DE LA TOTI PENTRU TOT
motto: Sunt Acum si Aici, pentru a renunta la indoieli, desi sunt convins ca sensul nu este de a ajunge la certitudini.
De la bunul meu prieten ADI, pentru toti
Dane,
pe de o parte imi spui ca mintea este asa cum este, iar pe de alta parte pui intrebari care vin din raportari si perceptii ale mintii. Ai incercat vreodata sa te....golesti? sa iti pierzi perceptia fizica, a ceea ce crezi ca esti si sa afli perceptia lui, esti cu adevarat atunci cind nu esti (mai ales minte). Oricum tot ceea ce crezi ca esti nu esti, sau esti scurte oscilatii ale mintii, acele convingeri psihologice care vin si trec. Revin cu ce am afirmat mai demult, nimic din ceea ce vine si pleaca nu ne apartine. In plus aud tot felul de chestii cu lobotomie, creierul meu obosit sau luminat, ceea ce ma aduce la paradoxala imagine in care oamenii mai au inca impresia ca gindesc cu capul. Centrul constiintei se afla in centrul fiintei, la nivelul inimii, iar inima este mai degraba o toba decit o pompa, pompa ar fi mai degraba plaminii, dar asta este neesential, decit ca imagine, daca inima ar fi pompa, avind in vedere la cit se intinde sistemul de vase si capilare al organismului, ar trebui sa fie mare cit o casa (la unii iubitori chiar este). Creierul este un emiceptor, foarte complex de altfel, si foarte putin folosit pe de alta parte, cu rutine, subrutine si softuri ancestrale, dar nu este in nici un caz sediul constientei, mai degraba al perceptiei, si cum majoritatea ne confundam cu perceptia, zicem ca de acolo vin si pleaca toate alea. Dar nu este decit un vis in alt vis, alimentat de desteptii care ne-au stampilat cu imaginea de biomasini al carei unic scop este reproductia, ceea ce este absurd, simplul ejaculat nu are nimic de-a face cu iubirea, desi sexul este instrumentul cel mai perfect de exprimare al iubirii, alaturi de empatie si starea de intelegere.
Apoi chestia cu masura si masurile, ce am trimis pe mess a fost o impartasanie mai ceva ca la catedrala mintuirii neamului, am sperat sa iti foloseasca, raspunsul la intebarea retorica. Ce mama naibii sa masori atunci cind esti? si nu vei inceta sa fii? si orice ai face si ai spune, vei fi mereu tu insuti? si esti parte si intreg, independent, insa una cu TOTUL? Pe masura ce gindesti la, te indepartezi de propria esenta, care ESTE, pe masura ce traiesti cu, te apropii de esenta, dar si intr-un caz si in celalalt, esenta ramine aceiasi, aici, acum, perceptia merge din rai in iad si dincolo de ele, insa Eu SUNT, nu masoara, nu imparte, nu traseaza, nu cauta, nu da si nici nu ia, iar singurul cuvint care se potriveste este curgerea, unduirea. Linile drepte apartin mintii noastre bolnave, care face totusi ce poate si ea, cu toate ca ceea ce construieste o contrazice (vezi diferenta intre o uzina chimica si un stejar batrin, ca diferenta intre creatia naturala si cea mentala). Iar chestia cu raportatul, centrul, intotdeuna centrul, chiar si atunci cind gresesti. Centrul fiintei noastre este TOT ceea ce ESTE, primim iubire pentru a darui, apoi pe masura ce daruim primim din ce in ce mai amplu, iar din surplusul care se naste din daruirea dintre noi si ESENTA noastra, se nasc noi universuri, noi perspective, noi potentialuri, noi posibilitati, unica forma de energie care sta la baza creatiei este iubirea, gindirea este doar instrumentul practic. De ce te bat la cap? Ca sa meditezi cu mine si sa iubesti alaturi de mine, si lasa gindurile, imaginile, proiectiile, separatiile, judecatile, sa se dizolve in marea de iubire care suntem cu totii. Ceea ce am spus aici, e de la mine pentru mine, si de la toti pentru mine, iar daca cei ce citesc fac parte din acelasi tot, de la toti pentru TOT.
Adi prietene,
Ai toata dreptatea in cele ce afirmi si categoric ca nu pot contesta niciunul din adevarurile pe care le traiesti, dar raspunsul meu este din pacate unul mai putin incurajator:
Mintea omului este un cal batran care nu se lasa in buiestru. In special a mea. :)
Alaltaieri cand am facut fotografia de mai sus am avut impresia ca nu noi suntem realitatea, asa cum ne inchipuim si ca alergam dupa cai verzi pe pereti - esente iluzorii, ci ca dimpotriva, noi suntem niste biete umbre calatoare pe un paravan chinezesc iar esentele sunt vii. Fotografia ti-o daruiesc, iar ca sentiment, un cristal - vorba lui Odysseas Elytis. PS Am ales aceasta cale ca sa iti raspund si sper din toata inima sa nu te superi ca mi-am permis sa fac public acest mesaj al tau dar era mult prea frumos ca sa nu se bucure toata lumea de el. Daca totusi consideri ca am facut o gafa, il retrag.
