UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

marți, 28 iulie 2009

BODHISATTVA-DANSUL CELOR 1000 DE MAINI


Un fel de alegorie, o explicatie artistica ale celor 1000 de ipostaze ale mintii... pana la urma e cam ca pe Brodway. :)

luni, 27 iulie 2009

EU, UMBRA

Simon Vinkenoog s-a născut in 1928 la Amsterdam, unde a murit recent. Antologia sa „Atonal" (1951) reuneşte pentru prima dată poeţii din mişcarea COBRA ( COpenhaga, BRuxelles, Amsterdam), celebră mai târziu in lumea literar-artistică. Poet experimental in anii ’50, profet al dragostei şi al LSD-ului in anii ’60, a cochetat cu mistica şi ocultismul in anii ’70, a devenit „actor" in anii ’80. S-a ocupat de cercetarea fenomenelor subculturale din Amsterdam. Opera sa, care abordează toate genurile literare – mai ales trilogia „Pe apa sâmbetei", „Noi, eroii" şi „Anotimp inalt" – este editată cu mare succes in Belgia şi Olanda.

Eu, umbra

Eu sunt un altul,
imbrăcat in hainele mele
pe care lumea-l strigă pe numele meu.

Locuieşte in aceeaşi casă ca şi mine,
ne culcăm lângă aceeaşi femeie
şi citim aceleaşi cărţi in acelaşi timp.

Dimineaţa, el se trezeşte in mine,
se trezeşte cu mine, se spală şi mă rade,
plecăm inpreună, mergem impreună pe străzi.

El munceşte, gândeşte, mănâncă pentru mine,
din gură-mi ies, de asemenea, cuvintele lui.
Uneori mă chinuie, imi zguduie creierul
şi prinde ocazia să comită in mine ici şi colo câteva crime.

Il urăsc: imi trădează secretele.
Ceea ce nu vreau să spun eu
strigă el in gura mare de pe acoperişurile caselor.

Nu mai ştiu cine sunt,
nu ştiu unde mă va duce,
dar dacă eu nu mai sunt in viaţă
să luaţi fără teamă scriitura lui ca fiind a mea.

Traducere din limba olandeză de Linda Maria Baros şi Jan H. Mysjkin

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/poemul-saptamanii-eu-umbra-4679067/

sâmbătă, 25 iulie 2009

FELICITARI! HIMERE...


Este atat de cald.... Ideile si timpul se dilata... devin tot mai greoaie, mai neimportante.... se lasa usor la pamant...
Am stat....... si m-am socotit...... si iar am mai stat putin.... si iar m-am mai socotit....

Desi in principiu noi postam sau comentam in eter, suntem totusi constienti de faptul ca exista aproape intotdeauna cineva, fie propria minte, fie mintea altcuiva care ne observa si ne analizeaza ideile expuse. Si atunci cat de corecti putem considera ca am putea fi cu noi insine, cat de putin cabotini si cat de sinceri sau ipocriti, atata timp cat stim ca mai este cineva care ne urmareste discursul? Incep sa ma indoiesc de sinceritatea deplina a postarilor si comentariilor mele, acum cand inteleg ca niciodata nu am ramas singur cu mine insumi, desi de fiecare data asa parea sa fie. Orice prezenta poate fi stimulativa dar si daunatoare, chiar si propria prezenta a mintii care se urmareste pe sine.

Atunci cand comentez stiu de la bun inceput ca cineva se va arata interesat de ceea ce am scris. Imediat apare o modificare de atitudine la nivel subconstient si nu mai stiu si nici nu imi mai pun intrebarea cat de sincere sau de complezente imi sunt felicitarile si ce joc , si mai ales al cui joc, il joc pe internet ? Sa fie al satisfacerii amorului propriu, atat al meu cat si a celuilalt? Sa fie jocul de-a captatio benevolentiae, doar de teama de a nu ramane pentru totdeauna singur in fata unui monitor? Cat de corecta si sincera este atitudinea noastra de blogeri comentatori binevoitori?

Nu, nu este o referire la adresa niciunei persoane care ar aproba sau nu demersurile mele, este doar o interogare, un atac la propria-mi constiinta. Ce Doamne iarta-ma facem noi aici? Traim pe internet o realitate festivista si daunatoare in acelasi timp, gen "felicita-ma ca sa te felicit!"... doar din nevoia de a socializa?

Si voi ceilalalti comentatori, spectatori, actori, ce credeti? Care este parerea voastra sincera? Cate dintre demersurile noastre, stimabile de altfel, vor prinde roade? Cat de utopici, de increzatori putem fi ca am dibuit adevarul? Canalul internetului este o cale de comunicare corecta sau nu? Tare ma tem ca am adus in virtual toate tarele comunicarii imperfecte din spatiul real si ca eforturile noastre ar putea duce catre nicaieri...

As vrea sa ma credeti ca nu incerc sa ridic probleme imaginare, ci doar ca vreau sa stiu ca nu merg alaturea cu drumul. Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara.... Tacerea face bine.... Mi se pare tot mai des ca alerg dupa himere.... Si apoi este atat de cald!... atat de cald...

joi, 9 iulie 2009

BLESTEMUL VADANEI

Cantecul Mariei Tanase "Cine iubeşte şi lasă" a fost cules in anul 1929 de reputatul etnograf, folclorist si muzicolog Harry Brauner, din Drăguş, un sat pierdut prin tinuturile brasovene. Linia melodica si versurile originalului acestui cantec, care initial se chema "Tărăişul şarpelui" a fost prelucrat ulterior de Harry Brauner, in asa fel incat sa se potriveasca inegalabilei voci şi maretiei scenice ale artistei. Trei genii au contribuit la genialitatea acestui cantec: vaduva anonima, Harry Brauner si Maria Tanase.

Greu blestem de dragoste, irupt din sufletul despicat al unei romance, el a fost adaugat cu sens si apoi sublimat prin vocea spectaculara a Marioarei. Cantecul si-a depasit cu mult menirea de anatema aruncata asupra celui care tradeaza dragostea unui om, a accesat universalul si-acum este resimtit dureros pana la lacrimi, de catre orice roman care si-a abandonat iubita, tara ori credinta. Si fiecare in sufletul si cugetul lui recunoaste lucrul acesta si daca nu este un caine cu inma impietrita, se va teme de mesajul lui...

Cu cantecul "Cine iubeşte şi lasă" as deschide si as inchide orice sedinta parlamentara, orice investire intr-o demnitate publica si l-as lasa ca melodie de fundal la serviciul pasapoarte, la aeroport, la Ministerul Afacerilor Externe, in orice minister daca s-ar putea, in camerele de cinci stele ale europarlamentarilor. El ar trebui cantat in piete publice la orice miting si chermeza electorala cu mici si bere. Chiar si in supermarketuri atunci cand sedusi de catre o reclama intindem mana dupa branduri. Pervertirea si manelizarea sufletului romanesc in goana disperata dupa audienta si profit a posturilor de televiziune si radio, a venit momentul sa inceteze.

Si sa nu ne mai miram intr-una de ce poporul roman din care fiecare dintre noi, cu mai mult sau mai putin onor face parte, are soarta pe care consideram si ne lamentam ca nu o merita. Sa incercam sa fim corecti si sa ne uitam fara prejudecati in istorie! Sa observam cate intelegeri si tratate am incalcat noi romanii... Sa ne asumam greselile stramosilor nostri si istoria asa cum a fost, nu asa cum ne-ar fi placut noua sa fie.

Si inca ceva! Ar fi cazul sa incetam odata pentru totdeauna cu sabloanele rasiste si antisemite si sa ne plecam in fata geniului nationalilor si conationalilor nostri! Avem un exemplu. Ele sunt foarte multe.


sâmbătă, 4 iulie 2009

SUNT! - LEAPSHA PE OUATE

Fara sa am harul Cristianei, m-am strofocat si eu aici, bietul, sa dau o forma atractiva leapshei de la Sasha, cu care am fost din nou omenit de anonimul pamantean -tine-l Doamne! :-) Si daca mai mult decat un zambet complezent nu am reusit sa obtin de la voi, sa stiti ca numai atata poezie pot eu sambata dimineata.
(omonimul pamantean)

S
UNT

Sunt si ma rasfat intr-una cu darul de a fi
Si-as vrea sa ma petrec in El, sa-L vad, sa Il traiesc,
In El sa imi pastrez prieteni si oameni dragi doresc
Si cand va fi sa fie... la El eu mi-as dori...

Nu-mi place larma, lupta, zaverele nu-mi plac,
Ma tem de violenta, de ura, de sange ne-mpacat,
S-aud cum groaza creste, tot creste ne-ncetat
Si-mi pare rau ca ura nu si-a gasit de leac.

Nu-s mincinos, nu-s lacom, viclean, duplicitar,
Nu cant pe la ospetele celor bogati, trufasi
Si nu fug niciodata de oameni nevoiasi,
Iar daca nu sunt vesel, mi se intampla rar.

Si plang si rad la viata ca un indragostit...
Nu-mi place monotonul, nici raul, nici uratul,
Iubesc la nebunie candoarea si sarutul
Si sunt confuz cand binele, cu rau e rasplatit.

Caldura omeneasca, iata de ce-am nevoie
Sa fiu, sa sper, sa daruiesc, sa simt...
Si-ar trebui cu fapte pe toti sa va alint.
Sunt! Inca sunt, prieteni! El m-a lasat... am voie.

Cristiana! Esti!
Ady! Esti!
Sorin! Esti!
Corena! Esti!
Cu totii sunteti la leapsha!

Si as mai vrea sa-i vad la leapsha pe inca alti trei prieteni dragi: Emilia, Dan si Ioana.
Cu voia dumneavoastra, domnilor! :-)