II PRUDENCIA

http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
................................................................................................................................................................
Din nebagare de seama, Prudencia atinse cu cotul una din sticlutele cu licoare magica. Sticla se rasturna pe secretaire-ul din lemn de trandafir de la Moldova mostenit de la mama sa, iar licoarea se prelinse prin sertare insinuandu-se in aer cu o aroma de Magie Noire, cu iz de Magia Bianca. Prudencia usor ametita auzi ca prin vis vocea mamei sale: Ioana Manuela Prudencia Dumitrascu ai grija!” “Ioana Manuela?” se mira Prudencia. Deschise secretaireul infrigurata-transfigurata trase afara dintr-unul din sertare, certificatul ei de botez. Cerneala ii zambea frumos. Era simpatica.
,,Da, da, mama are intotdeauna dreptate! I.M. Prudencia”. http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
..................................................................................................................................................................
in ziua de azi-noapte verzi cristale rosii coapte atarnate fata-n spate tipa mute fermecate…
,,Ce-o fi cu mine? Ce-mi face cristalu’?” se intreba Prudencia. http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
..............................................................................................................................................................
Una din broscute sari din usa si se apropie timid de ochii Prudenciei asteptand … cu buzele tuguiate. Printre sughituri si hohote de ras Prudencia reusi sa ingaime:
-Ce doresti ?
-O sarutare.
-Ca-n povesti?
-Ba chiar mai tare.
-Si-ai sa cresti?
-Ce intrebare!?
,,No, hai!” Ce-o fi o fi!” si saruta broscuta care incepu deodata sa se umfle… sa se umfle… http://fabule.ro/?p=16 …sa se uuuumfle… dar nu mai putu sa stapaneasca simfonia colorata a licorilor din mintea ei si se prabusi de-acolo de unde era deja prabusita de ras….. intr-un somn adanc……………………………………………………………….................................................................
-Tu cine esti? intreba Prudencia uitandu-se cu ochii carpiti la copilandrul din fata sa.
-Testosul!
-Cine?
-Moromete. Nicolae Moromete!… Da sa stii ca n-am mai vazut oaie sa vorbeasca. Stiam de una dintr-o balada cu trei ciobani, din care doi erau smecheri...
-Si ce legatura are asta cu mine?
-Cum ce legatura? Pai nu esti tu Bisisica mea?
-Ce’zsesi tzarane?
-Pe cine gura ma-ta, faci tu taran? Fir-ai a dracului de Bisisica!
va continua pe
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
sau dupa caz pe
http://www.rodulpamantului.blogspot.com/