"Iar ca sentiment un cristal"
Odysseas Elytis -Clima absentei
Motto 2:
"Sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului,..."
CIOBURI - Adam si Eva sau purgatoriul iubiriiVA ROG SA NU CARECUMVA SA CREDETI LUANDU-VA DUPA TITLU CA ESTE VORBA DESPRE PERSOANELE LIPSITE DE UMOR. M-AM BUCURAT ASTAZI DE ESEUL LUI CIOBURI- ADAM SI EVA SAU PURGATORIUL IUBIRII, PE CARE VA INVIT CU TOATA BUCURIA SA-L CITITI SI, FURAT DE PROPRIUL MEU COMENTARIU, DIN CARE AM EXTRAS PENTRU VOI UN FRAGMENT, AM DESCOPERIT CA :
"Sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului,..."
Si-atunci... ma intreb ca nepoetul: cum stim ca este curat atata vreme cat sentimentul ar trebui sa persiste in timp? Sentimentul Zen, fulgurant... piere. O iubire sau o compasiune Zen ar fi mai benefica decat una persistenta in timp? Exista o memorie a sentimentului care il face sa persiste? Cu siguranta asa ar trebui sa fie caci ce anume-l face sa fie intens, recognoscibil si repetabil daca nu materialitatea experientelor, a stimulilor care l-au generat? Poate ca numai in marele Atman am putea gasi sentimente pure, de cristal, generate de nimic... dar din nefericire, atomul spiritual odata refacut devine nesarat.Socotesc ca impingerea lucrurilor in absolut si maicuseama atingerea starii de absolut, le-ar face sa-si piarda hazul si gustul. Freamatul generat de nevoia de absolut imi pare mai hranitor decat absolutul definitiv. Tendinta si tensiunea generate de nevoia de absolut sunt mai frumoase, mai spectaculoase, decat satietatea implinirii lor. Dincolo de refacerea atomului spiritual nu este decat liniste... Mai urmeza si altceva? Nu-mi pot imagina... :)
Si totusi.... iata ca poetul ii tine partea minunatei CIOBURI
Clima Absenţei
I.
Toti norii spoveditu-s-au pamântului:
Locul lor un alean al meu l-a luat.
Iar când parul meu a-nceput sa duca dorul
Unei mâini fara pareri de rau
M-am strâns într-un nod de durere.
II.
Clipa e dusa pe gînduri înserând
Fara amintiri
Cu copacul ei mut
Catre mare
E dusa pe gânduri înserând
Far-o bataie de aripi cu chipul neclintit
Catre mare
Înserând
Fara dragoste
Cu gura neînduplecata
Catre mare...
Iar eu în linistea ce-am prins-o în navod.
III.
Dupa amiaza
Si imperiala lui însingurare
Si tandretea vânturilor sale
Si aura sa cutezatoare
Nimic sa nu vina Nimic
Sa nu plece
Toate fruntile libere
Iar ca sentiment un cristal.
Odisseas Elytis
(Traducere de Victor Ivanovici)
SI-ATUNCI UNDE POATE FI ASCUNS ADEVARUL, IN CUVINTELE LOR, INTR-ALE MELE SAU IN ALTA PARTE? DEOARECE ESEUL LUI CIOBURI DEPASESTE CU MULT SFERA SPUSELOR MELE DE-AICI, VA FAC O PROPUNERE MAI NEOBISNUITA SI VA INVIT DRAGI PRIETENI SA PURTAM DISCUTIILE PE DOUA FRONTURI , SI AICI SI PE BLOGUL EI. DE ACORD?
salutare!
RăspundețiȘtergereNu am citit inca articolul cu pricina, insa m-am oprit la citatul cu pricina:
"Sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului,..."
Suna interesant, insa SENTIMENTUL, in sine sta sub semnul efemeritatii.
Acum e, acum nu e!Acum e unul, acum e altul.
DA, curat, in sensul de sincer, dar cum sa nu fie alterat de efemeritate?
Imi pare rau, dar titlul imi inhiba orice intentie de a comenta. Am inteles ca n-are legatura cu umorul, dar nu pare sa aiba nici cu sensul postarii.
RăspundețiȘtergereLa fel cum, de la morcovul de aur incoace, titlurile postarilor tale imi dau senzatia de zeflemea. Sigur, este dreptul tau sa faci astfel de asocieri, la fel cum e dreptul meu sa ma opresc in fata incongruentei provocate de postarea unui subiect atat de delicat, sub un titlu cu tenta ironica.
Oricum, aleg sa ma retrag din mediu virtual.
Iti multumesc pentru prietenia ta si-ti sunt recunoscatoare pentru momentele de incantare pe care mi le-au provocat discutiile cu tine, Dane.
Multa bafta, tie si tuturor celor care te viziteaza cu ganduri frumoase!
O să urmez îndemnul domnului Dan Ioaniţescu şi voi încerca să răspund alternativ, atât pe blog-ul dânsului, cât şi pe al meu.
RăspundețiȘtergereTema pe care am propus-o este mai mult o invitaţie către introspecţie pentru fiecare dintre noi. Cu alte cuvinte, să încercăm să ne eliberăm de cadrele contextuale din viaţa de zi cu zi care au o influenţă atât de mare asupra noastră.
Sentimentul devine efemer numai pentru că individul permite acest lucru. Dacă gustul faţă de o anumită mâncare se poate educa în timp (putând ulterior să ne placă/displacă ceva ce înainte nu ne-a/ ne-a plăcut), cu sentimentele se poate face acest lucru numai parţial, şi numai faţă de acele sentimente care rezidă în interacţiunile noastre cu ceilalţi însă din perspectivă, să-i spunem, formală. Şi că voi explica în continuare de ce! O dată ce evoluăm este normal ca sentimentele noastre să se schimbe, să tindă spre o stare de armonie. Astfel, putem deveni toleranţi, putem empatiza cu ceilalţi, ceea ce ne va face prin schimbarea manierei de a pune problema să ne schimbăm şi sentimentele noastre în interacţiunile cu ceilalţi: devenim înţelegători, de exemplu. Însă acesta nu este aspectul la care mă refeream atunci când am spus că „sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului."
Eu am luat cazul special al Iubirii, folosind metafora Adam şi Eva pentru a evidenţia mai bine modul în care sentimentul acesta a fost pervertit de-a lugul timpului, ajungându-se astfel doar la perechi de Adami şi Eve generice.
Din păcate, efemeritatea iubirii este oferită tocmai de pervertirea omului în adaptarea sa la timpul pe care îl trăieşte. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori omul consideră că adaptarea înseamnă şi schimbarea principiilor, a purităţii în raportarea la anumite aspecte ale vieţii sale.
Dacă am concepe că sentimentul iubirii este efemer, ar însemna să fim de acord că pe parcurs acesta se poate stinge. Ar însemna că acel „te iubesc!” este valibil doar prin prisma temporalităţii prezente, ar însemna că încă de la prima sa rostire ar fi vid de sentiment. Drama este tocmai că iubirea “devine doar un conţinut de pulsiuni, vid de sentimente, cu o desfăşurare haotică, a căror descătuşare conduce la trezirea abruptă din ceea ce a fost confundat cu setimentul etern al iubirii”, aşa cum evidenţiam în tema propusă.
Cu alte cuvinte am încercat să atrag atenţia asupra faptului că Iubirea existentă în cadrul unui cuplu este absolută, ea nu poate fi atinsă de efemeritate, prin simplul fapt că însăşi Iubirea este un sentiment absolut. Doar noi alegem să efemerizăm Iubirea, pentru că uităm scânteia aceea care ne-a aprins tălpile sufletului şi ale simţirii prin antrenarea noastră în acest joc al timpului pe care îl trăim (evoluţia sau mai bine zis involuţia noastră în contextul lumii de azi) şi care ne arată că există şi alte alternative, care încearcă să ne îndrepte paşii spre alte „modele” de abordare a sentimentului de iubire. De ce să te bucuri de iubirea ta absolută când în jur sunt atâtea muze pe care le poţi îmbrăţisa? (acesta este un exemplu des întâlnit în zilele noastre).
E clar că nu toate sentimentele şi raportările sunt absolute. Şi nici nu ar fi de dorit acest lucru, pentru că, până la urmă, relativitatea are importanţa ei, fiind cea care ne permite evoluţia ascendentă prin prisma întrebărilor pe care ni le ridică şi cărora trebuie să le găsim un răspuns, de această dată nu relativ.
Iubirea adevărată este însă este ceea ce eu consider un sentiment absolut ce nu poate fi alterat de efemeritate!
Draga, cioburi... (faramitat nume)
RăspundețiȘtergere:))
sentimentul acela despre care vorbesti este sustinut de un hormon, in principal, secundat de alti si alti hormoni - hormonul este numit oxitocina.
Sentimentul scade, creste in intensitate, fir'ar sa fie functie de acesti hormoni, adica de chimia organismului.
Poate fi pur,curat sentimentul, insa el sta sub semnul efemeritatii, vrem - nu vrem.
Iubirii nu ar trebui sa-i impunem sa fie consecventa, stabila, eterna, ci prieteniei, respectului etc. (pentru ca ele tin de principii, caractere).
La'nceptut exista atractie (intre adam si eva) ulterior explodeaza dragostea/iubirea (MINUNATA din punctul meu de vedere), dragoste ce se va stinge, lasand locul prieteniei, pretuirii, respectului etc.
Absolutul sta sub semnul eternitatii?
De fapt ce'nseamna absolut?
Nu iubirea a fost pervertita, ea se manifesta ca-ntotdeauna, atractie fizica, CHIMIE, urmand apoi tiparul constrangerilor sociale (vezi contextul social.
Mia mult decat atat, daca nu stiai, iubirii (acelui sentiment pur despre care vorbesti tu) i se intampla ceva nu tocmai fain de-a lungul anilor si anume: lui Adam ii scade nivelul testosteronului daca ramane numai cu Eva lui; iar Evei, fir'ar a dracului de treaba ii creste nivelul testosteronului.
Iata de ce iubirea aceea (pe care tu o consideri pervertita) are nevoie de o alta eva, pentru ca in timp chimia organismului lui Adam sa nu sufere modificari neplacute, dar nici chimia Evei.
Iubirea este alterata de chimie, nu de efemeritate. Ea doar sta syb semnul efemeritatii. De ce?
Pentru ca asa a vrut Creatorul, ca toate sa stea sub acest semn.
Poate a gandit in sinea lui, ca astfel vom pretui mai bine ceea ce avem, nefacand risipa de nimic.
:)
@andreiradu
RăspundețiȘtergereÎmi pare rău, însă nu împărtăşim aceeaşi viziune.
A reduce Iubirea la componenta chimică este doar o scuză pentru a justifica adoptarea anumitor comportamente ulterioare.
"Iubirea este alterata de chimie, nu de efemeritate. Ea doar sta sub semnul efemeritatii. De ce?
Pentru ca asa a vrut Creatorul, ca toate sa stea sub acest semn.
Poate a gandit in sinea lui, ca astfel vom pretui mai bine ceea ce avem, nefacand risipa de nimic."
Cu siguranţă intenţia Creatorului nu a fost de a pune universul sub semnul alterităţii pentru că acest lucru ar intra în contradicţie tocmai cu Iubirea pe care ne-o poartă (mă refer aici la sensul biblic al Creatorului). Mai mult decât atât, Creatorul nu face altceva decât să aibă încredere în noi, încredere că existând în contextul valorilor răsturnate, avem puterea să transformăm răul în bine, binele în mai bine, tocmai pentru că deţinem cunoaşterea în ceea ce priveşte contextul păcatului.
De fapt aceasta este datoria noastră!
Pervertirea omul în raport cu iubirea constă tocmai în îmbrăţisarea anumitor analogii cu alte fenomene, a fi de acord cu constrângerea socială de care aminteaţi mai sus, a transforma toate acestea în modalităţi de justificare a alegerilor greşite pe care le facem.
Pervertirea omului este datorată lipsei profunzimii în raport cu propria persoană şi adoptarea unei psihologii de a merge cu valul.
Trebuie să existe în primul rând o consencvenţă a noastră faţă de noi înşine, trebuie să dispunem de momente introspective în ceea ce ne priveşte, trebuie să luăm aminte că sentimentele nu pot etichetate prin prisma unor analogii cu fenomenele cuantificabile.
IMI CER NENUMARATE SCUZE DE LA TOATA LUMEA SI IN SPECIAL DE LA CIOBULET SI DE LA IRIS! AM INTENTIONAT SA POSTEZ "ABSOLUTUL NESARAT" SI NU "ABSURDUL NESARAT", CACI DESPRE ABSOLUT ESTE VORBA. SI AM GRESIT, MUTAND POSTAREA DE PE BURICUL PAMANTULUI PE RODUL PAMANTULUI SI RESCRIIND TITLUL. MEMORIA MI-A JUCAT FESTE.
RăspundețiȘtergerePENTRU CA ABSOLUTUL ERA TEMA SI NICIDECUM ABSURDUL.
REGRET, AM SA INDREPT DACA ACEASTA MAI REPARA RAUL COMIS!
Nici nu trebuie sa-mi impartasesti opinia, insa aceasta este marea realitate: Iubirea este de natura chimica.
RăspundețiȘtergereRegulile, preceptele, principiile sunt izvorate din mintea noastra, nu tin de chimie decat in cazul in care suferim de o anume patologie si ne lasam cotropiti de ea, manifestand slabiciune.
Nu stiu cati ani ai, insa timpul iti va dovedi ca este vorba de chimie.
Tu te vei constrange sa iubesti un om toata viata, insa nu va fi vorba de iubire ci de totul si cu totul altceva: de apreciere, de faptul ca esti foarte atasata de el, de pretuire, de respect etc.
Iubirea aceea prima, frumoasa, inaltatoare de la inceput dispare... odata cu timpul.
Uite, iar divergente de opinii.
Eu nu cred ca pacatul are vreo legatura cu Creatorul, ci doar cu omul.
Ce ai numi tu alegere gresita?
Sa dau un exemplu?!
Te indragostesti de un tip, nebuneste (pentru ca asa ii sta bine omului, cu fluturi in stomac) si constati... ulterior ca este o lepra de om, te bate, te jigneste, te foloseste.
Ce faci cu iubirea pura?
Sa te vad ce raspunzi!
Din punct de vedere biblic, religios unde te vei situa, avand in vedere ca vorbeai de pacat.
Astept cu nerabdare raspunsul tau.
si-ti mai pun o intrebare:
RăspundețiȘtergerede unde crezi ca vin sentimentele?
Ele sunt rationale? Sunt rezultatul unor procese mentale?
p.s. eu sunt cel ce a sters comentariul, pentru ca-l postasem de doua ori.
RăspundețiȘtergereScuze
:))
Multumesc, Dan, am inteles, e in regula. Imi cer scuze daca din pricina unei dispozitii mai putin fericite, am fost nepoliticoasa in atitudine si/sau exprimare.
RăspundețiȘtergereOricum era in regula, fiind vorba de blogul tau. E coltul tau de virtualitate si esti liber sa spui aici orice doresti, asa cum doresti tu.
Acum, daca tot m-am dat cu presul prin sufrageria ta, hai sa "combat" si eu putin despre subiect.
Cu bruma de fiziologie pe care o stiu, inclin sa cred ca sentimentul e mai mult decat intensitatea si amplitudinea unui raspus fiziologic la concentratia hormonala. Mergand pe rationamentul tau, andreiradu, as putea concluziona ca nu exista iubire inainte de pubertate si dupa meno- respectiv andropauza, pentru ca nu se indeplineste concentratia optima de hormoni. Pe aceeasi logica, daca imi fac injectii cu hormoni, ar trebui sa fiu "turbat" de indragostita, non-stop. Sau, daca partenerul meu da semne de "racire" afectiva, atunci ii pun hormonu' in ciorba si gata! Divagand pe aceeasi tema, decat sa-mi pun silicoane, mai bine imi fac stoc de testosteron si m-am scos.
Iubirea dintre un barbat si o femeie se intregeste prin atractia fizica. Se "rotunjeste" prin gesturile de tandrete si placere sexuala pe care ei si le ofera, dar e mult mai mult decat atat.
Anticii descriau mai multe forme de iubire: Eros, Philos si Agape.
Banuiesc ca le stim cu totii caracteristicile si deosebirile.
Eros depinde de hormoni, Philos de caracter, iar Agape...de Dumnezeu.
Sentimentul, emotia este o forma de energie. Ea este generata la nivelul sufletului. Asa cum gandul e o forma de energie generata de minte.
Poate ma insel, dar eu asa vad lucrurile.
Buna seara tuturor. Incep prin a imi exprima si eu convingerea ca sentimentul in speta si cu atat mai putin iubirea, nu au absolut nici o tangenta cu planul chimic. Nici macar cu cel fizic. Tind insa sa dau dreptate celor care afirma ca sentiment absolut, inconditionat si etern nu exista. Nici chiar Creatorul, oricum am vrea sa il numim, nu a demonstrat niciodata asa ceva. Iar daca este energie, la fel ca si gandul, inseamna ca are un inceput si un sfarsit si nu fac aici aluzie la nici o lege cinetica.
RăspundețiȘtergereAcum, problema este asta: vorbim de sentimente in general, sau strict de iubire?
Mi-ar placea sa si argumentezi, SOmeONE, aceasta afirmatie:
RăspundețiȘtergere"Nici chiar Creatorul, oricum am vrea sa il numim, nu a demonstrat niciodata asa ceva."
In privinta :
"Iar daca este energie, la fel ca si gandul, inseamna ca are un inceput si un sfarsit si nu fac aici aluzie la nici o lege cinetica."
indraznesc sa afirm ca ar trebui sa lasi cinetica si sa treci pe fizica cuantica. Dupa ultimele descoperiri, notiunea de vid nu exista si a fost inlocuita cu cea de "eter". Eterul, inca nedescris foarte clar, se presupune a avea caracteristica specifica unui camp energetic, brazdat de linii (eu nu ma pricep foarte bine, asa ca formularea ar putea fi una relativa), adica e o marime fizica si scalara si vectoriala, ei bine, daca eterul este "iubire" si noi nu facem decat s-o focalizam asupra obiectului/subiectului nostru, oferindu-i statut de sentiment, ce parere ai?! Mai are ea inceput si sfarsit?
VREAU SA VA SPUN UN SECRET:
RăspundețiȘtergereCIOBULET AZI ISI SARBATORESTE ZIUA DE NASTERE !!!
LA MULTI ANI, IRINA!!
SI INCA CEVA... nu ma pot abtine, sunt mandra de prietenia unei tinere de exceptie:
IRINA SE AFLA CHIAR ACUM DEPARTE DE NOI, IN BELGIA, UNDE BENEFICIAZA DE O BURSA PENTRU DOCTORAT IN DOMENIUL SOCIO/PSIHO.
SA NE TRAIESTI SI SA NE BUCURAM TOATA VIATA DE PRIETENIA TA, IRINA!!!
INCA O DATA LA MULTI, SI FRUMOSI, SI INTELEPTI ANI !!!
Cu drag si cu respect, Cristiana
As putea sa vin cu niste citate, mai ales din Vechiul Testament. Dar asta ar insemna sa pretind ca adevarul sta intr-o anume (singura) religie. Ceea ce nu este cazul. Diferitele divinitati la care s-a raportat mereu omenirea, au indus, fara exceptie, teama, inca inainte de adoratie. Vei spune ca teama este creata de noi insine si nu este total fals, insa aceasta, chiar inchipuita, nu are cum sa izvorasca din iubire, nici din cea primita si nici din cea daruita. Iar daca imi vei da exemplul copiilor pedepsiti de catre parinti, din iubire, s-ar putea sa pierd si bruma de speranta pe care o mai am. Pentru ca, in intelesul meu, iubirea este inconditionata si nu suporta corectii, stand la absolutetea preconizata aici.
RăspundețiȘtergerePe de alta parte, fizica cinetica sau cuantica, nu cred ca ar face mare diferenta, desi marturisesc ca le-am asimilat doar in stadiu foarte sumar. Si spun asta pentru ca, daca s-ar dovedi adevarat ceea ce tu ipotizezi, am reduce sentimentele la simple ecuatii, ceea ce ar presupune accesul limitat al "utilizatorilor". Pe cand, experienta ne invata ca poti sa iubesti si inca in mod sublim, chiar fiind ultimul analfabet. Mai cred, deasemenea, ca in momentul in care teorema iubirii va fi demonstrata, ea va inceta sa existe ca atare. Lucru foarte putin imbucurator...
Multumim, Cristiana. Chiar daca nu am avut onoarea de a o cunoaste pe Irina, ma alatur urarilor tale. Sa speram ca zbaterile "nucilor" noastre contra "peretelui" creat de ea sa ii fie de folos, astfel l-ar putea considera ca pe un cadou. :)
RăspundețiȘtergereSi acum, scuze, daca ma lansez si eu in discutii, dau iarasi foc la blog !!! Oricum VA IUBESC PE TOTI!!!
RăspundețiȘtergereNu pot sa ma abtin insa de la o miiiiica-micuta remarca!!!!!
Confundam cumva liberul arbitru pe care ni-l ofera Dumnezeu cu o potentiala neputinta a Sa de a gestiona propria gospodarie? vrem sa ne fie arbitru, fie el si al unei elegante universale din care postura El sa ne taie rara posibilitate de a ne cunoaste total neputintele, pana la capat, pe care altfel nu ni le-am recunoaste nici in ruptul capului?!
Foarte bine, e dreptul fiecaruia... nu??
Din aceasta intrebare mi-am spus pozitia fata de una dintre probleme.
Ooooo, dar cate mai raman...
Bune postarile!! Bune comentariile!!
Andreiradu (Irina, il cunoastem pe acest... Radu Andrei??!!)deci, Andreiradu (oricine ai fi, m ai facut sa rad!!) ai putea face un pustiu de bine sa dai o cana de apa proaspata intelectului tau citind articolul... Zau ca merita!! Dar, normal, este alegerea ta!!
Ok, ma intorc la dimensiunile mele... Dupa ce le termin pe cele structurale, le incep pe cele emotionale!! Ei, atunci, taica, poate sa vad aglomerare si la mine pe blog !!!
La multi ani IRINEI, sa fie fericita si sa aiba parte de iubirea in care crede si BAFTA oriunde s-ar afla.
RăspundețiȘtergereCelorlalti, bun gasit si ma bucur de cunostinta.
Nu tin mortis sa contrazic opiniile voastre, vi le contrazice viata zi de zi. Ce sens ar mai avea sa caut sa confirm evidentele?!
Cristiana, am citit articolul Irinei, nu l-am simtit ca pe un pahar de apa proaspata, as minti sa spun contrariul.
E un articol frumos,doar atat.
E ca si cum as citi povestea "Ileana Sanziana" sau oricare alta poveste.
Iubirea despre care face vorbire Irina - aceea dintre un barbat (Adam) si o femeie (Eva) este pura chimie.
Iubirea despre care face vorbire Cristiana - cand afirma ca ne iubeste pe toti este autoimpunere, autoeducare, autocizelare, compasiune, empatie etc.
Iubirea (aproapelui) nu vine din eter si nu ia nastere nici chimic.
Un copil crescut intr-o jungla sau intr-o groapa de gunoi, sau intr-un buncar, canal, sau ce-o mai fi, daca nu va avea un model, nu va avea o educatie, habar nu va avea ce este aceea iubire de semeni, insa in privinta iubirii fata de sexul opus va putea avea parte... intr-o forma primitiva evident.
Astfel, Cristiana, de mai ai nevoie de cani de apa proaspata, citeste povestile nemuritoare.
De-ar fi sa trec in miezul subiectului cu un pic de indrazneala, numita din partea dvs. probabil impertinenta, v-as intreba pe rand:
Irina iubesti (ma refer la iubirea de sex opus)?
Ai fost indragostita?
De cat timp dureaza iubirea ta?!
Nu intreb ce varsta ai pentru ca banuiesc ca esti tanara din moment ce Cristiana a spus ca esti la studii.
Cristiana iubesti?
Ai fost indragostita?
Ce varsta ai?
De cat timp esti cu persoana pe care o iubesti? - adica durabilitatea iubirii tale.
Fac referire nu la iubirea din imaginatia fiecaruia, ceea ce-si doreste, idealul, ci la o iubire concreta, palpabila, dovedita.
Un numar de ani considerabili care sa probeze acea iubire, nu fictiune, iluzii, iubiri neimplinite sau mai stiu eu ce.
Iris, ar trebui sa-mi pun manusi pentru a nu-ti produce, fara sa vreau o suparare.
RăspundețiȘtergereImi este destul de dificil sa raspund, pentru ca NU VREAU SA TE SUPAR.
Citeste inca odata cu atentie ce am scris, pentru ca sunt sigur ca nu ai fost atenta.
Hormonul acela daca este lipsa, pa iubire... s-au facut experimente si pe mamici, nu numai pe cupluri(sunt si tratamente cu acea substanta pentru a echilibra chimia organismului) - un endocrinolog va poate explica pe indelete cum functionam din acest punct de vedere.
Pe iubitul tau poti sa-l indopi cat vrei cu hormoni, daca chimia dintre organismul tau si al lui spune: incompatibili!
E o poveste complexa si foarte interesanta (iata un alt subiect de brainstorming)
:)
Inainte de pubertate sa fie iubire?
Depinde cat de dezvoltat este organismul individului/individei (tot de chimie este vorba); dupa menopauza sa fie iubire?
Dar ce? Dupa menopauza nu mai ai hormoni?
Dupa menopauza incep o gramada de dezechilibre hormonale, depinde de metabolismul fiecaruia.
Barbatii au o problema inainte de andropauza... cand ar purcede precum taurul comunal sa termine toate cornutele de prin preajama, noroc insa cu educatia, morala etc (desi sunt barbati care nu au nicio problema in aceasta privinta - tot de chimie tine).
Daca-ti faci injectii cu hormoni, de exeplu testosteron, de care ca fata frumos colorata ce esti, nu-ti trebuie decat intr-o cantitate mica, te vei trezi femeie-mascul.
Daca-ti vei injecta alti hormoni (desi sunt si pilule) iti vei dezechilibra organismul atat de tare incat nimic nu va mai functiona normal si vor ceda incet incet organele interne.
Nimic in plus fata de ce-i trebuie organismului nu este bine-venit, organismul stie asta si reactioneaza, asa cum reactionam noi cand ceva ne supara.
De exemplu, o cantitate insuficienta de estrogen sau progestogen iti poate afecta ovarele (chiar daca ai 14 ani) si te trezesti cu chisturi de mama frumusetii.
Putem vorbi si de serotonina si de alti hormoni vitali tuturor starilor noastre emotionale, tuturor sentimentelor, dar ce sens ar avea?!
Dragostea dintre un barbat si o femeie incepe chimic, se intregeste prin afectivitate, si se transforma in atentie, pretuire, respect, interese comune sfarsindu-se in rutina, de obicei.
Dupa 3 ani de convietuit langa o femeie/barbat zi de zi, noapte de noapte... intervine rutina, lipsa de apetenta sexuala iar peste 5 ani deja totul devine monoton.
Daca partenerii cunosc aceste lucruri firesti, vor lua masuri in asa fel incat perioada "indragostelii" sa dureze cat mai mult: gen - nu dorm in acelasi pat, traiesc o perioada separati etc.
Daca spun minciuni, barbi sau tampenii, spuneti-mi cum de viata, medicina, psihologii spun acelasi lucruri?!
Nu-i asa, am stricat frumusete de filozofie, idealism cu pragmatismul meu?!
RăspundețiȘtergereLa multi ani Ciobulete!:)))
RăspundețiȘtergereBun gasit tuturor!
Off... of,of,of..OOOOOFFF TOPIC :)))
Fiecare cu ce-l doare! Ca sa vedeti cat de bramburit am fost azi. Am postat fara sa vreau acelasi lucru si pe buricul pamantului incercand sa recuperez titlul original... pe care nu l-am recuperat caci cel original fusese "nesaratul absolut" si nu "absolutul nesarat", cum pretindeam ami devreme, chestie de nuanta care ... ma rog, nu va mai plictisesc. Am dres busuiocul... am schimbat din nou titlul si am retras postarea de prisos de pe celalt blog.
Mai oameni buni, nu cumva sunt indragostit?
Fira-ar mama ei de iubire! Stati ca ma-nfig acum in ea!:)
La multi ani Irinei si succes in tot ce intreprinde ea, pe acolo pe unde se afla!
RăspundețiȘtergereSOmeONE, e mai bine ca nu-mi dai exemple din Vechiul Testament pentru ca ti-as fi adus, in contra-partida, exemplele din Noul Testament, deci imi permit sa conchid ca subectul ramane indecis. Adica, nici tu nu poti demonstra ce spui, nici eu nu am ce sa combat.
In privinta rationalizarii matematice sau cuantificarii fizice a sentimentelor, sunt multe de spus, dar ma rezum sa-ti argumentez ca descoperirea modului in care se produce transmitere impulsului electric la nivelul neuronului, ca si principiul functionarii sinapselor, n-a reusit sa blocheze gandirea nimanui si nici n-a distrus metafora poetilor, adica - faptul ca s-a realizat un model al functionarii, n-a anulat si nici n-a banalizat functia. Poti sa iubesti la fel de frumos si dezinteresat chiar daca cunosti ce inseamna iubirea, fiindca "a sti" difera de "a putea" / "a fi in stare sa"... (Aici as mai adauga ca mediul nostru natural este iubirea, dar o sa aruncati cu rosii dupa mine, asa ca ma abtin. Cel putin pentru moment.)
@andreiradu:
Iti multumesc, fara urma de ironie, pentru dorinta ta de a nu ma supara. (Chiar am nevoie de putina liniste, ca-s la capatul rabdarii.)
ok, cu manusi...
Imi place cum vorbesti despre chimia organismului, nu te contrazic, ea exista si e importanta, dar e bizar ca reduci iubirea la asta. Doar la asta!
Mi-a placut si cum spui ca iubirea incepe prin atractie si continua prin altele, pentru ca aparent, ai dreptate. (chiar vorbeam cu Dan acum cateva zile ca "simtim ca celalalt ne place, dar nu stim sa explicam asta" si de aici, da, se poate deduce ca e vorba de chimism. Dar asta nu inseamna ca e doar chimism.)
App, daca-mi fac rezerve de testosteron, fii convins ca-s pentru EL, nu pentru mine (Doamne, apara-ma!!!) :))))))))
Ai dreptate si in celelalte privinte, dar nu pentru ca asa trebuie sa fie ci pentru ca in societatea actuala, iubirea unui cuplu e ceva superflu, relatiile angajandu-se si consumandu-se mai mult pe baza atractiei fizice, a intereselor comune, a unor criterii care lasa cam pe ultimul loc ideea de iubire.
Si in acest moment ma gandesc ca ar fi fost util sa dam o definitie a iubirii, fiecare dupa cum ne pricepem, fara a cauta a cui e mai stiintifica, ci a cui e mai aproape de natura acestui sentiment complex. Ca daca nu definim conceptul, o sa o tot dam din Eros in Thanatos, vorba nu stiu cui si, desi suntem 100 de moase prin preajma, ramane copilu' cu buricu' netaiat.
Deci? CUM AM PUTEA DEFINI IUBIREA DINTRE UN BARBAT SI O FEMEIE ?
Ce e iubirea? se intreba unul diPai, nu stim sa spunem exact. Daca nu ai trecut prin ea si-o abordezi teoretic sau intuitiv sau daca mai esti inauntrul ei si dai s-o explici, m-as mira sa-i putem gasi o definitie corecta si exacta. Cineva a privit-o si a abordat-o metafizic, altcineva filozofic, altcineva chimic, apoi fizic, fizilogic si posibilitati mai sunt. Elytis ne-a vorbit poetic... menestrelii o vor canta mereu, natura ne-o spune in felul ei, Isus altfel.
RăspundețiȘtergereAici, daca ne punem de acord prin ce prisma convenim s-o vedem cu totii, poate ca ne va fi mai lesne sa operam cu acest subiect.
Ma opresc aici si continui mine, caci m-am surprins dand clic drepta involuntar. Adormisem cu mana pe mouse.
(Daneeee, trage-ma de maneca ca am inceput sa ma simt pe blogul tau ca la mine in fief! Rusine sa-mi fie!)
RăspundețiȘtergereCum as defini iubirea de dex opus (desi am putea vorbi acum si de iubirea de acelasi sex...)
RăspundețiȘtergereSimplu: un sentiment caruia rational nu-i poti face fata; o dorinta nestavilita de a fi, de a te contopi, de a trai, de a privi, de a respira, de a manca... in fine de a imparti tot ceea ce ai cu respectiva persoana.
Cum testezi daca este iubire?
Simplu: daca te intreaba cineva de ce iubesti pe x, tu nu ii vei putea raspunde. Dai din umeri. Nu stii. Pur si simplu iubesti.
Ulterior, dupa aceasta frumoasa chimie, incepe cunoastere celuilalt, afectiunea, compeltarea, pasiunile, etc...
Iubirea fata de sexul opus (sau, mai nou, de acelasi sex) este un fel de nebunie, un zbor, o plutire, un rai, o fericire.
Ce survine ulterior?
Interesele, analizele, rationamentele, punctele comune, etc... adica lucrurile calculate, gandite, judecate.
Daca iubirea se naste pe un teren fertil - adica cand cei doi sunt compatibili nu numai fizic, chimic ci si din punct de vedere intelectual, cultural,educational, social, gasind multe puncte comune pentru o viata dusa in doi, atunci FERICIREA i-a izbit pe cei doi. Se intampla rar, dar se INTAMPLA!
Nebunia aceea de inceput dispare, insa vine respectul (eu pun multa baza pe acesta), pretuirea si placerea de a fi cu celalalt plus tintele ce le vor stabili pentru viitor.
Toti oamenii cand hotarasc sa-si impleteasca viata cu altcineva, gandeste la viitor, gandeste la planuri, realizari etc.
Astfel incat si acestea sunt un element important.
ps. am comis iar cateva greseli de ordin gramatical, dar e noapte, tarziu, iar cand vorbesc de iubire, m-apuca zbaterea fluturilor in stomac, iar nuca proceseaza stari traite in real, transpuse din nou in imaginar...
RăspundețiȘtergereadica aduceri-aminte, fiori etc.
:)))
am luat-o razna nu?!
;))
"SOmeONE, e mai bine ca nu-mi dai exemple din Vechiul Testament pentru ca ti-as fi adus, in contra-partida, exemplele din Noul Testament, deci imi permit sa conchid ca subectul ramane indecis. Adica, nici tu nu poti demonstra ce spui, nici eu nu am ce sa combat."
RăspundețiȘtergerePermite-mi sa nu fiu de acord. Poate ai uitat de... Apocalipsa. Iar cele doua carti nu se contrazic, asa ca nu ar schimba prea multe. Sigur ca as putea demonstra, dar poate ca nu e locul potrivit.
Eu nu as fi atat de sigur ca descoperirea mijlocului de transmitere a unor impulsuri electrice explica si ceea ce le genereaza. Altfel, as lua chimia prietenului nostru si as patenta-o, dupa care fac un contract cu o mare casa farmaceutica si producem o cantitate incomensurabila de pilule, iar pe cutie vor fi desenate inimioare si amorasi, iar cu litere roz-bombon va scrie, majuscul: IUBIRE. In acest caz, pentru definitia pe care o solicitai, punem fie compozitia chimica a pastilelor, fie schema electronica a cipului. Asta ramane sa o stabilim. :)
P.S.
Cu scuzele de rigoare, daca am parut sarcastic.
Cat ma bucur sa vad un AR si un IR vorbind la ora asta ... :)
RăspundețiȘtergerePt mine, toata nebunia aia frumoasa si furtunoasa, de nexplicat si nemasurat e indragostire. Restul de respect, grija, interes, legatura sufleteasca aparte convertita intr-o sumedenie de explicatii rationale e iubire.
Or mai fi fiind cateva pentru a intregi tabloul, dar la ora asta nu imi mai permit sa le mai scot de prin cotloanele lor.
AR-ule, fericitule !
Sorine, de patentat pastilele deja au fost patentate, daca ne referim la pastile LOVE astfel cum le intelegi tu - surpriza - sunt pe piata sa numesc CANTARINA!
RăspundețiȘtergereCele despre care vorbesc eu, exista si ele, insa ele nu se dau pentru iubire, decat in cazul in care sunt dezechilibre majore in organism.
Unor mame li se administreaza acele pilule pentru ca au probleme in ceea ce priveste comportamentul lor fata de copii (afectivitatea), ba mai mult chiar si in cazurile unor cupluri cu probleme (unul dintre ei avand probleme).
Mai sunt administrate si pentru alte disfunctionalitati in urma lipsei acestui hormon.
Nu sunt precum pastilele pentru durerea de cap.
Vorbim de hormoni. Iar daca stim ce-nseamna hormonii, cu siguranta nu vom pune egal intre pastila de cap si hormonii de sinteza.
Sau confunzi hormonii cu cantarina?
In fine, cei ce vor sa-si descopere propriul corp, propriul organism, cum functioneaza si de ce functioneaza asa, si nu altfel, au librarii, biblioteci la dispozitie si mai mult decat atat, reviste de stiinta cu articole ce contin descoperiri de ultima generatie.
Multumesc de recomandari. Cred ca sunt eu cel care trebuie sa "bea o cana de apa proaspata", recitind post-ul Irinei. Nu stiu de ce, imi parea ca se vorbeste de iubire ca si sentiment/concept/ideal/esenta...
RăspundețiȘtergereMariaaaaa (cum ar spune Paulie)
RăspundețiȘtergerebine te-am regasit!
:)
Daca ce vine dupa nebunie se numeste IUBIRE, atunci se intelege de ce ea nu dureaza.
Pentru ca reprezinta o suma de reguli, calcule, deziderate, interese in urma carora trebuie sa vina grija, afectivitatea, care in timp, evident vor claca ( e ca un troc).
Poetii, autorii frumoaselor opere literare, pictorii, muzicienii, nu ne vorbesc (fiecare in limba lui) de iubirea pe care tu o definesti asa, si, probabil, multi dintre noi.
Iubirea pura, negandita, necalculata, nenegociata este aceea de la inceput - chimia aceea fantastica, cand esti dispus sa dai tot fara sa ceri nimic, ci doar sa fii cu el/ea.
Nu-ti mai pasa ca se prabuseste pamantul, ca nu ai bani in buzunar, ca nu ai unde locui.
Iubesti lasand ratiunea sa-si vada de alte treburi, fara sa se amestece in fluturasii tai.
Nu-ti mai fredoneaza creierii: e buna; e harnica; e desteapta; parintii ei sunt impotriva; are nasul un pic mai mare; a citit Dostoievski, dar ce scoala a terminat; dar daca imi face un copil imediat...
nimic din zbuciumul acesta al mintii ce vrea sa preia controlul nu mai exista.
E momentul cand mintea tace si natura isi vede de frumusetea ei.
Sorine, Sorine oi fi fiind eu vinovat... poate m-am inflacarat.
RăspundețiȘtergereEu nu vorbesc doar ca sa sune bine, nu vorbesc de idealuri, nu vorbesc de imaginatie, vorbesc de sentimente reale, de organisme in viata, de bio-chimie, de natura, de natura umana.
Sa filozofam ce sens ar avea? Doar sa petrecem timpul intr-un mod elevat?
Sa peroram despre concepte ce nu-si gasesc baza in lumea reala?
Qui bono?
Noapte frumoasa, tuturor!
RăspundețiȘtergereDaca am stricat frumusetea filozofarii intr'u iubire, poate nu e de rau agur. Poate ca exista si o parte pozitiva in tot ceea ce am spus eu, poate cineva se va recunoaste in ceea ce am scris eu, sau daca nu, poate cineva pe viitor, se va lasa in bratele iubirii, fara sa regrete ulterior ca nu a tinut o vesnicie, sau ca acea iubire s-a terminat intr-un mod nu tocmai asteptat.
Cu cat intelegem cum functionam, ne putem intelege pe noi, si pe cel de langa noi.
Va multumesc pentru ca mi-ati fost parteneri in periplul acesta minunat numit IUBIRE!
Noapte buna
Iertare, bostanul meu obosit si pe deasupra nicidecum destept, intelege ca e chestie de aceleasi borcane dar lupta pe etichete.
RăspundețiȘtergereAsadar avem doua bucati fenomene: unul pur, suvoi, natural, al doilea "alterat", mai cantarit si mai gandit.
Etichetele mele sunt strict personale si le-am pictat cand intram in aceeasi fundatura, din imposibilitatea cuprinderii fenomenului atat de ... multifatetat, ca sa zic asa.
Ce simt nevoia sa mai precizez e ca, din punctul meu de vedere, daca e troc, nu mai e iubire. Cu alte cuvinte, daruirea ramane, desi nu mai e la fel de impetuoasa si provine din alte mecanisme.
Noapte buna.
RăspundețiȘtergereMda... Se scrie cu "C", oricum. Si da-mi voie sa-ti raspund in acelasi ton: Felix qui potuit rerum cognoscere causas.
RăspundețiȘtergereNoapte buna tuturor.
Vă mulţumesc tuturor pentru urările de bine! Vă doresc la rândul meu toate cele bune şi fie ca paşii să ne poarte pe cele mai înalte culmi ale evoluţiei!
RăspundețiȘtergere@andreiradu
Mai mult decât ceea ce am spus nu voi mai spune, căci am purta conversaţia la nesfîrşit. Şi nu văd finalitatea.
(1)
RăspundețiȘtergereImi cer scuze, m-a prins Microsoft descoperita si nu mai pot scrie de acasa, asa ca apar mai rar prin peisaj!! Poate se va regla totusi azi.
Iris, serios, nu intra in sentimentele mele, chiar daca ele sunt frumoase! Ciocarlia s-a invatat cu zborul, dar zboara si isi canta uneori aleanul!!
Radule, avatarul si intrebarile tale au dus mult mai departe decat ai vrut tu sa spui!! Sau poate ca ai vrut sa stiu... Dar oricum, cine crede ca ceea ce spun eu ar fi ... "autoimpunere, autoeducare, autocizelare, compasiune, empatie etc" mai are timp sa spuna si altele, cand va ajunge sa traiasca efectiv un astfel de sentiment... Dar nu este nici o problema, cine nu crede... e dreptul lui sa nu creada!! V-ati obisnuit cu ceea ce cred eu, la fel cum m-am obisnuit eu sa simt ceea ce simt... Oricum, insa, poate empatia are un loc in sentimentul meu, celelalte... sunt prea libera de tot pentru a accepta sa ma gandesc cumva ca eu.. EU!! m as constrange la ceva... Brrrr...cred ca as muri, serios...
Poate ca, daca as iubi pasional un singur om, m as rupe de restul, cumva, nu stiu... Dar nu pot sa ma exprim, pentru ca, daca tu ti ai exprimat niste ganduri despre mine, felul in care ai facut-o taie acceptarea ta dintr-un inceput, il iei pe GicaContra in brate si te falesti cu el, fluturandu-l victorios sau poate doar dezolat astfel...
Oricum nu vreau sa va contrazic, vreau sa va povestesc doar ceva, unii dintre cititori stiu bine si varsta mea, si povestea vietii mele. Nu am facut nici un secret din ea, doar doar or mai invata ceva si altii, doar-doar si-o mai pune intrebari si altii... Ecouri au fost, asa incat povestesc ori de cate ori vine vorba, fara jena sau teama de neintelegere. Poate se va intelege, pe undeva, tocmai acest subiect: ca lucrurile nu sunt totusi atat de clare in manualele sau site urile (mai nou!!) care propovaduiesc o materialitate exacerbata, tinand cu dintii de o putere care crapa treptat, dar sigur!!
Nu am fost niciodata vazuta drept o vanatoare de barbati, ci o persoana cu multa aplecare fata de semenii sai (scuze, nu vreau sa ma laud, asta simt). Si asta a facut ca, de-a lungul vietii, ciudat de multi barbati sa se apropie de mine ca de o prietena, si nu ca de femeia cu care ar fi dorit o relatie sexuala. Caci omul SIMTE CEVA MAI PRESUS DE INSTINCTE SI CHIMII, si daca nu ati trait asa ceva pana acum, cu siguranta veti trai pana la sfarsitul vietii asa ceva. Si... avem o eternitate sa ne impartasim parerile!!!
Parerea mea...
(2)
RăspundețiȘtergerePentru mine, Radu, iubirea a fost candva un vis, visul unui copil speriat de repetabilitatea lui, plangand de fiecare data cand se sfarsea, dorindu-l si avandu-l mereu. O poveste spusa parintilor dimineata, pana cand povestea a venit in viata mea, efectiv, transformandu/se din vis in realitate. Pentru El, traind exact acelasi vis, exact cu aceeasi persoana pe care o astepta mereu, convins fiind ca va veni, realitatea devenea cruda intr-o fractiune de secunda, in care, doi oameni straini: un copil de 9 ani si un student de 19 ani se trezeau fata in fata si fetita striga sincer si perplex: Dar te visez mereu!! Si in vis eu sunt mare ca si tine!! Si ma intrebi daca vreau sa ma marit cu tine!!!
Deziluzie?? Durere?? Voi, Radu, Sorin, Dan, ce credeti, ca barbati trecuti prin viata?? Poate amandoua, ingrozitor, la un loc.. Ce para-chimie lucra de la distanta in noi?? Povestea este frumoasa si trista in omenescul ei, fara de sfarsit si la propriu, si la figurat, dar nimic nu ne impiedica sa ne mentinem mereu sentimentele, acum poate imbatranite cumva, imblanzite sau poate numai adormite.. O poveste care s-a scris cu constienta impotrivirii unui "destin"care ne aducea mereu, fara voia noastra, fata in fata, sa ne imbratisam din priviri printre oameni neintelegatori. Iubirea a doi puternici paranormali care au pus distanta intre ei, pentru a proteja un baietel care nu a avut nici o vina, venit si ramas in viata lui de tata corect si bun, dintr-o greseala de o zi. Ceva care, chiar daca nu este pe deplin inteles, uimeste si azi pe cei din jurul nostru care o stiu, si o respecta, si o admira.. Bine, nu de asta am scris, azi totul este frumusetea amintirii si cel putin pe mine bucuria vietii m-a inundat de mult..
La varsta mea, de 54 ani fara un pic, am ajuns astfel, din proprie experienta, traita, suferita, iertata.. sa fiu CONVINSA ca iubirea este un sentiment care nu tine de trup decat in masura in care avem nevoie de gesturi de apropiere, de cuvinte..da! de o ..sama intreaga de cuvinte (si aici, si intre noi!!) si de fapte care sa arate, sa exprime ceea ce simtim pe de-asupra tuturor chimiilor din lume. Animalele invata sa se obisnuiasca cu chimia organismului lor pentru a face apropieri de partereri, invata sa faca alegeri pentru ceva ce va fi candva necesar pt. perpetuarea speciei, dar care va antrena dezvoltarea unei forte uriase a spiritului care poate teptat sa cuprinda cu ea : o fiinta, o lume, un univers!! Si sa se apropie cu iubirea sa (caci o va numi "iubire") de orice fiinta si orice creatie in eternitatea trairilori sale..
Oamenii au o chimie asemanatoare animalelor, da, pentru a intelege si necesitatile de neam, si viata celor care sunt in preajma lor - vietati care au nevoie de ocrotire si iubire, sa simta unda de drag ce le vine de la oameni: unele mai repede, altele mai incet, dar toate mergand pe aceeasi cale pe care a pasit si spiritul uman, candva..
Invata de la oameni in egala masura ura, mania, durerea, spaima, tristetea.. unele chiar dorul.. Adam este foarte complex si rafinat in aparenta lui simpla ingenuitate, noi nu ne gandim decat la un Adam picat din inconstienta animalitatii.. Eva, UMBRA SA, isi pierde semnificatia reala, preluata din gura in gura, de-a lungul mileniilor, devine femeia de prasila in ochii oficialilor care au lasat testament sa nu cumva sa se perturbe viata lumii prin intelegeri profunde, viata de sclav a barbatului-rob menit sa umple hambarul stapanului sau.. Este o poveste trista, ciuntita, interesat-adusa-din-condei in zilele lumii care se sfarseste acum..
(3)
RăspundețiȘtergereE greu sa ne schimbam parerile, intr-adevar, dupa indoctrinarea "scolii" care se face azi, avand la baza cercetari care sa intareasca in continuare inrobirea omului, mai ales acum, cand puterea stapanilor se clatina, oricat de invartosati ar fi ei cu fraiele in pumnii inclestati..
Radu, eu sunt convinsa ca tu cauti si acum iubirea.. si daca o cauti prin chimii organice, acel moment subtil, care nu vine de la stomac (de fapt, eroare!! din muschiul diafragm care zdrangane toate cele de prin jur!!) te va prinde alta data, probabil.. Dar poate ma insel, poate ca ai gasit-o intre timp!! Caci ea poate veni intr-o clipa, asa cum a dat si peste mine Microsoftul, la 1 2 secunde dupa ce am postat aseara, aici!! O fi fost iar soarta!!
Va pup, va urez un sfarsit de saptamana frumos, sa iubiti si sa fiti iubiti!!
Neatza, dragilor!
RăspundețiȘtergereBostanul meu, in care miezul nucii joaca de atata spatiu liber, e inca sub influenta strigatelor sefului care m-a sunat la ora 8.45 sa ma intrebe pe unde umblu. (programul meu de lucru incepe la 8.30, iar eu m-am uitat "adormita"). Din acest motiv, momentan fac infiltratii cu cafea si ma rog la Sf. Vineri sa ma trezeasca putin...cat sa pot procesa ce ziceti domniile voastre.
Pana una alta am cateva chestii de remarcat:
1. SOmeONE, cre'ca noi nici macar nu avem vreo controversa...asa imi vine mie sa zic, serios!
2. Andreiradu, incep sa-i dau maxima dreptate Mariei (te salut, Maria si ma inclin cu respect in fata ramarcii tale extrem de pertinente! Ma refer etichetele diferite, atasate aceluiasi fenomen).
Va sa zica, daca tu Andreiradu vrei sa-i zici chimie, e dreptul tau. Nu m-ai convins ca iubirea se reduce la chimie, dar accept ca buna parte din manifestarile "nebunesti" ale indragostelii au conotatie fiziologica. Cel mai frumos -recunosc, romantica din mine adora stropul de irational din orice explicatie, mi s-a parut cum redai neputinta indragostitului de a-si descrie starea. Cu toate astea, tu ai solutie (hormonii) la ceea ce insusi "inculpatul" nu poate caracteriza...
Romantica prezentarea ta, dar insuficient fundamentat teoretic. Insa renunt sa te combat, caci, vorba lui Blaga...mi-ar parea amarnic de rau sa ciuntesc fie si un mm din entuziasmul tau.
3. Dane,ai mesaj privat.
S-aveti o zi faina!
Multumesc, Cristiana pentru avertizare. Chiar acum te voi citi, cu "capacul pus", ca tocmai am incheiat (iar!!!) o jelanie de 2 zile.
RăspundețiȘtergereIn privinta lui andreiradu, simte-l putin, a gasit dragostea si are "aripioare". Da, o traieste, e evident! Din cauza aceasta e greu sa tii pasul cu el intr-o astfel de discutie, fiindca zboara in zig-zag. (glumesc si, oricum, e de bine - adica o spun cu simpatie nu cu ironie), asa ca, draga mea Cristiana, lasa-l sa vorbeasca cum crede,o sa inteleaga curand, doar stim ca "iubirea" e cel mai grozav combustibil. Momentan perceptiile lui sunt focalizate pe altele, dar ia sa vezi, acum ne prinde din urma!
Cristiana, draga, pur si simplu te iubesc!
RăspundețiȘtergereEu am revenit aici pentru EL. Lumea rade si de mine, nu-ti fa griji, doar ca eu stiu ca existenta mea actuala este datorata unei iubiri "paranormale" cum amuzant ii zici tu, care a depasit granitele spatiului si a timpului perceput de oameni.
Buna parte din "povestile" mele de pe blog sunt episoade distincte din vieti anterioare... Candva o sa-ti povestesc. Stiu ca tu vei intelege lucrurile de pe un alt palier.
Doamne, Iti multumesc ca mi-ai permis s-o intalnesc pe Cristiana!! Nu ma mai simt atat de "singura"...
Erata: "care a depasit granitele spatiului si ALE timpului perceput de oameni".
RăspundețiȘtergereFi-ti indulgenti, inca mai dorm.
Ce de-a nuci, bostani si morcovi ... cand se vorbeste de iubire ... :)))
RăspundețiȘtergereSalutari speciale, Iris, ma bucur sa te vad. Salutari cordiale tuturor.
Eu am intalnit des deficienta asta in actele de comunicare si de multe ori am fost nevoita sa incep cu clarificarea conceptelor vehiculate. Dragoste, iubire, indragostire, toate tintesc intr-o zona comuna dar oarecum imprecis delimitata. Banuiesc ca toti ne zbatem abitir legumele ca sa ajungem la niste nuantari mai fine.
Daca facem un exercitiu de semantica, pornind de la celebrul "falling in love" putem cred echivala indragostirea cu perioada in care pici/te scufunzi/aluneci vertiginos fara putinta de scapare, impotrivire intr-o stare relationala aparte. Nu contest ca e cea mai minunata. Mai picam vertiginos si de necontrolat unii si in alte stari la fel de "violente" (ura, invidie, gelozie, etc.), fiecare cu rasunetul ei fiziologic si psihologic, masurat in diversi parametri.
Indragostirea asta, pentru mine e parte din iubire (ca sa stabilim si niste relatii de incluziune conceptala), dar iubirea nu se termina odata cu "hormonu'", zic eu. Daca doar ti se moaie cald sufletul dar nu mai ai fluturi bezmetici si euforici, nu iubesti ?
Acum astept contraexemple si informatii care sa distruga cat se poate din tot ce am spus, caci din experienta mea, clarificarile si buna cunoastere doar asa apar.
Ce zi frumoasa e azi ... :)
Va scriu repede, de plecare, caci pana maine (noroc ca lucrez!!) nu mai pot scrie!!
RăspundețiȘtergereIris, si eu multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt singurica pe aici, din p. de. v. ... paranormal!! metanormal!!da, as zice mai curant meta, caci tine de univers!!Dan ne crede, a avut si el o frantura de cer!!!
Gata, am plecat!! Doamane ajuta, poate mi se rezolva azi cu LT si mai vorbim!!Daca nu, pe maine !!
Radu, nu uita ca dragul meu de voi chiar e real !!! Oblio m-ar crede, spunand ca totul are un rost pe lumea asta!!
Toate-toate cele bune!!
Salut cu respect doamnele si domnii!
RăspundețiȘtergereCristiana
:)))
tu vorbesti despre iubirea de semeni, eu vorbesc despre iubirea dintre un barbat si o femeie (adam si eva - personajele ciobuletzului).
Tu vorbesti despre iubirea ideala, construita in imaginar, eu vorbesc despre iubirea ce se materializeaza, ce se consuma - adica traieste.
Povesti frumoase ale unor iubiri neimplinite gasim nenumarate.
Nu e nimic nou sub soare, asa au fost nascute marile capodopere de arta (fie literatura, muzica etc), acesta este si rolul acestor iubiri neimpartasite - sa nasca frumuseti artistice, literare etc.
Nici nu vorbim despre iubirile acelea unilaterale, ce devin in timp un fel de obsesii, nu?!
Un copil de 9 ani si un student de 19 ani?
Copii se indragostesc de parintele opus (baietii de mame, fetele de tati) sau de un apropiat al familie.
Iti poate explica un psiholog (chiar Iris) despre ce este vorba, sau daca nu, chiar Freud.
Nu despre asta discutam aici, nu?!
Cat priveste iubirea de semeni, aceasta se cultiva, nu vine de la sine. Exemplul l-am dat, cat am putut de scurt, concis.
Daca te-ai fi nascut intr-o familie primitiva, violenta e posibil ca nici la aceasta varsta pe care o ai sa nu ai habar ce inseamna "iubire de semeni".
Poate ca in lipsa unui sexappel, sau unei feminitati ce atrage un mascul ca si partener din punct de vedere sexual te-a indreptat spre cararea prieteniei.
Un barbat nus-i doreste in primul rand o prietena, ci in primul rand isi doreste o partenera din punct de vedere sexual.
Pe vremuri si-o alegea in functie de zestre, functie de rangul purtat in societate etc.
E valabil si pentru femei.
Mezaliantele predomina si acum ca si in trecut. Calcule, multe calcule.
Conchid:
Viata indiferent despre ce perioada istorica vorbim a demonstrat ca iubirile vin si trec.
Cel mai mult o dovedeste viata de acum cand casatoriile din "dragoste"se transforma in terenuri de lupta, iar in forma cea mai civilizata - divorturi pasnice.
Iubirea dureaza si dupa ce chimia inceteaza, doar datorita ratiunii, calculelor, intereselor (poate fi cel mai banal - siguranta), adica se transforma in ceva rational.
Iubirea (vorbim de iubirea intre sexe) este irationala.
Nu sunt ipocrit, spun lucrurilor pe nume, nu ma fac ca "ploua" frumos.
............................
:)
Mariaaaa,
RăspundețiȘtergereai punctat bine, in sensul opus, la extrema - ura, invidie etc.
Da, ai dreptate, IUBIREA nu se termina odata cu scaderea in cantitate a hormonului, insa se TRANSFORMA.
(precum Jana lui Margineanu)
:)
De aici neintelegerile noastre.
Odata plecati fluturasii, incepe ratiunea sa cantareasca:
il iubesc pentru ca e tandru, pentru ca ma priveste mereu frumos, pentru ca ... pentru ca ... pentru ca.
Si uite-asa IUBIREA aceea de poveste se transforma intr-o completare, ajutorare, impartire etc., ajungand si la NEGOCIERE!
Voi puteti infirma pana cand vreti, insa viata Cristianei eu zic ca imi poate fi drept argument (care deja are 54 de ani); viata parintilor nostri; viata celor din jurul nostru; viata celor 85% dintre oamenii acestei planete.
Sunt si exceptiile: cei ce au norocul ca acea chimie sa se brodeasca pe o compatibilitate extraordinara, din toate punctele de vedere: acea iubire de o privim de-a lungul timpului, observam ca a ramas aproape intacta - aceleasi priviri, aceiasi atentie, aceiasi mana-n mana etc, diferenta consta doar in zbarcirea carcasei.
............................
Iris, as prefera ca voi sa aveti dreptate, dar din nefericire, o spun inca odata, VIATA spune CONTRARIUL.
Inca un argument in plus: odata cu emanciparea femeii, a venit si argumentul ei: alege, cantareste, numara si decide.
E mult mai calculata decat barbatul.
Gandeste mult mai mult la siguranta economico-financiara, conditiile ei au inceput sa aiba consistenta si greutate.
Nu se mai indragosteste precum fata cu bujori in obrajori.
Cred ca in aceasta privinta este chiar mai cerebrala decat barbatul.
Barbatului i s-au aprins calcaiele
dupa o tipa, pai nuca lui nu mai viseaza altceva decat persoana ei.
In schimb cu femeia nu se intampla asa... poate cu pustoaicele de 13-14 ani, dar nici ele nu mai sunt "naive"
:)))
Nu am dreptate?
Priviti in jurul vostru, in societatea nu numai romaneasca, ci oriunde unde exista "libertate".
Iubirea este subtituita de siguranta, viitor, posibilitati etc.
Sorine, te salut!
RăspundețiȘtergereGreseli fac cu duiumul si in limba romana, dar'mi'te in latina.
:))
Las placerea corectarii lor, celor avizati.
Tu iubesti pe cineva?
De cat timp dureaza iubirea?
Cum definesti tu iubirea?
Dar tu Dane?
RăspundețiȘtergereCe-nseamna iubire pentru tine?
Da, e un trist adevar, Andreiradu. Dar revin cu acelasi gen de concluzie ca cea pe care am postat-o la tine pe blog.
RăspundețiȘtergereOare nu am obosit cu totii de acest absurd pe care-l perpetuam? Chiar trebuie sa jucam jocul impus de societate si sa ramanem aceleasi straine emisfere, delimitand prin functii, neputinte, conjuncturi si scuze de tot felul aceasta separatie.
De ce trebuie ca el s-o raneasca pe ea, sau ca ea sa se foloseasca de el? De ce, cand ambele tabere stiu ca e dureros si lipsit de beneficiu, ne incapatanam sa reeditam modelul pe motiv ca si ceilalti fac la fel. E o recurenta morbida, este evident.
De ce oi vrea io rationalitate intr-un domeniu descris eminamente ca irational?!!
RăspundețiȘtergerePe mine, cel putin azi, iubirea m-a invins.
Si cinismul tau entuziast, ma descumpaneste definitiv, andreiradu.
Fie, imperecheaza-se cum vor, pe ce criterii aleg, mi-e tot una.
Am fost gresit asamblata la nastere, sau, mai rau, am gresit "lumea" sau "timpul" in care am aparaut. Deci...lozul meu nu a fost norocos!
Ce caut eu aici??!!
Ce pacat! Si tu esti la fel ca ei...
RăspundețiȘtergereIris, fata frumos colorata, nu e NIMIC TRIST, e chiar MINUNAT.
RăspundețiȘtergereOdata ce stim cum stau lucrurile, stim ce avem de facut...
TOTUL depinde de noi.
Odata ce ti-a aparut iubirea, nu-i da cu piciorul; daca a disparut fara ca tu sa fi ajuns la finalitate nu te intrista, ci bucura-te de particica pe care ai trait-o!
Daca el/ea renunta sau iti pricinuieste suferinta nu trebuie facut "capat de tara", inseamna ca mai ai o sansa sa intalnesti persoana compatibila.
De unde stii tu ca, in timp, nu va aparea exact persoana cu care sa stai alaturi pana la sfarsitul vietii construind cu ea un drum frumos?!
"Sa mori de dragoste ranita (Angela Similea) e, in opinia mea o sansa in a te intelege pe tine si-apoi pe cel de langa tine.
Noi dorim (desi il ascundem sub paravanul vorbelor frumoase "iubire vesnica") ca partenerul nostru sa devina un fel de proprietate.
Sa ne dea cel putin egalul a ceea ce dam noi.
Ori iubirea nu are nicio legatura cu acest "troc", cu aceast rationament.
Cand iubirea celui de langa noi se stinge, noi incepem sa ne "plangem in pumni" si sa ne autovictimizam.
Omul niciodata, indiferent de ceea ce-i dam nu va sta intr-o cusca daca el nu-si doreste cusca respectiva.
M-a parasit? OK. Sufar, sunt trist, plang in mine, sau in exterior nu pentru ca ma simt lezat (ca eu am investit atat si ea... si-a bagat picioarele) ci pentru ca nu voi mai avea sansa sa o vad, sa o mangai, sa fie a mea.
Insa ce sens ar avea, eu iubind-o, sa o tin langa mine fara ca ea sa-si doreasca asta?
Iubirea ei a avut o durata de viata mai mica decat a mea; iubirea noastra nu avea baza necesara pentru a putea sa se transforme.
Punct... si de la capat.
Pana cand "petecul" va aparea si pentru sac.
GARANTAT, va aparea acea persoana.
Cu conditia ca noi sa nu ne inchidem, sa transformam esecul, suferinta intr-o obsesie, purtand-o dupa noi ca pe o cocoasa...
Ce ti se pare absurd?
Nu societatea ne impune ceva, ci noi insine, alcatuim societatea.
Noi asimilam sau respingem ceea ce ne convine.
A iubi nu inseamna a poseda cu titlu de proprietate.
A iubi inseamna a da fara conditionari, fara reprosuri, fara asteptari.
Societatea ne creaza asteptarile fata de omul pe care-l iubim?
Societatea ne conditioneaza relatiile?
Nu.
Noi le ansamblam, modelam dupa tiparul nostru.
De ce ne ranim?
Pai, in ce sens?!
Daca eu o iubesc pe ea, imi sfaraie calcaiele numai cand ii aud vocea, iar ea profita de faptul ca sunt "mocofan" (adica indragostit) inseamna ca ma raneste?
NU!
Se raneste pe sine.
Eu mi-am trait momentul de iubire, sincer, fara asteptari, fara conditionari.
Nu inseamna ca nu ma doare.
MA DOARE!
Dar nu o culpabilizez pe ea.
Ea va suporta consecintele faptului ca a profitat, ca si-a batut joc sau mai stiu eu ce a facut.
Eu pot trece mai departe: nu era penru mine, si atat!
Poate prin astfel de "jocuri", suferinte, invatam sa percepem altfel lumea, oamenii, pe cel cu care am vrea sa ne unim, adica sa formam o familie.
Cate compromiuri, cata suferinta atroce intervine intr-o familie care, la inceput de drum, nu si-a dat seama ca baza nu exista, insa a continuat acea relatie datorita unor motivatii: copilul, financiarul; singuratatea, teama!
Nu numai ca acea familie ajunge epava, dar si copii au de suferit.
Nu stiu ce-ti pare cinic.
Lozul tau nu a trecut, ci va veni.
Una dintre lectiile de viata ti-a fost servita.
Tu decizi ce vei face in urma acesteia. Tu decizi daca ai invatat ceva din ea sau nu.
Depinde de tine, acel "loz norocos" (si nu vorbim despre viata - acela deja l-ai tras, si uite ce minunatie de nuca ti-a daruit "lozul")
Eu sunt la fel ca cine?
Cine sunt ei?
Cristiana (3)
RăspundețiȘtergereIubirea am trait-o si inca o mai traiesc. V-am spus ca am tras LOZUL NOROCOS!
:)
Sunt de 4 ani cu o fata minunata si inca am fluturi in stomac (suna urat muschiul diafragmei)
Chimia functioneaza mai bine ca niciodata si s-ar parea ca si baza exista... pana la proba contrarie.
:)
Imi doresc sa dureze o vesnicie, dar de nu va fi sa fie, nu voi face o drama.
Omului ii sta bine liber, nu inlantuit.
Ne-om fi autodomesticit noi "de buna voie", vrand sa dam exemple pozitive celorlalte vietuitoare, creandu-ne in acelasi timp si custi, si reguli, si norme dupa care sa functionam, insa spiritul tot liber ramane, indiferent de "armele" pe care le inventam.
Iar iubirea nu o poti inchide nicicum, nu o poti cumpara, nu o poti vinde, nu o poti amaneta, nu o poti negocia.
Andreiradu, e de prisos aceasta lectie pe care mi-o adresezi fiindca eu sunt acolo de multa vreme. Si nu spun asta cu orgoliu ci cu tristete, fiindca de multa vreme lumea ma judeca fara sa ma inteleaga. Unii ma cearta ca iubesc in pofida tuturor gesturilor lui derizorii, altii ca nu-mi caut fericirea in alta parte, altii ca de ce ma intristez, de parca eu as fi un amarat de bostan pe care-l poti taia felii si sa zici: "felia asta e tristete" si s-o dai deoparte.
RăspundețiȘtergereIarta-ma, nu stii nimic despre mine decat ce ai dedus punand cap la cap niste conversatii pe anumite subiecte. Cu atat mai putin stii ceva despre EL, prin urmare, felul in care mi-ai facut toata aceasta teorie cu hormonii, ca apoi sa-mi spui ca nu stiu sa iubesc ma...descumpaneste peste masura.
Am sa-ti spun de ce am zis ca si tu esti la fel ca ei, ca ceilalti.
Intai ca, in pofida fiziologizarii excesive a sentimentului si tratarii iubirii ca un fenomen cu pondere mai mare in afara sufletului, decat in el, ai descris la un moment dat niste stari care m-au facut sa cred ca povestea expusa era doar o observatie a fenomenului si ca tu defapt simti iubirea global, in toata fiinta ta, asa cum este ea. Este si motivul pentru care i-am zis Cristianei ce i-am zis.
Durerea mea este, nu ca imi zici mie ce-mi zici, fiindca - repet - subiectivitatea trairii unui sentiment este atat de evidenta incat ar fi absurd sa ma supar pentru asta. Pe mine ma mahneste ca nu dai nicio sansa unei alte perspective asupra acestei trairi. Adica negi ca altii, aflati intr-un alt moment experiential, ar putea trai diferit decat ceea consideri tu. Ba, mai mult, incerci sa ma convingi ca varianta ta este cea buna, dar nici macar o clipa nu intelegi ce si cum simt eu sau...Cristiana, de pilda. Ne arunci in "imaginar", ne consideri idealiste, nerealiste etc si dai atata gir unui manifestarii de masa a unui fenomen de parca statistica e cea care da justetea unui fenomen. (Adica, daca 3/4 dintr-o populatie cade victima unei epidemii de ciuma, asta inseamna ca ciuma reprezinta starea de sanatate???!!!)
Ti-as mai spune doar un lucru, nu uita ca daca omenirea a progresat, atunci in prima linie a avut personaje neobisnuite, greu de acceptat si de inteles, oameni pe care ceilalti i-au ostracizat pentru ca erau altfel, dar apoi i-au omagiat pentru ca au putu schimba ceva.
Si cu ocazia asta imi dau seama ca fara a invata toleranta, nu se poate merge catre iubire, ca apoi sa exercitam compasiunea reala.
Si ca sa te convingi, voi face o indiscretie si voi posta aici o scurta discutie avuta azi, pe mess, cu cineva:
RăspundețiȘtergereFireste, prima fraza-mi apartine, ca deh...
-Spune-mi, de ce te iubesc eu pe tine?
-...
-Debarcader? De treci codrii de arama?
-Degeaba.
-Da. Ai dreptate. Degeaba e raspunsul corect. Fiindca nu exista niciun motiv pentru care sa pot spune ca te iubesc. Pur si simplu asa m-am nascut. I was born to love you. Sunt ca un accesoriu livrat in pachetul existential. Poate tu nici n-ai nevoie de el. Insa accesoriul habar-n-are.
Sunt ca ravasul dintr-o placinta, cand de fapt tie iti e foame. Ravasul nu te intereseaza. Doar placinta.
Si cu toate astea, il iubesc.
N-astept nimic, nu cer nimic, nu am nicio dorinta legata de el, pur si simplu sunt fericita ca exista si ca, uneori, gandul meu il viziteaza.
Simt ca ma iubeste la fel de mult desi n-a afirmat-o niciodata.
Nu facem schim de "umori", nu ne loveste disperarea sa alcatuim un cuplu si nici nu alergam unul dupa celalalt, in sens fizic pentru ca pur si simplu suntem un cuplu in toate celelalte planuri, mai putin cel fizic si ne simtim impliniti.
Iris, tot ceea ce am scris, nu facea referire la tine, ci la MINE!
RăspundețiȘtergereEste modul meu de a percepe lumea, de a o intelege.
Sincer, eu nu stiu ce ti s-a intamplat. Ai povestit un mic episod din viata ta, insa acest episod nu reprezinta VIATA ta.
Mai stiu despre tine ca esti foarte sensibila si ca ai o nuca foarte jucausa si ca esti frumos colorata. Doar ATAT! Nici macar presupuneri nu pot sa fac in ceea ce te priveste.
Nu dau sfaturi pentru ca stiu ca ele niciodata nu sunt folosite, chiar de-ar veni de la oameni considerati intelepti. Cel mai bun sfat este insasi experienta personala.
Pana nu dai cu capul de pragul de sus, nu stii ca exista pragul, chiar daca altcineva ti-l arata (vorbesc din experienta personala).
Si chiar daca ti-l arata cineva si il vezi, tot vrei sa dai cu capul sa experimentezi starea (in sensul figurat).
Incerc sa conving ca varianta mea este buna?
:)
M-ai facut sa rad. Varianta mea nu e a mea.Nu eu am inventat-o, nu-mi apartine si nici prin gand nu mi-ar trece sa o si patentez
:)
Asa stau lucrurile. Nu ma incapatanez sa cred altceva, doar de amorul artei.
De ce suferi din dragoste?
De ce esti suparata pe viata?
De ce crezi ca nu ai prins lozul norocos?
De ce Cristiana este vazuta mai degraba ca "prieten" nu ca iubita?
De ce, in general, oamenii care sufera din dragoste (din lipsa iubirii sau neimpartasirea ei) vorbesc despre iubirea eterna?! sau de pervertirea celorlalti.
Ceilalti sunt vinovati!
Ei sunt cei care deterioreaza iubirea, nu noi!
Eu nu gandesc asa.
Din ceilalti fac si eu parte.
Daca iubita mea se hotaraste maine sa ma paraseasca nu am sa-i reprosez nimic. Are dreptul la fericire ca si mine.
Asta vrea Creatorul - sa fim FERICITI toti, nu sa ne punem lanturi unii altora.
Daca iubirea dintre un barbat si femeie ar avea, asa cum spui tu si Cristiana si Ciobuletz, pondere mare in suflet, lucrurile ar sta altfel, nu?
Si nu imi place privelistea deloc, mie.
Ex: un baiat si o fata, se indragostesc si fac ce fac toti tinerii - unul simte ca nu a ales bine, ca iubirea a disparut si vrea sa-l paraseasca pe celalalt, dar... aici intervine sufletul si-i spune: NU, nu-l parasi ca va suferi. Si in loc de unul vor fi doi care sufera.
Baiatul pentru ca va vedea in timp ca ea se chinuie sa-l iubeasca, iar fata pentru ca se straduie sa nu-l faca pe el sa sufere.
Asta nu intelegem noi, oamenii!
Da 3 din 4 reprezinta starea de sanatate (adica pandemie), cei care implinesc ultimul sfert sunt supravietuitorii, NOROCOSII.
Putem da exemplu concret: Romania!
Starea de sanatate a Romaniei este deplorabila, chiar daca un sfert este asa-zis sanatoasa.
Omenirea a progresat? Din ce punct de vedere?
Nu inteleg postarea ta.
RăspundețiȘtergereSincer.
este un limbaj pe care eu nu-l inteleg.
RăspundețiȘtergereNu ma pricep la mishtouri, recunosc.
Uite pe ce ma bazez cand spui ca imi prezinti o reteta, desi nu ai datele ca sa-mi pui diagnosticul corect:
RăspundețiȘtergere"Lozul tau nu a trecut, ci va veni.
Una dintre lectiile de viata ti-a fost servita.
Tu decizi ce vei face in urma acesteia. Tu decizi daca ai invatat ceva din ea sau nu.
Depinde de tine, acel "loz norocos" (si nu vorbim despre viata - acela deja l-ai tras, si uite ce minunatie de nuca ti-a daruit "lozul")"
SI
"De ce suferi din dragoste?
De ce esti suparata pe viata?
De ce crezi ca nu ai prins lozul norocos?
De ce Cristiana este vazuta mai degraba ca "prieten" nu ca iubita?
De ce, in general, oamenii care sufera din dragoste (din lipsa iubirii sau neimpartasirea ei) vorbesc despre iubirea eterna?! sau de pervertirea celorlalti.
Ceilalti sunt vinovati!
Ei sunt cei care deterioreaza iubirea, nu noi!"
Tu te bazezi pe niste deductii plecand de la ce am discutat pe blogul tau, legat de experienta nefericita cu un adept misa. Si de aici pornesti aceasta explicatie care nu prea mi se potriveste.
Andreiradu, fiinta umana exista in mai multe planuri, dimensiuni etc simultan. Iubirea depaseste planul fizic, ea e mai mult decat hormoni, umori, terminatii nervoase, senzatii si perceptii. Eu am avut multe experiente, atat fericite cat si mai putin fericite in planul fizic, dar am avut si sansa de a simti iubirea depasind limitele acestui cadru.
Stiu ca pare greu de inteles, dar iubesc si sunt iubita mai mult decat iti poti imagina. Ceea ce scriu pe blogul meu reprezinta perceptii ale unor alte situatii, sau franturi ale unor mneme de care vreau sa ma eliberez.
Am crezut ca, afirmand ca simti iubirea, intelegi ca fenomenul depaseste cu mult trupurile si functiile lor, chiar daca in planul fizic asa stim noi sa le exprimam.
Hai sa merg ma departe, fiindca am impresia ca ai cunostinte importante de natura medicala si sa te intreb ceva. Oare chiar hormonii sunt cei mai importanti in iubire? Nu cumva, daca creierul este afectat, toate manifestarile fiziologice induse de hormoni devin inutile cata vreme creierul nu le traduce semnificatia??
Daca cineva are lezat lobul frontal -spre exemplu, stiut fiind ca el este cel mai mult angrenat in aspectul socializarii, mai poate iubi? Chiar daca hormonii lui sunt in "standarde"??!!
De acord, nu e vina ta ca n-ai inteles postarea, eu sunt cea care spune lucrurile cam ermetic. Poate ca ar trebui sa ne jucam de-a intrebarile si raspunsurile, pe fragmente, ca sa nu fac o salata prea mare, cata vreme eu nu stiu cum intelegi tu anumite lucruri.
In ceea ce priveste "indiscretia" mea, voiam sa subliniez ca iubirea mea exista intr-o absoluta neconditionare cata vreme "iubesc degeaba", adica nu exista o motivatie de genul: ca e frumos, destept, are bani, e potent, locuieste in Belize sau e fiu de Maharajah. Era o discutie care se refera strict la mine si la un EL, cu care am o relatie nonconformista, bazata pe iubire. Discutia incepe in gluma,dar sunt niste glume care au un inteles cunoscut doar de mine si el. Repet, importanta conversatiei in polemica noastra, incepe de la "degeaba". Voiam doar sa subliniez ca se poate iubi "degeaba", adica neconditionat! Sper ca acum am reusit sa fiu mai clara.
RăspundețiȘtergerePandemia da starea unei populatii, dar nu defineste ceea ce inseamna sanatate! La fel si in cazul iubirii, daca 3/4 din populatie reduce iubirea la sex, interese materiale, intelectuale sau alte chestii decat ceea ce numesc eu iubire, asta nu inseamna ca asa e normal. Asta voiam sa zic cu statistica si celelalte...
RăspundețiȘtergereAdica, daca majoritatea procedeaza intr-un anume fel, nu asta inseamna aclea corecta si doar efectul de turma.
Of, of, of...Iris
RăspundețiȘtergereIata, tu ai spus:
"Am fost gresit asamblata la nastere, sau, mai rau, am gresit "lumea" sau "timpul" in care am aparaut. Deci...lozul meu nu a fost norocos!
Ce caut eu aici??!!"
replica mea a fost:
"Lozul tau nu a trecut, ci va veni.
Una dintre lectiile de viata ti-a fost servita.
Tu decizi ce vei face in urma acesteia. Tu decizi daca ai invatat ceva din ea sau nu.
Depinde de tine, acel "loz norocos" (si nu vorbim despre viata - acela deja l-ai tras, si uite ce minunatie de nuca ti-a daruit "lozul")"
Iar intrebarile le-am pus tocmai pentru a intelege cum gandesti.
Cum explici tu neconcordanta intre "iubirea eterna" si ceea ce traiesti.
Interesant este ca tocmai voi care sustineti ca exista iubire eterna, iubire ce transcede chimia, fizica etc va aduceti contraargumente la cele ce le afirmati.
Eu am spus ca exista IUBIRE si e MINUNAT, insa ea nu dureaza, ea se transforma!
Incepe prin chimie si se sfarseste prin reguli, norme, trocuri, negocieri, compromisuri etc.
Uite, din nou, nu m-am putu face inteles... nu am spus ca hormonii sunt totul ci chimia organismului.
:)
Lobul frontal si lipsa iubirii?
hm... pai daca lobii frontali nu functioneaza bine, atunci acel individ are mult mai mult eprobleme decat lipsa iubirii.
:)
Eu as merge pe ideea ca nuca este ok.
De altfel, fiecare organ, glanda pana la celula sunt in ansambli si in parte foarte importante.
M-asteptam sa ma intrebi mai degraba despre glanda pineala, pentru ca aceea este considerata "casa spiritului".
:)
Nu stiu de ce sunteti atat de refractare la ceea ce am spus eu, pentru ca sistemul glandular este, cum spunea nenea care a primit premiul Nobel Carrel, "o roata a vietii".
Interpretate din punct de vedere spiritual, poate ati intelege altfel lucrurile, insa eu nu ma pricep atat de bine.
Orice glanda (din cele 7, nu este intamplator numarul 7, nu?) daca nu primeste suficienta energie cat sa functioneze in parametrii normali atrage cu sine dezechilibre majore.
Conversatia aceea mie mi s-a parut un fel de mishto, iarta-ma.
RăspundețiȘtergereNu pot sa-i raspund iubitei mele, daca ma intreba "de ce o iubesc" cu degeaba.
Degeaba, inseamna pentru mine "de pomana".
Adica ia pomana de la mine!
:)
Adica, cu alte cuvinte, ea nu are nimic valoros, insa imi fac o pomana cu ea.
Urat!
Vezi cuvinte pe care fiecare le interpreteaza diferit.
Eu iubitei mele daca m-ar intreba acel lucru i-as raspunde: pentru ca e totul pentru mine.
Daca m-ar intreba un amic: ce dracu iubesti tu la aia? de ce o iubesti?
Nu as fi in stare sa-i raspund!
Nu stiu, pur si simplu o iubesc.
Si daca o iubesc o vad cea mai frumoasa, cea mai desteapta, cea mai cea dintre toate.
Nu-mi mai fug ochii dupa altele, nu ma mai atrage niciuna etc.
Interesant e ca doamnele par a fi mai refractare decat domnii l chestiunea in cauza. :)
RăspundețiȘtergereIntrebare. S-a clarificat cineva cata legatura au hormonii cu compatibilitatea ?
Or sa imi mai apara niste intrebari. Astept insa sa se mai scurteze.
la *
RăspundețiȘtergereDane, te asteptam sa ne povestesti varianta ta. Unde esti ?
RăspundețiȘtergereTi-am invadat casa si te-ai facut nevazut ? Rusine sa ne fie !
Iris, daca trei sferturi din populatia lumii este bolnava, atunci starea de sanatate a lumii este bolnava - la modul concret.
RăspundețiȘtergereDaca trei sferturi din populatia lumii reduce iubirea la sex, interese materiale, intelectuale sau alte chestii, atunci aceea este iubirea - la modul concret.
Iar daca majoritatea procedeaza intr-un anume fel, asta nu inseamna ca este normal (nu stim cine defineste ceea ce este normal si ceea ce nu este normal) ci ca la momentul respectiv aceea este realitatea, starea de fapt.
Nu sunt exemple tocmai bune, in a-ti sustine argumentatia.
Pentru ca, indiferent cum iubeste Mitica, Popescu, Ivanescu, eu am modul meu aparte de a iubi.
Daca Mitica, Popescu, Ivanescu devin homosexuali, nu inseamna ca eu trebuie sa devin homosexual, mie imi plac femeile, indiferent de ceea ce face majoritatea.
Daca Mitica, Popescu, Ivanescu scuipa pe strada, asta nu inseamna ca si eu scuip pe strada.
Decizia in tot ceea ce fac, imi apartine.
Eu decid cum imi traiesc viata, eu decid care sunt principiile dupa care-mi ghidez viata, eu decid cu cine ma imprietenesc, cu cine mananc, cu cine ma culc, indiferent de ceea ce se intampla in societate.
Faza cu iubirea este mai simpla.
Oamenii nu au fost facuti monogami.
Oamenii au fost facuti liberi, lanturile nu le-a inventat Creatorul, ci omul.
Si, nashpa este ca omul nu a pus lant doar animalelor "inferioare", ci a pus lanturi propriilor semeni, propriilor rude etc.
Mai nou, vor sa puna lanturi si iubirii.
Mariaaa (cuma ar spune Paulie)
RăspundețiȘtergere:)))
Vad ca dan a aruncat pastila si s-a retras.
Cand e de povestit parerea personala, tot doamnele sunt mai curajoase.
:)
Legatura dintre hormoni si compatibilitate?
Se numeste liant
:)
Acum depinde la ce compatibilitate te referi, pentru ca poate fi compatibilitate sexuala, dar din punct de vedere intelectual, etic, social etc, nu si-atunci acea iubire bazata pe chimie isi urmeaza cursul firesc... dispare!
:)
simplu.
Eu nu vad ce e asa complicat!
Un om, indiferent daca e barbat sau femeie, nu ii este suficient doar sexul sau doar satisfacerea intelectului sau caracterul moral sau doar banii din cont.
:))))
Compatibilitatea mare "produce" hormoni de "sustinere" a iubirii "neconditionate" ?
RăspundețiȘtergereMaria, iarta-ma nu am inteles intrebarea... nuca mea e deshidratata
RăspundețiȘtergere:)))
Compatibilitatea pe mai multe planuri gen: sexual, intelectual, social, moral etc. duce la o relatie de lunga durata si armonioasa.
RăspundețiȘtergereIubirea neconditionata e doar atunci cand ai fluturi in stomac... pentru ca apoi se transforma iubirea in respect, pretuire, intelegere, reguli, asteptari, negocieri, compromisuri etc.
Compatibilitatea globala MARE resusciteaza hormnul ? Sau daca hormonu' sucomba, degeaba.
RăspundețiȘtergere:)
Sper ca am reusit sa inteleg intrebarea, daca nu, iarta-ma.
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereHormonu' se resusciteaza doar cand cei doi fac artificii de exemplu: dorm separati, stau despartiti o anumita perioada de timp, nu se sufoca unul pe celalalt, nu intervin reprosurile... insa elementul cheie in resuscitarea hormonului este ... separatia pe o perioada de timp.
Rutina ucide iubirea, ucide spiritul, ucide tot ce-i sta in cale.
Te iert. Tu sa ma ierti ca ma chinui de ceva vreme sa iti adopt sistemul conceptual si valoric, ca sa inteleg mai bine, dar cam bajbai. Din vina mea, desigur.
RăspundețiȘtergereStiti, eu ma mir cand voi, exemplare minunate ale sexului frumos negati ceea ce faceti.
RăspundețiȘtergereDe pilda: e arhicunoscuta si deja intrata in folclor situatia in care barbatul cere sex (pentru ca este un animal dornic de sex, asa l-a facut creatorul... activ pentru procreere) iar voi incepeti scuzele: ma doare capul, sunt obosita, am racit etc.
Desi libidoul vostru scade (de' fir'ar hormonu lu' ma'sa al naibii) odata cu trecerea timpului (din cauze interesante, dar nu le discut aici, acum) voi aveti pretentia ca iubitul/sotul sa va inteleaga si... culmea sa pateasca exact vca voi.
Sa mai dau exemple din relatiile femeie/barbat?
:)
Pai si hormonul masculin nu e mai predispus catre diversitate dupa o vreme ? Artificiul nu e deja un compromis, o negociere ? Mai e hormonul veritabil si pur dupa aia ?
RăspundețiȘtergereSigur ca este un obsedat, de necontestat. Este o replica teribila in "A beautifull mind" legata de asta.
RăspundețiȘtergerePai damele cred ca au dureri de cap pentru ca nu sunt barbati. :)))Asa le-o fi facut creatorul.
Care noi ? Pledam pentru unicitate mai adineauri.
Continua cu exemplele. Te rog.
Nope!
RăspundețiȘtergereBarbatule este predispus catre diversitate... a avut grija Creatorul de asta, insa regulile inventate de omul civilizat au spus: nu e bine ca barbatul sa aiba parte de diversitate si atunci... cum sa-l prindem in lanturi sa stea cu hormonii lui acasa.
:)))
S-a inventat institutia familie, reguli, morala, precepte etc.
Deci s-a rezolvat din punct de vedere social, insa din punct de vedere biologic, nu!
Si-atunci se-ntampla fenomenele:
1. inseala fara sa afle consoarta;
2. pleaca de langa consoarta;
3. isi inhiba dorintele si se tranforma intr-un nene morocanos, ursuz, apatic, blestemandu-si ziua cand s-a casatorit;
4. discuta cu consoarta acest aspect recurgand la artificii
A nu se omite faptul ca si femeile au astfel de probleme, dar nu de ordin sexual, ci afectiv.
Ele inseala, de regula (nu vorbim de cele materialiste) din lipsa afectivitatii.
Unele, mult mai active hormonal au si problema sexuala...
:)))
Daca mai e hormonul veritabil?
Hormonu' nu mai poate readuce starea de inceput (acea chimie) insa poate intretine relatia in armonie!
Adjudecat !
RăspundețiȘtergere:))
O noapte minunata ! :)
RăspundețiȘtergere:)))
RăspundețiȘtergereDa, Maria este obsedat, dar asta dupa ce v-ati saturat voi...
:)))
Adica la inceput sfaraie cuptorul la voi, de zici ca mama focului a aprins padurea amazoniana, apoi, vine mama marii si stinge tot, reprosandu-i iubitului/barbatului ca-i obsedat.
:))))
:))
RăspundețiȘtergereMi-am reprosat amarnic ca am uitat sa pun zambetul dupa obsedat, si fireste, am fost taxata. Degeaba am sperat in condescendenta si intelegere intuitiva.
Uite, erata: "ZAMBET, dupa obsedat."
Tare asta, cu Mama focului si Mama marii. :))
RăspundețiȘtergereAstept sa aflu si rolul Mamei Omida in societatea noastra monogama.
Nu e corect! :(
RăspundețiȘtergereEu raspund la intrebari,imi spun punctul de vedere, iar voi, doamnelor, doar intrebati sau va revoltati!
Spuneti-va voi punctul de vedere.
Cum vedeti voi lucrurile.
Aveti curajul?
Stau lucrurile asa cum le-am expus eu sau nu?
E nedrept sa ceri unui om needificat sa iti explice cum stau lucrurile, fie el si femeie. :)
RăspundețiȘtergereLa femei lucrurile stau adesea foarte subiectiv.
Pai cum cer unui om needificat?!
RăspundețiȘtergereEu cu cine am dus discutia in contradictoriu? Singur?!
:(
RăspundețiȘtergereAm fost singur, impotriva tuturor... asemeni presedintelui portocaliu!
Ce democratie e asta?
A moguleselor?
Care contradictoriu ?
RăspundețiȘtergere:)))
:)))
RăspundețiȘtergereda... stiu, m-am imbatat, tre' sa ma duc sa ma culc, nu?!
:)))
Acum, serios vorbind, asa stau lucrurile sau nu?!
RăspundețiȘtergereSi io.
RăspundețiȘtergereO noapte fara contrarietati ! :)
Mai e si maine.
Nu stiu, uneori cred ca da.
RăspundețiȘtergereNici nu ma asteptam la altceva
RăspundețiȘtergere:)
Noapte frumoasa, sfarsit de saptamana spectaculos de chimic si sa fiti iubite exact cum va doriti.
Eu imi inchei aici rolul, am spart tiparele in a scrie comentarii pe un blog.
Pot lua premiu si pentru acest lucru.
Separarea mea temporara de iubita, imi aduce numai avantaje... premii si descoperirea faptului ca scriu peste masura.
Doamnelor, mi-a facut placere!
Domnilor, toate cele bune!
Dan, spor la postat.
Buna dimineata dragii mei!
RăspundețiȘtergereNu v-am parasit... am tras cu coada ochiului. Ce rost avea sa intervin atata timp cat polemica mergea firesc. Iar eu nu sunt un bun polemizator, i-am marturisit-o si lui Iris pentru ca batandu-ma pentru o idee si in goana dupa argumente, s-ar putea sa spun chestii pe care ulterior nu le-as mai vedea tot astfel. Dar pe voi v-am citit cu placere si cate o parere pe ici pe colo mai am.
Prima concluzie personala este:
CAND FEMEILE VORBESC DESPRE IUBIRE, INTERNETUL AR TREBUI SA TACA.
Am luat aminte la cele spuse de voi fetelor, frumoaselor, mintoaselor si inimoaselor. Liiceanu parca spunea ca femeille gandesc metafizic. Eu as adauga ca si simt metafizic.
Nu sunt mai putin adevarate nici afirmatiile barbatilor si sunt convins ca impletind parerile tuturor putem sa ne apropiem de adevar. Nu fac neaparat ca rabinul: ma Itizic tu ai dreptate dar si tu mai Shtrul ai dreptate dar adevarul este unul singur, pentru ca nebun este cel ce crede ca detine Adevarul. Asa ca dragii mei, eu acum nu va spun voua adevarul, ci doar am dreptate.:))) (na, ca dadui drumul la un pui de calambur de numa-numa!:)))
Mie personal mi-e cam teama sa mai vorbesc despre iubire acolo unde voi ati spus-o cu atata frumuste. Si trebuie sa recunosc ca nu sunt doctor la capitolul acesta, nu ca nu as fi trait iubirea, dar parca vorbele nu se lasa insirate asa usor.
Va postez aici comentariul meu pentru Irina Ciobulet, pentru ca e bine sa ne amintim de la ce am pornit... :))
RăspundețiȘtergereIrina,
Am inteles acum exact ceea ce ai explicat. Citite din nou, ideile s-au lasat intelese mai bine.
Draga Irina, eu nu sunt "domnul", eu sunt Dan. N-am intentionat niciodata sa trag in dreptul meu o bariera folositoare orgoliului.
Iti propun o viziune mai dinamica a iubirii eterne. Iata, cum vad eu acum ... (maine poate viziunea se va schimba), iubirea este un sentiment viu si este un atribut si in acelasi timp calitatea esentiala a vietii. Viata se naste din iubire si exista prin iubire. Dar VIATA este compusa in permanenta din vietile marunte, impletite, ale fiintelor de tot felul. Iar fiintele, chiar daca se nasc, traiesc si mor, pe timpul vietuirii lor dau nastere altor vieti asigurand in felul acesta continuitatea vietii ca un fir rosu. Asa putem vorbi de VIATA ETERNA. Si daca ne intoarcem cu fata catre iubire si hotaram ca IUBIREA este un sentiment absolut, apoi trebuie sa tinem seama ca se supune aceluiasi algoritm cu al vietii. IUBIREA VESNICA este suma iubirilor efemere impletite in devenirea si disparitia lor. Este o rezultanta dinamica cu aparenta de constanta. Este un FLUX vibratoriu, un sentiment universal viu potentat in permanenta de iubirile trecatoare, mai mult sau mai putin intense. Despre aceasta iubire curata, aceasta rezultanta universala cred ca vorbesti tu.
Nu pot gandi nemiscarea, atata vreme cat consideram ca universul, viata si iubirea se caracterizeaza prin vibratie.
Daca suntem pe taramul "Nesaratului albsolut" suntem chiar in tema.. Radu, tu ne pui la refec (parca ar fi noutate!!)si ai pretentia ca noi sa stam drepti in fata ta si sa ti raspundem la multe intrebari??
RăspundețiȘtergerePai sa te intreb si eu ceva!!
Cate fete ai lasat in urma ta, indurerate de atitudinea ta frustrata?? cat de fericiti sunt parintii tai cu atitudinea ta fata de viata??
Cat de fericit sau nefericit vrei sa faci pe cineva in viata??
SA AI INSEAMNA SA DAI!! :))))))) (emoticonu' lu'Dan!!)
Cat de invidios esti pe un om care traieste la maximum bucuria si suferinta vietii sale??
Nu mi raspunde, dar daca vrei, vezi sa nu dai cu parul.. Lumea nu este facuta doar din oameni care se vor sinceri si, de fapt, mustesc de cruzime..
Nimeni nu e de vina.. Suntem obisnuiti sa privim acolo unde ne doare cel mai tare.. Nu avem rabdare si intelegere, penttru ca asa am fost invatati.. Si nu prea e vina nici a invatatorului, nici a elevului..
Imi aduc aminte de tabloul unui tanar prieten, facut cand era foarte tanar.. Se numea Inger Cazut si avea drept unic personaj un am cu aripi de inger, cazut in genunchi si cu o aripa franta culcata fara vlaga pe pamant..
Multi oameni au aripile frante si nu-si folosesc mainile si piciorele sa mearga mai departe, sa fie fericiti cu ceea ce au, sa multiplice ceea ce au... Fericirea nu cred ca este idealul de pamant, dar cred ca se construieste.. Si este o implinire!!
"Persoanele implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au." (spus de altcineva, eu am copiat, dar nu stiu cine a spus asta)
Poti sa privesti un om de la inaltimea lui, dar dispretuindu-l doar pt. ca nu ai inteles ce vrea el de la viata..
Prietenul acela a ramas, dupa cate stiu eu, cu aripa frante\a, pt ca nu a inteles ca ingerii au alta treaba de facut pe Pamant decat sa se uite la propria lor fericire..
Iar cei care o fac predominant in viata lor.. sunt ingeri doar metaforic, iubitor-numiti de parintii care isi iubesc - chiar daca in felul lor, uneori coplesitor, sufocant, sau poate chiar indiferent si egoist - copiii..
Eu sunt o luptatoare, Iris stie ca si zborul imi este plin de durere uneori, cantecul sufletului care nu-si frange zborul, oricat de greu i-ar fi, cu oricate pietre zburatoare s-ar intalni!! Invat si pe altii sa zboare, pana cand ajung, uneori, in tigaie..
Si chiar de acolo ii invat pe unii sa arda si apoi sa se ridice din propria cenusa... caci eu cred in POVESTILE NEMURITOARE cu pasarea nascuta din propria ei cenusa si calul jalnic si bubos caruia, de-i dai sa manance jar.. titan se face!!
Gata! am de raspuns in 3 ore la multe!! Nici Microsoft nu m-a iertat, nici altcineva nu se pricepe la deblocat!! Mai am o speranta, daca se duce si aia, va rog pe voi.. poate ma ajutati cu un priceput!!
Numa de dimineata, frumosilor!
RăspundețiȘtergereDan, ca bine le zici... iubirea eterna este formata din iubirile mici (ale vietuiroarelor) efemere.
Jos palaria!
:)
Cristiana, doamna draga
Am 34 ani, i curand voi face 35, am avut doua relatii serioase: una s-a destramat pentru ca ea a decis ca iubirea mea o sufoca, cealalata s-a destramat de la sine... pentru ca nu avea miez, substanta, baza.
Sunt la incercarea a III-a de 4 ani, asa ca
NOROCOS sunt, cum v-am spus.
Atitudinea mea este frustrata?
Ce elemente ti-au spus tie ca eu sunt frustrat?
:)))
Da, sunt frustrat, dar nu in privinta relatiilor barbat/femeie.
Sunt fericit, astfel ca, frustrarea se canalizeaza de pilda in ... politica.
Tocmai de aceea, cand comentez la vreo postare politica deja iese cu nabadai.
In rest, pace si lumina ins ufletul meu cum zicea gurumic Oreste.
:)))
Parintii mei, of, parintii mei.
Mama este fericita ori de cate oi sunt fericit.
Tatal, Creatorul sa-l odihneasca in cele vesnice, nu stiu cum e.
Iar cand era, imi spunea: tu iti faci viata, tu o faci, tu o tragi!
El mi-a insuflat respectul fata de femei (o respecta pe mama la nebunie), insa de iubit nu o mai iubiea demult.
:))))
Nici mama, nu-l mai iubea pe el, iar cand am intrebat-o mi-a spus ca voi intelge mai tarziu, cand voi fi mare.
Acum ii inteleg pe amandoi, aveau DREPTATE!
Cat de fericit sau nefericit vreau sa fac pe cineva in viata?
Ce intrebare meschina!
Cand iubesti, evident tot ce ai in interior transferi in celalalt, tu nu mai esti tu, tu esti celalalt si.. logic vrei ca persoana aceea sa fie fericita.
Unii/unele o dau in stamba transformand iubirea in obsesie, obsesia in sufocare si de aici tot tacamul de patologii psihice!
Eu sunt, deocamdata, normal!
RăspundețiȘtergereZic eu!
:)))
Nu vreau sa fac pe nimeni fericit, dupa cum nu vreau sa fac pe nimeni nefericit.
Fericirea nu o dam noi, fericirea vine sau nu vine din interiorul nostru.
E ca si cu binele.
Tu, altruista fiind (dar fala limite) ai putea ca dorind sa faci bine s-ar putea sa faci mai degraba rau, de exemplu.
Nu pt sti eu ce inseamna bine sau fericire pentru cineva, doar daca imi spune.
Asta inseamna ajutor.
Ajutorul este bine sa-l dai doar daca iti este cerut, altfel risca sa devina fortat si trece in partea cealalata - rau!
Asadar, eu vreau ca toata lumea sa fie fericita nu sa o fac eu fericita!
As fi ipocrit sa spun altceva.
Cristiana, ingerii nu sunt cazuti, asa vor sa creada oamenii.
Ingerii nu sunt aici pe pamant, pentru a ne face pe noi fericiti, ci doar pentru a ne ajuta sa trecem prin niste aspecte mai grele, carora la un moment dat nu le mai facem fata.
Nu oamenii au aripile, picioarele frante, ci constructia mentala.
Nu dau vina pe omul care nu reuseste sa se ridice din genunchi, ci pe parintii lui, pentru ca nu l-au ajutat suficient in construirea unui mental robust, echilibrat.
Desi, daca privesti mai bine, nici parintii poat enu au vina, pentru ca, poate nu au stiut... sunt n elemente de discutat aici.
Asadar, ai cazut, te ridici, pentru ca Creatorul nu ti-a dat viata pentru a sta in genunchi, plangandu-ti de mila.
Incercand sa fii echilibrata, tot ai cazut in extreme.
Tot ceea ce inseamna extrema (indiferent ca este de partea binelui sau a raului) tot RAU face.
RăspundețiȘtergereCalea de mijloc invat-o copile si usile-ti vor fi deschise, imi repeta mama, draga de ea, in timp ce eu ma grabeam sa cresc.
:)
De ce ti-ar fi zbourl plin de durere?
Durerea o inteleg doar in situatiile in care: parintii isi pierd un copil (copii), in care copii isi pierd parintii; durere pentru mine inseamna o suferinta fizica pe care nu o poti alina nicicum (adica o boala incurabila); durere pentru mine inseamna un handicap in urma caruia trebuie sa suferi dublu (de exemplu: mergi sontac, ai chipul deformat - suferi si din pricina ca nu esti intreg pentru a face ceea ce-ti doresti si mai suferi si din pricina prostiei omenesti - adica din pricina celor ce rad de tine).
Durere inseamna cand iti moare partenerul de viata, cand toata lumea ta cladita-n doi se va-mparti la unu, desi tu esti obisnuit sa se-mparta la doi; durere-nseamna cand iti piere un suflet drag (fac referire atat la prieteni, dar si la animale)
Or mai fi fiind cateva dar acum imi scapa.
Adica esti pus in fata unor evenimente ireversibile, in care tu ai mainile legate, esti neputincios.
Altfel nu vad de ce ai avea plin zborul de durere.
Unii oameni, crezand ca si-au ratat cumva viata (dintr-una nume punct de vedere) isi iau ca si companie durerea, gasesc n motive pentru a trai cu ea, in ea.
Creatorul, natura, cum vrei sa spui, i-a dat omului TOT pentru a trece cu bine peste toate hopurile.Numai sa vrea, numai sa iubeasca DARUL, adica VIATA , mai mult decat orice alta atasare pamanteasca.
Ai raspuns lucrurilor despre care eu nu te-am intrebat.
Vorbesti despre ceea ce vrei sa vorbesti, este tot un fel de subterfugiu... insa nu ma bag, e problema ta.
Politicienii invata plebea sa gandeasca in felul lor, folosind tehnica moderna.
Constientizam asta, insa nu constientizam cand deja "ne ia valul".
Poate par dintr-o bucata, insa mama, inca de mic copil m-a invatat sa spun lucrurilor pe nume.
RăspundețiȘtergereSa nu-mi fie rusine sa vorbesc despre ceea ce gandesc, sa spun clar si raspicat, totcmai pentru ca cei din jurul meu sa nu inteleaga eronat lucrurile, sa-si faca impresii false despre mine.
M-a mai invatat ca tot ce tine de natura umana este bine de vorbit, cu oricine, fara pudoare.
Toti suntem din acelasi aluat, astfel ca nu avem a ne rusina de nimic.
Da, ne putem rusina de minciuna, furt, inselaciune etc. Dar asta este o alta tema de discutie.
In ceea ce priveste invidia, ura - am mai spus si o repet: sunt cele mai inumane sentimente umane (daca ma pot exprima asa).
Tot mamei ii datorez conceptia asta de viata: nu fi invidios, nu uri (mai ales nu uri), nu fi egoist, nu fi GELOS! Explicandu-mi clar la ce grozavenii poate duce gelozia (care in mintea unora este semn al iubirii profunde).
Cristiana, scoala ne invata ceva, un putin de la care s apornim noi cautarile.
Institutionalizarea face, e adevarat, un lucru oribil, opreste dezvoltarea gandirii individului sau o orienteaza spre ce are societatea nevoie.
Insa parintii, profesorii ar trebui sa procedeze altfel.
Ai mei m-au indrumat sa caut.
Sa fiu curios, sa inteleg, sa descopar, sa gandesc, nu sa iau mura'n gura drept bun ce zic altii.
E o mare iluzie ca inveti pe cineva sa zboare, nimeni nu poate invata pe nimeni sa zboare, e ca mersul pe bicicleta... inveti singur sau nu, te poate sprijini cineva sa nu te julesti prea tare sau sa-ti spargi capul, insa zborul tu-l inveti, singur.
De ce nu invatam sa fim sinceri macar cu noi, daca nu cu cei din jurul nostru?!
Eu acest aspect al vietii inca nu l-am inteles.
Ce avem de pierdut?
iar cand ma refeream la hormoni, glande, faceam referire, in mare, sau in mic, la ideea ca trebuie sa stim sa ne ascultam organismul.
RăspundețiȘtergereCand suntem apatici, tristi se intampla o dereglare in organismul nostru; nu sufletul nostru produce acel lucru, sulfetul doar suporta rezultatele nestiintei noastre.
Cand suntem nervosi, violenti, iar o seama de perturbari metabolice se intampla (nu este numai caracterul, structura - pentru ca nu vorbim de patologii aici, ci de oameni cat de cat sanatosi) si ar fi nemaipomenit sa incerca sa cautam cauza si sa-i dam de cap, pentru ca noi produce suferinta organismului nostru, mecanismului minunat ce ne poarta sufletul, nu?!
La fel si cu iubirea (subliniez barbat/femeie)... in cantitate mare, nedirijata, necontrolata, pe un teren minat poate face ravagii ca si ura!
Totul este sa stim cum functionam, de ce ni se intampla, cum ni se intampla si ce trebuie sa facem, de ce avem nevoie.
Literatura este minunata, cartile sunt o mare bogatie spirituala si nu numai, insa sa nu ne lasam prinsi intre coperti, iar cand iesim dintre ele, sa ne izbeasca o lume pe care nu o cunoastem.
Cu cat o cunoastem mai bine, cu atat ne ferim si pe noi, pe cei din jurul nostru de suferinta.
Ne intelegem mai bine.
De ex: cunoscand metabolismul femeii in perioada premenstruala, am s-o inteleg de ce e cu capsa pusa, nu am sa ma supar, am sa incerc sa nu-i fiu povara pe langa faptul ca deja are o povara organica.
Mai pot da exemple nenumarate.
Dar, oare, va intereseaza aceste aspecte, sau va intereseaza doar literatura siropoasa?
Cati barbati sunt interesati de cum functioneaza un organism feminin si cate femei sunt interesate de cum functioneaza un organism masculin?
Andreiule, Radule, daca numele de familie ti-e Radu, poimaine ar trebui sa fie ziua ta. Nu stiu, dar daca asa este atunci iti soun de pe-acum:
RăspundețiȘtergeresa traiesti Andrei si sa fii iubit!
Te rog sa ma ierti ca nu am intervenit in discutie si a trebuit sa te lupti de unul singur, dar trebuie sa-ti recunosc calitatea de bun luptator. Cand ti-am spus ca te-am lasat singur in fata doamnelor, nu am luat in calcul argumentele pe care le-ai adus in discutii, si nici din solidaritate masculina nu ti-o zic, ci pentru faptul ca intrand in polemica, m-as fi incurcat in explicatii. De ce? Pentru ca in privinta iubirii in ultima vreme, mi s-a reprosat ca nu "gandesc cu inima". Bineinteles ca aceasta afirmatie este pornita de la femei, iar eu bietul ma strofoc sa gandesc cu inima dar nu iese nimic. Pentru ca nu stiu ce-nseamna sintagma asta. Cum adica sa gandesti cu inima!? Sigur ca intuiesc ce poate sa presupuna si sa inseamne asta, dar nu-mi iese, fir-ar sa fie! Poate ca sunt defect, poate ca poetul de roman ce sunt si-a scris ultimul vers la sfarsitul adolescentei... poate sun schilod sufleteste, poate ca o fac dar in loc de bani de aur scot broaste pe gura... Nu stiu. Asa ca pentru felul in care ai rezistat pe metereze... imi scot palaria in fata ta! Tu sa n-o scoti... ca se va vedea tzuguiul!:)(gluma nevinovata, nu ironie:)).
bine v-am gasit..
RăspundețiȘtergeremare polemica in general pe tema iubirii..mai nou prin unele cercuri se vehiculeaza foate mult conceptul de iubire neconditionata ca apartinand Divinului si Conditionata ca apartinand omului..
Parerea mea este ca tot ce se manifesta in om ca emotie sunt forme ale Iubirii Divine ca concept care nu se poate exprima in dualitate decat in toate aceste forme de la Iubire in toate formele ei si pana la Ura..toate sunt Iubire..
AR-ule, dragule...Trebuie sa te rusinezi cu minciuna?! Tu ai turnat vreodata minciuna in ochii orbi (de iubire!) ai cuiva si ai numit-o...soare?!?
RăspundețiȘtergereCamelia, te imbratisez cu maaare drag.
RăspundețiȘtergereDa, daca ma trezesc mintind ma rusinez.
Corect. Nu e bine sa spui minciuni si sa le numesti soare.
Dan, imi scot palaria tocmai pentru ca-mi place sa mi se vada tuguiul... el e "asul" meu din maneca. Cu tzuguiul farmec doamnele si domnisoarele.
:)))
Voi, doamnelor cate stiti si ce stiti despre barbati, despre chimia lui, despre cum functioneaza?!
Sa peroram despre iubirea metafizica suntem buni cu totii, in ultima vreme, de cand granitele s-au deschis catre ezoterism, spiritualitate.
Si nu as avea nimic impotriva, dar nu pot intoarce capul de la realitate, spunandu-mi mie sau celorlalti ca traiesc metafizic.
Nici voi, doamnelor nu traiti metafizic. Creatorul v-a inzestrat cu si mai mult ainclinatie spre realitate, tocmai pentru a fi sigur ca perpetuarea speciei sa aiba toate conditiile optime.
Salutari tuturor !
RăspundețiȘtergereBuna, Camelia, ma bucur sa te revad. :)
Domnule Dan, mi-a placut foarte mult acel "Iubirea e un sentiment viu."
Parerea mea este ca "viul" starilor noastre nu este de fapt decat expresia viului nostru. Iar viu inseamna miscare, transformare, metamorfozare, crestere, dezvoltare si ... regres. Emotiile si starile proprii la care facem referire apar prin intersectarea universului personal cu cel exterior si cred ca e firesc sa fluctueze odata cu variatiile sistemului. Ca sa nu mai vorbim de iubirea ce implica de fapt "2 sisteme".
Bine ai venit Camelia draga,
RăspundețiȘtergereSper ca nu te-am suparat cu vreun comentariu nepotrivit.
Impartirea iubirii in acele doua categorii mi se pare cel putin ciudata. O iubire conditionata nu prea mai mai seamana a iubire. Ori poate o numesc ei, cei care au emis teoria, in mod impropriu "conditionata"?.
Alessia, bun venit! :)
RăspundețiȘtergereMaria, iarta-ma te rog dar nu sunt domn in capul meu. Si nici tovaras! :)Simplu, Dan! Mersi! :)
Si eu cred ca si tine.
N-ai fi tu domn in capul tau, dar ce folos, daca esti in al meu. :)
RăspundețiȘtergereDe regula foloseam direct, "Dan", cu tot respectul cuvenit, insa atunci asa am simtit sa spun.
Frumos lucru s-a intamplat in casuta asta :). Sa ne traiesti, Dane !
Sa traiti cu totii si m-as bucura sa stiu ca am fost o gazda buna pentru toata lumea. Sper sa nu fi suparat pe cineva.
RăspundețiȘtergereCamelia,
RăspundețiȘtergereAcuma stiu sigur ca esti tu! :)
Ma bucur nespus ca ai revenit! :)
Buna seara, dragii mei! Sunt intr-o foarte scurta trecere, nefiind acasa si ma abtin sa fiu nepoliticoasa, abuzand de bunavointa gazdelor cu habauceala mea internautica.
RăspundețiȘtergereDe aceea va comunic cu mana pe inima ca-s foooaaarrtee frustrata ca nu pot sa "combat" si las impresia ca am sters-o miseleste de la locul faptei. N-am sters-o (hehe, ati vrea voi!) dar nici nu pot sa ma "desfasor".
Pana maine, doar atat pot sa mai spun:
andreiradu, pana acum nu reusesti decat sa-mi maresti gradul de confuzie.
Dan, ca de obicei, tace, le aduna, le cerne si le condenseaza in modul lui asezat si intelept. Da, cam asa zic si eu, oamenii traiesc iubirea in modul complex pe care il determina existenta si credinta fiecaruia. In plan fizic iubim un partener, cu bunele si mai putin bunele lui, in plan spiritual ne iubim zeul sau egoul, in plan imaginativ iubim un ideal, pana la urma, minunat este cand aceste stari se suprapun si ajung sa coincida, reunind toate "cercurile".
(Chiar, Dane, iti mai amintesti? Ce-ti scrisesem in mailul acela? Cate cercuri erau? Se leaga! Gandeste-te. Mie asa-mi vine sa spun...aici e un raspuns, e langa noi, poate ca o sa-l descoperim.)
Fetele cred ca m-au inteles. Adica, nu neg latura fizica a iubirii, dar nici nu pot s-o absolutizez si sa zic ca nu exista iubire daca nu imi vine sa-l tavalesc erotic pe respectivul.
Sa iubesti "degeaba" e ceva extraordinar, chiar daca suna peiorativ.
O seara placuta tuturor,
Buna dimineata,
RăspundețiȘtergerePrietenii mei sunt la masa, asa ca profit de momentul de liniste ca sa scriu putin. O s-o scurtez, pe cat posibil.
Andrei Radu, voiam sa te intreb ceva. O se fie putin mai...hmm, intim sa zicem. Esti liber sa nu-mi raspunzi daca vei considera prea delicat subiectul.
Doream sa te intreb daca ti s-a intamplat sa ai urmatoarea experienta. (Ocoleste metafora sau partea ezoterica a experientei pe care o descriu eu si incearca sa te rezumi exclusiv la perceptii):
-sa stai lipit de iubita ta, amandoi dezbracati, ca si cum ai inveli-o cu trupul tau si, dincolo de dorinta sexuala, s-o simti asa cum e ea. Sa-i auzi bataile inimii, sa-i numeri respiratiile, sa-i percepi caldura corpului, parfumul, fiecare zvacnet al muschilor. Sa inchizi ochii si sa-i zaresti conturul luminos al fiintei, sa ai senzatia ca te intrepatrunzi cu ea, sa intelegi ca in interioritatea ei exista un sir nefarsit de fiinte, ca esti si tu acolo si, cu toate astea, ea este unica... ca e o lume si sa te bucuri de prezenta ei ca si cum te-ar intregi.
E o experienta non-sexuala, dincolo de erotic, e bucuria de a avea langa tine un strop de iubire adevarata. Habar-n-am cum sa descriu altfel, dar trairea e mai presus de satisfactia orgasmica, fara a fi la concurenta cu ea. E un fel de extaz existential...Mda, nu stiu cum sa spun ca sa ma fac ineteleasa, dar pentru mine e reunirea mai multor stari care aduna fizicul, psihicul si...inca ceva, greu de definit. Atunci toate limitarile dispar. E neimportant ca are imperfectiuni fizice - daca o judeci dupa tiparele estetice actuale, e nimportant ca unori se poarta de neinteles si te supara, e neimportant ca maine iubirea de care zici tu poate sa "paleasca", momentul acela te transforma, te face sa depasesti niste granite si sa intelegi ca iubirea are niste dimensiuni nebanuite...
Deci, s-as intamplat vreodata sa simti iubirea in felul descris mai sus?!
:)
Sa ma ierti, Dane si voi ceilalti, daca am indraznit sa postez lucrurile astea. Daca vi se par nepotrivite, te rog sa le stergi.
Buna seara, dragilor!
RăspundețiȘtergereIris, DA! DA, mi s-a intamplat, si mi se mai intampla si acum.
Sunt rare aceste momente, insa ele sunt!
Mi se intampla si cand nu sunt cu ea, insa e o alta stare, inefabila.
Insa si acea stare trece.
Toate-s EFEMERE, oricat am incerca noi sa impunem starilor, sentimentelor sa tina o vesnicie.
Poate si din aceasta cauza oamenii talentati au asternut pe hartie iubirile lor... tocmai pentru a le da caracterul de permanenta.
De fapt, pe cine vrem sa mintim noi?
Totul in viata noastra inseamna schimbare.
De ce ne straduim sa atingem eternitatea? De ce ne autoiluzionam ca un anume sentiment este peren?
Pentru a ne dovedi noua ce?
Acel sentiment se schimba cu sau fara vointa noastra.
De teama, de nevoia de siguranta?
M-asteptam, ca Ciobuletz sa scrie un articol despre iubire nu metafizic, ci unul din perspectiva unuia care a studiat si psihlogia umana si sociologia.
Acela ar fi fost un articol interesant.
UN subiect frumos privit in ansamblu, nu o bucata de puzzle, si aceea metafizica.
M-asteptam din parte doamnelor sa-mi spuna cat de bine il cunosc pe barbatul cu care-si impart iubirea despre care fac vorbire.
Nu vorbim despre o opera literara si nici despre o compozitie muzicala, vorbim despre iubirile noastre.
ALE NOASTRE!
De ce nu sunt doamnele capabile sa vorbeasca despre iubirile lor si se refugiaza in metafizic, adica in imaginatie, in ideal?
De ce domnii prefera un raspuns caldut prin care sa nu deranjeze niciuna dintre parti?
Exercitiul sinceritatii nu-l invatam de mici?
Si daca nu-l nvatam de mici, de ce nu-l incercam cand suntem adulti?!
De ce ne situam in afara subiectului?
M-asteptam ca doamnele care vorbesc despre eternitatea, profunzimea iubirii sa vina cu propriile lor exemple.
RăspundețiȘtergereP.s. - Iris, recitind ceea ce ai scris, trebuie sa fac o mica corectie, din punctul meu de vedere: pentru mine orice experienta legata de iubita mea inseamna si sexuala. NU poate fi non sexuala, din moment ce m-am apropiat de ea mai intai sexual.
RăspundețiȘtergereNu pot face abstractie de sex, niciodata!
Ce m-a atras in primul rand la ea?
SEXUL! Adica ca e de sex opus.
O experienta non sexuala pot avea cu o tipa-prietena.
De fapt am o prietena de aproape o viata, inseamna nu numai prietena ci sora mea, sau partea mea izbitor de asemanatoare doar in forma feminina.
De ce ?
RăspundețiȘtergereOr fi obtinand ei ceva anume. :)
Exercitul sinceritatii se practica mai usor in momentul in care stii sa metabolizezi si amarul inerent.
Adesea ne situam in afara subiectului pentru ca e mai important sa ne auzim propriile ganduri, sau poate ca nu stim sa avem / stapanim raspunsuri, sau poate nu ne intereseaza de fapt acele raspunsuri.
Eu nu ma asteptam sa povesteasca cineva neaparat din experienta personala si cred ca adesea iubirile clocotitoare ard mai bine pe un fond de necunoastere. Cu cat mai multa proiectie, cu atat mai calde vise si sentimente dezlantuite.
Dincolo de asta, nu ma grabesc sa combat pe nimeni, in nici o experienta personala istorisita, intrucat pentru insasi persoana in cauza, experienta a capatat deja un intens caracter realist.
Mariaaa (cum ar spune Paulie)
RăspundețiȘtergere:)
Atunci vorbim de dragul de a spune cuvinte frumoase?!
Vorbim doar sa "socializam" in lumea virtualului.
Facem afirmatii doar asa... pentru ca subiectul IUBIRE este o tema ezoterica (spirituala) la moda?
...
iar daca "intrucat pentru insasi persoana in cauza, experienta a capatat deja un intens caracter realist."
atunci, daca a capatat deja un caracter realist intens, de ce nu vorbeste fiecare din experienta personala pana la momentul acesta?! si vorbeste mai mult din literatura de specialitate (romane)?!
Pai si??
RăspundețiȘtergereMetabolizezi doar iubirea imaginativa decat amarul real?
Amarul este produsul nostru, nu al celuilalt.
Intotdeauna invinovatim pe celalalt, nu pe noi.
:(
Se vorbeste din varii motive: de dragul cuvintelor, al socializarii, al nevoii de a clarifica si valida constructiile interioare, etc.
RăspundețiȘtergereDe ce ? Daca eu vad o musca, pentru mine e plin de sens sa dau cu mana prin aer si sa ma feresc de ea. Daca ceilalti nu o vad, pentru ei actiunea mea e gratuita, bizara, anormala. Eu voi incerca sa demonstrez prin mijloace la fel de personale ca musca mea exista, ceilalti, ca nu.
Amarul, eu as spune ca e un produs de interactiune.
RăspundețiȘtergereMaria, cand cineva este convins ca "musca" nu exista pentru ceilalti nu se mai implica in discutie, sta pe margine, observator.
RăspundețiȘtergereIn momentul in care faci afirmatia: musca exista, te-ai implicat si, evident, trebuie sa aduci argumentele respective, altfel, cadem in jocul naiv de gradinita: ca asa vreau eu!
Eu am adus bucati din realitate pe care nimeni nu le poate contesta.
Doamnele doar au recurs la cuvinte frumoase si pompoase...
Nu s-au sinchisit sa raspunda la intrebari elementare, iar cand situatia le-a fost incomoda au disparut.
In aceasta situatie,as putea spune: sunt un ridicol!
Doamnele vor vibratii in ureche iar eu le spun despre endolimfa si apeduct.
Fi'mi'ar tuguiul ...
Totul este interactiune.
RăspundețiȘtergereAmarul este ceea ce tu consideri amar.
Fiecare dintre noi alege ce-nseamna amar, durere, suferinta.
Nu vorbim de cea fizica.
:)
Noi ALEGEM sa suferim si cum sa suferim.
Sa ma gandesc doar la un viciu de elocventa si abilitati demonstrative ? Poate si asta. Nu stiu.
RăspundețiȘtergereCand musca exista pentru mine, exista cel putin o sansa sa am credinta/speranta ca o mai vede si altcineva.
Daca as fi izolata social, as avea convingerea definitiva ca musca mea exista, pana cand, prin niste resorturi interioare perceptia mi se va modifica.
Sigur ca disparem cand ne este incomod. Nici eu, nici tu nu am sta chiar in fata trenului duduind de miscare. Si apoi, poate nu au disparut chiar din acest motiv. Nu stiu.
Eu nu as spune deloc ca esti ridicol. E un adevar personal absurd. :))
Alegem, doar ca nu dispunem toti de aceasta libertate interioara decat in potential.
RăspundețiȘtergerePana una alta, e amar pentru toata lumea sa isi repete ca iubirea se va sfarsi, ca nu e eterna. Parerea mea. :)
Repetand asta, ai putea chiar sa o si crezi. :P
Ce inseamna de fapt bucata de realitate de necontestat cand e vorba de exerienta umana ? Tocmai spuneai ca noi construim suferinta. Care este o realitate, fie ea si subiectiva la urma urmei.
RăspundețiȘtergereCare este etalonul, unitatea de masura, aparatul de masura ?
Am mai observat un lucru, pentru mine bizar: femeile sunt atrase de extreme. De ce?
RăspundețiȘtergereInca nu am un raspuns pentru asta.
Nu vorbeam de pericole iminente, ci doar de ceea ce tine de noi.
A sta in fata unui tren nu presupune o stare incomoda ci un pericol.
E amar pentru toata lumea sa isi repete ca "iubirea se va sfarsi"?!
Pentru mine nu e un amar, ci o binecuvantare!
Cum ar fi ca parintii sa-si planga in pumni din cauza cresterii copiilor lor?!
Cata platitudine ar fi daca iubirea ar ajunge la apogeu si ar ramane cocotata in acel loc.
Cum ar fi ca soarele sa straluceasca mereu pe cer, sa nu mai avem ploaie, vreme mohorata, vant, burnita etc?!
Cum ar fi sa o vad pe iubita mea imbracata in aceleasi haine, cu aceiasi mima?!
Cum ar fi sa ne manifestam in fiecare zi plini de condescendenta si amabilitate pana la ... greata?
Creatorul a facut lucrurile, din punctul meu de vedere, EXTRAORDINAR!
Daca iubirea nu ar fi crescut si nu s-ar fi stins, eu nu mai aveam ocazia sa o cunosc niciodata pe iubita mea actuala.
ERA O MARE PIERDERE PENTRU MINE!
Lumea mea ar fi fost mai saraca de o mie de ori (din punct de vedere sufleteste, psihic etc.)
Daca aceasta iubire se va stinge si nu va ajunge sa ne impleteasca viata pana la sfarsit, cu siguranta urmatoarea persoana va intra in viata mea imbogatindu-ma din alte puncte de vedere.
Nimic nu este intamplator.
Poate, doar in acest fel sa gandim la iubirea perena - ca putem iubi mereu! Ca nu vom claca si ne vom insusi un hanidcap pe care Creatorul nu ni l-a dat.
E alegerea noastra.
De ce sa ne incapatanam sa-i cerem celuilalt sa ne iubeasca cand cineva pe acest pamant ne-ar iubi fara sa o cerem, impune, pretinde???
Maria, realitatea este ca:
RăspundețiȘtergeretoata lumea iubeste!
Unde intervine relativitatea - cum iubeste
Realitatea este ca: iubirea este trecatoare! in sensul ca se schimba; iar cand se stinge, omul este capabil sa iubeasca din nou, totul este sa vrea (iata iubirea perena - putinta omului de a se indragosti, iubi din nou)!
Inca citesc.
RăspundețiȘtergereDar, trebuie sa o spun, imi place sa vorbesc cu tine tocmai datorita viziunii tale usor atipice asupra vietii, lumii, etc.
Invat. :)
Pe scurt. Apoi daca imi mai vin idei va mai fi si mai pe lung.
RăspundețiȘtergereRelativitatea este un concept foarte important.
Dar si apetenta noastra catre "bine", "numai bine" si "mai bine" e un dat general.
Pentru un om care nu are antrenamentul necesar pentru a putea vedea oportunitatile cauzate de o pierdere, lipsa de perenitate a iubirii e infricosatoare.
Tu de ce ai temeri legate de familie ?
Poate e un pericol cat se poate de real sa ti se destructureze brutal realitatea propie si stalpii ei de rezistenta.
RăspundețiȘtergereInca un punct comun. Minunatul si perfectiunea creatiei.
RăspundețiȘtergereMie, personal, imi pare o doza mare de EGOISM, sa-i impui unui alt om sa te iubeasca la nesfarsit!
RăspundețiȘtergereIubesc o femeie, ii dau tot ce pot eu mai bun, in schimb ii cer sa ma iubeasca cel putin egal si mai mult decat atat: sa ma iubeasca toata viata!
Vreau sa vad exemplele voastre:
uite, Andrei, eu il iubesc pe prietenul/sotul meu de 30 de ani si tot de atatia ani stau cu el; ma comport ca la inceput, nimic nu s-a schimbat in ceea ce priveste comportamentul meu fata de el; nu-i cer niciodata nimic, nu ma supar pe el cand nu ma baga in seama;nu-l cert, nu-l cical; nu-l enervez - SUNT CA LA INCEPUT - neschimbata!
Si chiar daca el se va purta urat cu mine, sau nu-mi va ma da nici o atentie, sau daca ma va insela, eu tot langa el raman, fara sa-i reprosez nimic, pentru ca il iubesc neconditionat adica NU ASTEPT NIMIC DE LA EL, eu doar IL IUBESC!
Hai, vreau sa va aud! Pe voi, cele ce sustineti iubirea profunda, neconditionata si eterna.
Eu nu sustin decat faptul in care cred, si anume ca noi oamenii ne dorim foarte, foarte mult, ca iubirile, frumoasele, minunatele, necuprinsele noastre iubiri sa fie eterne.
RăspundețiȘtergereIntre a-ti dori si a cere/impune este un pas. Unii il fac, altii nu.
Asa cum ne alegem suferinta si modalitatea de a o trai ne alegem poate (mai mult sau mai putin constient) si iubirea si modalitatea de a o trai.
De ce am temeri legate de familie?
RăspundețiȘtergereIn primul rand nu suport sa-i vad suferind.
In al doilea rand ca am mult de recuperat in a le da, am primit prea mult si le-am dat putin.
Tatal meu a plecat mult prea devreme, incat nu am apucat sa-i multumesc pentru modul in care ma-a invata sa privesc o femeie, sa o pretuiesc; pentru modul in care m-a invatat sa fiu barbat; modul in care m-a facut sa privesc viata etc.
Toti ne ducem mai devreme sau mai tarziu, important este cum ne ducem, daca am sfarsit ce ne-am propus din punct de vedere sufleteste (nu material)
Tu nu suporti sa ii vezi suferind, altii nu suporta sa vada iubirea murind, pana intr-acolo incat inchid strans ochii.
RăspundețiȘtergereCred ca tatal tau este mandru de tine.
De ce isi doresc oamenii, Maria, sa dureze iubirile frumoase?
RăspundețiȘtergereDe ce Maria, femeile care spun ca iubirea este pura, eterna, vine din suflet nu stau langa un barbat care nu le da ceea ce-si doresc ele?
Doar iubirea nu ar trebui sa tina cont de ceea ce-ti da celalalt, ci de ceea ce poti da tu?
De ce femeile, de regula (sunt foarte putine exceptii), nu-si aleg barbati cu un handicap, insa din punct de vedere sufletesc sunt painea lui Dumnezeu, cum se spune?
De ce aceste femei, care-si doresc iubiri eterne si pure, calculeaza pana la ultima farama ce-i poate oferi barbatul si ce nu????
Nu e un fel de ipocrizie?
Iar la tine, cred ca din punct de vedere sufletesc, ceva-ceva, s-a indeplinit acolo. Imi pare munca mare pana la conceptia asta.
RăspundețiȘtergereNumai bine ! :)
Fa-ma sa inteleg, Maria! Eu nu pot sa inteleg: cum nu poti sa suporti sa vezi iubirea murind?
RăspundețiȘtergereDoar nu moare iubirea ta, moare iubirea celuilalt, nu?
A ta e la tine... poate fi vesnica, asa cum iti doresti.
Poti alege sa stai singura toata viata, purtandu-i iubirea acelui om, sau poti alege sa-i dai sansa iubirii sa reinfloreasca, sa mearga pe drumul ei firesc.
Sa te doara ca celuilalt i-a murit iubirea si ca se indreapta catre o noua iubire? Sa te doara faptul ca el/ea va fi fericit/a?!
Pai daca iubesti, firesc ar fi sa te bucuri alaturi de acea persoana, nu sa-ti sufere sufletul.
Din frica de suferinta.
RăspundețiȘtergereO fi ipocrizie. Dar nevazuta lor. Pentru ca nu le-ar place sa si-o vada. Le-ar face rau. Ar nega-o, ar combate-o, ar arunca-o in exterior, ca si cum ar fi a altora.
Eu cred ca iubirea intr-o forma anume este una egoista. Cred ca in mod fundamental, focul care izbucneste vine dintr-o suprapunere pe niste nevoi personale, iar restul de necunoastere e acoperita cu elemente fanteziste ce creeaza o imagine ideala. Se va destrama odata cu reluarea contactului cu realitatea.
Eu cred ca invatam sa iubim, ca e posibil sa facem alegeri. Poate tine de evolutia spirituala. Nu stiu, nu ma pricep atat de mult.
Cred ca ne hranim din iubirile celorlalti. Acel gol existential lasat de o pierdere trebuie umplut cu ceva. Si putini ajung cred la un nivel in care sa se hraneasca cu altceva.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca te pot face eu sa intelegi ceva mai mult decat stii deja sau sa iti facilitez vreo cunoastere.
Maria, in urma celor scrise de tine, pica foarte bine intrebarea: omul iubeste pentru ca nu-si suporta singuratatea?!
RăspundețiȘtergereDaca da, atunci nu are nicio legatura cu iubirea autentica, profunda.
Iubesti autentic atunci cand nu-ti pasa de nimic in jurul tau.
Acela este momentul de iubire autentica, profunda, pura.
Ce urmeaza dupa este doar: ...din diferite ratiuni!
....
iar am scris cu duiumul, vom ajunge la 200 de comentarii.
:)
Au mai fost Dane 200 de comentarii la o postare pe acest blog?
:))
Tuguiul meu e vinovat.
:)
Maria, daca noi toti, am fi invatati de mici, de catre mamele, tatii nostrii ca golul din noi nu se umple cu franturi din ceea ce au ceilalti, ar fi lumea mult mai plina de iubire.
RăspundețiȘtergereGolul nu-l lasa disparitia celor dragi, ci atasamantul nostru, egoismul nostru.
Iubirea nu ar trebui sa faca calcule; iar daca facem calcule sa nu o mai numim iubire, ci interese.
Ma casatoresc cu x pentru ca e bun, bland, ma priveste frumos, are cont in banca, un job sigur,o masina bunicica si familia ma place!
sau
ma casatoresc cu y pentru ca e gospodina, nu are mania cumparaturilor, e de casa, e de familie buna, castiga bine, avem pasiuni comune, etc.
Asta nu mai e iubire, e mezalianta sub paravanul "il/o iubesc".
Pe langa tuguiat esti si un pic narcisic.
RăspundețiȘtergere:))
Nu cred ca exista o limita de posturi. Daca Dan se va supara promit sa nu mai revin.
Cred ca omul nu este facut sa fie chir Robinson Crusoe. Nu s-ar mai desavarsi cred.
Nu stiu de ce iubeste omul.
Eu ma impiedic aici. Daca iubirea ar fi total, dar TOTAL neconditionata, de ce apar aceste "coups de foudre" bine tintite? De ce nu iubim la fel de intens si pur pe oricine ?
Eu marturisesc ca, ori de cate ori ma gandesc mai mult, cu atat ma incetosez. De ce nu tine acel coup de faudre un timp nelimitat, la aceeasi intensitate daca iubirea e profunda, autentica si neconditionata ?
Unii sa casatoresc pentru ca sunt loviti de iubire. :) Si care indragostit nu crede ca e pe veci, ca asa ceva nu s-a mai intamplat, ca e din stele si din ceruri ? :)
RăspundețiȘtergereStii ce cred acum ? Ca ne sunt date modele de stare, sentiment, traire. Nu stim insa sa le creem in noi, fara de aportul exterior. Nu suntem constructori. :) :(
RăspundețiȘtergereDaca ti se pare ca deraiez, sa ma tii in loc, te rog. :)
Nu stii de ce iubeste omul, insa stii de ce iubesti tu.
RăspundețiȘtergereLa aceasta intrebare ai un raspuns, insa in loc sa-l dai, preferi sa eludezi cu istetime.
Eu nu stiu ce-nseamna: "coups de foudre"
:(
Intens putem iubi n persoane, pe oricine nu putem,pentru ca ne impiedicam de compatibilitate fizica, in prima instanta, apoi de cea chimica.
Creatorul ne-a dotat cu un depozit plin de iubire, insa societatea a avut grija sa tot spuna ca e gol, din motive lesne de inteles.
Indragostitii cred ca va tine etern pentru ca asa au fost invatati sa creada (cata literatura frumoasa citesti in scoala)?!
De dorit isi doresc pentru ca ei cred ca acea iubire, acea dorinta de a fi cu celalalt, acea chimie nu se va schimba.
Insa vor avea surpriza sa constate contrariul, or pe propria lor piele, ori vor constata la partener/a.
Si-atunci vor cauta scuze, motivatii, justificari etc.
Modele de stare, traire, sentiment?
RăspundețiȘtergereHm...
Te referi la modelele pe care le avem de la parinti?
"Eludez" pentru ca nu simt ca imi doresc in mod deosebit sa imi expun experienta aici. Am iubit in moduri diferite. Si poate voi mai descoperi forme noi. Mai nou iubesc simtind mai putini hormoni si mai mult suflet. Am iubit si vijelie-nebunie pe vecie. :)))Am iubit si mai multi oameni. Am simtit/trait pe pielea mea si ce am condamnat la altii si mi-am mai reconsiderat viziunea. Ce mai, un intreg tablou uman. Nici nu a inceput, nici nu s-a sfarsit cu mine.
RăspundețiȘtergereCoups de foudre e "lovitura" aceeaa de gratie, suvoiul, betia, falling in love-ul, hormonu' (ca termen general vehiculat pe aici).
Nu, ma refer ca vine din neant o iubire nebuna si frumoasa ca in povesti. Si noi pe aia o vrem si ne inclestam cu dintii de ea. Oare de ce nu o faurim ?
RăspundețiȘtergereEi, da.
RăspundețiȘtergereMultumesc.
Este suficient.
Ma bucur pentru sinceritate.
Ceea ce ai scris tu succint si bine dozat am vorbit eu in atatea cuvinte.
Sunt convins ca voi ajunge si eu la "a iubi" fara a fi pe prim plan hormonu', insa eu acel sentiment nu-l mai numesc iubire, ci pretuire, respect, apreciere orice altceva.
Multumesc ca mi-ai spus si ce inseamna "coups de foudre".
RăspundețiȘtergereHabar nu aveam cu tot cu tuguiul meu
:)
Revin la intrebarea ta:
Daca iubirea ar fi total, dar TOTAL neconditionata, de ce apar aceste "coups de foudre" bine tintite?
Pai ce ti se pare bine tintit?
Cand te indragostesti prima si prima data, iti pare bine tintit?!
E dupa cum vrea mama natura, contextul, conjunctura.
Vorbim de "indragosteala" autentica nu de calcule.
O diferenta de etichete, din nou.
RăspundețiȘtergereDaca vei ajunge acolo si te vei simti mai confortabil sa vezi si in asta iubirea, si sa o si numesti asa, as vrea sa stiu. :)
Poate si eu am avut candva etichetele tale.
:)
O noapte buna, frumoasa si linistita !
Pai teoria mea e ca un declic se produce cumva pe unul din aspectele pe care noi il vrem acoperit. Nu cred ca ne loveste o iubire in care sa nu apreciem macar ceva ce noi ne-am dorit anterior.
RăspundețiȘtergere"Nu, ma refer ca vine din neant o iubire nebuna si frumoasa ca in povesti. Si noi pe aia o vrem si ne inclestam cu dintii de ea. Oare de ce nu o faurim ?"
RăspundețiȘtergerePai cum s-o fauresti Maria?
Iubirea autentica nu vine din ratiune, nu ai cum s-o construiesti.
Tot ceea ce putem construi noi este o relatie cat de cat armonioasa, incorsetandu-ne cu anumite reguli pentru a functiona acea relatie si a fi durabila.
Noi, tu, eu, ramanem neschimbati?
Comportamentul nostru intr-o relatie, de-a lungul timpului este neschimbat?
Ii cerem celuilalt sa nu se schimbe, insa noi ce facem?
Dilema: este suficient cat am povestit din experienta mea sau cat am vorbit in aceasta seara ?
RăspundețiȘtergereRatiunea are de a face cu constientul. Noi nu suntem constienti de mecanismul care declanseaza iubirea, ca daca l-am detine ...
RăspundețiȘtergereDaca eu stiu ca o fata viseza un fat frumos cu ochi albastri si am un tablou cat mai corect si fidel asupra nevoii sale si ii plasez, ipotetic fireste, in fata ochiloir pe cineva foooooarte "compatibil" exista sanse sa ii declansez ceva ?
Tu ce crezi, ai putea iubi neconditionat, lovit de o astfel de dragoste de neinteles, o femeie care sa nu iti satisfaca nici o nevoie, ci din contra, sa nu vezi nici o frumusete in ea, sa nu vezi un cuvant istet, sa nu simti un suflet bun, sa nu gasesti NIMIC.
RăspundețiȘtergere?
Maria, acea stare, sentiment nu mai este IUBIRE!
RăspundețiȘtergereNe place sa numim asa.
Iubirea este acel irational, acel ceva ce nu mai are legatura cu mintea, e in afara sau dincolo de ea.
Ce este in afara hormonului' este o negociere: imi dai ce am nevoie, iti dau ce ai nevoie. Construim un drum pentru ca avem puncte comune, tinte comune,interese comune.
Nu cred ca ai sta intr-o relatie fara "hormonu' meu"; fara sa-ti ofere persoana respectiva ceea ce ai nevoie, ci doar pentru ca iubesti cu sufletul neasteptand nimic, absolut nimic.
In relatiile umane trocul a ramas valabil, indiferent de vrem sau nu sa recunoastem.
:)
S-ar putea sa fiu asa de incastrata in teoriile mele, incat chiar de as vrea sa vad mai departe sau altfel sa nu pot, pur si simplu. Ca un om caruia ii dai o pastila si ii spui ca e dulce, iar el iti raspunde, "Te cred, incerc din greu sa simt asta, dar nu simt."
RăspundețiȘtergereParerea mea este ca insasi hormonu' nu alege la intamplare.
RăspundețiȘtergereSemn ca deja exista o conditionare primara intrinseca.
RăspundețiȘtergereSi "negocierea" inconstienta iti este deja favorabila si te arunca in betie.
RăspundețiȘtergereMaria, eu am iubit o astfel de femeie, neconditionat, dezinteresat.
RăspundețiȘtergereNu ma interesa ca-mi spuneau prietenii ca-si bate tipa joc de mine, ca se purta cu mine de le statea mintea'n loc.
Eu voiam sa fiu cu ea, langa ea, pentru ea.
Lumea mea era EA.
Era cea mai frumoasa, cea mai desteapta,cea mai cea.
Nu eu am plecat de langa ea, ci ea de langa mine... o sufocam, asa zicea ea.
M-a durut, insa mi-a trecut!
Am descoperit ca nu era nici cea mai frumoasa, nici cea mai desteapta, nu era nici de factura buna (in sensul de educata).
Ma bucur enorm ca iubirile nu sunt unice si eterne.
Nu as fi avut posibilitatea sa traiesc ceea ce traiesc cu iubita mea de acum.
Cand iubesti nu ai cum sa vezi: de e frumoasa, de e desteapta, de e educata... doar iubesti si atat!
Ulterior cand flacara incepe sa se stinga, ratiunea isi intra in drepturi si descoperi lucruri bune sau rele.
Daca descoperi lucruri bune, placute tie atunci relatia poate sfarsi intr-o casatorie; daca nu se destrama.
Simplu, firesc!
Nu ai cum sa vezi, o cred, dar mai cred ca daca nu dormea intr-un copac, nu manca sfasiind si nu te batea, era poate suficient sa ti se para ca e foarte ok.
RăspundețiȘtergereDa, sigur, iubim irational atunci, dezinteresat, dar pentru ca perceptia e alterata, si e suficient, caci suntem in concordanta cu noi insine. Ea E atunci cea mai frumoasa, desteapta si educata. Eu de asta am nevoie, nu ? Sa fie ! Si atunci E !
ok. Sper sa nu deraiez. Ca mi se pare ca mi se deshidrateaza nuca si turez motoarele pe loc.
RăspundețiȘtergere:)))
RăspundețiȘtergerehormonu' alege functie de chimie!
Chimia daca nu functioneaza, doi oameni nu pot sta impreuna ca femeie si barbat.
Ex: un barbat si femeie sunt prieteni la catarama, parca ar fi unul singur, insa sa ajunga in pat, adica sa se priveasca in ochi ca fiind barbat/femeie, chiar daca vor incerca, stradui, va iesi un fiasco urat!
De ce? Chimia nu functioneaza.
Eu trebuie printre altele sa invat sa vorbesc, de dezbat, combat, etc. Sa nu te superi daca inconstient dau dovada de exces de zel.
RăspundețiȘtergereAdica, tot respectul (!), indiferent de ce argumente rationale sau nu perorez pe aici.
Poti sa ma ajuti sa inteleg teoretic ce e chimia asta ?
RăspundețiȘtergereE ceva strict material ? Si care sunt raporturile ei cu spatiul ? Chimia se verifica doar fata in fata ?
Mie imi lipsesc niste elemente aici si am observat ca tu ai niste informatii precise. M-ar ajuta sa mi le insusesc.
Cred ca indiferent de ceea ce ar fi facut, eu as fi iubit-o.
RăspundețiȘtergereAs fi dormit si eu in copac, cu siguranta.
Mi-ar fi placut sa mananc sfasiind.
:)))
De cate ori gandesc la timpul petrecut alaturi de ea, retraiesc frenezia aceea si-mi vine sa rad.
Am ramas in bune relatii, ulterior mi-a spus ca ii pare rau ca m-a parasit.
Eu i-am spus MULTUMESC ca m-a parasit.
:)
:)
Chimia este chiar chimie.
RăspundețiȘtergereTi s-a intamplat sa iti placa un barbat din punct de vedere fizic, insa cand te apropiai de el, miroseai, atingeai sa simti un fel de repulsie, de respingere?
Ti s-a intamplat sa nu iti placa un barbat din punct de vedere fizic, dar imediat ce erai in vecinatatea lui, te atingea sau ii simteai mirosul sa simt o atractie deosebita fata de el?
Daca da, atunci acesta este raspunstul: asta este chimia!
:))
Inteleg. Atunci sa ma feresca cel de sus de chimia ADEVARATA !!!!
RăspundețiȘtergere:)))
Nu ca nu as simti si o usoara unda de regret. :)
Am inteles raporturile de proximitate.
RăspundețiȘtergereO-ho, inseamna ca mai am de experimentat. Sau de reluat experientele trecute si de reclasificat. Interesanta munca. :)))
:))
RăspundețiȘtergereGata.
Hai la nani. Am vorbit si azi o multime, am multa logoree de cand cu "iubirea eterna" a lui ciobuletz.
Eu doresc fiecarui om de pe pamant sa intalneasca omul potrivit chimic!
E o nebunie.
Parol.
Noapte buna,Mariaaa
(apropo's ai vazut filmul?)
Daca nu ai facut rost de el, poate facem cumva si ti-l dau eu pe mess, sau altcumva.
E o minunatie de film.
Sunt convins ca-ti va placea.
Sarut'mana si multumesc pentru companie.
E in regula cu filmul. Nu l-am vazut inca. Vedem.
RăspundețiȘtergereSa ne dea Dumnezeu fiecaruia atata chimie cat putem duce, as spune eu.
:))
Multumesc si eu.
O noapte buna. :)
Neatza,
RăspundețiȘtergereRaspunsuri, pe scurt, ca-s grabita din motive de treaba multa:
- consider ca n-am tras lozul norocos fiindca ma simt tot mai distantata de majoritatea semenilor mei in privinta conceptiilor despre lume si viata; parerile mele sunt rar sau deloc intalnite la ceilalti, ca si cum nu as face parte din aceeasi specie, sau as fi un exemplar gresit "asamblat". Asta explica de ce ma intrebam "ce caut eu aici?";
-chimia exista si are legatura cu existenta in trup, fireste, dar iubirea e un sentiment care trece de simpla explicare chimica si atinge planurile subtile ale fiintarii;
- exista un plan al existentei, inca nedemonstrabil prin mijlocele stiintifice curente, dar accesibil celor cu perceptii extrasenzoriale, unde iubirea e eterna, e libera de prezenta in trup, implicit de varsta, aspect fizic, chimii etc.;
-au fost barbati cu care nu m-as fi ingramadit sa fac fitness sexual, oameni care nu m-au atras fizic, dar al caror suflet era minunat si l-am iubit spontan de la inceput. Am iubit un barbat inainte sa-l vad sau sa-l aud direct, numai prin felul in care "il simteam" (inca-l iubesc, chiar daca vietile noastre urmeaza de multa vreme cursuri diferite);
-invers, absolut niciodata in viata mea nu am putut trai starea aceea de extaz intr-un act sexual realizat cu un barbat pe care nu-l iubeam, oricata pricepere, potenta si senzualitate ar fi fost acolo si oricat de bine arata; ma simteam "bine", dar nu "lesinam" de placere, daca nu-l iubeam. Am trait stari de o placere indescriptibila facand dragoste cu barbatul iubit; asta demonstreaza ca sexualitatea si chimia atractiei exista dar e doar o infima parte a ceea ce se numeste iubire, fiindca daca o reducem la asta, atunci, in afara ei n-ar mai fi existat nimic altceva;
-stiu ca se poate "face dragoste" fara sa-l atingi pe celalalt si senzatiile depasesc in amplitudine orice atingere fizica, oricat de "maiastra";
-n-am nici cea mai mica intentie de a generaliza experienta mea, dar presupun ca asta e perspectiva evolutionista; am certitudinea ca n-ai nevoie de trup si de chimia lui sa poti iubi si sa simti placerea echivalenta celei determinata de un act sexual desfasurat la superlativ;
-e normal sa gandesti asa, marea majoritate a oamenilor o fac si e de inteles fiindca astea-s informatiile pe care le stiu, le simt, pe care se sprijina, deci e natural sa fie in felul asta, dar e o eroare sa ne contrazicem pentru ca sunt nivele de perceptie diferite, fara a fi o chestiune de "bine" si "rau", sau de concurenta intre noi.
The end
Da' de ce, Iris?? DE CE??? (nici eu nu pot scrie mult, dar macar cateva cuvinte..)
RăspundețiȘtergereChiar voisem sa scriu asta intr-un raspuns pregatit azi noapte, cand am intrat cu tot dragul pe net, dupa 3-zile-2nopti albe.. Si uite ce am vrut sa scriu.. dar nu am vrut sa intind peltelutza mai mult decat este cazul, caci pana ce nu trece omul prin ceva.. degeaba bat eu la porti inchise. Cand i se deschide omului "poarta" iese el singur in prag sa-i rada orice ii trece cu tot sufletul deschis prin viata. AndreiRadu, nu ma refer decat en passant la cele postate de tine, deocamdata nu esti singurul care ma pune la refec pentru ca are curajul sa infrunte realitatea, chiar daca inca o simte pe bucatele (siii.. normal ca apreciez acest lucru!! fara nici o cerinta de reciprocitate!!).
Sper sa nu fie cuvintele mele decat o pala de vant metafizic!!
Oricum, cu metafizica mea, nu pot lovi, rupe, zgaria sau mototoli, chiar daca nici eu nu pot sta in ploaie fara sa deschid umbrela pe care o am si eu la mine, ca tot omul!!!
Daca cineva se simte.. astfel facut de mine.. imi pare rau, inseamna ca am intrat pe taramul realului si iata cum metafizica devine fizica, q.e.d. !!! Hi! Hi! Hi!
Da, Iris, cu ce am gresit ca sa fim luate la refec?? Dar de ce sa ma simt vinovata cu ceva, de ce sa ma simt pusa la colt de X, Y, Z ?? Cati nu m-au pus pe mine la refec chiar aici, pe blogurile lui Dan!! Se pare ca blogurile tale, Dan, au mic efect de ingheruire de wraith!! adica anesteziaza si poti merge mai departe fara probleme!!
Dragul acesta de toti si toate este in mine, fara sa cer recunoastere, recompensa, daruire, etc...
Dracii mei sunt o raceala cosmica, pentru care fac infuzii cu caldura sufleteasca, aplecare cu esenta de bunatate, ceaiuri de nu-ma-uita, parfum subtil de de FratiPatati pe post de intarirea omeniei!!
Asa ca nu mi-e rusine.. ca n-am de ce!! Nu mi-e frica.. ca n-am de ce.. nu am retineri, timiditati.. ca nu le-am avut vreodata!! imi dezbrac sufletul in fata lumii pentru ca este ca o floare si florile nu au rusine sa isi poarte haina sufletului, parfumul si lumina prin lume!!!
A propos... STIATI CA SI FLUTURII CANTA ?????
LA MULTI ANI TUTUROR ANDREILOR SI ANDREELOR!
RăspundețiȘtergereSa traiesti, Andreiradu si sa fii iubit!(uitasem, scuze!)
Buna dimineata, Cristiana.
De ce? Simplu, fiindca oamenii au o rezistenta naturala la schimbare. Fiindca orice proces evolutiv e insotit de spasme dureroase, de zbateri, de cramponari, de inaintari si intoarceri, de renuntari si cuceriri si e...minunat ca e asa!
Eu incep sa ma obisnuiesc cu asta. Si pe pielea mea si in privinta celorlalti.
Cu ce mi-e inca greu sa ma obisnuiesc, este intoleranta si agresivitatea, atunci cand parerile difera, dar, aici n-a fost cazul.
E experienta fiecaruia si fiecare incearca sa si-o motiveze, sa si-o explice, sa si-o apere, tributar fiind conceptiei ca trebuie sa fie ca ceilalti samd. Face si asta parte din proces.
Intr-o alta ordine de idei, mi s-a spus ca daca ar exista numai "binele" ne-am plictisi, ne-ar termina monotonia existentiala si ca de aceea exista si raul, ca prin alternanta sa te poti bucura de bine. Sa-ti mai spun, Cristiana, cat sunt de uimita de asta?! Cred ca e de prisos. Adica, daca n-am pielea tabacita periodic, n-as putea fi fericita??!
Dar, se gandeste cineva ca fiind fericit, sanatos si liber, ca individ si traind intr-o "societate" in care nimeni nu se repede sa-ti ia frisca de pe tort, te poti orienta spre activitati care prin interesul pe care ti-l starnesc, te tin "in priza", motivandu-te si activandu-ti bucuria de a trai.
Ca sunt lumi in care raul nu mai e de multa vreme "necesar", ba e considerat barbar si complet inutil, fiindca interesele nu mai sunt orientate spre egou ci spre cunoastere, spre studiu, spre vizitare unor lumi nebanuite, spre implicarea in "ajutarea" unor civilizatii care au nevoie etc. De ce tre-i sa "ne dam in cap unii altora", sa suferim etc. doar ca sa ne bucuram apoi de un strop de bine, de frumos, de comuniune.
Cand spun ca "iubirea" e ca un mediu, tu stii la ce ma refer. Energia inconjuratoare este atat de benefica incat inseamna "iubire" de intreaga Creatie.
Fireste ca e non-intuitiv pentru majoritatea oamenilor, cel putin acum. Fireste ca intr-o societate a crimei, a egoismului dus la extrem, toate astea suna a "demagogie" ieftina, a utopie. Si cu toate astea se nasc copii cu aptitudini si cunostinte care ne uimesc, se intampla fenomene inexplicabile si lumea nu inceteaza sa progreseze. Chit ca o intelegem sau nu. Dar va veni momentul in care o vom face. Orice om de "buna credinta" isi poate da seama, doar uitandu-se la parcursul istoric al umanitatii.
Asa ca, zambeste Cristiana, esti nevinovata de ceea ce te-ar putea acuza cineva.
Peste ceva vreme, ne vom intalni "acolo", sper sa fim toti si vom rade de aceste intamplari, ca si cum am fi niste liceeni care-si deapana amintiri din clasa I.
Sa aveti o saptamana minunata,
Buna de dimineata, frumoaselor Eve!
RăspundețiȘtergereIris, iti dau o veste, NU ESTI ALTFEL decat ceilalti, ci doar preferi sa-ti traiesti imaginatia.
Timpul o va demonstra... slava Creatorului.
Iubirea trece "dincolo" de trup insa aceea nu mai este iubirea lui Adam si a Evei, este iubirea bine preparata, educata, manipulata de om... indiferent ca vorbim de iubirea de semeni, iubirea de parinti, iubirea de mosie etc.
:)
Daca-mi dadeai propriul exemplu: bai baiete, eu iubesc un tip de 10 ani de zile, stau cu el de 10 ani de zile si ma port asisderi ca'n prima zi, atunci era alta poveste.
Raspunsuri metafizice gasesc in librariile cu carti ezoterice cate vreau.
E tot un fel de spalare a creierului, cuma facut de-a lungul secolelor biserica, cum au facut ideologiile etc.
Si iata cum unii semeni ai nostri, buni, frumosi, destepti devin niste inadaptati!
:)
Planul acela exista, eu cred in el, dar nu are nicio legatura cu adam si eva lui ciobuletz.
Sa nu amestecam lucrurile pentru ca... facem mamaliga din faina.
si nu e buna.
Iris, eu NIOCIODATA in viata mea nu am facut sex cu o tipa pe care nu am iubit-o!
Indiferent cat de mult mi-a cerut carcasa acest lucru.
Cine vorbeste despre iubiri perene, despre transcedenta?!
Nu actul sexual te lesina, fata frumos colorata ci impreunarea cu celalalt.
Ba ai newvoie de trup, altfel Creatorul ne-ar fi facut niste taratoare sau mai stiu eu ce.
O alta tampenie ezoterica, din punctul meu de vedere.
Cum poti sa-ti anulezi oranismul, trupul, cand el este principalul tau prieten, casa ta, sprijinul tau, etc????
Biserica spunea ceva de genul acesta prin secolele medievalului neguros: trupul este pacatos!
Sa-l biciuim pana la sangerare (si de aici secta aceea care se autoflageleaza).
Oameni un pic sariti de pe fix.
Ar trebui sa ne iubim fiecare celula a noastra. Fara acel trup toata bucuria experientei pe pamant ar fi nula.
Eu nu gandesc asa, ACEASTa este realitatea.
Unii omanei vor sa puna lanturi IUBIRII. Noroc ca nu se poate.
Unor oameni ce spun ca iubesc profund, etern, lise cuvine atentionati: cand vei fi in stare sa iubesti omul care te-a batjocorit, te-a mintit, te-a folosit, fara sa-i reprosezi nimic, atunci DA, poti vorbi despre iubirea sufletului, iubirea transcedentala.
Cand viata ta o pui in mainile lui si nu pleci indiferent cate furtuni s-ar isca, indiferent cate ar sporta trupul, psihicul etc atunci poti vorbi despre IUBIREA ce transcende TRUPUL!
Eu inca nu am citit aici nicio povestire de genul acesta.
Si atentie: IUBIRE nu comoditate, frica, spaima, compromisuri gen (sa creasca copiii, nu am unde sa ma duc etc.)
Daca vrei sa vorbim despre IUBIREA ce transcende materia, vorbim cu draga inima, insa nu in contextul ADAM si EVA.
Cristiana, nu stiu ce-nseamna "en passant" sau cum i-ai zis. Nu stiu nici ce-nseamna "refec".
RăspundețiȘtergereDaca-mi spui, probabil voi sti sa dau un raspuns... pana atunci astept "luminarea"
:)))
E tot ceea ce ai scris!
Restul reprezinta iar o gargara de cuvinte dulci-amarui.
Cine te-a pus la zid?
De ce nu esti in stare sa vorbesti de proria-ti realitate?
Poti da exemplu de iubire profunda prin insasi viata ta?
Faptul ca pun intrebari nu inseamna ca te pun la colt, inseamna ca vreau sa vad cum viata ta este proba iubirii eterne, pure, imuabile.
De ce va ascundti dupa autovictimizare?
Sarut'mana fata frumos colorata, pentru urare
RăspundețiȘtergere:)
Ai pus punctul pe I, Iris.
RăspundețiȘtergereDe aceea va incapatanati sa cereti, doriti, acea iubire eterna, pentru ca rezistenta la schimbare este mare.
Vorbesti de proces evolutiv?
Unde-i evolutia Iris?
Care este evolutia?
Pentru ca in urma unor experiente neplacute din viata noastra nu ar trebui sa devenim ultrasensibili, cu un psihic jucaus, ci mai siguri pe noi, controlandu-ne insasi propriile noastre reactii, si, totodata, intelegand mult mai bine lumea inconjuratoare.
Nu am vazut acest aspect nici la tine nici la Cristiana.
Ci mai degraba fuga in ... durere.
Aceasta nu este EVOLUTIE, in opinia mea, ci o alta iluzie (precum raiul si iadul, pacatul) creat de popii ce nu se mai satura de MINCIUNA!
Intoleranta, agresivitate?
E doar perceptia ta, eu nu am nimic agresiv in mine, mai cu seama ca-mi plac femeile, cu totul si cu totul intr-un mod special.
Problema nu vine din interiorul vostru?
Ati ajuns la pragul limita de sensibilitate si voi percepeti totul ca pe "lovituri" de mica sau mare intensitate?
Uitati-va la mesajele voastre:
RăspundețiȘtergereva intreaba omul de iubirea voastra, de experienta voastra si voi... scrieti floricele pe campii.
Cristiana, de cat timp stai cu iubitul tau, in acelasi pat, zi de zi, iar iubirea ta este aidoma ca in prima zi -profunda, transcedentala si eterna?!
Daca nu ai aceasta experienta cum poti vorbi de iubirea perena a ta(Eva)si a lui Adam?
Asa... din carti?
Iris, am inteles. Tu nu ai trait-o, insa iti impui, ti-o torni picatura cu picatura din punct de vedere teoretic, asa pentru ca-ti place cum suna.
E kinki chestia asta cu transcedenta, o noua religie se dezvolta pe seama celor ce sufera din varii motive, ii face sa se simta altfel decat ceilalti, o lume in care se simt protejati, siguri si iubiti.
NU?!
Cam acest lucru face new age-ul in diferitele forme ale sale.
De ce nu vrem sa ne vedem asa cums untem, sa ne acceptam asa cum suntem; de ce vrem sa luam personaje din lumea reala si sa le transpunem in lumea imaginara?
Daca nu ne place lumea in care traim, de ce fiecare dintre noi nu face un "sacrificiu" de sine, schimband locusorul in care traiesc.
Ex: Iris tu ai suferit din pricina aluia care a incercat sa te manipuleze; de ce iubirea ta nu ti-a spus sa-l iubesti si odata ce-l iubeai tu nu mai sufereai, nu mai deveneai sensibila si irascibila.
Cristiana, tu ai suferit nu stiu din ce pricina, insa de ce iubirea aceea a ta nu a avut puterea sa schimbe optica ta si te-a plonjat direct in durere? In autovictimizare?
Imi pare rau ca sociologii si psihologii se ocupa cu literatura in loc sa profite de minunatia asta virtuala si sa explice oamenilor ca NECESAR este sa se inteleaga pe ei si pe cei din jurul lor.
Sa iasa din povestile nemuritoare, pentru ca acelea sunt bune doar pentru copii pana la o anumita varsta
etc.
Incerc sa explic cum perecep eu lucrurile si altfel: Lazarev spunea ca sursa tuturor suferintelor noastre este ATASAMENTUL.
RăspundețiȘtergereVoi ce-mi vorbiti despre durere, sufeinta, experimenti (din perspectiva expusa de Lazarev) NU iubirea ci ATASAMENTUL.
Atasamentul nu e musai sa fie un om, un lucru ci chiar si un concept.
Poate daca am intelege iubirea aceea metafizica de care-mi vorbiti voi, nu ar mai exisa femei ce divorteaza isi iau in crestere copilul si apoi toata viata lor isi fac tinta din barbatul care le-a parasit si din copii pentru a-i sugruma ori cu o iubire prost inteleasa pe copii, ori ii va face aliati impotriva tatalui.
Cazuri de acest gen in tara noastra sunt foarte multe.
Cine are de suferit in urma acestei iubiri prost intelese?
COPII!
Nu ar mai exista nici barbati ce-si macelaresc sotiile, prietenele sau le urmaresc de-a lungul vietii sa le faca viata un iad.
Daca am intelege ca iubirea nu este precum un bibelou pe care sa-l pui in biblioteca ci ca este vie, suportand alaturi de noi toate schimbarile ce survin in viata noastra... lumea ar fi mai frumoasa.
Nu ne-am mai scoate ochii cu sacrificiul de sine, cu durerile, cu suferintele.
Am fi mai stransi legati din punct de vedere sufleteste.
Da, Andreiule, asa este cum spui.
RăspundețiȘtergereTrupul e important si-l respect. Nu-l flagelez, nici nu-l las sa tanjeasca fara noima dupa ceea ce ii este necesar si util.
Recunosc ca eu am facut sex odata, fara sa-l iubesc pe individ. Ma uram, iar el era foarte insistent in demersurile lui care tineau de peste un an, asa ca m-am imbatat si...asta a fost. Dar, altfel, acum as fi stiut care este diferenta dintre ele?!
As putea si sa-ti spun ca sunt de peste 10 ani cu un barbat, dar as fi o ipocrita sa-ti descriu viata mea ca fiind lapte si miere, sau ca ma port ca in prima zi. Mai ales asta din urma ar fi o mare minciuna. Fiindca oamenii se schimba, fiindca personalitatea fiecaruia e intr-o continua transformare si daca aceste modificari nu se petrec in paralel, la ambii parteneri, se creaza decalaje care, fie maresc distanta dintre ei, fie ii apropie-netezind anumite asperitati (asta se intampla mai rar).
Desigur ca sunt ca ceilalti, dar si diferita, insa e superflu sa ma categorisesti astfel doar prin prisma acestei discutii. Sa nu uitam ca psihologia si - in general, stiintele umaniste - se straduie de multa vreme sa stabilieasca care descriere a pesonalitatii umane e cea mai adecvata: cea nomotetica, sau cea idiografica, asa ca ma indoiesc ca o sa rezolvam noi acu' dilema.
Perspectiva ezoterica este una la fel de buna ca oricare alta. Nu inteleg de ce ezoteristii sunt pentru tine niste neadaptati? In toate categoriile de convingeri exista persoane care ating niste extreme, dar mi-ar fi dificil sa-i cataloghez asa numai dupa numele curentului (exceptand, desigur, gruparile de tip aberant, ale caror ideologii se manifesta evident impotriva vietii si semenilor). Cu atat mai mult cat nu cunosc mecanismul de profunzime al fenomenului.
Pentru ca, daca tot vorbim de libertate, asa cum tu alegi sa-ti traiesti viata intr-un anume mod si eu am dreptul sa mi-o traiesc cum consider de cuviinta, cata vreme nu o deranjez pe a ta.
Iar la:
"cand vei fi in stare sa iubesti omul care te-a batjocorit, te-a mintit, te-a folosit, fara sa-i reprosezi nimic, atunci DA, poti vorbi despre iubirea sufletului, iubirea transcedentala.
Cand viata ta o pui in mainile lui si nu pleci indiferent cate furtuni s-ar isca, indiferent cate ar sporta trupul, psihicul etc atunci poti vorbi despre IUBIREA ce transcende TRUPUL!"
...raspunsul meu e DA.
Stii ce e amuzant? Acum cateva zile cand vorbeam cu EL, l-am intrebat daca pot folosi dialogul acela cu "iubesti degeaba" intr-o postare a mea (voiam sa scriu despre asta). Stii ce mi-a spus? (tot ce povestesc este anterior discutiilor noastre de pe aici). "Posteaza, daca vrei. Si asa ei nu vor intelege nimic. Le dai prilej de amuzament si atat!"
Ce pot sa mai spun decat ca il ador cand vad ce capacitate uluitoare de anticipare are. Si cat de bine stie anumite lucruri care tin de firea omului.
In fine, presupun ca fiecare dintre noi am ramas cu propriile noastre pareri, ceea ce nu e un capat de tzara. Mai presupun ca acum vom ajunge la o discutie despre imaginatie, imaginar, creativitate etc. Asa parca s-ar profila in aer...
In rest..numai de bine! Mai ales ca de ziua ta ar fi mai frumos sa glumim decat sa dezbatem probleme asa complexe, nu?!
:D
Mai, Andreiule, eu iti respect intelectul, tu de ce-l jignesti pe al meu cu aceasta atitudine de profesor care ma scoate la tabla, la lectia iubirii si care crede ca m-a prins cu tema nefacuta??
RăspundețiȘtergereDaca te opreai dupa postarea anterioara, era o chestiune transata, dar vad ca insisti.
Iarta-ma, dar tu crezi ca ai in buzunarul tau adevarul absolut si imuabil??!
Ti-am inteles punctul de vedere. Il impartasesc partial, pe segmente. Sunt mai putin absolutista in convingeri si cred, DA, cred in lucruri mai presus de pumnul asta de lut din care's alcatuita.
Este dreptul meu de a crede in ceea ce doresc, chiar daca el pare gresit in comparatie cu al tau.
Hai sa ramanem in termenii astia, sau sa comentam la modul general, daca doresti, nu sa facem referire la sensibilitatile mele sau ale altora, ca nici unul din noi nu e "calificat" judecator in aceasta problema. Ce zici de propunerea mea?!
mpeople, tu ce faci, listezi "negativul" benzii?!
RăspundețiȘtergereIncep sa ma enervez!
Iris, mi-ai confirmat spusele:
RăspundețiȘtergere"As putea si sa-ti spun ca sunt de peste 10 ani cu un barbat, dar as fi o ipocrita sa-ti descriu viata mea ca fiind lapte si miere, sau ca ma port ca in prima zi. Mai ales asta din urma ar fi o mare minciuna. Fiindca oamenii se schimba, fiindca personalitatea fiecaruia e intr-o continua transformare si daca aceste modificari nu se petrec in paralel, la ambii parteneri, se creaza decalaje care, fie maresc distanta dintre ei, fie ii apropie-netezind anumite asperitati (asta se intampla mai rar)."
Iata ca nici din punctul tau de vedere iubirea nu este eterna, imuabila, profunda.
Ezoteristii pentru mine nu sunt niste neadaptati; ci doar cei care incep sa creada un limbaj de lemn, sa si-l impuna si apoi cad in depresii, angoase, suferinta dand vina pe ceilalti, fara sa vada ca problema nu este la ceilalti ci la ei.
Ezoteristii pentru mine sunt oameni ce-si cauta reperele in afara lor.
Fiecare are dreptul de a alege drumul au propriu.
Insa nu pot accepta sa ascult un exoterist vorbindu-mi despre iubirea eterna in timp ce isi proclama durerea, suferinta, neintelegerea celorlalti etc.
Frate, ai trecut linia de demarcatie strict biologica, te-ai propulsat in transcedent?
Atunci ai inteles esenta, adica tu esti deasupra micimilor lumesti.
Nu mai suferi ca iubirea ti-e neimplinita,nu te doare ca oamenii se omoara intre ei, nu faci spasme de durere in fata unor cruzimi umane, pentru ca AI INTELES!
Iubirea transcedentala aduce cu ea numai intelegere si IUBIRE.
In jocul acesta nu are ce cauta suferinta, sacrificiul, durerea, angoasele, depresiile etc.
Asa vad eu lucrurile, asa le-am inteles eu.
Iubitul tau, sau fostul iubit, nu a anticipat nimic bine.
Un om ce priveste acest subiect cu toata seriozitatea nu are de ce sa se amuze, nici cand citeste un text care este scris la mishto.
Eunu l-am inteles pentru ca limbajul nu-mi era propriu; pentru ca "degeaba" pentru mine are o alta valenta; pentru ca de treci codri de arama sau mai stiu eu ce reprezinta un fel delimbaj al pustilor ce urmeaza a se dezvolta si in sensul acesta.
La multi ani, Andrei !
RăspundețiȘtergereLa multi ani tuturor !
:)
mpeople, eu nu inteleg nimic din ceea ce scrii.
RăspundețiȘtergereDar poate nici nu trebuie!
:)))
.........
Iris, nu-ti jignesc intelectul.
Este o evidenta.
Ar trebui sa ma fac ca ploua?
Ar trebui sa intorc capul si sa-mi spun: ce-mi pasa?
Daca aveam un astfel de caracter, nu as mai fi scris kilometri de cuvinte.
Mi-as fi vazut de treaba.
In urma acestui dialog am inteles:
unii oameni isi doresc cu tot dinandinsul sa creada in ceva, si-atunci incep munca asidua de a gasi si argumente, justificari pentru acel crez, kit ca nu are din punct de vedere real, nicio legatura cu crezul.
Mariaaaa, multumesc.
RăspundețiȘtergereO imbratisare metafizica
:)))
ps. trebuie sa clarific pentru ca s-ar putea intelege gresit.
RăspundețiȘtergereIris, nu intelectul este o evidenta ci hipersensibilitatea ta.
Nu pot intoarce capul in fata ei.
Va mai spun ceva si plec: oricum sunt in inferioritate numerica.
RăspundețiȘtergereBarbatii, de regula, nu se arunca in astfel de discutii, ca stiu ce urmeaza.
:)
Iris, important in viata nu este indicat sa te atasezi de oamenii care-ti mentin slabiciunea, prin cuvinte frumoase, dulci, dragastoase ci sa te atasezi de oameni care te fac mai puternica, care-ti distrug slabiciunea bucatica cu bucatica.
Am observat si acest lucru, in virtualul acesta fascinant.
Oamenilor le place sa auda cuvinte de apreciere, de lauda, de multumiri, cuvinte frumoase, stufoase etc.
Dar de ce am nevoie de cuvinte frumoase? de aprecieri? de lingusiri?
Pentru ca nu sunt sigur pe mine, pentru ca ma hranesc cu ce-mi dau altii, nu cu ceea ce stiu ca am eu.
Toate cele bune.
Cer scuze tuturor, daca cuvintele mele v-au lezat, deranjat, insa sunt un tip VIU, REAL.
:)
Asculta-ma cu atentie, din acest moment iti interzic sa ma judeci si sa foloseste asupra mea tehnici de NLP si sondarea inconstientului.
RăspundețiȘtergereTie si "tovarasilor tai" de consilere. Ceea ce tu numesti dezvoltare personala, este un abuz, un amestec nedorit in structura mea psihica si te poftesc sa incetezi acest amestec acum.
Hipersensibilitatea mea e o chestiune pentru care am sa solicit ajutor ATUNCI cand o sa consider EU ca e necesar. Momentan, consider interventia ta o agresiune psihica si o incalcare a liberului arbitru. Si clar, o sa ies din aceasta mizerie pe care o practicati pe unele site-uri sub pavanul unor bune intentii care mie mi-au facut foarte mult rau si mi-au adus imense prejudicii.
Iris, te inflacarezi fara a avea nicio sursa de "foc".
RăspundețiȘtergereEu nu te judec, doar imi scriu perceptia.
Nu poti interzice nimanui nimic, dupa cum nu pot interzice eu nimanui nimic.
Nu am nicio treaba cu subconstientul tau, pentru ca nu ma intereseaza acest aspect.
Nu este prima data cand intelegi lucrurile intr-un fel ... anapoda.
Nu am nicio treaba cu consilierea si nici nu ma intereseaza sa "salvez" suflete.
Nici sa ii invat pe altii zborul.
Sufletul meu nu-l poate "salva" altul, 'zborul" meu nu poate fi invatat de altcineva, EU sunt cel care pot sa-mi salvez sufletul, Eu sunt cel care poate invata sau nu zborul.
Chestii de genul: m-a salvat cutarescu, mi-a dat aripi cutarescu; m-a aruncat in prapastie cutarescu etc. sunt doar evadari de responsabilitati sau, de partea opusa insusiri ale unor merite, care nu au nicio legatura cu realitatea.
Tot ce tine de spirit, este strans conditionat de noi insine, nu de cei din afara noastra.
....
Purtam o discutie fireasca, intre niste oameni cu niste experiente personale.
Daca esti adult responsabil raspunde la intrebare:
ce numeti tu mizerie din ceea ce am scris?
Prejudicii ti-a adus slabiciunea ta, pe care cei din jurul tau o intretin (tocmai pentru a fi mai usor de manipulat), nu eu!
OF !
RăspundețiȘtergereVorba lui Dan, Of, Of, Off topic.
Oameni buni ...
Eu o inteleg pe Iris, dar il inteleg si pe Andrei.
Incercati sa nu va faceti rau. Poti face rau din prea multe bune intentii.
Pacat.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMaria, daca o intelegi pe Iris, ajut-o in sensul real. Spune-i ca nu cei dinjurul sau ii fac rau, ci ea insasi isi face rau.
RăspundețiȘtergereNu vreau sa fac rau, dupa cum nu am vreau sa fac nici bine.
Am intrat pentru ca mi s-a parut interesant subiectul.
Ma asteptam la o abordare serioasa, de om al mileniului III, nu prajiturele, floricele pe campii si autovitimizari.
.....
Daca eu vad un om hipersensibil, nu ma fac ca ploua si incerc doar sa nu-l ranesc, jucand rolul sfantului Andrei.
Incerc sa-i arat ca are o slabiciune, o poarta pe care pot intra si oamenii care-i spun cuvinte siropoase, de-o mentin in slabiciune pana la adanci batraneti, si oamenii care vor sa profite de ea, si oamenii care vad acest lucru si ii atrag atentia.
E ca si cum ai vedea pe strada un om al carui fermoar la pantaloni, fusta s-a deschis si te duci spre el sa-i spui, intr-un mod pe care oricum nu-l vei gasi decat a fi jenant: domnule/doamna aveti deschis fermoarul la pantaloni!
Si... ce se intampla dupa?
Individul/individa incepe sa urle ca esti pervers, ca-i intri in intimitate.
:)))