasazica:
1. Dr. Dyer este mai credibil decat impostorii care tin monologuri spirituale pentru ca admite opiniile contrare si le intelege. Cei care il contrazic in film sunt personaje credibile, au argumente, nu sunt discipoli cazuti in extaz de la prima fraza inaripata.
2. De fapt, el ilustreaza in fel lui ideea de destin si ne invata sa-l acceptam si sa ne lasam in voia lui, in loc de a ne lupta cu el si a incerca sa-l influentam. E un punct de vedere respectabil, asa incat, in cazul de fata, acord prezumtia de sinceritate.
3. Cel mai convingator argument din tot ce-a spus este pentru mine, este acela ca asociindu-ne prea mult, pana la identificare, cu un obiectiv exterior, ratandu-l pe acesta din urma ne ratam pe noi insine. Cu alte cuvinte, odata cu apa din copaie ne aruncam pe noi insine. Ceea ce este corect si verificabil! Riscam sa fim iremediabil nefericiti daca ne identificam cu premiul cursei in care ne-am angajat (mai multi bani, mai multa putere etc.). Daca mai ramanem in noi insine, putem gasi resurse sufletesti sa ne bucuram de propria existenta.
4. Mai admit si exemplul cu muzica. Intr-adevar, talentul nu poate fi explicat altfel decat ca un dat, ca o predestinare. De altfel, multi mari compozitori, reali, autentici, genial, marturisesc ca muzica este in ei, o aud, nu o compun, ei doar o transcriu in note, expresia materiala, concreta, a darului divin.
5. Alte lucruri nu ma conving in aceeasi masura. De pilda, mi-e greu sa cred minunea cu vindecarea genunchiului pe scari cu John in spate, doar cu un semn din partea Sfantului Franceso de Assisi. Inteleg sa ti se intample o revelatie spirituala, sa vezi brusc lumea cu alti ochi, chiar sa ti se realizeze pe neasteptate un vis, as numi asta minune! Dar minunile fizice sunt mai putin credibile, exista aceasta materie din care suntem facuti, care functioneaza in mod preponderent pe baza de fizica si chimie. Lazar nu prea se mai scoala si umbla, medicina avanseaza lent, dar sigur, iar motoarele performantelor ei nu se afla in gesturi simbolice.
RăspundețiȘtergere6. Inteligenta divina - ne spune dr. Dyer - a organizat tot. Stati linistiti, nu interveniti in ordinea prestabilita! Poate ca ordinea divina a fost perfecta pana la aparitia omului. De atunci nu mi se pare ca doar inteligenta divina se ocupa de ordine, nici de cea a materiei, nici de cea sociala. Si-a bagat si dracul coada! Si atunci, mai ales daca ma simt defavorizat de aceasta ordine, de ce nu m-as stradui sa intervin putin in favoarea mea, sa-mi merit o conditie superioara, la care poate sunt indreptatit. Daca ordinea inseamna si nedreptate, atunci nu au decat sa i se supuna cei se sunt favorizati de ea, ceilalti au dreptul lor la razvratire.
7. Sa admitem ca sfaturile lui ar fi reteta pentru fericire. Ar fi, daca toti le-am urma. Dar acest lucru nu s-ar intampla niciodata. Unii si-ar forta destinele lor in detrimentul destinelor noastre. Destinele celor neimpacati cu soarta ar da suture in fund destinelor celor iluminati. Unii ar trage palme si altii ar intoarce si obrazul celalalt. Cine ar castiga din asta? Vorba lui Andrei Radu, ar fi bine sa ne invatam copii sa-si accepte conditia de victima, doar pentru a se consola cu frumusetea unui arbore sau a unui amurg la marginea oceanului?
Cum spuneam, filmul tau, Dane, m-a prins intr-o lupta pe care o pierdusem, o racastigasem, iar in clipa cand ma urcam pe pedestal, am fost din nou injunghiat pe la spate. Mi-a placut filmul, dar nu atat de tare incat sa abandonez drumul, gresit poate, ca sa ma asez pe marginea santului in asteptarea momentului cuantic.
P.S. 1: Mi-a placut traducerea. Impecabila! De necrezut chiar, avand in vedere nivelul la care se traduc filmele date la televiziune. Stie cineva cine face aceste traduceri?
Doar un singur comentariu, care nu tine insa de traducerea din engleza. Semnificatia exacta a salutului indian “namasté” nu este “Domnul fie cu tine!”, in sensul catolic al lui “Dominus vobiscum” sau “Dominus tecum”. Aceasta este o urare, o binecuvantare! “Namasté”, daca am inteles eu bine de la un ….. indian, inseamna “salut divinitatea care este in tine”, adica nu avem de-a face doar cu o urare, ci cu recunoasterea ca gazduim toti o farama de divin. Ceea ce, sa fim cinstiti, ne-ar placea sa fie adevarat.
P.S. 2: Dupa cum a observat cu siguranta Andrei Radu, doctorul nostru (care are totusi o meserie, este psiholog) a folosit multe citate interesante. Mi-a cazut bine faptul ca pe unul dintre ele, din T.S. Eliot (“We shall not cease from exploration, and the end of all our exploring will be to arrive where we started and know the place for the first time”) l-am folosit ca motto al unei lucrari, dintr-o anumita etapa a studentiilor mele. Se potrivea de minune atunci, dar intr-o tema complet distincta de cea despre care vorbim acum. Interesant cum aceasta reflectie se potriveste unor situatii diferite!
Iata un podet mic intre mine si dr. Dyer.
Buna dimineata Radule,
RăspundețiȘtergereBuna dimineata Faustinus,
:)
Pentr inceput va aspund amandurora deodata, caci comentariile voastre au luat forma de confesiune si este ca si cum v-as avea pe amandoi dinaintea ochilor... si am sta, cum ar veni, la o tacla, chiar daca tu Faustinus nu ai o fatza. Pana la urma chiar nu conteaza.
Eeee... daca am sti de la bun inceput cum functioneaza destinul... Numai uitandu-ne inapoi, ne dam seama cum arata de fapt traiectoria noastra, si cate drumuri posibile, astazi infundate desigur, am fi putut avea. Ei si? Daca am fi ales altceva, astazi am fi fost diferiti de ceea ce suntem. Cum am fi fost? Iata o intrebare care s-ar putea sa aiba raspunsuri de toate felurile, niciunul insa sigur ca adevarat si ca intotdeauna exista si niste variante proaste.... Spun asta pentru ca atunci cand ti se da ceva... - si ma gandesc la soarta -, ti se ia altceva... indiferent ca primesti dintr-o zona a existentei, si nu pierzi exact din aceeasi zona, ci din alta.
Si atunci ma-ntreb: oare ce as fi pierdut din ceea ce ma multumeste sufleteste astazi daca soarta m-ar fi impins pe un drum cu alt gen de satisfactii? Nu stiu.... Iar ca sa am alt gen de satisfactii decat cele pe care le-am avut in mod obisnuit ar fi trebuit sa mi le doresc... Ori eu nu mi le-am dorit. Nu sunt nemultumit de mine dar nici multumit nu sunt, desi, atat multumirea cat si nemultumirea se situeaza fiecare pe planuri diferite... Sunt impacat cu mine insumi iar armonia cred ca face bine...
Da Radule, cred ca ai dreptate. Desi nu mi-am pus niciodata aceasta problema, s-ar putea sa fac parte din zona celor care au daruit, daca este sa constat ca nu mi-am pierdut prietenii.
RăspundețiȘtergereFaustinus,
RăspundețiȘtergereMi-a ramas intiparita in minte o remarca de-a ta. Iat-o:
"daca ma simt defavorizat de aceasta ordine, de ce nu m-as stradui sa intervin putin in favoarea mea, sa-mi merit o conditie superioara, la care poate sunt indreptatit."
O plimbare toamna prin cimitir face bine la dorintele prea arzatoare... :)) Nu intentionam sa fiu macabru dar alta forma de dus existential nu mi-a trecut prin minte..
:)))
Uneori chiar merita sa cobori din masina chiar daca esti grabit si sa te asezi o clipa pe marginea santului... asta desigur daca te afli pe sosea. Daca esti in oras, privitul la trecatori asezat pe balustrada vreunei vitrine de magazin face bine... Vei putea sa constati ca perspectiva ta asupra vietii s-a modificat putin, si vei vedea lumea de la o inaltime mult mai mica decat cea de la care esti obisnuit. Iar daca din intamplare ai si vreun cersetor prin preajma, gandeste-te din cat de mult timp liber este compusa viata lui si cat de neconditionata iar daca nu este niciunul pe-acolo, imagineaza-ti ca viata, printr-un oarecare accident te-a scos pe margine... Si priveste trecatorii in felul acesta… Uite eu stau de un an si jumatate pe margine benevol, pentru ca asa am considerat ca mi-ar prinde bine la sistemul de valori. O foarte buna bucata de vreme a fost pasionant, mi-a placut, ce sa zic...!? Acum insa constat ca acolo unde este prea mult timp de reflectie.... neaparat se contureaza si o fisura existentiala. Pe de alta parte insa, ea apare in aceeasi masura ca si atunci cand, prins in valtoarea unei vieti intense, fugarita bine nu mai ai timp pentru sufletul tau.
Revenind la mesajul filmului… Nu cred ca exista o retea a fericirii existentiale… asa cxum pare s-o ofere filmuletul. Poate ca fiecare este mai mult sau mai putin in fericit in stilul lui de viata pe care il traieste, iar schimbarea de care simte fiecare nevoia sa o faca si abordarea unui stil diferit de viata poate sa mearga o vreme…. Mie unuia asta mi s-a intamplat... A mers o vreme.. :))
Dane, ai dreptate in toate ce le spui, de aceea discutam fara sa ajungem la o concluzie definitiva. Avem de-a face cu o dilema umana, cu solutii multiple, nu cu o ecuatie lineara.
RăspundețiȘtergereSa stii ca vizitez cimitire fara sa le consider macabre, dar nici acestea nu sunt convingatoare. Dimpotriva, parca ar spune "daca toti suntem aici la fel, atunci ceea ne diferentiaza este ce facem cu viata noastra, ce lasam in urma sau ce urma lasam?".
Resemnarea de tip budist (cu cat imi doresc mai putin, cu atat pot ajunge mai sigur la ceea ce imi doresc si, prin asta, sa fiu fericit) poate fi o solutie, dar nu universala. Nici Dalai Lama nu se resemneaza si se zbate sa obtina ceva.
Armonia? Da, de acord cu asta. Dar ca sa obtii armonia, trebuie sa ajustezi putin cele doua dimensiuni: ceea a vietii tale interioare cu cea a vietii exterioare.
Pe vremea studentiei am citit un roman al lui Grigore Beuran, al carui titlu nu mi-l amintesc, in schimb imi amintesc o fraza de final a protagonistului : "se poate trai si altfel decat ai fi vrut". Inseamna asta ca eroul nostru a atins armonia aducatoare de fericire?