"Iar ca sentiment un cristal"
Odysseas Elytis -Clima absentei
Motto 2:
"Sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului,..."
CIOBURI - Adam si Eva sau purgatoriul iubiriiVA ROG SA NU CARECUMVA SA CREDETI LUANDU-VA DUPA TITLU CA ESTE VORBA DESPRE PERSOANELE LIPSITE DE UMOR. M-AM BUCURAT ASTAZI DE ESEUL LUI CIOBURI- ADAM SI EVA SAU PURGATORIUL IUBIRII, PE CARE VA INVIT CU TOATA BUCURIA SA-L CITITI SI, FURAT DE PROPRIUL MEU COMENTARIU, DIN CARE AM EXTRAS PENTRU VOI UN FRAGMENT, AM DESCOPERIT CA :
"Sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului,..."
Si-atunci... ma intreb ca nepoetul: cum stim ca este curat atata vreme cat sentimentul ar trebui sa persiste in timp? Sentimentul Zen, fulgurant... piere. O iubire sau o compasiune Zen ar fi mai benefica decat una persistenta in timp? Exista o memorie a sentimentului care il face sa persiste? Cu siguranta asa ar trebui sa fie caci ce anume-l face sa fie intens, recognoscibil si repetabil daca nu materialitatea experientelor, a stimulilor care l-au generat? Poate ca numai in marele Atman am putea gasi sentimente pure, de cristal, generate de nimic... dar din nefericire, atomul spiritual odata refacut devine nesarat.Socotesc ca impingerea lucrurilor in absolut si maicuseama atingerea starii de absolut, le-ar face sa-si piarda hazul si gustul. Freamatul generat de nevoia de absolut imi pare mai hranitor decat absolutul definitiv. Tendinta si tensiunea generate de nevoia de absolut sunt mai frumoase, mai spectaculoase, decat satietatea implinirii lor. Dincolo de refacerea atomului spiritual nu este decat liniste... Mai urmeza si altceva? Nu-mi pot imagina... :)
Si totusi.... iata ca poetul ii tine partea minunatei CIOBURI
I.
Toti norii spoveditu-s-au pamântului:
Locul lor un alean al meu l-a luat.
Iar când parul meu a-nceput sa duca dorul
Unei mâini fara pareri de rau
M-am strâns într-un nod de durere.
II.
Clipa e dusa pe gînduri înserând
Fara amintiri
Cu copacul ei mut
Catre mare
E dusa pe gânduri înserând
Far-o bataie de aripi cu chipul neclintit
Catre mare
Înserând
Fara dragoste
Cu gura neînduplecata
Catre mare...
Iar eu în linistea ce-am prins-o în navod.
III.
Dupa amiaza
Si imperiala lui însingurare
Si tandretea vânturilor sale
Si aura sa cutezatoare
Nimic sa nu vina Nimic
Sa nu plece
Toate fruntile libere
Iar ca sentiment un cristal.
Odisseas Elytis
(Traducere de Victor Ivanovici)
SI-ATUNCI UNDE POATE FI ASCUNS ADEVARUL, IN CUVINTELE LOR, INTR-ALE MELE SAU IN ALTA PARTE? DEOARECE ESEUL LUI CIOBURI DEPASESTE CU MULT SFERA SPUSELOR MELE DE-AICI, VA FAC O PROPUNERE MAI NEOBISNUITA SI VA INVIT DRAGI PRIETENI SA PURTAM DISCUTIILE PE DOUA FRONTURI , SI AICI SI PE BLOGUL EI. DE ACORD?