CANIBALISMUL DACIC

motto: 

"-Mai sunt canibali in lume? 

  -Nu, pe ultimii patru i-am mancat ieri! " 

Cum se mananca romanii

Nu as fi pornit in aceasta aventura gastronomica fara intrebarea maiastra a lui Faustinus:  

"Stii cum se mananca romanii?".

"Ca cainii", ar fi venit raspunsul firesc, prompt si cacofonic in mintea orisicui. Nu, nu.... nu-i tocmai asa... nu pot sa cred ca ar putea sa fie asa... Ca sa fie asa ar trebui sa ne uitam in farfuriile coreenilor si ale chinezilor si nu-i frumos. Si nici americani nu suntem ca sa-i preferam fierbinti, caci nefast food-ul lor nu intra in obiceiurile funest food-ului intentional romanesc. O sa va povestesc pe indelete cat de  ancestrale ne sunt pornirile canibale inhibate, dar care totusi razbat zi de zi prin cuvintele noastre. 

Sa ridicam asadar cortina ! 

Ah ce copil frumos!

Ati auzit de multe ori aceasta exclamatie si bineinteles cele doua variante cu care se continua implacabil, una masculina in care exclamatorul isi exprima intentia de a-i face un pustiu de bine mamei copilului si una feminina, antropofaga, absolut abominabila care incepe cu invariabilul "manaca-i-as..." dupa care sunt amintite diferite parti ale trupusorului bietului micut. Chiar si unii barbati se exprima astfel... Sunt evitate de obicei organele genitale, pe care insa le-ar manca, in situatii similare, cu mai multa placere conlocuitorii, si ei, ca si noi, tot cetateni romani. Ba inca ei, care nu sunt oameni rai la suflet pentru ca ne indoapa cu manele si ne mai scapa de grijile administrarii averii personale, in anumite contexte in care ne aratam nemultumirea in legatura cu  comportamentul lor, adaptat desigur oricarei situatii, ne ofera imediat cu generozitate, ca despagubire morala, bijuteriile lor de familie sau parti din ele. Reparatia din partea lor incepe intotdeauna cu imbietorul: "manca-mi-ai...." Daca totusi insista dupa primul vostru refuz politicos, pentru acuratetea si reusita operatiei, trimiteti-i rogu-va la Ciomu. Doctorul Ciomu. Ce rezulta dati  la ratze!

Ce concluzie putem trage de-aici? Evident una singura: canibalismul este un instinct ancestral care rabufneste in plina epoca de devenire spirituala doar in vorbele cetatenilor romani. Numai romani. Care sunt de fapt daci. Ceea ce ma determina cu semimandrie nationalista sa afirm ca dacii erau canibali. La un moment dat chiar i-am suspectat pe vechii greci ca ni l-au luat si pe Prometeu in vrac cu Dyonisos si Orfeu, pentru ca expresia "mi-ai mancat ficatii" cam de pe-acolo a provenit dar, mi-am luat gandul atunci cand am aflat ca una din minunatele teorii evolutioniste prin care se explica marimea monstruoasa a creierului omului modern - versus tampenia-i evidenta -( n.a. ) pe parcursul evolutiei, se datoreaza consumului de creier si de ficat uman inamic. Hipotalamusul pe vremea aceea era la mare pret! Ah, ce vremuri! Si-atunci, din punct de vedere filozofic, alaturi de sentimentul romanesc al fiintei, pe care cu atata maiestrie ni l-a descris Noica, eu mi-as permite sa asez cu smerenie si sentimentul romanesc al nefiintei. El este validat atat de argumentele antropofage de mai sus cu adaugarea necesara a binecunoscutei sintagme "ah! sufletu' mi l-ai mancat!", cat si de pozitia cretina de martir pe care i-a conferit-o Alecsandri ciobanasului moldovean in mentalul daco-romanesc. 

Pai te pui cu romanii, manca-ti-as!

Brasovencele, dobrogenele, alivencile, betzivancele, japonezele, negresele, bascutele si polonezii 

Canibalismul indigen
Brasovencele si dobrogenele sunt atat de calde, de apetisante si de rumene incat nu te poti abtine sa nu le mananci. Macar din ochi.  Din pacate se vand ieftin. Diferenta intre dobrogene si brasovence este ca brasovencele sunt clatite bine inainte, si in consecinta mult mai recomandabile, in situatia in care suferi de idiosincrazie.
Dar stiti voi de ce sunt moldovencele femei aprige, iuti si destepte? Pentru ca prin partile lor, Moldova, Basarabia si Bucovina, femeile  frumoase dar mototoale si incete sunt repede mancate. Frumusetea nu este o scuza. Ba dimpotriva! Asta de la carpi, bastarni si costoboci li se trage. Ei preferau intotdeauna alivencile frumoase, moi si rumene pe la ospete. Ce ma chinuie este faptul ca n-am aflat inca daca romanii de prin  acelea  prefera banatence, muntence sau oltence fierbinti. Ceea ce stiu insa sigur este ca tot romanul mananca cu pofta betzivance. Si stiti de ce? Pentru ca sunt gata fezandate iar alcoolul din ele trece imediat in sangele canibalului. Betzivanii nu sunt agreati, pentru ca au prostul obicei sa adoarma prin santuri. Ah! Acum imi dau eu seama de ce a fost asasinat Burebista, pentru ca din cauza taierii vitei de vie pe teritoriul intregii Dacii a disparut si felul de mancare preferat al dacilor, betzivancele.

Canibalismul xenofil
 Inca nu m-am lamurit daca mancatul japonezelor este un obicei imprumutat de la occidentali sau este pur romanesc, pentru ca romanii mananca japonezele fara paine. Si fara orez. Si fara aparat de fotografiat. Ei ca sa vezi, tocmai ei care ar manca si mamaliga cu paine daca s-ar putea! In foarte rare ocazii, pe la mesele festive, ei mananca totusi japonezele cu paine si nu considera acest lucru un sacrilegiu, caci daca pe vremea lui Pingelica un sandvis de paine neagra cu paine alba era o delicatesa, acum o felie de paine neagra intre doua japoneze reprezinta cel mai mare lux culinar.
Negresele...ah negresele! Se pare ca au un statut special caci daca japonezele sunt infulecate de foame pana si pe strada, cu muscaturi hulpave, negresele se manca delicat, cu lingurita si cu degetul mic ridicat elegant spre tavan. Obiceiul acesta este la fel de vechi ca si natia noastra de daci caci, reconstituind fosila lui Ion, stramosul nostru primitiv venit din Africa acum 9.000 de ani, antropologii au tras concluzia ca era cam negru. El Ion, primul dac al Europei a venit cu obiceiul mancatului de negrese pentru ca alte feluri de femei inca nu aparusera. Acest obicei culinar, ca factor al selectiei naturale, pe masura depigmentarii s-a pastrat, s-a rafinat si s-a transmis ancestral pana in zilele noastre. Pacat ca negesele s-au prins si nu le prea mai gasesti prin cofetarii, caci stiu bine ce le asteapta. O solutie pentru salvarea lor ar fi sa-si schimbe  denumirea din negrese in pajituri (bunaciuni) de culoare, dar si-atunci ar putea sa ramana nemancate. Mdeh...! Cum o dai nu-i bine!

Cand cumparati "bascute"de la patiserie la ce va ganditi, hai? Recunoasteti cinstit! La basti muncitoresti sau la niscai trufandale de fragede femeiusti  basce? Credeti ca bascutele  pionierilor ar putea avea vreo legatura cu pascutele, pasca miniaturala din tavile patiserilor? Au nu cumva sunt niste substitute, biete inventii comunisto- schizoide? Cereti cu toata indrazneala din partea mea patiserilor, sa schimbe denumirile tampeniilor comuniste, cu cele adevarate, de sorginte divina, altfel vom ajunge sa ne ridicam ETA in cap, in loc de basca evident !  Nu va sfiiti! 

Cu polonezii insa avem noi alte socoteli. N-au tinere de minte. Au uitat foarte repede ca i-am primit cu bratele deschise si cu toata omenia la noi in tara, si i-am protejat cand cu prigoana nemtilor si mai antzartz ne-au bagat niste strambe si ne-au mancat pe la Uniunea Europeana. Probabil nu au reusit sa uite ce-a patit bietul Sobieschi de la o mana de moldoveni. Ei bine, pentru ca pe ei i-a mancat.... si noi la randul nostru ii mancam fripti. Sau fierti. Si cu paine, ca sa ne tina de foame. Dar neaparat cu mustar caci sunt lipsiti de gust! Polonezii nu cred ca mananca romani. Si nici rusilor si nemtilor nu le placem defel. Pentru ca le stam in gat.

Bibliografie: pentru aprofundarea cunostintelor, consultati manualul de limba romana de clasa a V-a, de pe vremea mea, cu lectura - "Sobieschi si romanii" ca uite, recunosc, nu mai stiu ce mare scriitor patriot a scris-o.  

Patricienii 

Hai ca antropofagi mai inteleg dar si necrofagi? Ura pe care trebuie sa o fi manifestat dacii impotriva fratilor lor de sange, asupritorii romani, a capatat forme atat de violente incat pe patricienii incomozi politic care mai ajungeau de sila de mila guvernatori in Dacia Feix, un fel de Siberie romana, din Mari Carnati dacii nu-i scoteau. Si acesta este socot eu, inca un argument in favoarea daco-latinitatii noastre vulgare, perpetuate in stare pura peste veacuri. Dacii s-ar fi bucurat poate sa puna un patrician viu la frigare dar in lipsa lui, exact ca si in vrajile cu papusi voodoo s-au multumit sa il asimileze cu carnatul si sa-l intepe macar cu furculita, daca cu furca nu se putea, ca sa-si lase zeama, obicei care s-a perpetuat peste milenii pana in zilele noastre. Faptul ca noua romanilor ne plac patricienii fripti, morti de mult de altminteri, ma infioara.

Trupul si sangele lui Iisus

Aici nu comentez prea mult caci este o practica universal crestina si nu una neaosa daco-romaneasca. Nu comentez de la Cine s-au inspirat ctitorii crestinismului si cum de a devenit aceasta practica un simbol sfant, caci intru in conflict deschis cu crestinii, cu ezoteristii fosti crestini, cu masonii si nu numai. Marturisesc cinstit ca o afurisenie in plus mi-ar dauna la evolutie. Tremura vibratiile pe mine cand ma gandesc. Ceva insa tot trebuie sa remarc, ca ma mananca.... si anume ca bautul vinului nu este considerat un pacat - yupiiiiiii....!!!! si ca anafura noastra, a ortodocsilor este din paine dospita, fata de "anafura lor!"  De multe ori ma gandesc ca gestul Lui a fost mai mult o pilda data ucenicilor Lui fara stiinta de carte, decat o Sfanta Taina asa cum a fost ea ulterior mestesugit rastalmacita in glorioasa si neprihanita istorie a crestinismului. De alte ori insa stiu, simt sfintenia tainei.. Nu-i mereu la fel. Dar mai bine nu ma mai gandesc, caci 2012 bate la usa si-mi pericliteaza propria-mi evolutie. Crestinismul ma vrea sarac cu duhul si iaca, ostenesc, ma straduiesc..

Mucenicii

Nu va este jena cand mancati ucenici, prost intelesi ca mucenici? Si mai rau ca macinici? Stiti desigur ca in slavona ucenic inseamna invatacel, elev. Macar din buna cuviinta si respect  pentru limba romana sau macar de dragul meu, incercati sa nu mai mancati melevi, mucenici si manvatacei cu nuci, inecati in zeama sau parpaliti la cuptor. Nu-i destul ca i-au mancat leii? Macinicii si bascutele comuniste... ce frumos suna in diverse limbi de lemn.

 Vampirismul

Auzi vorba! Vampirism! Poate doar mogulii de capitalistii verosi care sug sangele poporului. Nu, nu...!! Noi nu niciodata. Noi desigur ca nu bem decat sangele lui Christos, sange de taur sau lacrima lui Ovidiu si asta pana ne facem manga. Doar atat. 

 Dar stiti voi oare ca exista  niste oameni pe lumea asta, spectatori la cinematografe, care chiar cred ca romanii beau sange? Stiti, desigur. Ceea ce nu cred ca stiti este insa o poveste foarte interesanta despre Dracula, pe care am gasit-o in cartea "Vampirismul de la sacrificiu la supravietuire" a unui oarecare Hans Askenazy. El nu greseste cand reaseaza mitul lui Dracula la locu-i cuvenit, adica in imaginatia si cartea scriitorului irlandez Bram Stocker si respinge vampirismul aruncat in carca bietilor de romani. Are chiar un discurs istoric corect asupra domniilor sincopate ale lui Vlad Tepes. Dar nu-l tine nici pe el foarte mult, caci foarte curand isi anunta cititorii ca marele merit istoric al lui Vlad Tepes a fost acela ca a eradicat saracia in Tara Romaneasca. Cum ? Tragandu-i in teapa pe saraci. Apreciati domniile voastre daca Askenazy-ul este prost, foarte prost sau rau intentionat, asta ca sa nu spun ca-i magar de-a dreptul si ca ar face un cuplu perfect cu mascariciul de Lambert. Ca gluma macabra pot sa recunosc ca este si aceasta o solutie de rezolvarea a problemei saraciei in Romania, si vad ca Guvernul a-nceput deja sa lucreze in sensul acesta cu amendamentul ca ceea ce a reusit Tepes cu talharii si cu cersetorii nu va putea niciodata sa reitereze guvernul, pentru ca sindicatele sunt prea puternice iar teparii de guvernanti si politicieni nu se vor aseza niciodata din proprie initiativa in vreo tzeapa desi... vorba bunului meu prieten Anton: daca iti place sa sari peste pari, unul cu siguranta o sa-ti treaca prin cur. Pardon!?

Nota-doleanta:

Nepretuitii mei prieteni, daca sunteti cititori de prin alte parti ale Romaniei care ne rabda pe toti, altele decat acelea de pe unde va scriu eu, astept de la voi nume de mancaruri mirobolante, autohtone, neaose cu parfum traditional. Amintiti-va va rog cu ce va mai ademeneau bunicile voastre iubitoare cand erati niste tzanci. Pe mine ma intriga si ma ispitesc in acelasi timp, cinstit sa fiu, si-n ziua de azi, celebrele 

"poale-n brau" !  

 Vai cate promisiuni si sperante sunt acunse in  denumirea lor! Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc... si nu'sh'de ce, dar de fiecare data cand aud de poale'n brau, imaginea se animeaza si imi vine in minte refrenul unui cantec al stundentiei mele fericite:

"Su - flee - cataaaaaaa..... pan'laaa - brauuuuuuu... 

Du - ceaaaaa.... du - ceaaaa... ru - fe - le -la rau! "  

Ii multumesc lui Faustinus pentru ca a dezlegat cainii si voua pentru ca m-ati rabdat. Dar stiti voi cine este Faustinus? Nici eu, pentru ca are profil nedisponibil dar va asigur ca inafara discretiei care il indeamna sa nu se arate la comentariile noi,  preferand sa comenteze in voia lui, cu cateva articole mai in urma, Faustinus este un excelent causeur. 

Sa ne traiesti Faustinus!

Cu voia domniilor voastre, va urma istoria secreta a merdenelelor, a laptelui Buldanesti, a chiecului, a pandishpanului si a inca catorva bunatati. Bunaciunile reprezentate de dobrogene, brasovence,betzivance, alivenci, japoneze si bascute s-au gatat! 

Post Scriptum: Am introdus ulterior in corpul articolului cateva informatii suplimentare necesare, referitoare la betzivance, alivenci, negrese si japoneze.