DE LA TOTI PENTRU TOT
motto: Sunt Acum si Aici, pentru a renunta la indoieli, desi sunt convins ca sensul nu este de a ajunge la certitudini.
De la bunul meu prieten ADI, pentru toti
Dane,
pe de o parte imi spui ca mintea este asa cum este, iar pe de alta parte pui intrebari care vin din raportari si perceptii ale mintii. Ai incercat vreodata sa te....golesti? sa iti pierzi perceptia fizica, a ceea ce crezi ca esti si sa afli perceptia lui, esti cu adevarat atunci cind nu esti (mai ales minte). Oricum tot ceea ce crezi ca esti nu esti, sau esti scurte oscilatii ale mintii, acele convingeri psihologice care vin si trec. Revin cu ce am afirmat mai demult, nimic din ceea ce vine si pleaca nu ne apartine. In plus aud tot felul de chestii cu lobotomie, creierul meu obosit sau luminat, ceea ce ma aduce la paradoxala imagine in care oamenii mai au inca impresia ca gindesc cu capul. Centrul constiintei se afla in centrul fiintei, la nivelul inimii, iar inima este mai degraba o toba decit o pompa, pompa ar fi mai degraba plaminii, dar asta este neesential, decit ca imagine, daca inima ar fi pompa, avind in vedere la cit se intinde sistemul de vase si capilare al organismului, ar trebui sa fie mare cit o casa (la unii iubitori chiar este). Creierul este un emiceptor, foarte complex de altfel, si foarte putin folosit pe de alta parte, cu rutine, subrutine si softuri ancestrale, dar nu este in nici un caz sediul constientei, mai degraba al perceptiei, si cum majoritatea ne confundam cu perceptia, zicem ca de acolo vin si pleaca toate alea. Dar nu este decit un vis in alt vis, alimentat de desteptii care ne-au stampilat cu imaginea de biomasini al carei unic scop este reproductia, ceea ce este absurd, simplul ejaculat nu are nimic de-a face cu iubirea, desi sexul este instrumentul cel mai perfect de exprimare al iubirii, alaturi de empatie si starea de intelegere.
Apoi chestia cu masura si masurile, ce am trimis pe mess a fost o impartasanie mai ceva ca la catedrala mintuirii neamului, am sperat sa iti foloseasca, raspunsul la intebarea retorica. Ce mama naibii sa masori atunci cind esti? si nu vei inceta sa fii? si orice ai face si ai spune, vei fi mereu tu insuti? si esti parte si intreg, independent, insa una cu TOTUL? Pe masura ce gindesti la, te indepartezi de propria esenta, care ESTE, pe masura ce traiesti cu, te apropii de esenta, dar si intr-un caz si in celalalt, esenta ramine aceiasi, aici, acum, perceptia merge din rai in iad si dincolo de ele, insa Eu SUNT, nu masoara, nu imparte, nu traseaza, nu cauta, nu da si nici nu ia, iar singurul cuvint care se potriveste este curgerea, unduirea. Linile drepte apartin mintii noastre bolnave, care face totusi ce poate si ea, cu toate ca ceea ce construieste o contrazice (vezi diferenta intre o uzina chimica si un stejar batrin, ca diferenta intre creatia naturala si cea mentala). Iar chestia cu raportatul, centrul, intotdeuna centrul, chiar si atunci cind gresesti. Centrul fiintei noastre este TOT ceea ce ESTE, primim iubire pentru a darui, apoi pe masura ce daruim primim din ce in ce mai amplu, iar din surplusul care se naste din daruirea dintre noi si ESENTA noastra, se nasc noi universuri, noi perspective, noi potentialuri, noi posibilitati, unica forma de energie care sta la baza creatiei este iubirea, gindirea este doar instrumentul practic. De ce te bat la cap? Ca sa meditezi cu mine si sa iubesti alaturi de mine, si lasa gindurile, imaginile, proiectiile, separatiile, judecatile, sa se dizolve in marea de iubire care suntem cu totii. Ceea ce am spus aici, e de la mine pentru mine, si de la toti pentru mine, iar daca cei ce citesc fac parte din acelasi tot, de la toti pentru TOT.
Adi prietene,
Ai toata dreptatea in cele ce afirmi si categoric ca nu pot contesta niciunul din adevarurile pe care le traiesti, dar raspunsul meu este din pacate unul mai putin incurajator:
Mintea omului este un cal batran care nu se lasa in buiestru. In special a mea. :)
Alaltaieri cand am facut fotografia de mai sus am avut impresia ca nu noi suntem realitatea, asa cum ne inchipuim si ca alergam dupa cai verzi pe pereti - esente iluzorii, ci ca dimpotriva, noi suntem niste biete umbre calatoare pe un paravan chinezesc iar esentele sunt vii. Fotografia ti-o daruiesc, iar ca sentiment, un cristal - vorba lui Odysseas Elytis. PS Am ales aceasta cale ca sa iti raspund si sper din toata inima sa nu te superi ca mi-am permis sa fac public acest mesaj al tau dar era mult prea frumos ca sa nu se bucure toata lumea de el. Daca totusi consideri ca am facut o gafa, il retrag.
Dane, nu stiu daca ceea ce afirma prietenul tau corespunde perfect realitatii. Stiu doar ca ar merita sa fie asa, fie si numai pentru convingerea si felul curgator-armonios in care a spus-o. Standing ovation!
RăspundețiȘtergereMultumim si tie! :)
SOmeONE,
RăspundețiȘtergereSOmewhere
in time... :)) mi s-a intamplat de am inteles ceva asemanator. Chestia cu iubirea n-am inteles-o atunci dar o inteleg (mental) acum, decat ca nu-mi iese... ca sentiment, pentru ca probabil nu pleaca din cap, ci din cu totul alta parte. Habar n-am!
Este frumos ce zice Adi si el chiar asa intelege sa traiasca. Deci se poate.
Multumim si tie.
Neaţa.
RăspundețiȘtergereIluzia mea salută iluziile voastre!
E cam dimineaţă pentru un subiect aşa complex, dar Adrian îmi pare că are dreptate în ceea ce spune.
Prin urmare eu ce fac acum? Am ieşit din visul meu şi am intrat în al vostru, ca să putem conversa, sau stam la sfat ca păpuşile Matrioska?
:)
Gândirea este unul din cele mai minunate lucruri pe care ni le-au dat Creatorii noştri ! Că ajungem în urma analizelor noastre la concluzii nu prea optimiste, contrare curentelor fundamentale ale religiilor sau unor credinţe adânc înrădăcinate în mentalul românilor sau a celor de pe glob, ar trebui aceptat ca ceva firesc! E adevărat că dacă îţi goleşti mintea şi te gândeşti doar la lucruri frumoase, ai şansa să ai impresia - tot o etichetă sau concluzie a minţii - că faci ceea ce trebuie ! Dar, eu nu cred că cei care ne-au creat ne-au dat ceva, care să ne fie inutil şi care trebuie sublimat, ca să fim fericiţi! Eu cred că această căutare a adevărurilor proprii este ceva benefic, chiar dacă pe acest drum obosim sau mai tragem câţiva dumnezei ! Până la urmă această încrâncenare proprie în încercarea de a afla cât mai multe adevăruri, de necombătut de către noi şi pentru noi, este un drum pe care fiecare trebuie să-l ducă fără nicio remuşcare ! Aşa cum tu, Dan, nu îţi refuzai sentimentele, când îţi spuneam că Observatorul din noi suferă mai rar şi trece mult mai uşor peste greutăţile şi surprizele neplăcute ale vieţii şi aveai dreptate, la fel nu trebuie să ne refuzăm nici analizele fără oprire ale minţii, chiar dacă uneori ne obosesc sau nu ne aduc la rezultate mulţumitoare în anumite momente ! Până la urmă aceste eforturi ne vor da revelaţiile finale personale ! Vorba aceea : poate e frumos să stai în pat şi să te imaginezi că eşti pe vreun vârf de munte, dar nu se compară cu urcuşul făcut în orice ritm cu un grup sau chiar singur, plus că în pat nu vei simţi nici briza vântului, nici transpiraţia care ne dă satisfacţia unei munci poate grele, dar cu o panoramă care nu se compară cu cea din imaginaţia noastră, oricât de buni am fi la imaginat diferite panorame ale naturii ! Mulţi din cei care îşi refuză mintea şi căutările ei neobosite, bineînţeles cu acceptul nostru, nu vor gusta bucuria reala a găsirii imaginilor reale asezonate cu tot ce aduce ajungerea pe vârf ! Nici dacă nu ajungi până în vârf, tot eşti mai câştigat decât cei care stau jos şi îşi spun că nu merită efortul şi atunci de ce să nu bea o bere şi să râdă de cei care vor transpira şi obosi îngrozitor pe drum...De ce ? Pentru că trupul acesta, cu mintea lui cu tot, nu ne-a fost dat să îl încărcăm cu bere şi să îl satisfacem cu filozofii de leneşi incurabili, ci să ne bucurăm de fiecare fibră şi parte din el !
RăspundețiȘtergereDan,iti multumesc pentru apreciere,ma astepatm la un dialog sau la mai multe dialoguri,dia logos este insasi logosul creator,fiind dublu si echilibrat,e insasi armonia.
RăspundețiȘtergereAcuma ,chestia cu mintea,macar sa putem considera ca nu este un proces fiziologic si sa fim constienti ca suntem mult mai mult de atit.Realitatea careia ar trebui sa ii corespunda cea ce afirm eu,este propria realitate,dar asa este pentru fiecare dintre noi,in momentul cind cineva ne convinge ca cea ce spune e real,acceptam sa traim realitatea lui,in rest,lumea in care traim este doar o conventie,un concept,nu o realitate traibila,fiecare issi are lumea lui cu convingeri si credinte proprii.Exista trei tipuri de creatie si traire in aceasta lume,cea personala,pe care ne o construim si o reflectam fiecare dintre noi,cea colectiva,pe care o acceptam sau nu,functie de cea individuala,si cea naturala,universala,care cumva le inglobeaza pe celelalte doua,si inca ceva pe deasupra,un ceva care insemana de fapt aproape totul.
Acum exteriorizam concepte,deoarece ne este mai comod decit sa comunicam prin stari de spirit,desi cred ca empatizam alaturi de cuvinte,rezonanta este mai puternica decit forma ei de manifestare.
Legat de iubire tocmai aici este confuzia,fluctuatia emotionala,chiar pozitiva ,este parte,si daca tot ne folosim de minte sa ne imaginam un singur sentiment care le inglobeaza pe toate,insa in esenta este o stare de fond nu un sentiment.Este stare care o avem cu totii dincolo de filtrele mentale,si pe care o simtim ca pe o duiosie blinda atunci cind reusim sa ne depersonalizam putin si sa iesim din cercul gindurilor.Mai este si un aspect practic in acum,daca privesti in ochii oamenilor cu iubire le pare cel putin ciudat,interpreteaza si catalogheaza,de aici estomparea,pentru cei care traiesc pragmatic si in plina socializare iubirea capata o tenta mai degraba mentala,asa cum ai spus tu dane,si chiar daca este doar o mica parte,tot sutinere se cheama ca este.
Gindirea si creatorii este un subiect foarte delicat daca ne uitam in jurul nostru,si faptul ca suntem creati este discutabil,dar cum am spus,fiecare cu realitatea lui,si daca convingerile ne ajuta sa fim mai buni,mai constructivi,mai aproape de aproape: Tot inainte,mindrii pionieri:))
Chestia cu l ma trimis pe unicul fiu ca sa spele pacate este valabila pentru fiecare dintre noi,iar fiul nostru care spala pacate este latura noastra fizica si energetica,dealtfel singura capabila sa sufere,deoarece mintea sigur nu sufera,insa poate proiecta suferinta.
Insa fiul nu spala doar pacate,ar fii total nearmonios,se bucura cu fiecare fibra de prezenta in acesta lume care chiar daca pare limitata,in esenta este minunata si perfecta,suferinta noastra nefiind materia,cit materialismul,confundarea cu senzorialul si dependenta totala de cei 10% ai cezarului.Poate ne tirguim cumva si acceptam macar un 50-50 acolo,iar un 70% traibili,noi insine, si un 30% cezarul ar fii minunat.
Multumesc inca odata,aproape pentru mine inseman chiar aici unde sunt,si chiar daca vad doar cuvinte care exprima oameni,traiesc oamenii care se exprima prin cuvinte.
Bun regsit, tuturor!
RăspundețiȘtergerePierdem esenta cautand... explicatii, definitii, motivatii, intelesuri si goliri, in urma umplerilor de-a lungul anilor!
:)
Paradoxal nu?!
Ne umplem ca apoi sa avem ce goli.
:)
Interesanta imaginea, Bunule si ofera perspective multiple functie de perceptia fiecatuia.
Toate cele bune, tuturor.
Buna seara! :)
RăspundețiȘtergerehappy & story, :)
Subiectul este complex iar solutia lui Adi este ca intotdeauna simpla:
"Fii inauntru!" nu ca mine pe-afara!
Sa halucinam impreuna? Despre acest vis al nostru vorbesti? Daca te uiti in urma la viata pe care ai trait-o si din care au ramas doar bucati de memorie, vagi senzatii, amintiri mai mult sau mai putin deformate este ca si cumai trecut halucinant prin ea. Intre ceva trait care nu mai poate fi apucat si orice altceva netrait, cum ar fi iluzia unui film sau unei piese de teatru, a unui roman, al unui tablou, incepe sa se puna semnul egal. Nimic nu mai poate fi adus inapoi. Mai concret: toata copilaria mea a ramas doar in memoria mea, casa bunicilor si locul mirific unde am crescut au fost rase. Acum este o halta CFR pe acel loc si un teren viran. As fi vrut macar sa revad locurile.
Asa ca "aici si-acum" cum bine zice Adi reprezinta cheia trecerii prin vieta.
Elvis,
RăspundețiȘtergereMi-a placut comentariul tau desi nu eu ar trebui sa fiu cel care ar trebui sa raspund. Dupa mintea mea, comentariile ar trebui moderate de Adi pentru ca el ne-a pus fata in fata la discutii. Dar ceea ce a avut de spus a spus. Asa cum vede el lucrurile mi se pare cel mai bine. Tolle cam tot pe-aici batea.
Nu neg ca gandirea este cel mai minunat lucru dar uneori poate deveni o capcana, un loc cu nisipuri miscatoare, un loc al idolilor falsi... Asta se poate intampla pe nebagate de seama si mi-e teama ca putem cadea intr-o mlastina alergand dupa adevaruri personale. Oare Hitler, ca sa iau un caz extrem, nu se bucura din plin de propria sa minte - ba inca s-au mai "bucurat" si altii de roadele mintii lui.
E foarte adevarat ce spui: actiunea face uneori cat o traista intreaga cu povesti.
Adi,
RăspundețiȘtergereIertare! Prin comentariul tau vad ca ai raspuns tuturor, inclusiv lui Elvis. Am sa-l atasez si pe acesta articolului caci este intr-un fel post-scriptumul tau.
Dialogul cu tine inseamna in cazul acesta sa vad diferit, dar eu nu vad diferit, ci doar ma exprim diferit uneori.
Bine ai venit Andreiule! :)
RăspundețiȘtergereAr fi bine sa pierd esenta... asta presupune faptul ca am gasit-o deja! Mama ei de esenta!!!:))
PAI CHESTIA CU GOLITUL MINTII ESTE ESENTIALA (stai asa ca am prins o esnta!:)). Dupa ce o golesti poti sa consideri ca nu o mai ai. Corect? :)))
Sa lasam totusi gluma si sa incercam cu un exercitiu de imaginatie: ai o sticla cu vin si-i dai drumul in chiuveta. Unde-i vinul? La canal, vezi bine!:) Ia acum sticla si pune-o in bataia vantului. Vei auzi tot felul de suieraturi, un fel de melodie fluierata.... asa ca muzica sferelor, sa admitem. :)
Ei bine, in momentul acela intri in comuniune cu universul. Dar daca ai bea vinul acela, cum ar fi? Diferenta dintre a arunca vinul la canal si a-l lasa sa-ti umble liber prin creier este fix diferenta dintre muzica sferelor si manele.
:)),:)),Super chestia cu vinul,muzica sf si manelele.Da,am spus ce am avut de spus,dar mai spun,fiindca se poate si e voie.Acuma,moderator e tot un atribut,si eu sunt nu sunt ce vreti voi sa fiu nu fiu,mai putin atunci cind vreau nu vreau sa fiu ceva.Sau mai degraba simt.Tolle ma miscat bine si pe mine in prima faza,insa fiecare cu calea lui,desi partile esentiale sunt aceleasi pretutindeni.Atunci cind "golesti" mintea realizezi de fapt ca stii mult mai mult decit atunci cind gindesti,practic gindesti in liniste,undeva dincolo de forma.Cea ce capata forma e implinire,cea ce nu capata forma e potential,intre potential si implinire,noi suntem.Referitor la trecut asa e,e haluncinat,un amestec de imagini,senzatii si stari care apar dispar,singura calitate a amintirilor e atunci cind se leaga bine si dezvolta ceva in prezent.Conform fizicii cuantice, respectiv raportului particula unda,noi aparem disparem in fiecare clipa ca forma,imagine,structura,cea ce a spus si budha la vremea lui,insa mintea da comanda subconstientului,prin nenumarate procese constante sa pastreze coerenta,cea ce face ca realitatea, perceptia proprie sa fie stabila pe axa spatiu timp,si poate ca este mai bine asa deocamdata,o impermanenta continua la nivelul de perceptie actuala inseamna confuzie totala.Am observat mergind pe strada,cum realitatea se construieste pe masura ce inaintez in ea,ea exista ca si potential,insa doar cind ma focalizez pe,o vitrina,casa,copac sau ciine linga copac,realitatea senzoriala apare in cimpul meu de perceptie.Insa ea se construieste pentru toti cei prezenti,fiind cimpuri de constienta,de multe ori percepem colectiv cea ce ne inconjoara,practic gindim cumva cu aceeasi minte.
RăspundețiȘtergereChestia cu cautatul pe afara:)de fapt oriunde mergi tot de tine dai,chiar daca pare ca sunt mai multi acolo.Nu te intilnesti decit cu parti din tine,sau imprejurari care te ajuta sa fii,sau oameni cu care esti pe aceasi lungime de unda,daca nu se intimpla asa,si apar imagini si personaje care itti displac dintr un motiv sau altul,mai mare atentie la propriile proiectii si la partile din tine care de a lungul timpului au ajuns la index din diverse motive.
Am mai lansat imagine fizica a rezonnatei si interferentei,rezonata este atunci cind cimpurile infoenergetice care suntem se completeaza armonios iar interferenta cind cimpurile au o oarecare diferenta de potential.Si atunci ping pong mental si emotional pina cind cimpurile se armonizeaza,sau respingere totala pe moment,si cimpurile se deplaseaza la o bere,insa separat.Aceste doua procese exista la orice nivel de perceptie,de la reactii chimice pina la legatura intre constienta si constiinta,de la relatiile de cuplu pina la conjuctia intre planete,de la dialogul la o bere,pina la intilnirile la nivel inalt de la onu.
RăspundețiȘtergereCompletind,nu iti pierzi mintea atunci cind o golesti,cea ce scriu aici trece prin minte,altfel v as zimbii timp si atit,mintea face cumparaturi,fiindca altfel as iesi fara sa cumpar nimic din magazin.Tot mintea ma ajuta sa ma bucur de peisaj,de arhitectura unor cladiri,de arta si de muzica,de zimbetul celor din jur,este cel mai bun interpret si prieten al omului,dar nu NUMAI MINTEA.Descartes a gresit cu gindesc ,deci exist,putea sa spuna mai simplu,exist deci exist,una cu insasi existenta,fiindca faptul ca sunt,suntem,este incontestabil,restul atributelor care vin peste,fiind contestabile sau trecatoare.Revenind la mintea mea goala,e goala doar in momentele de tu cu tu,respectiv io cu io,si atunci apar reflexii si contemplatii,insa apar pe un fond de liniste nu de zgomot,iar daca imaginile generate o iau razna si construiesc scenarii,nearmonioase sau distructive,pur si simplu eu,nu mintea,spun stop,hai sa facem altceva mai frumos sau mai pragmatic.
De la meditatie,care e oarecum pauza mentala,desi potentiallul exista,trecind prin ratiune superioara,cosmogonie si filozofie,apoi prin gindire pur formala,construitoare de imagini si scenarii,punctat cu intuitie,gindul spontan care e de ACOLO,si din nou trecind prin dualism,ca tiganul cu prunele,asta i cacata,astaa i pisata,apoi reflexii si contemplatii in care privesti fara sa judeci,din nou structuri stintifice de o compexitate inaltatoare si structuri metafizice asemenea,de la marea imagine istorica a omului cu tot cea ce insemna ea la si mai mare imagine naturala a creatiei cu tot universul manifestat,exista un singur GIND,din care si noi facem parte si la care si noi contribuim.
Bun gasit, tuturor!
RăspundețiȘtergereAdi tu spui:
"Atunci cind "golesti" mintea realizezi de fapt ca stii mult mai mult decit atunci cind gindesti,practic gindesti in liniste,undeva dincolo de forma."
Si actiunea numita "golire" presupune gandire!
:)
Un joc lingvistic frumos, ingenios si lipicios.
Ce ne mai place sa ne amagim, sa ne gasim punctul de sprijin in lucruri cu rezonanta intelectuala.
Bunule, odata umplut creierul, nu-l mai poate nimeni goli decat daca foloseste procedee de "tabula rasa" in mod concret.
RăspundețiȘtergereA ne juca cu am umplut, de-a lungul timpului, acest mare depozit numit creier ca, la un moment dat, sa dorim sa-l golim este frumos, intersant si bine pentru intelectul celor care cauta raspunsuri.
Dar e o mare pacaleala.
Nu golesti nimic, ci doar te refugiezi intr-un spatiu creat tot e catre minte, in care ai iluzia ca totul este "virgin".
Un artificiu bun, trebuie sa recunosc.
Dar fara rezultate spectaculoase, sau fara a gasi raspunsuri pertinente.
Eu o vad ca un fel de "plasa de siguranta".
:)
E ca si cum ai fi cumparat sticla de vin (pentru ca de regula, si in domeniul spiritualitatii functioneaza aceasta regula), o pretuiesti si nu vrei sa o consumi, insa vrei sa-ti bucuri simturile olfactive. Cauti o solutie pentru a nu consuma dar, in acelasi timp, de a te bucura de ea.
RăspundețiȘtergereSi-tunci ce faci?
O deschizi, o adulmeci... (creierul deja proceseaza informatia prin stimuli ca si cum ai consuma deja din "nectarul" respectiv) insa o deserti in alta sticla.
Mult mai castigat, zic eu!
:)
Andreiule,tu doar constati,insa dincolo de cuvintele astea se afla oameni care traiesc,si mie greu sa itti explic ce inseamna o meditatie,in care te uiti pe tine si totusi esti.Fiecare vede ce vrea in orice aspect,iar asa cum am stabilit mai demult amindoi,sunt mai degraba punctele comune care ne leaga,decit diferentele dintre noi.Eu nu vad de mai sus ca tine,sau superior tie,cit diferit.Daca tie itti place sa crezi ca totul e in minte,eu cred ca mintea e in traire,in viata,iar cele doua perceptii se leaga foarte bine atunci cind niciunul nu incercam sa demonstram ceva.Eu nu vreau sa conving pe nimeni,cit sa impartasesc si...scapa cine poate:)).
RăspundețiȘtergereA fost un evreu pe nume Solomon care sustine ca totul sta in minte
Apoi a venit un evreu pe nume Isus care spune ca totul sta in inima
Mai spre noi apare un evreu pe nume Marx,care spune ca totul sta in stomac.
Urmeaza un evreu pe nume Freud,care spune ca totul sta intre picioare
In sfirsit,al mai intelept evreu modern,pe nume Einstein(Zweistein dupa unii),ne spune ca totul e relativ:))
Adi, sunt CONVINS ca sunt oameni care traiesc ceea ce spun.
RăspundețiȘtergereNu am niciun dubiu in aceasta privinta.
De altfel mintea omului este capabila de absolut orice.
Daca gandesti suficienta vreme ca traiesti in rai, vei ajunge sa simti ca traiesti in rai.
Doamne-Doamne, Creatorul, Arhitectul, Energia sau cum vrei tu sa-i spui, ne-a construit la modul cel mai extraordinar cu putinta.
Chestia cu marile minti luminate care au constatat cate ceva si au emis "ipoteze de lucru" este deja depasita in opinia mea.
Poate veni guruCELMARE sa spuna ca totul sta in primul fir de par de pe broasca, eu raman la parerea ca intelectul creaza plase de siguranta pentru a nu se prabusi in non-sens.
Fiecare-si construieste un spatiu confortabil din punct de vedere psihic si, de ce nu, spiritual.
E o nevoie ce nu mai tine de om, ci de constructorul omului. E o parghie prin care poti sa-ti mentii echilibrul cand totul se clatina cu putere in tine.
Parerea mea si nu e musai sa coincida cu a altora.
:)
Andreiule,
RăspundețiȘtergereDesigur ca tot ceea ce construim aici este o echilibristica pe sarma. Si desigur ca ai nevoie de o plasa de siguranta. Foarte puternica si frumoasa a fost imaginea creata de tine, nimic de zis. Uitam insa intotdeauna ca atunci cand pornim cu prajina in mana pe sarma plecam mental pregatiti din punctul A si ne straduim sa ajungem in B. De-aici, din momentul pornirii pana in punctul celalalt este o intreaga aventura si o batzaiala permanenta.
Aia cu sticla, ca o versi la canal sau in alta sticla tot nu te alegi cu bautul... Varsatul in alta sticla ramane o solutie de compromis... Poate ca adevarurile pe care le gasesti in vin nu te mai satisfac la un moment dat... nu stiu... Eu unul prefer sa beau vinul, uite ca recunosc, spre rusinea mea. :)) Una-i pilda si cu totul alta este realitatea. :))))
Adi,
RăspundețiȘtergereTe urmaresc cu cea mai mare placere dar iti repet ca mintea mea nu este un buiestras ,ci un biet catar(catir) batran. Desigur ca ma straduiesc... :)
No coment,si pauza 1 zi de calc,eu stricat,eu reparat:))
RăspundețiȘtergereDanule, îţi răspund cu oarece întârziere, că uitai să mai trec pe paginile tale mai vechi. Ruşine să-mi fie! :)
RăspundețiȘtergere"Subiectul este complex iar solutia lui Adi este ca intotdeauna simpla:
"Fii inauntru!" nu ca mine pe-afara!"
Mamă dragă, păi şi să vrei tot n-ai cum să te scoţi! Pe bune, eşti înăuntru fie că vrei fie că nu. Dar contează ceea ce simţi şi gândeşti, fiindcă prin asta influenţezi părticica ta de iluzie, hologramă etc., spune-i cum vrei.
Gluma cu păpuşile Matrioşka nu-i chiar o glumă dacă ai să analizezi puţin ideea.
Iar despre acum şi aici, ai dreptate, dar pe bune dacă am vreo problemă cu asta. Eu chiar m-am împăcat cu clipa. Ea trece prin mine şi eu prin ea fără să am regrete. Şi ceea ce a fost, va mai fi, iar ceea ce nu a fost, nu va veni vreodată.
:)))))
Chestia cu "golirea minţii" e ceva foarte relativ. Poţi să-ţi faci gândurile să tacă, de acord, dar mintea va păstra în ea un set de elemente - informaţii, tipare, structuri - de care nu te poţi elibera complet, chit că le ţii departe de filmul conştiinţei, ca şi cum le-ai păstra într-un depozit închis pentru o vreme.
Fiindcă nu poţi nega, anula ceea ce eşti. Fie că te vei numi "visul unei conştiinţe universale", sau fiul lui... şi al..., ca în fişa de evidenţă a populaţiei. Ceva tot eşti şi asta aici şi acum!
:)
Iris,ai dreptate,doar schimbi perceptia,si nu este neaparat ceva structurat acea apartenenta la mintea universala,sau profunzimea propriei minti,cit o stare infoenrgetica dinamica,in care issi cam pierd din relevanta aspectele formale.CEva intotdeauna esti,insa atunci cind stii cum esti,nu mai esti,esti si nu esti:)).Sensul nu ar fii renutarea la gindire,cit ridicarea vibratiei gindiri,trecerea dincolo de formalism,senzorial si autolimitare,desi se intimpla ca nelimitarea ideatica se te limiteze in planul concret,in prezenta fizica.Oricum e.....constructiv:)
RăspundețiȘtergereDan 18.41
RăspundețiȘtergere"Nimic nu mai poate fi adus înapoi"
"Toată copilăria a rămas în mintea mea"
Copilăria trebuie păstrată în memorie, pentru că acolo sunt cel mai bine conservate emoţia şi frumuseţea primare. „Confruntările” cu realitatea nu sunt de nici un folos, ele distrug haloul, misterul, vibraţia unică din jurul amintirilor noastre din copilărie. Sigur, realitatea fizică a locurilor se poate degrada. Dar nu este întotdeauna aşa! Crezi că ţi-ar fi fost mai bine dacă în locul casei bunicilor găseai o vilă şi o livadă cu vişini!
Ceea ce se pierde iremediabil, o dată cu îmbogăţirea patrimoniului personal de imagini şi emoţii este propriul nostru mod de-a vedea lucrurile. Dacă vrei să-ţi păstrezi intactă comoara amintirilor nu o scoate din mediul lor originar. Am suferit şi eu, nu de mult, o dezamăgire vizitând, după mulţi ani, locurile copilăriei. Făcând asta, am pierdut şi ce-am avut.
Mă rog, dacă mi-ar face cineva un muzeu, poate că memoria subiectivă s-ar ajuta de cea a obiectelor, dar mi-e tot mai limpede că nici poveste nu poate fi de-a aşa ceva!
Golirea minţii
RăspundețiȘtergereIn afară de golirea finală şi definitivă, tot timpul se întâmplă ceva în mintea noastră, fie că suntem proşti sau mai puţin prosti, fie că ştim sau nu ştim (ce-o fi in capul tău?).
Se spune “nu-i nimic de capul lui” ceea ce poate fi adevărat, dar “nu ai nimic in cap” sau “cap ai, minte ce-ţi mai trebuie?” sunt judecăţi îndoielnice.
Eu vreau sa va fac o mărturisire. De multe ori mi se întâmplă să găsesc soluţii la probleme care mă frământă atunci când mă trezesc dimineaţa, dar înainte de a mă trezi complet, deci când mai pot să surprind oleacă din activitatea minţii din ceasurile când ar trebui să stea si ea degeaba, ca şi mine.
Alteori (a dracu’ minte!) ea vine şi îmi adaugă pe lista treburilor de făcut, unele noi. Iţi stă mintea-n loc, aţi putea spune, dar uite că nu-i aşa!
Din păcate - şi asta îmi reproşează soţia când mă laud cu ce soluţii am mai găsit la trezirea din somn - temele predilecte de rezolvare pentru mintea mea sunt cele de la serviciu, în vreme ce robinetul de la baie continua să curgă, uşa de la bucătărie nu se închide bine, iar cu aspiratorul nu s-a mai dat de la curăţenia de primăvară….. Si nu are dreptate? Are. Te doare mintea!
Vorba proverbului: „Minte multă fără treabă, dovedeşte minte slabă”.
Si până nu se ia vreunul dintre domniile voastre de mine, vă las! Am treabă!
Faustinus, :)
RăspundețiȘtergereIti voi raspunde putin mai tarziu, bine? Sa nu te superi, rogu-te! De ieri ma lupt cu nefast-food-ul.
Adi, m-apucasem să scriu despre nişte experimente la care am fost cobai, dar îmi dau seama că mi-aş aprinde paie-n cap din pricina unor probleme strict personale, aşa că renunţ.
RăspundețiȘtergereTotuşi sunt foarte interesată să ştiu care e părerea ta despre experienţele de clarvedere şi vedere la distanţă. Întrebarea porneşte de la felul în care abordezi tu mintea şi proiecţiile ei. Nu se vrea o întrebare capcană, ci doar solicită un punct de vedere legat de asta.
Multumesc