Stresul de a tine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn si o dieta alimentara nesanatoasa constituie o combinatie potential letala care a inceput sa faca victime pe internet, potrivit New York Times.
In urma cu doua saptamani, in Fort Lauderdale (Florida) a avut loc inmormantarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a facut brusc infarct la varsta de 60 de ani. In decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct caruia i-a cazut victima in aceeasi perioada. Publicatia americana se intreaba daca este vorba de cazuri izolate sau de varful unui aisberg, amintind de lamentarile altor bloggeri care au pierdut mult in greutate sau au devenit obezi, care sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. Tulburarile acestea, poate chiar o boala in sine, sunt atribuite stresului aparut din cauza obligatiei de a furniza un ciclu permanent de informatii, intr-un domeniu in care concurenta este feroce.
Bineinteles ca nu s-a dat un diagnostic oficial de deces prin blogging, iar mortile a catorva dintre bloggeri nu sprijina teoria unei epidemii. De asemenea, nu s-a stabilit cu certitudine ca stresul atribuit acestei practici le-a grabit moartea. Insa prietenii, colegii si rudele decedatilor au inceput sa-si puna intrebari in legatura cu pericolele blogging-ului.
Unele dintre bloguri, aparute initial ca jurnale personale online, s-au transformat in ultimii ani in adevarate fluxuri de stiri, care concureaza cu media traditionale, mai ales in ceea ce priveste veniturile ce pot decurge din reclame. Presiunea este enorma, mai ales pentru freelanceri, navigatori pe internet platiti.
"Inca nu am murit, dar voi sfarsi in curand in spital din cauza unei epuizari nervoase", a spus Michael Arrington, fondator si director al TechCrunch, un blog popular despre noile tehnologii, care aduna milioane de dolari din publicitate. Arrington, care a castigat 15 kilograme in greutate in ultimii trei ani, atribuie insomniile stresului provocat de blog.
Bloggerii se plang de multa vreme de consecintele fizice ale muncii lor: a devenit chiar un laitmotiv ca acestia sa se planga de oboseala cronica pentru ca isi petrec o buna parte din zi si din noapte pentru a cauta informatii noi.
Multi bloggeri sunt platiti pe post, altii pentru numarul de cititori. Bloggerii isi construiesc un public prin intermediul exclusivitatilor sau prin volumul de stiri ori ambele. Viteza este cel mai important element in aceasta meserie. Unele site-uri, precum Gawker Media, ofera bonusuri angajatilor lor, de exemplu, daca o anumita pagina a fost citita de 100.000 de ori intr-o luna. Stacheta se ridica, astfel incat, cu cat acesta scrie mai mult, cu atat castiga mai mult.
Publicatia americana spune ca unii bloggeri ajung sa castige intre 30.000 si 70.000 de dolari pe an, in timp ce altii ajung sa obtina chiar si cifre cu sase zerouri.
Arrington a marturisit pentru New York Times ca, de multe ori, are "crize de anxietate" pentru ca a pierdut o informatie. Bloggerii au inceput sa fie constienti de riscurile meseriei, astfel incat au inceput sa faca schimb de sfaturi pentru supravietuire. In urma cu o luna, pe Problogger.com, australianul Darren Rowse, care scrie pe mai multe bloguri, a oferit cititorilor sai un manual de supravietuire: printre sfaturi se numara acela de a "taia lanturile scriiturii" si "a se intoarce la scrisul ideilor in carnetele".
Sursa: MEDIAFAX
.jpg "Liege.BlueIris")
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!
"Să vezi că nu mai scap din magherniţa asta", îi trecu prin cap lui Sisif. "Sau te pomeneşti că am murit şi ăsta e..."
- Dacă nu mai ai gologani, face mandea cinste, auzi el, ca prin vis, un glas dogit.
Se întoarse şi văzu, la o masă din fund, un bătrân cu faţa brăzdată de vicii. Cu el beau doi inşi : un bărbos falnic şi un orb cu o voce miorlăită.
- Un gay, asta era tot ce-mi mai trebuia, se sperie Sisif. Dacă mă dibuie Meropica...
- Nu te sfii, fiule, zise şi bărbosul. Dacă ai rămas în pană de marafeţi, maestrul nostru Socrate îţi face cinste până la ziuă. Aşa obişnieşte el să-i trateze pe discipolii noi.
În ciuda repulsiei pe care Socrate i-o stârnea, Sisif simţi cum se ridică, fără voia lui, de la masă şi se duce către cei trei. Picioarele îl purtau de capul lor, nemaizăspunzând comenzilor disperate ce porneau din cutia craniană.
"Sunt neînchipuit de beat", îşi zise. "Poate că nenorocitul ăla de cerşetor e în cârdăşie cu complotiştii şi m-a drogat, ca să mă prindă ăia mai repede..."
Se lăsă să alunece moale pe un scaun la masa perverşilor.
- Eu sunt Socrate, după cum sper că ai înţeles, se prezentă boşorogul. Ăştia sunt Platon şi Homer, băutori cu butea şi mari meşteri în ale cuvântului... Eu, dragul meu, reciclez tineri... P-ăştia doi i-am reciclat până au albit, hi, hi, hi, hi....
Râdea cu gura ştirbă, stropindu-l pe Sisif cu salivă.
- Dacă vei fi vrednic la băutură, Platon te va face personaj într-un dialog, iar orbul îţi va închina o cântare, ridicându-te la statutul de erou... Ce te uiţi ? Ia şi bea !
"E de rău", îi fulgeră prin minte lui Sisif, în timp ce Meropica se uita chiorâş la masa lor.
08 octombrie 2009 21:21
Surprinzandu-i privirea, Platon i se adresa pe un ton ( cum altfel?!? ) cavernos:
- Esti sigura ca privelistea din fata ochilor tai este realitatea, stimata domnita? Poate este doar o umbra facuta de ....
- Da' mai lasa-ne frate cu umbrele tale, ca ne-ai terminat! Prea ne crezi pe toti legati cu funii in pesteri! izbucni Homer
- Cantati, zeilor, mania ce-l cuprinse pe Homer betivanul! hohoti Socrate luand o gura de bautura.
- Dar'ar naiba sa fie in paharu' ala ce cred eu ca este ! mormai Homer in barba . Intorcandu-se apoi catre Sisif care ii privea perplex zise:
09 octombrie 2009 08:23
-Ili, iada mea a facut o boala rara, ii zice odi... Se ia.
-Odi se ia si la oamenii? se alarma Sisif.
Numai....
09 octombrie 2009 15:35
Homer ii arunca o privire plina de dispret si ii zise:
- Dar dupa parerea ta eu ce sunt? Neom? Stafie?
- As fi optat pentru stafie, sincer sa fiu, replica timid Sisif.
Din coltul in care se retrasese (in ciuda profilului ei psihologic, numai asa, ca sa-i faca acestuia in ciuda) Meropica se ineca de ras.
- Tu la varsta asta inca mai crezi in stafii???
- Daca pot crede in scgheleti care beau bere care le curge printre oase, daca pot crede in manticore vii, daca pot crede ca in fata mea sunt Homer, Socrate si Platon.... da-mi UN SINGUR MOTIV ca sa nu cred in stafii!
La replica asta Meropica se cutremura. Sisif isi urlase cuvintele, si asta nu se potrivea profilului LUI psihologic.
10 octombrie 2009 09:39
-Crezi, crezi! Ai dreptate sa crezi! auzi o voce de nicaieri. Ceva mare si neguros, o lumina intunecata, ca o umbra care absorbea culorile din jur trecu prin fata ochilor sai si se aseza de-a dreapta lui Platon. Vocea continua:
-Uite si Platon, chiar si atunci cand nu e beat, tot crede in umbre de cai verzi pe pereti... unii l-au contrazis dar el tot crede... nu-i asa Platoane?
-Da, da... Totusi eu nu te cunosc.... i se adresa Platon. Tu a cui umbra mai esti?
-Umbra lui Mircea.
-Pai ce cauti aici? Du-te la Cozia. Ba nu! Ia stai! Zi-ne si noua ce au discutat acolo Radu Vasile cu Miron Cozma la mineriada!
-Mineriada si Odiseea luceafarului huilei... hi, hi! asta-i mai tare ca Iliada mea, se hlizi Homer.
-N-a fost nici o discutie. Radu i-a strecurat serpeste o soapta la ureche lui Cozma. Atat am prins: "Cozma Racoare"! Si-au plecat dansand sirtaki... voi grecii, deh... intelegeti mai bine.