EFECTUL CELEI DE-A O SUTA MAIMUTE

100 DE MAIMUTE SI MILIOANE DE CREDULI

Am aflat cu trista surprindere ca teoria celor 100 maimute mimetice... cunoscuta si ca "hundredth monkey effect", teorie atat de draga celor care pasesc pe calea spiritualitatii si care reprezinta argumentul stiintific pe care se bazeaza saltul in noua constiinta, este de fapt doar o simpla legenda urbana, facand parte din mitologia New Age.... Teoria maimutelor, care a facut si continua inca sa faca voga si pe care se sprijina alte doua teorii legate intre ele si anume "rezonanta morfica"  si "teoria campului morfogenetic" ale lui Rupert Sheldrake, prin care se demonstreaza ca fiintele au o parte de constiinta comuna, care le leaga tainic unele de celelalte, in spatiu dar si in timp, creierul nostru, mai precis constiinta noastra de fapt, ... prelungindu-se cumva în afara corpului, ramane asadar in continuare un hoax paranormal, dar mai degraba parafrenic, frumos ticluit. Pam-pam!

Iata teoria: 

“Maimuţa japoneză, Macaca fuscata, a fost observată în mediul ei natural, timp de 30 de ani.
 În 1952, pe insula Koshima, oamenii de ştiinţă au dat maimuţelor cartofi dulci, aruncându-i în nisip. Maimuţelor le-a plăcut gustul cartofilor dulci şi proaspeţi, însă murdăria de pe ei nu le-a plăcut.
 O maimuţă în vârstă de 18 luni, numită Imo, a fost observată cum a putut rezolva problema, spălând cartofii într-un izvor din apropiere. A învăţat-o pe mama ei această şmecherie. Colegii ei de joacă au învăţat această nouă modalitate şi le-au învăţat şi ei pe mamele lor.
 Această inovaţie culturală a fost preluată, rând pe rând, de către celelalte maimuţe, sub ochii cercetătorilor.
 Între anii 1952 şi 1958 toate maimuţele tinere au învăţat să spele nisipul de pe cartofii dulci, ca să îi facă mai buni la gust.
 Doar adulţii care şi-au imitat puii, au urmat această dezvoltare socială. Ceilalţi adulţi au continuat să mănânce cartofii dulci, murdari.
 Apoi a început să se întâmple ceva. În toamna lui 1958, un anumit număr de maimuţe Koshima spălau cartofii dulci – numărul lor exact nu este cunoscut.
 Să presupunem că, într-o dimineaţă, la răsăritul soarelui erau 99 de maimuţe pe insula Koshima, care au învăţat să-şi spele cartofii lor dulci.
 Să presupunem, în continuare, că, mai târziu în acea dimineaţă, a o suta maimuţă a învăţat să spele cartofi.
 Atunci s-a întâmplat!
 Către seară, aproape toţi membrii cetei îşi spălau cartofii dulci, înainte de a-i mânca.
 Energia adăugată de această a o suta maimuţă a creat cumva o breşă ideologică!
 S-a observat însă ceva.
 Un lucru extrem de surprinzător a fost că obiceiul spălării cartofilor dulci a trecut apoi peste mare.
 Coloniile de maimuţe din alte insule şi comunitatea de maimuţe de pe insula principală de la Takasakiyama au început să-şi spele cartofii dulci.
 Astfel, când un număr critic a achiziţionat o nouă cunoştinţă, această nouă cunoştinţă poate fi comunicată de la o minte la alta.
 Chiar dacă numărul exact poate să varieze, acest fenomen al Celei de-a O Suta Maimuţe înseamnă că doar când un număr limitat cunoaşte o nouă modalitate, ea poate rămâne în proprietatea conştiinţelor acestor oameni.
 Însă există un punct în care, dacă o singură persoană mai achiziţionează acea cunoştinţă, câmpul prinde atâta putere, încât această cunoştinţă poate fi preluată aproape de toată lumea!”

Povestea pseudofenomenului paranormal "efectul celei de-a o suta maimute" a intrat in atentia publicului in 1975, mai intai prin prefata cartii “Rhythms of Vision” a scriitorului antropolog, ocultist si producator de film, Lawrence Blair, ea fiind apoi popularizata in cartea “Lifetide” - "Cursul Vietii", aparuta in 1979, al carei autor este zoologul Lyall Wattson. El, Wattson este raspunzator pentru "relatarile" despre cercetarile primatologilor japonezi care studiau macacii in mediul lor natural de viata, din anii ’50 si care au dat de acest fenomen surprinzator, motivand ca acestia au fost reticenti in a publica intreaga poveste de teama de ridicol.  Iar “fenomenul” dezvaluit de Wattson in cartea sa nu cuprinde decat cateva paragrafe care se intind doar pe doua pagini. La cinci  ani dupa aparitia cartii lui Watttson, factorul decisiv care a consacrat, a legitimat si a impus fenomenul ca autentic in mentalul colectiv, a fost o a doua aparitie editoriala, si anume best-seller-ul despre razboiul nuclear, numit chiar "The Hundredth Monkey" - "A o suta maimuta", al scriitorului Ken Keyes, urmat de un articol in The Brain/Mind Bulletin, de un film cu acelasi nume si de inca un articol in Scientific Digest cu titlul "The Quantum Monkey".

In realitate, asa cum arata cercetarile actuale detaliate ale lui Ronald Amundson, profesor de filozofie la the University of Hawaii, initiate asupra documentelor originale ale cercetatorilor japonezi si publicate in “the Whole Earth Review” in anul 1988, invatarea aceea progresiva, spontana si spectaculoasa care reiese din "studiu",  a fost de fapt una absolut naturala, petrecuta din aproape in aproape, intr-un timp normal de imitare reciproca si nicidecum accelerat, asa cum sustine Wattson. Si ca sa vezi surpriza! Conform datelor din studiul primatologilor japonezi, cele 100 de maimute erau in anul 1952,  la inceputul cercetarii doar 20 de exemplare, si nu au depasit niciodata numarul de 59, cel putin  pana la data finalizarii cercetarilor, in  anul 1962. Ba mai mult! In anul 1958 cand in mintea lui Lyall Wattson tocmai se atinsese masa critica si cea de-a o suta maimuta invatase sa manance cartofi dulci spalati, de fapt la acea data doar doua maimute invatasera sa spele cartofii – conform raportului oficial detaliat al japonezului Masoa Kawai, publicat in anul 1965.

Trecand peste amanuntul neglijabil ca observarea maimutelor a durat doar 10 ani si nu 30, asa cum sustine Wattson, si pentru ca lucrurile sa ramana definitiv clare, ei bine, aflati atunci ca obiceiul spalarii cartofilor dulci la initiativa unei singure maimute, raspandit ulterior dupa spusele lui, atat in toate coloniile de pe insula Koshima, cat si in cele din insulele vecine, ei bine acest procedeu, se arata in studiile japoneze,  a fost invatat prin mimetism doar de catre cativa indivizi de pe Koshima si nu de toti membri speciei de pe insula si din vecinatati.

 In fata acuzatiilor de frauda psihica aduse de Ronald Amundson intr-un articol din 1985, un an mai tarziu, zoologul Lyall Wattson raspunde senin ca: 
"a metaphor of my own making, based - as he (Amundson) rightly suggests - on very slim evidence and a great deal of hearsay. I have never pretended otherwise."
 De fapt, de dragul corectitudinii, trebuie sa admitem ca el si-a lasat o portita de scapare atunci cand si-a lansat teoria, caci in toata fabulatia lui, la un moment dat precizeaza: 
” I am forced to improvise the details, but as near as I can tell, this is what seems to have happened. In the autumn of that year an unspecified number of monkeys on Koshima were washing sweet potatoes in the sea. . . . Let us say, for argument's sake, that the number was ninety-nine and that at eleven o'clock on a Tuesday morning, one further convert was added to the fold in the usual way.”

Concluzia spectaculoasa care s-a tras pe baza acestui hoax, care din pacate inca mai circula si infierbanta mintile a milioane de oameni, a fost aceea ca, atunci cand un numar critic de indivizi ai unei specii a achizitionat o noua cunostinta, aceasta noua cunostinta este transmisa de la o minte la alta tuturor indivizilor, fara ajutorul comunicarii directe.  Ooo...!!! Ce mana cereasca a fost aceasta teorie "stiintifica" pentru spiritualistii americani..! Ia inchipuiti-va voi cum si-au frecat ei mainile satisfacuti atunci cand au terminat - oare or fi terminat!? - de construit castelele de nisip cu trezirea si cu saltul in noua constiinta...!  Ce teorie minunata a iesit de aici, teorie prin care atunci cand numarul de "treziti" va atinge punctul critic, toata omenirea va face saltul in noua constiinta din dimensiunea a cincea si va incerca ceea ce neam de neamul ei n-a mai  avut parte pana acum. Nu-i asa ca e frumos sa dobandesti o suprainaltare moca? Nu-i asa ca-i minunat sa te "trezesti" deodata langa semenii tai intr-o noua constiinta? Si cand asta? Pai uite-acum la sfarsitul anului, pe 21.12. 2012.... Si cum, cum o sa fie? Pai o sa se faca o gaura-n cer, pe care spiritualistii americani care detin monopolul trezirii si al teoriei saltului, o numesc portal, si pe-acolo zic ei ca se va face saltul....  Uauuuuuu.....!!!!
Staaaati...., stati, oameni buni !.... Opriti visareaI Ei bine iacata ca nu-i asa...! Va bucurati degeaba! Numai ei, alesii, evoluatii, iubiroii si iubiroaiele vor ajunge sa aibe parte de bunatate de constiinta noua... ceilalti... Ceilalti...!? Hmmm... treaba lor! Sa se descurce! Pai ce noi suntem maimute?

Si iata ca asa arata acum teoria maimuteasca, aplicata in spiritualitate...  Si stupoare! Dintr-un "adevar" cuprins intr-o teorie generoasa si mirobolanta, chiar daca scornita, s-a transformat deodata intr-un altfel de "adevar", o biata sluga la darloga spiritualista, negandu-i-se de fapt esenta si anulandu-i miracolul, prin arestarea lui in scopuri pur egoiste.
Va pare rau ca o sa ratati saltul? Pai sa nu va para, caci salturi de-astea gogonate vor fi mereu...  vorba lui Saul Below:

"se investeste foarte multa inteligenta in prostie, atunci cand este o adanca  nevoie de iluzie..." ,

vorba inteleapta pe care eu as parafraza-o astfel:
"se investeste foarte multa inteligenta in prostia altora, atunci cand este o adanca nevoie de parale..." 

V-ati intrebat oare de ce nu se poate renunta la acest hoax? De ce nimeni, din zona spiritualitatii de factura americana si nu numai, nu reactioneaza si nu doreste sa ia atitudine la faptul ca este o simpla scorneala?
Raspunsul este simplu: tot esafodajul de teorii lucrative care s-a ridicat pe aceasta minciuna se va prabusi instantaneu.... si atunci adio campuri morfice, adio salt in noua dimensiune, adio filme documentare, carti, seminarii, channellinguri, workshopuri, conferinte, evenimente, adio credibilitate, intr-un cuvant, adio parale de la fraieri! Business is business!

In orice caz, daca este sa vedem partea plina a paharului cu “metafora stiintifica” a lui Lyall Wattson, vazuta de data aceasta prin prisma teoriei meme-lor a lui Richard Dawkins, atunci teoria maimuteasca reprezinta o mema rea care, iata, timp de treizeci de ani, datorita propagarii in cateva milioane de minti umane ahtiate dupa senzational, secrete si mistere, continua sa reziste si sa se propage in continuare. 
Si-acum va rog sa va infruptati din roadele “sindromului celei de-a o suta maimute” reflectat in alte teorii spiritualiste. Vizionare placuta!

Sursa foto : tongkonanku