UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

sâmbătă, 22 mai 2010

SCOALA-TE TU CA SA M-ASEZ EU!

Cataclisme sociale au fost si vor mai fi.  L-am parafrazat pe Karmapa caruia i s-a cerut opinia fata de anul 2012. El a spus-o la modul general: "cataclisme au fost si vor mai fi." Inainte erau putini oameni acum sunt sase miliarde de suflete. In toate cazurile oamenii s-au razboit pentru accesul la resurse. Nu s-a schimbat nimic de mii de ani. "Scoala-te tu ca sa ma asez eu" se intampla si azi si se va intampla mult mai acerb de aici inainte, pe masura ce ne vom inmulti, iar resursele se vor imputina.
UNIRE 
Solidaritatea este un concept umanist, pe cat de frumos si tentant, pe atat de utopic din pacate, caci pus in practica duce inevitabil la varsare de sange. Cineva, o grupare, oricare, va incerca sa aresteze conceptul in folosul sau. Intotdeauna. Istoria ne-a dovedit-o. "Unitate, Fraternitate, Egalitate" a fost sloganul masonilor pus in gura haimanalelor de pe strazile Parisului, la Revolutia Franceza si dupa ce au varsat sange si au pus mana pe putere s-a ales praful de sloganul si revolutia lor! Ce-a urmat? O dictatura republicana si apoi una imperiala. "Proletari din toate tarile uniti-va!" Va mai amintiti? Ce-a urmat? O dictatura comunista si-o masa de manevra proletara cu creierul rosu ramasa apoi de izbeliste intr-un capitalism lamentabil. Si va mai amintiti cate milioane de victime au cazut sub sloganul acesta?  Solidaritatea fara o organizatie in spate este sortita esecului. Iar organizatii?  Ooooo... nu! Cat de unite pot fi  natiunile si cat de consensuale ar putea fi  hotararile unei noi organizatii? Toata lumea stie ca o organizatie este buna pentru organizatori si proasta pentru cei ce se lasa organizati.
 HOMO HOMINI LUPUS
Homo homini lupus. Legea talionului. Oamenii nu vor invata nimic despre solidaritate atata vreme cat aceste principii de sorginte instinctuala, deci naturala, vor persista. Acolo, in zona rapacitatii, a egoismului, a instinctului criminal ar trebui sa li se spele oamenilor creierele...  Dar cine si cu ce drept ar putea atenta la fiinta umana pentru a o corecta? Nimeni, niciodata! Iubirea de aproapele pe care a propus-o Iisus si care ar fi condus inevitabil la solidaritate  s-a dovedit dupa doua mii de ani de incercari repetate doar un paleativ iar in ultima analiza, un fiasco... Ce-a urmat? O dictatura religioasa. Caci pana si aceasta iubire de aproapele, arestata de biserica in folosul propriei glorii, puteri si averi, s-a lasat cu sange si cu milioane de victime de-a lungul punerii ei in practica. Chiar si cei care declama isteric "iubire, iubire, iubire, iubireeeee..." pana la lesin, daca cineva le-ar omora copilul ar pune imediat mana pe topor. Sangele cere sange.
Nu sunt prin structura mea un defetist si desigur ca-mi pasa cand vad cum oamenii continua sa se omoare intre ei. Normal ar fi sa actionez, sa am o solutie in plan practic. Nu am. Poate aveti voi. E-adevarat ca in plan spiritual budistii si yoghini se roaga universului pentru pace, religiosii lui Dumnezeu, spiritualistii oricui li se pare lor ca ar avea tangenta cu divinul , dar nu de azi-de ieri... De mii de ani. Nu-mi dau seama ce s-ar fi putut intampla daca ei nu se rugau.
Ma intorc la afirmatia lui Andrei Radu. Nici macar nu putem identifica dincotro suntem manipulati si catre ce, in cazul in care chiar suntem manipulati de un papusar general, caci oricine poate descoperi o latura a manipularii depinzand de pozitia pe care se aseaza, dupa cum afirma el. Parerea mea este ca sunt mai multi papusari care nu canta in cor, nu au o partitura si un dirijor, ci fiecare canta pe limba lui, cantecul preferat.

63 de comentarii:

  1. Păi, Danule, poate ideea de "unitate" a fost prost înţeleasă. (Fără "poate"!).
    Pe când citeam despre rugăciunile făcute de spiritualişti, m-am gândit că e nevoie de o unitate care să ţină cont de eterogenitatea, de mozaicul de fiinţe care populează această planetă. Unitatea ar trebui făcută la nivelul principiilor majore privind existenţa şi coexistenţa.
    Ar trebui conştientizat faptul că pe o planetă distrusă nimeni nu poate vieţui în condiţii optime.
    Dar ce ştiu eu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Dan,
    îţi împărtăşesc opiniile. E foarte adevărat că nu ştim încotro suntem manipulaţi şi de cine, după cum spune Andrei Radu, şi că există mai mulţi "păpuşari", aşa cum zici tu...
    Sunt convins că până nu se va umbla la codul genetic al omului ( aşa cum, probabil, s-a întâmplat cu Hristos )pentru a i se anula sau a i se ajusta simţul etic şi instinctul posesiei şi al puterii, umanoizii se vor învârti la nesfârşit într-un cerc infernal, autodistrugător...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bunule, aseaza-te tu ca ma scol eu!
    As vrea sa incepem asa si nu invers!
    Eu sunt gata pentru aceasta schimbare.

    Mi-e ciuda ca am fost dotati cu tot ce ne trebuie pentru a administra frumos si bine aceasta planeta.
    Avem mecanisme psihice bine puse la punct ca sa functioneze optim de la sine, nu teleghidate de fel si fel de istorisiri din astral, din lumea celor nevazute!

    Nu suntem multi si nici macar in crestere nu suntem, din fericire sau nefericire.
    Suntem mult mai putini decat ni se tot trambiteaza. Nu problema resurselor ne guverneaza, ci problema nesatietatii.
    Pestele mare il inghite pe cel mic!
    [De ce sa fie 10 producatori de orez, cand poate fi doar UNUL!?]

    ...
    Ma-ntreb in fiecare zi: de ce nu avem ambitia de a dovedi ca suntem OAMENI!???
    De ce ne incrancenam sa dovedim ca suntem animale? Ba mult mai jos decat animalele.

    ___
    Rugaciunea ne ne absolva de munca, de ambitie, de dorinta.
    Degeaba se roaga popii prin biserici pentru binele celor napasatuiti, daca dupa ce termina rugaciunea ia banii din cutia milei si-i duce la banca; daca paine dusa de catre credinciosi o da fermei lor de porci etc.

    Budhistii degeaba se roaga, daca tinta lor este cum sa-si recapete teritoriul (stat in stat) pe care l-a cucerit tot prin lupta si crime!
    Sunt false toate aceste indicatoare.

    Parerea mea si nu e musai sa coincida cu a altora.

    RăspundețiȘtergere
  4. Societatea noastra este intr-o vesnica reorganizare, fara a atinge forma ideala niciodata. Tocmai diversitatea noastra, in loc sa ajute mai mult dezbina, de aceea nu cred nici in sloganul mult vehiculat "unitate in diversitate" . Vanitatea, lacomia, betia de putere inca ne condamna sa ne rotim in acest cerc vicios care-mi aminteste de micul roman orwelian mereu actual "Ferma animalelor".
    Acolo era satirizat stalinismul, dar povestea si-a depasit limitele si isi poate extinde morala asupra oricarui tip de organizare sociala.
    Putem modifica expresia "nimeni nu este perfect" in "nu exista organizatie perfecta" , nu?...:)

    In concluzie, iti impartasesc pesimismul legat de tema solidaritatii umane. Mai bine luam lectii de la unele animale, am vazut cateva filmulete interesante.
    Si e bine ca ne dorim macar sa fim uniti, cine stie ce ne rezerva istoria...

    RăspundețiȘtergere
  5. "Avem mecanisme psihice bine puse la punct ca sa functioneze optim de la sine, nu teleghidate de fel si fel de istorisiri din astral, din lumea celor nevazute!"

    Cred ca aici este esenta problemei. Mecanismul nostru psihic nu este nici pe departe atat de bine pus la punct. Ca dovada, atata timp cat ne iese "pasienta" suntem echilibrati si inamovibili in convingerile noastre. Cel mai mic "cutremur" insa, are implicatii uriase la nivelul psihicului, tot ceea ce ni se intampla (rau) il vom folosi ulterior ca pe o scuza a actiunilor "neortodoxe" pe care le vom face. A blama apriori orice tip de credinta si ma refer strict la intelesul adevarat al termenului, mi se pare gresit si consider ca daca societatea contemporana se gaseste intr-o mare confuzie astazi, este datorat in mare parte tocmai unei eronate intelegeri si aplicari a famigeratului "liber-arbitru", a proliferarii exagerate a "liber-cugetatorilor". Frica de Dumnezeu a facut minuni de-a lungul mileniilor, era singura putere impotriva careia nu se putea organiza o "revolutie". Se pare ca, in cele din urma, cineva a gasit o modalitate de a submina si aceasta unica si eficienta parghie, iar rezultatele se vad copios.
    Inainte ca Andrei sa imi dea exemple de crime si manipulari savarsite in numele credintei, pe care nu le neg si nu incerc sa le minimalizez, vreau sa precizez ca ma refer strict la credinta ca si concept personal si nu ca doctrina. Frica, din pacate, este cel mai eficient (daca nu unicul) deterent pe care specia umana il cunoaste.
    Ramona, solidarietatea este un paleativ, termenul corect ar fi "coincidenta de interes", astazi ca si acum 5000 de ani...
    Ai subliniat perfect, eterogenitatea este in flagranta contradictie cu o unitate extinsa, in speta tipul de societate spre care tindem astazi (vezi globalizarea, metropolele imense).
    Poate ca solutia ar fi reintoarcerea la micile comunitati, mult mai usor de administrat, mult mai transparente si, nu in ultimul rand, mult mai greu de manipulat.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce-aveţi fraţilor, vă dor picioarele?! Aţi obosit deja?!
    :))))))))))
    Auzi la dumnealor!!! Cică:

    "Scoală-te tu ca să m-aşez eu"
    şi
    "Bunule, aseaza-te tu ca ma scol eu!"

    Lăsând gluma, ce-ar fi să încercăm:
    "hai să ne aşezăm amândoi, că e loc destul"
    cu varianta
    "hai să ne ridicăm amândoi şi să ne aşezăm - tot amândoi!, după ce terminăm treaba"

    P-asta de ce n-o încearcă nimeni?

    Adică, chiar aşa să fie, să nu existe posibilitatea unui trai decent pentru toţi? Să trebuiască ca unul să abdice de la nevoile lui normale pentru a lăsa pe altul?
    Ei bine, eu am maxime îndoieli cum că n-ar fi de ajuns pentru toţi. Din orice. Cred că această concurenţă e una artificial creată.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Sorin, Dumnezeu, dragul de El cred că e şocat de "ascultarea de frică".
    Sunt convinsă că vrea să ascultăm având cunoaşterea, înţelegerea necesităţii acestui comportament.

    Existenţa noastră e guvernată de nişte legi obiective. Când Dumnezeu solicită respectarea lor o face ca să ne fie bine, nici vorbă de "limitarea libertăţii noastre"(cum afirmă unii), sau satisfacţia Lui privind frica noastră faţă de EL.
    Încălcând aceste Legi, suportăm nişte consecinţe neplăcute. EL ne sfătuieşte, nu ne obligă. De noi depinde ce facem, ce alegem.

    Povestea cu pedeapsa şi/sau recompensa Divină e o explicaţie dată de oameni Legii Cauzei şi Efectului.
    Dacă mă întrebi pe mine, cred că Dumnezeu s-a săturat de durerea şi milogeala noastră. Facem repetat "buba" din cauza prostiei de care dăm dovadă, apoi fugim şi ne smiorcăim, sau, mai grav, îl acuzăm de bubele nostre, dar rar recunoaştem că suntem principalii vinovaţi pentru ele.
    Aşa cum Legea Karmei a fost interpretată fals, lăsând loc lipsei de ripostă faţă de relele pe care le fac unii. Dar asta e o altă poveste.

    RăspundețiȘtergere
  8. Poate ca vorbim de Dumnezei diferiti... :)
    Ne-am indeparta mult de subiect, pentru ca pe aceasta tema ar fi multe de comentat, insa daca pana si un ignorant ca mine a ajuns sa observe ca nimic nu conditioneaza mai puternic omul decat frica, imagineaza-ti daca Dumnezeu nu a facut-o... Oricum, in cazul de fata, amaraciunea meu nu era indreptata contra Sa. Ba chiar as spune ca sunt solidar cu el. :)))
    "De noi depinde ce facem, ce alegem"... Tocmai aici e buba. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @SOmeONE: "Poate ca vorbim de Dumnezei diferiti... "

    Al meu e cumsecade! Sâc! Şi mă iubeşte. Da' şi eu pe EL. Că are dreptate în ceea ce spune. Prefer să-l ascult din convingere, nu de frică. Treaba e că nu-mi iese mereu. Dacă aş avea de-a face doar cu EL ar fi simplu. Dar "zona" e populată de tot felul de arătări contriste şi lipsite de fairplay care nu prea te lasă să-ţi vezi de treaba ta. Joacă urât şi-ţi fură calul când nu te aştepţi, prin tertipuri sofisticate. Dacă eşti mai credul sau naiv de fel, ţi-o iei artistic. Mama lor de bandiţi!
    :)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  10. Neah, "sfinţii" cu faţă umană!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  11. De ce, mai sunt si altii? Sfintii sunt oameni alesi de alti oameni. De acolo si proverbialul lor "apetit intermediar". :))

    RăspundețiȘtergere
  12. Ar mai fi şi oamenii care pozează-n sfinţi! Aşa cum a fost şi reforma la români: cu faţă umană. Sau "democraţia originală". Chestii d-astea, deh!

    RăspundețiȘtergere
  13. Parca vorbeam de Dumnezeu. Exemplul tau este complet in afara unor astfel de concepte! :))))

    RăspundețiȘtergere
  14. MANİPULAREA e o ARTA,

    Pe vremea naziștilor, se foloseau la greu imaginile subliminale, introduse atât în filmele de propagandă cât și în cele ce se doreau a fi artistice, rezultatul fiind, normal, același: crearea unei convingeri în mintea privitorului, convingere de multe ori la polul opus al gandirii de până atunci a persoanei respective. La modul de abordare mai dură există și tehnici strict manipulatoare ca hipnoza și programarea neuro-lingvistică care permit ocolirea comportamentului rațional al unui individ, pentru a accede direct la comportamentul inconștient al acestuia…

    O zi buna...

    RăspundețiȘtergere
  15. @Sorin:
    Dumnezeu are armata de sfinţi-sfinţi, dar în zona de conflict sunt şi oponenţii care pozează-n sfinţi până le vine bine ca să te altoiască.
    De asta vorbeam. Adică, cei care aparent fac bine, dar în realitate...
    Oricum, într-un fel ai dreptate, că suntem cam offtopic.

    RăspundețiȘtergere
  16. Iris,

    Am lipsit de la dialog asa ca incep cu inceputul.

    Unitatea pana acum a fost o chestiune de supravietuire de grup. Pana si in Hora Unirii se zice: "Piara dusmanii din tara" ceea ce reprezinta un mesaj subliminal de instigare la violenta si chiar la la moarte. " "Unirea face puterea" iata alt slogan binecunoscut, de unde se vede limpede sectarismul si nevoia de putere, ca motivatie a unirii.

    Asa cum pui tu problema la nivel global - si cel mai corect de altfel - de unire la nivel de principii, cu scop de salvgardare a planetei, este fara indoiala un obiectiv posibil de atins dar doar cu indeplinirea unei singure conditii (care din pacate este imposibil de atins :))))aceasta fiind

    SUPRIMAREA LACOMIEI.

    Ca o numim si o identifica cu o lacomie de fala, putere sau mai ales avere "lacomia distruge omenia", asa cum zice romanul sau in cazul de fata

    LACOMIA DISTRUGE OMENIREA.

    Asa pot sa-i raspund si lui Andrei care se zbate si se lupta cu oricine pentru restituirea omului a esentei sale, a notiunii de OM.
    Sunt solidar cu el, caci zice bine:
    "Mi-e ciuda ca am fost dotati cu tot ce ne trebuie pentru a administra frumos si bine aceasta planeta."

    Stim cu totii ce inseamna si ce conotatii intru devenire spirituala incumba pentru spiritualistii sloganul de AICI si ACUM. Ei bine, sloganul acesta este un cutit cu doua taisuri caci acelasi principiu este folosit si de catre cei fara Dumnezeu (chiar si de cei cu Dumnezeu, culmea! dar este deja o alta discutie :)). Acesti oameni, occidentali mai ales, deposedati datorita unei gandiri egoist-materialiste, de increderea intr-un viitor benefic pentru urmasii lor, si gandind ca doar o singura viata au, de care trebuie sa profite la maximum, aplica pe langa principiul "AICI si ACUM" si celebra zicere a Regelui Soare:

    "DUPA MINE POTOPUL".

    Rezultatele acestei gandiri cancerigene le culegem de pe-acum din cataclismele ecologice si umanitare. Ce-o fi mai departe in viitor, mi-e si frica sa ma gandesc.

    Concluzia este ca desi in aparenta avem de-a face cu niste minti pragmatice exceptional dotate, in esenta sunt cu totii niste idioti.

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna Serbane! :)

    Solutia suprimarii nevoii nemasurate de posesie, ai gasit-o tu si mi se pare si singura de altfel caci vorba buna este ca si predica in desert.

    Chestiunea trista este ca niciun bogat nu va dori sa se lase modificat genetic... :)))

    Pe de alta parte numai daca am indrazni sa emitem si sa argumentam public o astfel de solutie vor exploda atat bogatii cat si saracii, care vad in orice interventie genetica o conspiratie menita sa le fure calul.

    RăspundețiȘtergere
  18. Corect Andreiule!

    NESATIETATEA este buba la cap a omului din totdeauna. Asta tocmai (re)descoperisem adineauri incercand sa desfac firul in patru alaturi de Stanjenel. Ce sa zic...!!!? Am descoperit apa calda. :))))Presupun ca tu mi-ai indus ideea pe care am preluat-o din vole.

    Uite, Serban a avut ideea pacifista a modificarii genetice. Adeptii teoriei conspiratiei mondiale, zic ca bogatii (lacomii) doresc sa-si pastreze privilegile si averile si atunci ca sa nu le piarda s-au chitit pe masacre si genocide in masa asupra saracilor. Pe toate caile. Asa sa fie oare? Nu cred. Pentru ca saracii vor produce si vor intretine intotdeauna bogatia pentru lacomi. Ei sunt unealta prin care lacomia este satisfacuta. Nimeni nu omoara gaina care face oua.

    Rugaciunea nu ne absolva de lene...iar iti dau dreptate dar.... pentru ca nu putem s-o eliminam din ecuatie ajuta ca un pansament la oblojirea ranilor. Uite ma gandesc sa scriu ceva pe tema efectului benefic al rugaciunii asupra mentalului omenirii, chiar daca nu sunt eu cel mai in masura sa vorbesc despre ea, caci spre rusinea mea nu stiu sa ma rog. Niste experiente cu concluzii favorabile in sensul acesta exista si e pacat sa luam rugaciunea la suturi.

    Budistii sunt foarte multi raspanditi in toata Asia in circa 3-4 scoli. Budistii despre care faci tu vorbire sunt cei tibetani si cei mai activi de altfel avandu-l pe Dalai Lama conducator spiritual suprem, recunoscut si de catre budistii netibetani. Indiferent insa de modul cum si-au capatat spatiul vital, nu se mai poate nega acum ca nu este al lor. Stim din istoria veche ca dintr-un popor razboinic, invaziv si temut s-au transformat in timp sub influenta budismului intr-un popor religios. Esentialmente religios. Granitele teritoriului pe care l-au avut pana la cucerirea chineza s-au restrans foarte mult iar acum spatiul lor vital este si mai mic datorita purificarilor etnice efectuate de chinezii comunisti.

    RăspundețiȘtergere
  19. erata: dintotdeauna

    Ramona,
    Minunat ai punctat!!! De foarte multa vreme si eu ma gandesc cam ce fel de model organizare sociala ar fi cea mai benefica pentru omenire.

    Daca ne uitam in natura nu vedem pe nicaieri democratie. Exista o turma si un conducator de turma sau o haita cu un sef de haita sau un roi cu o regina. Cam asa arata lucrurile in regnul animal, din care cu onor facem parte si noi oamenii. :)) Democratia este principial excelenta dar practic arata cu o barca cu fundul ciuruit la care nu-ti mai ajung degetele ca sa acoperi gaurile. Numai ce zici "Ah! am reusit...!" ca se si produce o gaura in alta parte. Democratia, ea insasi are cateva modele prabusite de-a lungul istoriei ei si alte cateva active, cea mai agresiva fiind cea americana... in fond o democratie care are ca liant un substrat nevazut bazat pe FRICA. Iar e mult de discutat si aici. Nu are o istorie activa decat de cateva sute de ani fata de miile de ani de regalitate. Istoria viitoare, buninteles daca va mai fi una lunga, va dovedi care sistem este mai bun sau ce alt sistem se potriveste.

    Daca lucrurile ar functiona perfect intr-o democratie practica si nu ideala, iar politicul ar reflecta corect asteptarile societatii sunt convins ca nu ar mai trebui armate, inarmari, razboaie si nici lacomiile schizofrene nu s-ar mai manifesta. In practica insa.... clasa politica este (co)rupta de baza si-atunci se intampla ceea ce se intampla, nu numai la noi, ci peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  20. Foarte corect şi frumos spus, Dane.
    Sunt absolut de acord!

    Acum ceva vreme, un personaj pe care, pentru ceea ce mi-a făcut, l-aş tortura fără regrete (mult şi apăsat, ca la Râmnicul Sărat - vorba cântecului), mă sfătuia să-mi trăiesc clipa, îndemnându-mă să ţin cont doar de nevoile mele, de impulsul de moment şi de "frumuseţea" secvenţei, fără să dau importanţă la ceea ce ar urma. Datorită unora ca el şi a celor care i-au urmat sfatul, suntem unde suntem acum!
    Şi, uite aşa simt nevoia s-o dau jos pe Excalibur din cui!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Sorin, :)

    Frica.... da, da! Iata alta cheie care ne tine inchis lacatul devenirii ca OM.

    Trebuie sa recunosc ca ai dreptate. As face totusi o completare care ar putea sa aseze lucrurile intr-o lumina mai putin colorata... sa- zicem mai aproape de alb.

    Zici:
    "Frica de Dumnezeu a facut minuni de-a lungul mileniilor, era singura putere impotriva careia nu se putea organiza o "revolutie"."

    Frica de Dumnezeu a fost o parghie in mana unor oameni de a profita de restul celorlalti. A fost inoculata in mintea credinciosilor ba cu vorba... si li s-au pictat cele mai abominabile pedepse postmortem, ba atunci cand era momentul politic oportun, cu autodafeul sau cu sabia. Frica de Dumnezeu a fost adanc infipta in mintea oamenilor ca sa inlocuiasca termenul mult mai adecvat de iubire neconditionata si respect fata de Dumnezeu. Frica cu iubirea de Dumnezeu nu pot sta intr-un mariaj. Rezultatul inocularii fricii in mintile si sufletul oamenilor iar nu al respectului si iubirii fata de Dumnezeu a avut ca efect saritul calului fix in partea cealalta generand opusul fricii, mai precis desfiderea si batjocura credintei in Dumnezeu, adica ateismul. Calea de mijloc a iesit din discutie datorita gestionarii proaste a religiei de catre biserica. Prost o gestioneaza si in ziua de azi, n-au inteles nimic din ceea ce se intampla si nu pot face curat in propria ograda. Si-aici ii dau iarasi dreptate lui Andrei sa explodeze atunci cand vorbeste despre popi si institutia lor.

    Urmeaza

    RăspundețiȘtergere
  22. Sorine,

    Si mai remarc: revolutia impotriva lui Dumnezeu a avut un mare succes si rasunet in toata Europa si a ramas in istorie ca Revolutia Franceza de la 1789. Atunci, timp de cativa ani, ateismul a facut sa cada sub ghilotina o gramada de mitre cu capete cu tot iar alte capete sacerdotale au tebuit sa-si revizuiasca prompt conceptia despre creatie si sa se declare atee. Iata cum frica a functionat atunci cu succes si de la capatul celalalt.

    Iti redau un pasaj din Wikipedia:

    "...Comitetul încearcă reformarea Franţei, inducând un amestec de umanitarism fanatic, idealism social şi patriotism, într-o Republică a Virtuţii. Două zile după ce Robespierre ia poziţie împotriva des-creştinării, la 23 noiembrie, Comuna din Paris, la instigarea şefilor radicali ("furioşi", "hebertişti"), decide închiderea tuturor bisericilor şi încurajarea activă a cultului Raţiunii, religia revoluţionară. Scene incredibile au loc in bisericile franceze. O prostituata dezbrăcată, in chip de "Zeiţă a Raţiunii", este adusă revoluţionari si întinsă pe altarul catedralei Notre Dame din Paris. Preoţi sunt linşaţi in public de către revoluţionarii atei. Mişcarea de des-creştinare activă se întinde rapid în întreaga ţară..."

    Descrestinarea activa au facut-o si bolsevicii si apoi si slugoii lor comunisti atinsi de ciuma rosie.

    M-am luptat cu goagalu' sa-mi spuna si mie ce ar putea fi un famigerat. N-a vrut! :)) Probabil ca Andrei care cunoaste italiana nu s-a impotmolit in termen. Asa intr-o intelegere din context, sa-l inteleg ca pe ceva de proasta faima?

    RăspundețiȘtergere
  23. Dane, daca recitesti ce am scris, vei vedea ca am anticipat raspunsul tau si am facut o precizare in acest sens. Am facut distinctie intre frica animalica, instinctuala si cea oarecum artificiala. Termenul de "frica de Dumnezeu" ar putea fi foarte bine inlocuit cu "frica de propria constiinta" in cazul vizat de mine.

    RăspundețiȘtergere
  24. Din nou trebuie sa te contrazic: aceea a fost o revolutie la nivel social si acolo a ramas. Eu vorbeam de o altfel de revolutie, mult mai profunda dar nu pentru aceasta mai putin violenta...

    RăspundețiȘtergere
  25. Stanjenelule,

    Mai e putin si devenim cu totii o celula Green-Peace si o sa ne legam cu lanturi de cosurile rafinariei de la Petromidia... :))

    Scoate Excaliburul! :)))) Mama lor de comunisti!!!! :)))))

    RăspundețiȘtergere
  26. Scuza-ma, da "famigerat" este spus in acel sens. :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Sorine... Corect... Tu ai vorbit despre mai multe lucruri si nuantat.

    Eu am venit cu exemplul Revolutiei Franceze pentru a demonstra inceputul ofensivei revolutiei atee cu efecte catastrofale vizibile astazi in degringolada sociala, despre care ai vorbit foarte bine. La Revolutia Franceza, desi s-a folosit ghilotina... burghezia a impuscat mai multi iepuri deodata! Nu te contrazic asupra esentei revolutiei, nu am cum pentru ca as fi deplasat. Am relevat doar un singur aspect al ei, pe care l-am considerat argument in ceea ce am incercat sa arat in privinta ateismului... Imi cer iertare ca nu am fost mai explicit de la inceput. Oricum urmeaza sa te citesc in continuare. Am luat-o din aproape in aproape si desigur ca normal era sa citesc tot. Scuze! :)) Ma repliez si citesc tot! :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Dane, ar fi si nedrept si oarecum arogant sa vorbim de Dumnezeu doar din punctul de vedere al viziunii crestine. Iata de ce cred ca exemplul Revolutiei Franceze, nu poate fi invocat, pentru ca, chiar daca ar fi valabil, s-ar referi strict la societatea de tip occidental care, pe moment pare... Buricul Pamantului. :)
    Problema pe care tu o tratezi in articol, insa, este profund generalizata, in absolut oricare societate cunoscuta pana astazi, inclusiv cele de mult apuse in negura istoriei...

    RăspundețiȘtergere
  29. Gata, Şefu'! Am scos-o pe Excalibur din teacă. Care-i primul pe care-l luam la "pieptănat"? Spune lu' fata mai repede, că-mi ţopăie Excaliburul de nerăbdare!

    Offf, ce râsu'-plânsu' facem noi pe aici! :(

    Danule, ai perfectă dreptate: pe Dumnezeu reuşeşti să-l asculţi din iubire, nu de frică. Iar frica de El a fost o pârghie mişelească în mâna unor impostori. Să nu uităm de vânzarea de indulgenţe... Iată cum s-au folosit oamenii de numele Lui şi pentru ce!!

    RăspundețiȘtergere
  30. Sorine,

    Te-am recitit. Ai dreptate. :)
    Acum am inteles mai corect pozitia ta fata de remarca lui Andrei.

    Acum insa mi s-a ridicat mie un semn de intrebare caci mi-am amintit de razboiul psihotronic pe care in lumina celor discutate pe marginea mecanismelor psihice nu stiu unde sa-l situez atunci cand ne referim mecanisme psihice mai bine sau mai putin bine puse la punct. :))

    Iata o chestiune de dezbatut. Este de-acum putin mai departe de problema unirii si a solidaritatii desi este limpede ca acest mecanism "din lumea celor nevazute" folosit ca in scopul influentarii benefice a psihicului individual sau colectiv, iar nu de distrugere a lui ar reprezenta o alta solutie dincolo de cea identificata de Serban cu modificarea genetica.

    RăspundețiȘtergere
  31. Tocmai ce am meşterit ceva despre manipulare pe blogul meu. Poate că ar fi de comentat şi adăugat din experienţa domniilor voastre. Că face parte din războiul pomenit de Dan.
    A nu se înţelege că urmăresc trafic (eu nu câştig nimic din blogul meu, exceptând cunoaşterea împărtăşită de cei cu care interacţionez) ci car sunt interesată de părerile voastre.

    RăspundețiȘtergere
  32. Edebi,

    Mi se pare corect si adevarat ceea ce spui. Tehnicile de manipulare clasice au ramas in continuare iar noile tehnici s-au rafinat. Chestiunea este acum ca manipularea este indreptata in scop consumist catre a avea si daca se poate cat mai mult, si deloc catre a fi ( cu variantele naziste si comuniste de "om nou") cu care se spalau pe atunci creierele.
    Ba mai mult. Nazistii si comunistii incercau sa spele creierele facand lucrurile foarte ordonat si cu metoda, pe cand acum, desi metodele sunt mai diverse nu exista un plan dupa care sa se petreaca manipularea. O face fiecare companie dupa cum o taie capul si cum se pricepe mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  33. Eu va spun cinstit, am obosit sa tot aud lumea lamentandu-se ca este manipulata. Daca suntem atat de inteligenti incat sa ne dam seama de acest lucru, spre exemplu cu televiziunea, cum se face ca stam inca cu telecomanda in mana, ochii cat cepele si batem cu pumnu-n masa? A accepta ca ai fost manipulat o data implica automat acceptul faptului ca esti naiv. De la a doua oara in sus, ar trebui sa te gandesti serios ca poate ceva nu e in regula cu inteligenta ta. Adica ca esti prost! Cireasa de pe tort vine abia atunci cand, dupa ce ai facut "famigerata" :) constatare: mai iesi si pe net, eventual in strada, si te apuci sa o dai de stire tuturor.
    Asa ca, daca tot avem aceasta placere de a gasi vinovati, am putea vorbi de anumite constrangeri la care suntem supusi datorita dependentei noastre TOTALE de sistemele sociale, prin anumite parghii carora e practic imposibil sa nu li te supui, dar sa lasam la o parte manipularea, ca dam in penibil...

    RăspundețiȘtergere
  34. Aha!:))

    Eu nu ma mai uit la televizor decat daca nu ma pot apropia de laptop. Si cum mai tot timpul sunt langa famigeratul de laptop, l-am bagat in ma-sa pe famigeratul de televizor, cu famigerata lui de telecomanda cu tot. :))

    Pe mine ma manipuleaza dracul ca uite ca nu ma pot dezlipi de laptop.
    Ma priveaza de somn si-mi incurca ideile, si-asa cam putine... :)))

    RăspundețiȘtergere
  35. E cumva o lamentela aceasta?
    :)))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  36. :))))))) M-am dus sa fumez o tigara pe-afara si radeam (cum altfel decat singur) de termenul lamentela care-mi suna a tanguiala...!!:)))))))

    Pai cam jumi-juma... :)) Jumiul se voia o aluzie la tratatul de manipulare al Stanjenelului, care de altfel mi-a placut foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  37. Iris vorbea de un alt tip de manipulare, eu ma refeream strict la cea de masa, cea care a devenit o moda, se pare. O moda de a ne lamenta/tangui/jeli ca pisica va pravali drobul de sare in capul copilului... :)

    RăspundețiȘtergere
  38. Ştim că suntem manipulaţi, Sorin, dar tu uiţi că una din condiţiile reuşitei fenomenului ţine de "dependenţa de manipulator". Deci, ştim dar nu putem să ne rupem cu uşurinţă de sursa respectivă. Aici, tehnica arhicunoscută de recompensare şi pedepsire dă roade minunate. Stai şi priveşti la tv toate rahaturile aşteptând să înceapă buletinul meteo care e, de fapt, cel care te interesează. Sau filmul pe care doreşti să-l vezi. Mă rog, e doar un punct de vedere, el poate fi dezvoltat după cum credeţi.
    O altă poveste este că tehnica de manipulare individuală, cu anumite ajustări specifice, se aplică la nivel de masă. Sondajele la care răspundem fără să ne gândim prea tare la ce folosesc, studiile de "marketing" etc. strâng informaţii importante despre preferinţele şi nevoile unor categorii sociale. Apoi...cine ştie la ce folosesc de fapt?!!

    RăspundețiȘtergere
  39. Pai ceva de felul asta spuneam si eu mai sus. La nivel de mase suntem foarte usor de manipulat/constrans datorita dependentei noastre de sistemul social din care facem parte. Nici macar nu este nevoie de cine stie ce tehnica. Unealta principala este tocmai "aproapele" tau, gata sa te judece si eventual sa te marginalizeze daca cumva ai nefericita idee de a gandi sau actiona divers.
    La nivel individual, va fi mult mai greu de manipulat un individ care traieste oarecum izolat, nu il intereseaza viata mondena, moda si trendurile si nu tine cu tot dinadinsul sa se identifice cu un grup.

    RăspundețiȘtergere
  40. Aşa este.
    Eu de ce mă tot lamentam în discuţia mea cu Maria, la Andrei Radu? Degeaba educi un copil să fie OM şi apoi îi dai drumul în mediul social actual! Îl pui în faţa unei alegeri crunte. Are de ales între a se conforma sau a suporta presiunea uriaşă a sistemului care akunge să îi pună în pericol însăşi existenţa.
    Cam de aia e necesară Apocalipsa, asta ca să închei într-o notă optimistă.
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  41. Vezi pentru ce era acel "he, he, he" ? Lumea nu mai are rabdare si, chiar daca de multe ori reuseste sa individueze corect anumite probleme, se asteapta ca acestea sa se rezolve la moment. In plus, tinde sa se excluda din lista "vinovatilor", continuand sa astepte ca primii pasi sa ii faca altii, urmand ca ei sa se ralieze abia intr-un moment secund. Adica vor sa mearga la sigur, fara risc.

    RăspundețiȘtergere
  42. Sunt de acord cu Apocalipsa, dar nu cu cea macro. Sa zicem ca e nevoie de multe, multe Apocalipse personale... :)

    RăspundețiȘtergere
  43. Nu, Sorin, aici cred că te înşeli. S-au încercat multe lucruri care să trezească umanitatea, dar răul a prins rădăcini prea adânci ca să mai poată fi înlăturat prin metodele deja cunoscute.
    Exemplul personal??!! Ha! Priveşte în jurul tău. Ce poate face un miel printre lupii turbaţi? Să le servescă drept aperitiv, eventual. Dacă printre lupii sănătoşi ar mai avea o şansă, păi dacă ei sunt "turbaţi" deja...chiar că vorbim de utopii. Cu regret, susţin necesitatea unei Apocalipse, indiferent de şansele mele, ca individ, de a-i supravieţui. De fapt, ar fi o imensă uşurare să "scap" definitiv de aici. Da'parcă văd că n-am această şansă, graţie alegerilor mele, anterioare acestui moment.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  44. Inteleg. Nici tu nu mai ai rabdare... :)
    Problema e ca, dupa Apocalipsa, ciclul se va relua si, incet, incet, tot acolo se va ajunge. Oamenii au memorie scurta. Potopuri se pare ca au mai fost. Daca se vrea a se rupe cercul, va trebui inlaturata cauza si nu efectele.

    RăspundețiȘtergere
  45. Nu e vorba de răbdare, e vorba de înţelegerea inutilităţii unor gesturi, ca şi de incapacitatea unora de a renunţa la avantajele dominării şi supunerii celorlalţi, de dragul unor principii.
    Într-un fel, Andrei are dreptate, cum să-i convingi să lase ciolanul din mână sau să-l împartă cu alţii?? Vezi bine că nici binele, nici răul n-a reuşit să-i convingă. Spune tu, dacă ştii, care ar fi soluţia?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  46. Buna intrebare! Poate ca stiu, dar mie ce imi iese? :))

    RăspundețiȘtergere
  47. Sorine, esti din "oamenii mei" !
    Multe apocalipse personale ! ;)
    Te laud acum sau mai incolo pentru acele cateva replici ce-ti apartin, pe care le-am descoperit treptat in spatiul asta si care m-au umplut de speranta si bucurie cand le-am vazut ? :)))

    RăspundețiȘtergere
  48. Nu-mi posteaza comentariul !!!!!

    Nu ma bagati la idei ca nu e momentul potrivit !!!!!

    :)))))))

    RăspundețiȘtergere
  49. He, he, he, s-a rezolvat. :)))))

    RăspundețiȘtergere
  50. @Iris
    Pastrandu-ma in acelasi registru metaforic, educam lupi morali, nu miei.

    RăspundețiȘtergere
  51. Lauda-ma acum. Sunt curios... :)))

    RăspundețiȘtergere
  52. Imi place atitudinea de impartialitate pe care o adopti adesea, imi place felul in care alegi sa te distantezi de situatiile de tip asemanator celei de ieri, imi place modul tau de a rationa, imi place umorul tau, imi place fluiditatea cu care lecturez ceea ce scrii tu.

    Acum ar trebui sa cer un miel ? :)))
    Promit sa ti-l dau lup adevarat inapoi. :))))

    RăspundețiȘtergere
  53. Ei, un miel... Poate o ... impartasanie ar trebui sa-mi ceri. :)))))))
    Multumesc, Maria! Vanitatea mea isi va aminti si peste 30 de ani aceasta caracterizare. :)
    Pot sa spun si nu o fac in contra-partida, ca aceleasi calitati le ai si tu, pe langa multe altele. Ca si multi dintre prietenii nostri comuni. Imi face foarte mare placere sa imi confrunt ideile cu ale voastre.
    Acum am sa iau o pauza ca mi-a crescut... glicemia! :)))
    O dupa-amiaza faina!

    RăspundețiȘtergere
  54. :))))
    Da, de asta si stau in "zona" prietenilor nostri comuni.
    Ma dezamagesc si intristeaza uneori formularile sarcastice, tendentioase, intoleranta, dar ... inca mergem asa, cu bunele si relele noastre.
    O dupa amiaza linistita !
    Cat despre tine, Vanitate, salut diurn !
    :)

    RăspundețiȘtergere
  55. Iată un subiect cu adevărat gras! Să mă scuze distinsul subiect pentru conotaţia negativă contemporană a cuvântului „gras”; hai să-i zicem “gras şi frumos”! Comentariile au zburdat în toate direcţiile, sper ca moderatorul să le aducă în final în ţarcul unor concluzii.

    Principiul “Scoală-te tu ca să mă aşez eu!” l-aţi scăldat în lumina marilor întâmplări cu impact global precum creştinismul, revoluţia franceză sau degradarea mediului. Eu înclin să cred că este esenţa evoluţiei speciei umane, cheia universală a înţelegerii diferitelor forme de organizare socială.

    Aş evita însă înălţarea subiectului la niveluri de expresie globală, pentru că exista riscul unei teoretizări excesive şi l-am înobila fără să merite. Ca martori conştienţi ai succesiunii a două “orânduiri” în România, ar trebui să renunţăm la tentaţia luminilor universale şi să înmuiem principiul în zoaiele propriei noastre societăţi.

    Unde nu pot să nu observ că:

    1) Revoluţia comuniştilor după 1945 a adus schimbarea regimului de proprietate. Revoluţia democraţilor după 1989 a adus schimbarea regimului de proprietate.

    2) Liderii comunişti şi activiştii de partid vorbeau în numele poporului. Este nevoie să deschidem televizorul ca să vedem că liderii democraţi şi activiştii de partide fac acelaşi lucru?

    3) Liderii comunişti naţionalişti au dat vina pe centrul internaţional de putere de la Moscova pentru incompetenţele fundamentale ale regimului. Liderii democraţi (doar atât, naţionalişti nu avem) şi le-ascund pe-ale lor tot îndăratul centrelor de putere, doar că acestea sunt altele (FMI, UE).

    4) “Lustraţiile” post-comuniste aduc cu “lustraţiile” comuniste, doar că victimele comuniştilor erau foştii deţinători de averi, în vreme ce victimele lustragiilor contemporani ar trebui să fie foştii deţinători de funcţii.

    5) Însemnaţii predicatori ai noilor vremuri (familii regale, familia boiereşti) după ce au ameţit bine prostimea cu însufleţitoare vorbe şi-au făcut treaba pentru care au venit, restituindu-şi pământuri, castele, munţi, lacuri şi alte bunuri materiale.

    Cu formidabilele sale intuiţie şi simţ al conciziunii, Dan a ilustrat observaţiile de mai sus – care pot fi mai multe – într-un singur “principiu”, cel enunţat în titlu. Ceea ce nu transpare din articolul lui este că singurul risc la care ne expunem este să ne iluzionăm – cum am făcut-o timp de douăzeci de ani - că toate bolile de care suferim le-am luat de la comunism şi că, prin urmare, odată cu vindecarea de comunism se vor vindeca şi bolile.

    Nu! Bolile le avem în sânge şi o să le ducem mai departe.

    Iar pertinenta şi impertinenta observaţiei (depinde de pe ce parte te situezi!) lui Andrei Radu cu privire la teoria conspiraţiei se poate adapta şi teoriei care împarte lumea în prădaţi şi prădători.

    Sensul destinului uman aşa cum apare după ce îl despuiem de toate “frazele de dânşii inventate” este căutarea ocaziei de a ne aşeza, când împrejurările şi propriile eforturi („curagiu şi răbdare, prefăcătorie şi iuşchiuzarlâc”) ne permit, pe locurile de pe care, din când în când, se scoală alţii sau îi împingem noi.

    RăspundețiȘtergere
  56. Mmmmdeh... mai Faustinus,

    "iata-ma-s ajuns pe pamantul fagaduintei, am pus mana pe pane si pe cutit....".

    Solidaritatea este buna pana treci hopul. Ideea de solidaritate este intotdeauna opozabila la ceva care trebuie inlaturat si care de bunavoie nu se lasa. De-aia solidaritatea a dus la dezastre. Solidarii vroiau intotdeauna ceva iar unii dintre solidari, mai smecheri, vroiau cu totul altceva, dar se foloseau de primii.

    Mi-a placut radiografia ta. Chiar alte comentarii ale mele la comentariul tau nu mai incap. :))

    RăspundețiȘtergere
  57. ODA ONU.

    Solidaritatea de la „O, nu!” la „O, da!”

    Articolul tău conţine o mică ironie la adresa ONU, justificată până la un punct, dar ca orice ironie poate să ascundă o notă de nedreptate pe care aş vrea să o rectific. M-am documentat ca să te pot contrazice. Cordial!

    Am ajuns la concluzia că ONU este cea mai mare şi complexă formă de solidaritate, concepută şi instituţionalizată vreodată de oameni.

    Îmi dau seama că fac o afirmaţie care vă va face să ridicaţi dezaprobator din sprâncene, dar tocmai am recunoscut că suntem cu toţii victime ale “manipulării” din partea "păpuşarilor". Nu e de bon ton să recunoşti vreun merit al ONU. Trebuie să privim cu scârbă la ea şi să admirăm marii oameni de stat, cu mâinile pe valizele nucleare, marii finanţişti de pe Wall Street la a căror simplă clipire din ochi se prăbuşesc pieţele peste oameni vii şi destinele lor, la marii generali şi strategi care lansează bombele reale ca pe cele de la jocurile pe calculator, la starurile de cinema şi fotbaliştii care ne umflă facturile cotidiene fără ca noi să ne dăm seama şi să ne revenim din extaz.

    Nu încerc să argumentez cu idei, ci doar cu câteva cifre, câteva, ca să nu vă plictisesc (de tot):

    1) 85.000 de soldaţi şi poliţişti din 119 ţări în misiuni de pace în acest moment;
    2) sute de mii de hectare curăţate de mine anti-personal;
    3) zeci de milioane de copii care supravieţuiesc datorită vaccinurilor administrate de ONU;
    4) alfabetizarea a milioane de fete şi femei (de la 36% în 1970 la 79% în 2007);
    5) 850 de obiective de patrimoniu cultural şi natural protejate în 133 de ţări;
    6) acces la apă pentru cca. 1 miliard de persoane (1981-1990);
    7) 50 milioane de refugiaţi asistaţi din 1951;
    8) 90 milioane de înfometaţi hrăniţi în fiecare an.

    Dacă asta nu este solidaritate, atunci ce e? Sigur, naţiunile nu sunt unite, se ceartă între ele, pacea nu este nici deplină şi nici perpetuă, băieţii vorbesc cam mult, dar organizaţia face ceva!

    Ca să nu mai vorbim de ceea ce ONU previne şi prin urmare nu este măsurabil! V-aţi gândit vreodată ce-ar însemna pentru fragila asta de planetă un război adevărat în spaţiul cosmic, cu deşeuri atomice deversate în apele şi aerul nostru, dacă nu ar fi existat dreptul internaţional al spaţiului? V-aţi gândit câte războaie sălbatice au fost evitate tocmai pentru că există un drept al mării generat prin ONU? V-aţi gândit că mai toate drepturile şi libertăţile de care ne bucurăm sau ne-am putea bucura, nu ar fi fost recunoscute fără contribuţia ONU?

    Guvernele practică masiv demagogia, minciuna şi manipularea (pardon, cele de faţă se exclud) şi totuşi ONU reuşeşte să le smulgă câteva sute de miliarde de dolari în fiecare an pentru a practica atâta solidaritate cât poate şi cât o permite interesul naţional al membrilor săi. E multă murdărie şi acolo: unde sunt oameni este şi mizerie. Dar, credeţi-mă, este mai bine cu ONU decât fără!

    Mă opresc, alunec spre melodramă, dar nu eu am adus vorba!

    RăspundețiȘtergere
  58. Imi pare rau. :( Sincer! Eu nu am avut aceste date si am scris doar privind la Jandarmul Lumii care nu se prea sinchiseste de recomandarile ONU. Degeaba se solidarizeaza lumea cata vreme marilor jucatori nu le pasa.

    Am sa fac reparatia necesara si am sa postez comentariul tau sub forma de articol, in special partea de statistici. Imi permiti?

    RăspundețiȘtergere
  59. Dane, îţi permit orice crezi tu că-i de cuviinţă, dar nu trebuie deranj. Nu-s avocatul ONU, are destui, doar că nu-mi plac astea, cum le spune, “les idées reçues”. ONU are păcatele sale mari, dar culmea este că blamul nu le atinge pe acestea, ci loveşte tocmai acolo unde bătrâna doamnă nu merită. Un fel de transpunere a frumoasei fraze a lui Shakespeare: “some rise by sin and some by virtue fall”.

    Mai important decât dacă ONU merită sau nu şarje ironice este cât de relativă şi puţintică este capacitatea noastră de a ne cunoaşte lumea în care trăim. Mai mică chiar şi decât Iri.

    În vreme ce ceea ce ştim despre lumea concretă din proximitatea noastră fizică sau intelectuală (ca de exemplu chestii banale de genul “cine-a tras în noi?”, “cine l-a filmat pe Diaconescu la amantă?”, “cine a furat flota?”, “cum s-a născut prinţul Carol Ferdinand?”), este insuficient sau chiar fals, oameni inteligenţi precum domniile voastre bat tăpşanele imaginaţiei dincolo de frontierele lumii înconjurătoare pentru a descoperi eventuale revelaţii cutremurătoare, dar oarecum – iertare! - nefolositoare în confruntarea cu, să zicem, minus 25 la sută. Vrem să descifrăm şi mai mult încifrăm.

    Îmi place de domnul cu capul pe umeri şi picioarele pe pământ, care se detaşează puţin de ansamblul de visători cărora le mai aduce aminte de legea gravitaţiei.

    Nu că nu ar merita să scoatem din când în când şaua şi frâiele de pe caii imaginaţiei şi să-i lăsam să zburde cu coame albe şi aripi azurii ţn albastrul cerului! Dar, până la urmă, şi caii trebuie să revină în grajd, unde se îndeplinesc cele trei funcţiuni esenţiale de care amintea domnul cu pricina în comentariul despre vacă şi “lumea de mijloc”.

    Unde ne sunt visătorii, se întreba poetul, dar se referea la cei care cântau “rostul lumii” acesteia, nu al ... celeilalte.

    RăspundețiȘtergere
  60. Faustinus,

    Opiniile tale sunt pertinente si mi le-am insusit. Este adevarata ca m-am lasat purtat de val... :)

    Busuiocul a fost dres, fara sa bulibasesc tirada. :)))

    Iti multumesc ca m-ai tras de maneca. Prieneste.. :)
    Ai doua-trei reverente virtuale din partea mea. Te rog sa le accepti ca atare! :)
    Reciteste te rog pasajul.

    RăspundețiȘtergere

parerea mea