UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

joi, 19 ianuarie 2012

EFECTUL CELEI DE-A O SUTA MAIMUTE

100 DE MAIMUTE SI MILIOANE DE CREDULI

Am aflat cu trista surprindere ca teoria celor 100 maimute mimetice... cunoscuta si ca "hundredth monkey effect", teorie atat de draga celor care pasesc pe calea spiritualitatii si care reprezinta argumentul stiintific pe care se bazeaza saltul in noua constiinta, este de fapt doar o simpla legenda urbana, facand parte din mitologia New Age.... Teoria maimutelor, care a facut si continua inca sa faca voga si pe care se sprijina alte doua teorii legate intre ele si anume "rezonanta morfica"  si "teoria campului morfogenetic" ale lui Rupert Sheldrake, prin care se demonstreaza ca fiintele au o parte de constiinta comuna, care le leaga tainic unele de celelalte, in spatiu dar si in timp, creierul nostru, mai precis constiinta noastra de fapt, ... prelungindu-se cumva în afara corpului, ramane asadar in continuare un hoax paranormal, dar mai degraba parafrenic, frumos ticluit. Pam-pam!

Iata teoria: 

“Maimuţa japoneză, Macaca fuscata, a fost observată în mediul ei natural, timp de 30 de ani.
 În 1952, pe insula Koshima, oamenii de ştiinţă au dat maimuţelor cartofi dulci, aruncându-i în nisip. Maimuţelor le-a plăcut gustul cartofilor dulci şi proaspeţi, însă murdăria de pe ei nu le-a plăcut.
 O maimuţă în vârstă de 18 luni, numită Imo, a fost observată cum a putut rezolva problema, spălând cartofii într-un izvor din apropiere. A învăţat-o pe mama ei această şmecherie. Colegii ei de joacă au învăţat această nouă modalitate şi le-au învăţat şi ei pe mamele lor.
 Această inovaţie culturală a fost preluată, rând pe rând, de către celelalte maimuţe, sub ochii cercetătorilor.
 Între anii 1952 şi 1958 toate maimuţele tinere au învăţat să spele nisipul de pe cartofii dulci, ca să îi facă mai buni la gust.
 Doar adulţii care şi-au imitat puii, au urmat această dezvoltare socială. Ceilalţi adulţi au continuat să mănânce cartofii dulci, murdari.
 Apoi a început să se întâmple ceva. În toamna lui 1958, un anumit număr de maimuţe Koshima spălau cartofii dulci – numărul lor exact nu este cunoscut.
 Să presupunem că, într-o dimineaţă, la răsăritul soarelui erau 99 de maimuţe pe insula Koshima, care au învăţat să-şi spele cartofii lor dulci.
 Să presupunem, în continuare, că, mai târziu în acea dimineaţă, a o suta maimuţă a învăţat să spele cartofi.
 Atunci s-a întâmplat!
 Către seară, aproape toţi membrii cetei îşi spălau cartofii dulci, înainte de a-i mânca.
 Energia adăugată de această a o suta maimuţă a creat cumva o breşă ideologică!
 S-a observat însă ceva.
 Un lucru extrem de surprinzător a fost că obiceiul spălării cartofilor dulci a trecut apoi peste mare.
 Coloniile de maimuţe din alte insule şi comunitatea de maimuţe de pe insula principală de la Takasakiyama au început să-şi spele cartofii dulci.
 Astfel, când un număr critic a achiziţionat o nouă cunoştinţă, această nouă cunoştinţă poate fi comunicată de la o minte la alta.
 Chiar dacă numărul exact poate să varieze, acest fenomen al Celei de-a O Suta Maimuţe înseamnă că doar când un număr limitat cunoaşte o nouă modalitate, ea poate rămâne în proprietatea conştiinţelor acestor oameni.
 Însă există un punct în care, dacă o singură persoană mai achiziţionează acea cunoştinţă, câmpul prinde atâta putere, încât această cunoştinţă poate fi preluată aproape de toată lumea!”


Povestea pseudofenomenului paranormal "efectul celei de-a o suta maimute" a intrat in atentia publicului in 1975, mai intai prin prefata cartii “Rhythms of Vision” a scriitorului antropolog, ocultist si producator de film, Lawrence Blair, ea fiind apoi popularizata in cartea “Lifetide” - "Cursul Vietii", aparuta in 1979, al carei autor este zoologul Lyall Wattson. El, Wattson este raspunzator pentru "relatarile" despre cercetarile primatologilor japonezi care studiau macacii in mediul lor natural de viata, din anii ’50 si care au dat de acest fenomen surprinzator, motivand ca acestia au fost reticenti in a publica intreaga poveste de teama de ridicol.  Iar “fenomenul” dezvaluit de Wattson in cartea sa nu cuprinde decat cateva paragrafe care se intind doar pe doua pagini. La cinci  ani dupa aparitia cartii lui Watttson, factorul decisiv care a consacrat, a legitimat si a impus fenomenul ca autentic in mentalul colectiv, a fost o a doua aparitie editoriala, si anume best-seller-ul despre razboiul nuclear, numit chiar "The Hundredth Monkey" - "A o suta maimuta", al scriitorului Ken Keyes, urmat de un articol in The Brain/Mind Bulletin, de un film cu acelasi nume si de inca un articol in Scientific Digest cu titlul "The Quantum Monkey".

In realitate, asa cum arata cercetarile actuale detaliate ale lui Ronald Amundson, profesor de filozofie la the University of Hawaii, initiate asupra documentelor originale ale cercetatorilor japonezi si publicate in “the Whole Earth Review” in anul 1988, invatarea aceea progresiva, spontana si spectaculoasa care reiese din "studiu",  a fost de fapt una absolut naturala, petrecuta din aproape in aproape, intr-un timp normal de imitare reciproca si nicidecum accelerat, asa cum sustine Wattson. Si ca sa vezi surpriza! Conform datelor din studiul primatologilor japonezi, cele 100 de maimute erau in anul 1952,  la inceputul cercetarii doar 20 de exemplare, si nu au depasit niciodata numarul de 59, cel putin  pana la data finalizarii cercetarilor, in  anul 1962. Ba mai mult! In anul 1958 cand in mintea lui Lyall Wattson tocmai se atinsese masa critica si cea de-a o suta maimuta invatase sa manance cartofi dulci spalati, de fapt la acea data doar doua maimute invatasera sa spele cartofii – conform raportului oficial detaliat al japonezului Masoa Kawai, publicat in anul 1965.
Trecand peste amanuntul neglijabil ca observarea maimutelor a durat doar 10 ani si nu 30, asa cum sustine Wattson, si pentru ca lucrurile sa ramana definitiv clare, ei bine, aflati atunci ca obiceiul spalarii cartofilor dulci la initiativa unei singure maimute, raspandit ulterior dupa spusele lui, atat in toate coloniile de pe insula Koshima, cat si in cele din insulele vecine, ei bine acest procedeu, se arata in studiile japoneze,  a fost invatat prin mimetism doar de catre cativa indivizi de pe Koshima si nu de toti membri speciei de pe insula si din vecinatati.

 In fata acuzatiilor de frauda psihica aduse de Ronald Amundson intr-un articol din 1985, un an mai tarziu, zoologul Lyall Wattson raspunde senin ca: 
"a metaphor of my own making, based - as he (Amundson) rightly suggests - on very slim evidence and a great deal of hearsay. I have never pretended otherwise."
 De fapt, de dragul corectitudinii, trebuie sa admitem ca el si-a lasat o portita de scapare atunci cand si-a lansat teoria, caci in toata fabulatia lui, la un moment dat precizeaza: 
” I am forced to improvise the details, but as near as I can tell, this is what seems to have happened. In the autumn of that year an unspecified number of monkeys on Koshima were washing sweet potatoes in the sea. . . . Let us say, for argument's sake, that the number was ninety-nine and that at eleven o'clock on a Tuesday morning, one further convert was added to the fold in the usual way.”

Concluzia spectaculoasa care s-a tras pe baza acestui hoax, care din pacate inca mai circula si infierbanta mintile a milioane de oameni, a fost aceea ca, atunci cand un numar critic de indivizi ai unei specii a achizitionat o noua cunostinta, aceasta noua cunostinta este transmisa de la o minte la alta tuturor indivizilor, fara ajutorul comunicarii directe.  Ooo...!!! Ce mana cereasca a fost aceasta teorie "stiintifica" pentru spiritualistii americani
..! Ia inchipuiti-va voi cum si-au frecat ei mainile satisfacuti atunci cand au terminat - oare or fi terminat!? - de construit castelele de nisip cu trezirea si cu saltul in noua constiinta...!  Ce teorie minunata a iesit de aici, teorie prin care atunci cand numarul de "treziti" va atinge punctul critic, toata omenirea va face saltul in noua constiinta din dimensiunea a cincea si va incerca ceea ce neam de neamul ei n-a mai  avut parte pana acum. Nu-i asa ca e frumos sa dobandesti o suprainaltare moca? Nu-i asa ca-i minunat sa te "trezesti" deodata langa semenii tai intr-o noua constiinta? Si cand asta? Pai uite-acum la sfarsitul anului, pe 21.12. 2012.... Si cum, cum o sa fie? Pai o sa se faca o gaura-n cer, pe care spiritualistii americani care detin monopolul trezirii si al teoriei saltului, o numesc portal, si pe-acolo zic ei ca se va face saltul....  Uauuuuuu.....!!!!
Staaaati...., stati, oameni buni !.... Opriti visareaI Ei bine iacata ca nu-i asa...! Va bucurati degeaba! Numai ei, alesii, evoluatii, iubiroii si iubiroaiele vor ajunge sa aibe parte de bunatate de constiinta noua... ceilalti... Ceilalti...!? Hmmm... treaba lor! Sa se descurce! Pai ce noi suntem maimute?

Si iata ca asa arata acum teoria maimuteasca, aplicata in spiritualitate...  Si stupoare! Dintr-un "adevar" cuprins intr-o teorie generoasa si mirobolanta, chiar daca scornita, s-a transformat deodata intr-un altfel de "adevar", o biata sluga la darloga spiritualista, negandu-i-se de fapt esenta si anulandu-i miracolul, prin arestarea lui in scopuri pur egoiste.
Va pare rau ca o sa ratati saltul? Pai sa nu va para, caci salturi de-astea gogonate vor fi mereu...  vorba lui Saul Below:


"se investeste foarte multa inteligenta in prostie, atunci cand este o adanca  nevoie de iluzie..." ,

vorba inteleapta pe care eu as parafraza-o astfel:
"se investeste foarte multa inteligenta in prostia altora, atunci cand este o adanca nevoie de parale..." 

V-ati intrebat oare de ce nu se poate renunta la acest hoax? De ce nimeni, din zona spiritualitatii de factura americana si nu numai, nu reactioneaza si nu doreste sa ia atitudine la faptul ca este o simpla scorneala?
Raspunsul este simplu: tot esafodajul de teorii lucrative care s-a ridicat pe aceasta minciuna se va prabusi instantaneu.... si atunci adio campuri morfice, adio salt in noua dimensiune, adio filme documentare, carti, seminarii, channellinguri, workshopuri, conferinte, evenimente, adio credibilitate, intr-un cuvant, adio parale de la fraieri! Business is business!

In orice caz, daca este sa vedem partea plina a paharului cu “metafora stiintifica” a lui Lyall Wattson, vazuta de data aceasta prin prisma teoriei meme-lor a lui Richard Dawkins, atunci teoria maimuteasca reprezinta o mema rea care, iata, timp de treizeci de ani, datorita propagarii in cateva milioane de minti umane ahtiate dupa senzational, secrete si mistere, continua sa reziste si sa se propage in continuare. 
Si-acum va rog sa va infruptati din roadele “sindromului celei de-a o suta maimute” reflectat in alte teorii spiritualiste. Vizionare placuta!




Sursa foto : tongkonanku

17 comentarii:

  1. Mai vin pe blogul tau ca aflu cuvinte noi. Serios, n-am stiut pina acum ce inseamna hoax.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da pe-al meu nu vrei sa vii?
      Hai ca te binecuvantez, sa stii!
      :)

      Ștergere
  2. Hai noroc!
    Carevasazica au cacarisitar-o!
    Na beleaua!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda!
      Minunatule Ptruptrucea sa stii ca ai dreptate!
      Dar spiritualisticii, dupa cum se vede treaba -mare, evident- prefera s-o considere necacarisita, ca da bine la imagine!
      :))

      Ștergere
  3. Eu cred ca toate maimutele stiau sa spele cartofii dulci dar nu o faceau din lene... pana cand una le-a vandut pontul cu boala omului nebun care se ia de pe coaja nespalata a cartofului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Răspunsuri
    1. :))
      Minunata Mea copila, Nima,
      Si tu esti admirabila !
      :)

      Ștergere
    2. :)) Precum maimutele :)))

      Ștergere
  5. Pornind de la premisa ca maimutele sunt mai simpatice decat unii oameni, mai ales cand oamenii cu pricina sunt impostori straini sau politicieni romani, se poate glosa putin asupra subiectului.

    Maimutele au placerea imitatiei mai mult decat alte animale si, prin umare, daca se afla unele in proximitatea altora, efectul de generalizare a practicii comune (acquis-ul comunitar, he, he!) se poate produce. Transmiterea telepatica a deprinderilor nu mi se pare insa a fi plauzibila.

    Asta nu functioneaza nici la oameni care, desi au o capacitatea cerebrala superioara de analiza, stocare, interpretare si utilizare a cunostintelor, se stie, nu prea invata din experienta altora. Cu atat mai putin aceste lucruri nu se pot transporta fara un suport material, vizual, magnetic etc. De altfel, pe baza exemplului din filmuletul ca macaci, ne putem imagina ca toti oamenii ar fi la fel de curati precum cei mai curati dintre ei. Ia urcati-va intr-un autobuz aglomerat!

    Nici macar stiintele nu s-au transmis prin “constiinta” comuna, ci pe un suport oarecare. Se stie ca fara arabi, am fi pierdut practic, in negura Evului Mediu occidental, filozofia vechilor greci (actualii greci, ma rog, au cam tras pe dreapta!).

    Inteleg aspiratia catre resurse infinite dar este tot mai limpede ca ele nu exista. Poate doar Universul este infinit, dar el nu este o resursa, nu serveste la nimic. Insa demonstratia este atat de abstracta incat eu nu o pot duce pana la capat, obosesc, si renunt ori de cate ori incerc. Apa, petrolul, mineralele sunt produse finite, si tot finite sunt rabdarea, dragostea, credinta!

    Poate doar imaginatia nu are limite. A propos, intram in anul chinezesc al dragonului. Toate celelalte 11 insemne zodiacale ale chinezilor sunt animale reale. Doar dragonul este un animal imaginar. Prin urmare, daca sunteti chinezi, puteti utiliza imaginatia pentru a va extinde limitele. Imaginatia este frumoasa, nu este mintire de sine, ci o incercare decenta de a ne mari sau imbogati propriul univers prin propriile mijloace.

    De altfel, inainte de a fi observare, si stiinta este imaginatie. Particula Higgs pe care o cauta prietenii nostri la CERN exista deja in imaginatia fizicienilor care au pornit proiectul. Ei cauta doar dovezi sa-i convinga pe altii.

    Teoria maimutelor are poezia ei. Iar daca autorii teoriei sunt totusi impostori trebuie sa fim mai toleranti ei decat cu martzafoii prezicatori. Teoriile stiintifice, de la darwinism la teoria relativitatii, sunt niste ipoteze. Unele rezista mai mult si pe parcursul multor generatii pot parea adevaruri imuabile. Altele nu rezista decat pana le baga Dan pe blog.

    Eu propun prin urmare, din simpatie pentru maimute, ca si din respect pentru descoperirea macacilor, sa spalam cartofii dulci inainte de a-i manca, demonstrand astfel, inca o data, ca suntem neamuri!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Faustinus,
    :)
    Ca de obicei reflectiile tale umoristice si uneori autoironice pe cate o tema care te amuza sunt dificil de comentat, din simplul motiv ca li se altereaza savoarea spirituala.
    :)
    Ai remarcat bine ca in istoria culturala si stiintifica a omenirii, informatiile au fost stocate si transmise pe un anume tip de suport material. Transmiterea insa s-a produs si inca se mai produce, concomitent pana la un punct, si pe cale orala.

    Daca admitem sa eliminam teoria campului morfic din ecuatia cunoasterii, exista totusi unele exceptii care ridica semne de intrebare... Ma refer in mod specific la sirul de "coincidente" din istoria descoperirilor stiintifice simultane. Scotand din discutie plagiaturile sau furturile de idei, raman exemplele clasice de descoperiri stiintifice simultane, dintre care cele mai cunoscute sunt cele ale lui Boyle si Mariotte, Kant si Laplace, Alfred Russell Wallace si Chales Darwin.
    Asta imi da totusi de gandit! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, da, sigur ca ai dreptate in ambele observatii.

    Eu nu am omis in mintea mea calea orala de transmitere a cunostintelor, dar pentru simplificare am considerat ca suportul, sa zicem undele sonore sau undele magnetice, este tot de natura materiala. Admit, este discutabil, dar si undele pleaca din ceva material chiar daca nu sunt percepute cu ochiul liber. Pentru contextul nostru, cu dragutele de maimutele, este clar ca nu prin sunete, deci pe cale orala, au transmit concluziile privind binefacerile spalatului cartofilor. Iar de un talent ascuns al lor de a transmite semnale prin unde magnetice nu cred sa fi auzit. Delfinii, chiar daca nu sunt neamuri cu noi, par a fi mai tare la fizica. In fine, poate este printre noi vreun fizician, sa examineze putin macacul la cap.

    Si mai interesanta este remarca referitoare la descoperirile simultane. Dar, probabil, se poate gasi si aici o explicatie rationala si nu una paranormala. De pilda, savantii specializati pe anumite nise de cercetare, pot ajunge sa acumuleze in aceeasi cantitate si calitate toate cunostintele esentiale asupra acelei nise, disponibile la un moment dat, dincolo de care nu mai exista nimic. Se poate accepta probabilitatea ca, plecand de la aceeasi baza, doi savanti pot sa ajunga la o etapa superioara a cunoasterii, simultan.

    Fortand putin lucrurile, pentru ca mi-e foame, daca doua gospodine situate pe meridiane diferite, au la dispozitie aceleasi ingrediente in casa, de exemplu cartofi dulci, morcovi si ceapa, este posibil ca supele pe care le fac sa fie identice, desi nu comunica intre ele.

    Iar daca mai si spala cartofii dulci…

    Insa chiar fara supa de legume, ganditi-va la Grid-ul pe care il pregatesc cei de la CERN, prin care datele generate de acceleratorul de particule vor fi simultan la dispozitia tuturor inteligentilor specializati in fizica particulelor. Probabilitatea unor descoperiri, in tandem, Tantza si Costel, este chiar mai mare. Respectivii vor avea tot dreptul sa faca poze cu particula Higgs, daca da Dumnezeu….

    Eu unul nu as avea nimic impotriva sa impart premiul cel mare la Loterie, daca as descoperi impreuna cu altcineva cele 6 numere de la 6 / 49 si Legea imbogatirii peste noapte.


    PS: M-a mancat fript masinaria asta de blog! Probabilitatea de a se deschide si primi un comentariu este 1:20. Adica la fiecare a 20-a maimuta. A mai descoperit cineva chestia asta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata Faustinus,

      Privind lucrurile din perspectiva abordata de tine, toata dreptatea este de partea ta. Dar cum perspectivele sunt intotdeauna niste conventii ale logicii sau ilogicii umane, visatorii vor avea intotdeauna dreptatea lor. Pana la urma misterul necesitatii aparitiei si manifestarii constiintei umane are si el mai multe cai de abordare, daca s-ar pune problema sa incercam sa-l dezlegam... Pana una alta ramane sa aflam.

      Nici nu este de mirare ca acolo unde ratiunea se blocheaza atunci cand da sa afle raspunsuri logice, intr-o logica a "realului", mult-putin cat se pricepe ea sa-l inteleaga, tot acolo apar si cele mai fabuloase teorii si credinte din simplul motiv ca mintea, ca sa-si justifice existenta, tinde in ultima instanta sa se agate de "ceva".
      Orice misca sau nu misca trebuie etichetat si bagat intr-un sertar al mintii, caci haosul si neintelegerea deruteaza mintea si daca o cotropesc ajung sa o anuleze.

      Revenind la tema teoriei maimutelor si a celei a campurilor morfice pe care a generat-o, ma simt obligat sa remarc ca nici aceste teorii nu par sa fie iesite din neant, ci, asa paranormale cum par sa fie la prima vedere, ele incearca sa dea o baza si sa explice in termeni "stiintifici" ceea ce mintile indienilor, deprinse cu practica meditatiei au emis cu cateva mii de ani in urma. Ei sustin, dupa cum prea bine stii si tu, ca mintea este partial relativa creierului nostru, care genereaza, detine si gestioneaza doar o parte a ei, si ca restul mintii noastre este parte indisolubila a mintii universale.

      Teoria akashica, dezvoltata de teosofi si antroposofi, mai precis a unei "biblioteci" in care sunt "inscrise" toate informatiile trecute, prezente si viitoare cu privire la univers, introduce ideea unei memorii universale, parte fireasca a unei minti universale de natura divina, memorie pe care mintea umana o poate accesa in anumite conditii de constiinta modificata.

      Teoria akashica aparuta in sec. al XIX-lea, la randul ei este validata partial de teoria inconstientului colectiv a psihanalistului C.G. Jung din secolul al XX-lea, mai precis in zona in care el sugereaza existenta unui fel de Depozit central de informatie intr-un plan non-fizic, un fel de banca de date care stocheaza tot ce a produs mintea umana in general pana in prezent si la care mintea individuala are acces. Imediat ezoteristii au vazut in "depzitul" lui Jung un corp de energie al inconstientului vesnic traitor si au exploatat ideea in consecinta.

      Toate cele trei viziuni relative mintii universale, budista, teosofo-antroposofica si psihanalista au consituit o mana cereasca pentru ezoteristii cleptomani ai New-Age-ului, care le-au utilizat si continua sa le utilizeze in formularea diverselor abordari eclectice schizoide cu privire la mintea divina si la multiplele stratificari si planuri de existenta din nevazute.

      Daca la toate aceste trei teorii mai adaugam inca doua si anume teoria cercopiteca a lui Wattson si cea a campurilor morfice a lui Rupert Sheldrake, care vin sa "valideze" goana astrala dupa vant divin, avem tabloul complet al "stiintei" despre divinitatea de necontestat a spiritului si sufletului uman.

      Ștergere
    2. Si ce daca teoria maimutelor este falsa? Acum, avem toate elementele care fac ca puzzle-ul lumilor si entitatilor astrale sa fie coerent, ba mai mult avem si dovezile "stiintifice" ale mecanismului prin care putem dovedi existenta si interactiunea campurilor de energii informate subtile, numai bune sa acceptam fara sa cracnim mirobolantele teorii ale Noii Energii si a saltului cuantic direct in nivelul 5D de constiinta.

      Ca universul este inteligent nu ma indoiesc. Ca omul este parte a universului si nu inafara lui este o evidenta... iar ca nu noi am creat Universul, ci ca dimpotriva, el ne-a generat pe noi, iar este neindoielnic... Ceea ce ma incurca totusi este intrebarea daca in raport cu el - sau cu El (mi-e totuna) - trebuie sa ne imaginam ca fii straluciti de Dumnezeu sau ca bieti avortoni oligofreni cu ifose divine...

      Fie vorba-ntre noi, desigur ca ne place sa ne consideram fii de Dumnezeu, desi nimeni inafara de noi insine nu vine sa ne certifice acest lucru.... Si chiar de-ar fi sa fie prin absurd, sa ne trezim in 5D, tare mi-e teama ca acolo vom fi priviti chiondaras de eminentele cenusii, pardon luminoase, ale unor minti nonumane ca prostii satului. Pai nu-i mai bine sa ramanem dracului, Doamne iarta-ma in 3D-ul nostru care desi nu ne mai incape, inca ne rabda pe toti, caci vorba lui Creanga, fie-i numele vesnic laudat: "decat codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas!"

      Ștergere
  8. Buna seara

    Ca suntem Fii a lui Dumnezeu sau avortoni sau ca e mai bine sa ramanem in 3D,in ambele cazuri e o chestiune de prospectiva personala.Nu se poate da un raspuns general,desi prin cartile sfinte,suntem cu totii numiti,Fii lui Dumnezeu.Esti fiu daca ai un tata,in cazul de fata,daca-l recunosti ca tata (indrumator,sfatuitor,protectie,exemplu si tot ceea ce tine de imaginea paterna)

    Suntem inconjurati de persoane aflate in diferite stadii evolutive.Daca ne uitam,inapoi,la cei mai putin evoluati,atunci ne vom mandri cu pozitia de fruntas,in schimb daca ne uitam inainte,la persoanele mai performante ca noi,ne vom umili in pozitia codasului.Teama de a privi inainte e doar dificultatea de a ne transforma mandria in umilinta.

    RăspundețiȘtergere
  9. De acord cu Geo......perfect adevarat...si cum evolutie nu inseamna sa privesti spre cei din urma ta cu mindrie dar nici spre cei din fata cu umilinta , nu ne ramine decit sa privim imprejurul nostru cu ingaduinta pentru fiecare , cu incredere in noi , si cu iubire .Si apropo...cred ca nu avem nevoie de nimeni din afara de noi insine sa ne certifice cine suntem , cine alegem sa fim , iar o fiinta superioara nici macar in - satul - nostru 3D nu trateaza pe o alta fiinta care vrea sa evolueze si vine din urma , ca pe prostul satului ! Am zis.

    RăspundețiȘtergere
  10. Îmi plac comentariile voastre, toate pot fi adevărate din moment ce sunt gândite!

    RăspundețiȘtergere

parerea mea