CHIMIA FERICIRII

Aveti mai jos interviul cu Profesorul universitar doctor īn ştiinţe medicale DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN, medic neurolog si psihiatru, cu deschideri ample spre filosofia stiintei. Practicand medicina in cadrul armatei, a avut posibilitatea sa avanseze in cercetarea creierului si a importantei gandului asupra organismului si a mediului, iar sansa unei calatorii in China l-a orientat si spre aprofundarea acupuncturii. D.C. Dulcan este membru al unor prestigioase societati stiintifice nationale si internationale, autor de brevete de inventii, detinator al multor premii stiintifice si literare obtinute in tara si in strainatate...


Va recomand cu mare placere cele doua carti dar in special "Inteligenta materiei", cartea care mi-a deschis ochii si care a stat cel mai putin in biblioteca mea. De fiecare data cand am cumparat-o, si am cumparat-o de vreo patru ori in diverse editii, am facut-o cadou cu drag prietenilor. Cred ca inca o mai am in format electronic.
 Sursa foto coperti

(Mos) CRACIUN FERICIT!

TOTUL E BINE CAND SE TERMINA CU BINE! 

Ce veti vedea mai jos merge bine cu sarmale si carnati si mai ales ciorba de potroace de dupa! Si neaparat un vin bun! Fiti tari, nu va lasati impresionati!

Foto: www.biography.com

CIMITIRE DE SUCCES

SEMIPOST SEMICULTURAL SI SEMIDOCT 
dedic acest articol lui Andrei Radu, caruia dincolo de mintea sa ascutita, ii apreciez calitatea deosebita de a te trage de maneca. 
AR, sunt  gata sa trec pe la casierie !:)



Motto: Sunt pline cimitirele de patalamati! :)


Va reproduc mai jos un scurt articol preluat de pe www.ziare.com/ Un clasament mai putin obisnuit cu destinatii de vacanta va determina mult timp oamenii sa umble la economii sau sa faca un credit pentru o calatorie.  Este vorba despre "Cele mai iubite destinatii singuratice din lume - 2009", cu alte cuvinte ghidul celor mai frumoase... morminte. 

Pe locul intai se afla, desigur, Taj Mahal-ul, mausoleul construit in Agra, in nordul Indiei, in secolul al XVII-lea, de imparatul Shah Jahan in memoria iubitei sale sotii, Mumtay Mahal.  

Pe locul doi nu puteau fi decat piramidele din Egipt, construite cu mai bine de 3.000 de ani in urma. Mormintele tribului Dogon din Mali sunt a treia recomandare facuta de autorii ghidului, datorita ineditului acestor adevarate monumente aflate in patrimoniul UNESCO.  

Intr-un colt foarte aglomerat al Romei se gaseste a patra destinatie mentionata in ghid, cimitirul in care sunt inmormantati poetii romantici Keats si Shelley, relateaza Reuters.  

Un alt cimitir celebru ocupa locul al cincilea al ghidului. Este vorba despre un loc destinat stelelor Hollywood-ului, aflat in spatele studiourilor Paramount, loc in care se odihnesc Rudolf Valentino, Douglas Fairbanks dar si Mel Blancs, vocea indragitului iepuras Bugs Bunny.  

Alte destinatii inedited sunt: catacombele din Italia, cimitirul francez Pere Lachaise, unde sunt inmormantati Edith Piaf, Marcel Proust, sau Honore de Balyac sau mormantul din Pacal, Mexic, aflat langa ruinele celebrului oras maias Palenque, cimitirul Hartsdale din Statele Unite, ...  


Dar Ghencea? Pe ce loc o fi? Oricum este dupa Bellu si Sapantzain clasament.

CIMITIRUL GHENCEA  
 Cum intri in cimitirul Ghencea civil, pe prima alee din dreapta se afla bustul catarat pe un soclu al unui om de succes, chiar deasupra mormantului sau. Pe placutza de pe soclu scrie "dracu-lacu-cum s-o fi numit el, mare negustor, mare filantrop" Asta e bogatu' cimitirului.
Aaaa... da' stati sa vedeti ca nu e singura atractie a cimitirului. Peste drum este mormantul modest al lui Aurelian Andreescu. Apoi cimitirul se poate mandri cu mormintele celor doi Ceausesti si chiar cu al lui Nicu Ceausescu, care are ca monument funerar de foarte bun gust, o cruce inchipuita de spatiul lasat liber intre doua blocuri de marmura..

Mai acum fo cinci ani am asistat din intamplare la tanguirea si vaicarelile unei biete femei care venise cu flori la mormantul lui Ceausescu. Sau ma rog, la ce presupune lumea ca ar fi mormantul lui. Blablabla, blablabla, ca ce bine iereaaaa..pe vremea taaaaa... ca luam concediu medical cand vream iooooo...si ma duceam la mareeee, . mai un medical, mai un fara plataaaaa.... ce bine iereaaaaa.... N-am avut rabdare sa inventariez toate somitatile cimitirului. Si chiar si-asa, deh! Ghencea nu-i de colea!

CIMITIRUL BELLU
Da' stai sa vezi cum vine treaba cu Bellu ! Daca vrei sa faci o incursiune in cultura si istoria interbelica si moderna a Romaniei, fa un drum pana la Bellu. Dus-intors fireste! Merita! Asta da cimitir! Asta-i cimitir falos de oameni bogati si faimosi, de politicieni, (de politici nu, pentru ca din nefericire acestia trebuie cautati la gropile comune), de generali, negustori bogati, artisti, scriitori, poeti, securisti de vaza, actori... Dupa pictori nu m-am uitat, recunosc, inafara de Theodor Aman, nu am prea avut noi pictori cu bani, ca sa aspire la Bellu.

Iata cateva nume din floarea elitei romane: George Bacovia, Ion Barbu, Nicolae Bălţăţeanu, Anda Călugăreanu, Eusebiu Camilar, Ion Luca Caragiale, Toma Caragiu, Henri Coandă, N.D. Cocea, Corneliu Coposu, George Coşbuc, Gheorghe Cozorici, Hariclea Darclée, Anghel Demetriescu, Aristide Demetriade, Ovid Densuşianu, Mihai Eminescu, Eugen Filotti, Theodor Fuchs, Emil Gârleanu, Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Iulia Hasdeu, Iuliu Hossu, Nae Ionescu, Iorgu Iordan, Nicolae Iorga, Şt. O. Iosif, Petre Ispirescu, Panait Istrati, Nicolae Labiş, Alexandru Macedonski, Titu Maiorescu, Lia Manoliu, Ioan Luchian Mihalea, Matei Millo, Ion Minulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Tudor Muşatescu, Alexandru Odobescu, Theodor Pallady, Hortensia Papadat-Bengescu, Gina Patrichi, Cincinat Pavelescu, Amza Pellea, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Adrian Pintea, Florian Pittiş, George Pruteanu, Marin Preda, Dem Rădulescu, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, C.A. Rosetti, Ion Marin Sadoveanu, Mihail Sadoveanu, Dan Spătaru, Nichita Stănescu, Laura Stoica, Constantin Tănase, Maria Tănase, Virgil Tatomir, Ionel Teodoreanu, Vasile Vasilache, Grigore Vasiliu Birlic, Iancu Văcărescu, Tudor Vianu, Aurel Vlaicu, Alexandru Vlahuţă, Tudor Vornicu, Traian Vuia, Alexandru Xenopol si ultimul intrat in mormant Gheorghe Dinica, Dumnezeul sa-l odihneasca dimpreuna cu ceilalti!
Dar daca chiar vrei sa vezi cum arata cavourile moderne ale unor proaspeti potentati ai zilei, care fie vorba-ntre noi, nu se prea inghesuie sa dea-n primire si sa le ia in primire.... apoi ai ce vedea. Totu-i stil, uneori kitch, eleganta, opulenta si miroase a bani fara miros!
Pe de alta parte insa, din punct de vedere cultural, cimitirul Belu reprezinta o perla arhitecturala a Bucurestiului de odinioara. Arhitecti celebri si-au pus semnatura pe cavouri si monumente funerare de un desavarsit bun gust, corespunzator stilurilor vremii. Statuile, facute in tara de sculptori autohtoni sau comandate in strainatate, nici ele nu sunt toate de duzina dar in orice caz nu se compara cu piticii de gradina de pe marginea soselelor. Vezi videoclipul. Merita!

DOUA MINUTE DE TACERE

 Pentru Ei... cei care in decembrie '89 au plecat dintre noi  

 La rugamintea lui grosso modo si la initiativa lui Sorin, va rog la randul meu prieteneste sa transmiteti Rugaciunea pe blogurile voastre sau sa o recomandati altora, fara linkuri de trimitere, pentru ca memoria Lor sa dainuie, sa lumineze in aceste zile precum flacara unei lumanari.  Va multumesc!

Rugăciune

Tatăl nostru carele eşti în ceruri
coboară, de eşti, pe pământ
şi opreşte viforul morţii
şi fă din căşti pălării
şi mângâie feţele morţilor
păstrându-i în viaţă pe vii
şi stai printre noi de ni-eşti tată,
din sângele scurs făcând vin
şi fă din oricare armată
alaiuri civile.

(Eugen Jebeleanu)

21.12.1989 - CARNET DE FRAIER

In dupa-amiaza zilei de 21 decembrie am fost in Piata Universitatii impreuna cu sotia si cumnatul meu. Am vazut cum oamenii dadeau flori si paine tanchistilor asezati pe turele, i-am vazut in genunchi in fata soldatilor incremeniti, cu fete imposibil de citit. Am asistat la sarje de intimidare din partea armatei. Nu puteam ajunge in mijlocul bulevardului Magheru caci ne impiedica cordonul de soldati. In fata noastra un domn imbracat impecabil, incaltat cu bocanci militaresti, fuma Kent si din cand incand mai intorcea capul catre noi cand ne-auzea strigand laolalta cu ceilalti. Vis-a-vis, cativa tineri catarati pe cornisa parterului de la Inter agitau pancarte improvizate din cartoane, cu "jos comunismul!". N-am stat mult. Se inserase deja. Dupa vreo doua-trei ceasuri, sotia mea si cu mine ne-am intors acasa cu grija copiilor. Fetita cea mare Irina, era la soacra mea, iar cea mica, Simina, la mama mea, in Floreasca. Nu am putut sa trecem de cordonul de armata si militie, asa ca am adus-o acasa doar pe Irina. 
In noaptea aceea a fost macel si au murit tineri nevinovati. Si au mai murit si dupa aceea. Si pentru cine? Pai sa ne uitam mai atent la televizor.


In vara anului 1990 m-am intalnit cu un prieten din conducerea Asociatiei 21 Decembrie, care m-a intrebat daca am fost participant la "Revolutie".
-Nu! i-am raspuns. Am stat pe trotuar si m-am uitat.
-Ai martori ca ai fost acolo?
-Da.
-Pai vino sa-ti dam carnet de revolutionar! Sunt atatia altii care nu au fost si care l-au luat degeaba...

Nu m-am dus si nu regret. Consider si acum, cand va scriu, ca l-as fi luat degeaba. Astazi as fi fost unul dintre cei multi posesori ai unui CARNET DE FRAIER, pe langa multi altii care vantura CARNET DE SMECHER!

CALEA, ADEVARUL SI VIATA

  CA-N TREN!

 Ai observat ceva? Ai observat ca fiecare om, in capul lui, sta pe peron si asteapta un tren? Gara este imensa, are multe peroane si desi se numeste "Calea, Adevarul si Viata", nici un peron nu seamana cu celalalt. Fiecare calator asteapta cuminte pe propriul sau peron, dar sunt si unele peroane aglomerate. Toate trenurile posibile trec prin capul nostru, pe toate liniile si in toate directiile. Destinatia fiecaruia pare sa fie cunoscuta dar... doar pare, pentru ca ea este imaginata, chiar daca fiecare tren poarta un nume. Mintea se agata intotdeauna de cuvinte. Pe unele linii mai indepartate sunt anuntate trenurile pentru care trebuie sa astepti indelung: Adevar, Iubire, Cunoastere, Absolut, Devenire, Pace pe cand pe altele, care-ti vin mai la-ndemana, cel mai adesea in sens invers, Putere, Glorie, Avere, Recunoastere, Viciu. Acestea din urma desi sunt foarte aglomerate, au cel putin avantajul ca nu ai prea mult de asteptat. Vin foarte des iar pe fiecare gasesti scris mare, acelasi slogan: "satisfactie garantata."

Peronul tau este hat departe fata de intrarea in gara si este aproape pustiu. N-ai bagaje. Nimeni nu are. E  racoare in partea aceasta de gara iar calatorii asteapta zgribuliti, infasurati fiecare in sperantele lor. Ca si tine. Trenurile se ivesc pe nebagate de seama si trag la peroane in liniste. Daca gandul nu-ti haladuie aiurea, n-ai cum sa scapi trenul. 

Oooo, dar iata-l! Nu te precipita! Ai timp! Urci. Deschizi usa. Compartimentul este luminos. Iti impaturesti frumos speranta si o asezi cu bagare de seama in fata ta, in plasa de bagaje. Te-asezi confortabil pe bancheta, te relaxezi, zambesti multumit. Esti pe drumul cel bun! Sa-nceapa calatoria! Cercetezi locul cu privirea, dar constati cu uimire ca, sub ochii tai, compartimentul prinde sa-si schimba forma si sa redevina peron. Un peron cu ferestre. Trenul porneste incetisor...Desi stii sigur ca te afli in compartiment, simti fara urma de indoiala cum te misti cu peron cu tot, si vezi trecand sau oprind  prin fata ta o multime de trenuri. Incet, incet, pana la urma, privirile iti sunt atrase de ferestre.  Daca te uiti pe fereastra din dreapta vezi o "realitate"... iar daca te uiti pe cea din stanga vezi "alta realitate". Fiecare realitate te fascineaza, te cheama, te absoarbe, te cotropeste, iti promite si pe nebagate de seama in mintea ta se naste dorinta unei noi destinatii in realitatea care ti se va arata mai ochioasa.. Si-odata cu dorinta se insinueaza si speranta. Desi nimeni nu ti-a spus-o, instinctul tau stie ca poti fi in doua sau mai multe locuri deodata. Si-atunci, din mers, incepi sa astepti cu nerabdare urmatorul tren, pentru noua destinatie care promite. Calatoria continua. Ca mai prinzi sau mai scapi cate un tren este de-acum o chestiune de sansa si nu stii cat de curand se va intampla, dar ceea ce stii cu siguranta este ca trenurile tale trebuie luate intotdeauna intr-o singura directie, caci daca alegi sa traversezi peronul pentru un tren din sensul opus, fiinta ta se va desira. Sensul celalalt nu iarta. 

Gata, ai reusit! Acum calatoresti simultan in doua trenuri diferite, in doua compartimente deodata, pe doua peroane in miscare. Si de-acum e simplu, poti sa te sui si intr-al treilea sau intr-al patrulea tren, cand doresti. In fiecare compartiment ai tovarasi de calatorie, conversezi, te implici, ai opinii. Timpul fuge repede. Unii mai urca, altii mai coboara, toata lumea care vine de-afara vorbeste despre lumi minunate sau despre catastrofe. "Afara" este un cuvant plin de promisiuni dar si de spaime. Tu stii bine ce inseamna acel afara. Tu vii de afara, ca oricare calator, doar te-ai suit de buna voie in tren. Afara este iluzia care te ajuta sa-ti continui calatoria. 

Cu unul dintre calatori s-ar putea sa ramai in calatorie toata viata, dar nu in toate  trenurile cu care calatoresti ci doar intr-unul. Rar vei gasi pe cineva care sa-si doreasca aceleasi destinatii cu ale tale. Calatoria continua. Tu hotarasti daca ramai sau mai schimbi trenurile, destinatiile, peroanele. Vremea trece...  Altele sunt acum subiectele calatorilor, fetzele lor sunt altele.  Intre timp poate te hotarasti sa  faci un copil si sa-ncepi sa-l pregatesti cu inima stransa de calatorie...Cat de ocupat esti acum, dar tot mai arunci din cand o ocheada pe fereastra sau spre plasa de bagaje. E-n ordine! Sperantele tale sunt la locul lor si-ti zambesc cuminti... 

Uff...Gata din nou! Calatoria poate sa continue in tihna... viata ta este iar in buna randuiala... Pe copil l-ai lasat asteptandu-si cuminte trenul pe un alt peron, cu speranta alaturi.  "Macar el..." gandesti in sinea ta, si te asezi din nou, avid, cu ochii pe fereastra. Nu mai este atat de important cu cate trenuri ai umblat simultan pana acum si in cate te mai afli, bine macar ca ai ramas intr-unul. Unul, dar bun! 

Afara lumina incepe sa paleasca, usor. Realitatea de dincolo de fereastra nu te mai atrage atat de tare... destinatia finala se obstineaza in continuare sa se aratate, desi ea este inca vie in inchipuirea ta. Cobori usor pleoapele si te afunzi in tine... zarva de pe culoare, de pe peron, discutiile calatorilor se estompeaza...  Nu stii traseul... nu exista o harta si nu ai cum sa-ti dai seama daca nu cumva te invarti in cerc. Inainte si inapoi, sus si jos isi pierd intelesul. Toate destinatiile finale s-ar putea inscrie intr-o sfera daca ar avea limite... "Am sa ajung... cu siguranta am sa ajung acolo..." razbate gandul peste toropeala care te cuprinde pe nesimtite....

Tresari.... se aud zgomote si pe culoare. E controlorul de viata!  Se uita in ochii tai. Stii! Iti auzi inima-n urechi. Nu poti sa fugi, n-ai unde sa fugi, doar esti in tren. Rasufli usurat. Nu, nu esti tu! E cel de-alaturi!.. Calatorul se ridica anevoie si paraseste in tacere compartimentul, cu parere de rau. Speranta lui a ramas in plasa de bagaje. Te uiti pe fereastra si-i vezi pe toti  cei alesi de controlor cum se urca tristi intr-un singur tren, cu o destinatie necunoscuta. Acum de-abia, pentru fiecare, incepe marea si adevarata calatorie. Stau buluciti la ferestre si cu priviri lungi fac cu mana fostilor tovarasi de drum pe care tocmai i-au parasit. Nu zambeste nimeni. De-aici inainte, fiecare, de la fereastra noului compartiment in care a intrat, va vedea Ceva. Tu n-ai de unde sa stii daca toti vor vedea acelasi lucru sau  fiecare Altceva... Sau Nimic.  Nimeni dintre cei din jurul tau nu poate sa-ti spuna ce se vede din trenul acela, iar pe calatorii plecati cu el, nu ai cum sa-i intrebi. Nu-i va mai vedea nimeni, niciodata. Este doar o calatorie dus. 

Calatoria continua. Taina e mare. Din batrani au ramas povesti despre unii calatori care au ajuns la destinatie. Inca mai o sansa. Sansa ta.

LEAPSHA...PE ZAPADAAAAAAA:))))))

Am luat leapsha de la draga de alessia si cu drag ma descotorosesc de ea imediat. :)  Tot n-am scapat! E mai grea decat un CV! Normal era sa scriu chestii de sezon cu shorici, palinca, carnati, reni, stelutze de  zapada, colinde, ingerasi infipti in brad. A iesit ce-a iesit... ma rog! 

Am hotarat s-o dau mai departelui... lui...

SORINE...... ESTI LA LEAPSHA! :))) 


LEAPSHA...PE ZAPADAAAAAAA:))))))

Ca sa simt ca traiesc am nevoie de... cafea dimineata!

E simplu...sa te nasti, e simplu sa mori, dar nu e simplu deloc sa... zbori.

E complicat, uneori, sa... mentii armonia. 

Lupt mereu cu... propriile-mi limite. 

Mi-e  rusine cand... nu mi-e rusine! 

As vrea sa-mi castig .... sa-mi recastig simplitatea.

Ma poticnesc mereu si mereu in... ego.

Ma simt batran cand... Ntz! Cred ca sunt gresit! :) 

Ma simt copil cand... ma uit la comedii. 

Ma plictisesc de moarte cand... Ntz! Nu ma plictisesc. Mai ales de moarte.:)

M-am impacat cu gandul ca... stiu ca nu stiu nimic..

Mi se pare ca am inceput sa... bat campii.:)

Nu stiu cand bilantul unei zile trecute nu va inregistra nici... Gresit! Nu fac bilanturi.

Ii ascult pe cei care... stiu ce vorbesc.

Mint cei care isi plang necontenit... modestia.

Cel ce iubeste... si lasa, Dumnezeu sa-i dea nevasta grasa!

Cel ce este iubit si iubeste... sa zica bogdaproste si sa-si faca cruce cu amandoua mainile!

Nu mi se pare deloc absurd sa... traiesc propriile-mi valori.

Nebun este cel care asteapta un maine pentru... ceea ce poate face azi. Desi graba strica treaba!:)

As vrea ca Mos Craciun sa-mi aduca... pe Mos Craciun!

DRAGOSTE DE OAIE

In MOLDOVA

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la balada nationala Miorita imi trec prin cap tot felul de ganduri, care de care mai nastrusnice. Si iaca ma-ntreb: ce legatura de taina trebuie sa fi fost intre ciobanasul moldovean si oaia cea nazdravana?  De ce doar acelei mioare moldave ii era drag ciobanasul, de s-a  repezit sa-l previna de napasta, pe cand toate celelalte oi au tacut malc? Oare ce favoruri ii facuse ei in mod special ciobanul moldovean, de s-a lipit ea, biata oaie, de sufletul lui ales. Sa fi fost oaia lui preferata? Cioban tanar, viguros si frumos... logodnica departe... oaia blanda, bucalaie.... Sa nu-i fi scapat el barsanei niciodata vreo sudalma sau vreo bata peste coaste, ci numai soapte dragastoase?  Pana la urma se vede treaba ca ea-l iubea sincer si asta  nu presupune altceva decat ca junele s-a purtat cu ea ca un  gentleman si nu ca un cioban. Tendresse oblige! Avea toate simptomele unei mari iubiri: nu mai manca, nu mai bea si behaia intruna, zile-n sir.

In MUNTENIA
Auzi bre, altfel stau lucrurile cu oaia munteana, daca ar fi sa privim la balada Miorita, cantata prin Tara Romaneasca. Sa luam de pilda o oaie neagra, una neaosa, focoasa, meridionala... Stiti pe care?
Ati ghicit, bre! Pe Bisisica, bre!
Bisisica cu siguranta nu ar fi procedat ca surata ei moldoveana. Fugarita si batuta cu pietre de Testosul de Moromete, mai degraba s-ar fi dus sa-l dea pe mana oricarui fel de cioban, chiar si jandarului, numai sa se scape de smintit. Nu ca ea, balaoachesa, nu ar fi avut vreo vina... dar ce sa-i faci daca asa sunt oile muntence, mai nabadaioase, mai arzoaie!? Iar el, Niculae, simtind ura Bisisicai, mai abitir capata pofta de a o cotarci. Fara regrete. El n-ar fi suferit niciodata de pierderea  Bisisicai. Si stiti ceva? Pana la urma, pentru toate aceste neintelegeri, nu oile trebuie invinuite, ci ciobanii. Pot sa va dovedesc ca ciobanii poarta intreaga raspundere pentru felul in care se comporta oile lor. Ia hai sa vedeti cum reactioneaza moldoveanu, dupa spusele lui Sadoveanu:
-De ce esti trist Niculaes?
-Mi-o murit o oaie domnule...
Ei vedeti? Vedeti cata intelegere si compasiune au moldovenii pentru animale? N-ati fi auzit una ca asta din gura lui Niculae Moromete, nici in ruptu' capului. Ia sa-ncercam aceeasi intrebare si sa vedem ce ne-ar spune Marin Preda:
-De ce esti trist, ba Niculae?
-Fir-ar a dracului de Bisisica!

In ARDEAL
No, amu' cu exceptia Tarii Fagarasului pe unde bacii sibienii or facut-o de oaie jupuind scoarta de brad si omorand padurile, in Transilvania si in Tinutul Secuiesc balada Miorita nu se canta, ci se horeste, ba pe romaneste, ba pe ungureste. Pe nemtzashte, ba. Ascultati-o p-aiasta ungureasca, ca-i  de numa-numa:

Miorita in varianta ungureasca!!...
Se pare ca ardelenilor nu prea le pasa de oi. Daca au nevoie, se asociaza in scop de talharie si omor cu premeditare cu muntenii si fac rost de oi de la moldoveni. Iar  moldovenilor nici ca le pasa. Pentru ei nu reprezinta o paguba prea mare, pentru ca ei au oi mai multe, mandre si cornute. Si chiar daca hai sa zicem ca li s-ar fura toate oile, ei tot nu pagubesc de tot. Mai raman cu mandrele si cu cornutele. Lucrul acesta nu l-am scornit eu. Asa ne spune balada. In schimb ardelenilor le plac foarte mult caii albi mai invatati si pe chestia asta sunt si mult mai religiosi si mai patrioti decat fratii lor romani din Muntenia si Moldova, caci le dau acelasi nume predilect, de arhiepiscop papistas, fost suzeran al Tarii Romanesti si principe al Transilvaniei.
-Ghii mai (Andrei) Batore, sarace!
Pai cum ar fi sa-ti omor tu calu' la carat piatra prin cariere si sa-i mai si zici:
-Ghii mai (Mihai) Viteze, sarace!
Nu merge! Chiar daca la prima vedere ar fi mai patriotic sa-l indemni asa, tot nu merge, ca i-a tinut serbi.  S-a gandit  el bine, Agarbiceanu.

In BASARABIA
Amu, nu shtiu foarti ghini shie se-ntampla cu mioara shea basaraba, pient'ca patamu shto, izvinite minia si sa ma scuzati oleaca pajaluista, ana gavarila pa ruski i ia nicevo ni ponil, shi nish'ca-ntzalejeam fo voroava pi rusashti di la biata oaie roz, care o fo roshie in tineretzili dumneai. Si nishi shiei doi shiobani la o singura oai, nia Aliecu shi tavarish Alieku nu sa-ntzaleg prea ghini intre danshi.  Behehe - dracu' sa te ie pare ca-i la fel cu behehe - idi ciortu, dar s-audi fiecari diferit din cauza pardalnishelor di microfoani shi a Transnistriei!

SALADE DE FRUITS

SA NE BUCURAM CU BOURVIL DE ACEASTA "CHANSONETTE D'AMOUR"

NESARATUL ABSOLUT

Motto 1:
"Iar ca sentiment un cristal"
Odysseas Elytis -Clima absentei
Motto 2:

"Sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului,..."

CIOBURI - Adam si Eva sau purgatoriul iubirii

VA ROG SA NU CARECUMVA SA CREDETI LUANDU-VA  DUPA TITLU CA ESTE VORBA DESPRE PERSOANELE LIPSITE DE UMOR.  M-AM BUCURAT ASTAZI DE ESEUL LUI CIOBURI- ADAM SI EVA SAU PURGATORIUL IUBIRII, PE CARE VA INVIT CU TOATA BUCURIA SA-L CITITI SI, FURAT DE PROPRIUL MEU COMENTARIU, DIN CARE AM EXTRAS PENTRU VOI UN FRAGMENT, AM  DESCOPERIT CA :

"Sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului,..." 

Si-atunci... ma intreb ca nepoetul: cum stim ca este curat atata vreme cat sentimentul ar trebui sa persiste in timp? Sentimentul Zen, fulgurant... piere. O iubire sau o compasiune Zen ar fi mai benefica decat una persistenta in timp? Exista o memorie a sentimentului care il face sa persiste? Cu siguranta asa ar trebui sa fie caci ce anume-l face sa fie intens, recognoscibil si repetabil daca nu materialitatea experientelor, a stimulilor care l-au generat? Poate ca numai in marele Atman am putea gasi sentimente pure, de cristal, generate de nimic... dar din nefericire, atomul spiritual odata refacut devine nesarat.

Socotesc ca impingerea lucrurilor in absolut si maicuseama atingerea starii de absolut, le-ar face sa-si piarda hazul si gustul. Freamatul generat de nevoia de absolut imi pare mai hranitor decat absolutul definitiv. Tendinta si tensiunea generate de nevoia de absolut sunt mai frumoase, mai spectaculoase, decat satietatea implinirii lor. Dincolo de refacerea atomului spiritual nu este decat liniste... Mai urmeza si altceva? Nu-mi pot imagina... :)

Si totusi.... iata ca poetul ii tine partea minunatei CIOBURI 

Clima Absenţei

I.

Toti norii spoveditu-s-au pamântului:

Locul lor un alean al meu l-a luat.

Iar când parul meu a-nceput sa duca dorul

Unei mâini fara pareri de rau

M-am strâns într-un nod de durere.

II.

Clipa e dusa pe gînduri înserând

Fara amintiri

Cu copacul ei mut

Catre mare

E dusa pe gânduri înserând

Far-o bataie de aripi cu chipul neclintit

Catre mare

Înserând

Fara dragoste

Cu gura neînduplecata

Catre mare...

Iar eu în linistea ce-am prins-o în navod.

III.

Dupa amiaza

Si imperiala lui însingurare

Si tandretea vânturilor sale

Si aura sa cutezatoare

Nimic sa nu vina Nimic

Sa nu plece

Toate fruntile libere

Iar ca sentiment un cristal.

Odisseas Elytis

(Traducere de Victor Ivanovici)

SI-ATUNCI UNDE POATE FI ASCUNS ADEVARUL, IN CUVINTELE LOR,  INTR-ALE MELE SAU IN ALTA PARTE? DEOARECE ESEUL LUI CIOBURI  DEPASESTE CU MULT SFERA SPUSELOR MELE DE-AICI, VA FAC O PROPUNERE MAI NEOBISNUITA SI VA INVIT DRAGI PRIETENI SA PURTAM DISCUTIILE PE DOUA FRONTURI , SI AICI SI PE BLOGUL EI.  DE  ACORD?

NUCA'N PERETE

Motto:
"NUCILE VERZI, NUCILE COAPTE....
SUB NUC TE POTI GANDI LA ORICE
NUCILE ALBE
SAU NU TE POTI GANDI LA NIMIC
MIEZUL TE INTINDE IN IARBA

ARUNC CU NUCI IN CER SI DAU DE PoRTILE RAIULUI de fier AU DEVENIT ERMETICE....fara mister!" corasand

AXIOMA
NUCA VIBREAZA MAI TARE

Nucile si peretii se stie, sunt doua entitati dure, incompatibile, care se ignora reciproc... Nucile sunt minione, vii, destepte, cu  miez si vibratii inalte... Ele poarta matricea unor noi fiinte vii, mult mai complexe decat ele. Peretii...!? Mdeh..., ca peretii... sunt  mari, amorfi, cu vibratii joase si plini de viitorul moloz in care se  vor destructura..... Ce pretentie poti sa ai de la niste bieti pereti? 
Iata insa ca uneori, din ratiuni oculte, forta oarba  a destinului  face ca o nuca sa-ntalneasca un perete. Totdeauna brusc si in viteza. Musai! Si-atunci apar o serie de vibratii noi. Sa le urmarim!
Cand nuca se izbeste de perete, acesta, care are oricum o vibratie aproape  imperceptibila, va absorbi imediat in structura sa maruntele vibratii cauzate de impact, pe cand nuca...eeei..., cu nuca domnilor, e alta poveste. Nuca oricum vibreaza inalt, cu toata fiinta ei si inca la  modul extrem.  Pentru o nanosecunda va parea ca sta lipita de perete, desi ea, minunata, n-o sa-l atinga niciodata. Socul impactului se va rasfrange brutal asupra ei facand-o sa vibreze din ce in ce mai intens din toate fibrele fiintei ei, ca instantaneu, urmandu-si destinul ei fractalic, implacabil, sa se dezagrege. Invariabil, nuca se va sparge cu un pocnet sec, fie de perete, fie la impactul cu solul, dupa ce in prealabil  va mai zvacni o data, cu o vibratie scurta... Pai te pui cu peretii!? Pierderi  colaterale? Hmmm....! Ceva  praf de tencuiala, coji si... niste miez de nuca.
Miezul e bun, chiar daca trebuie sa-l culegi de pe jos.

Daca insa potriveala nucii in perete, nu-i musai sa se-ntample imediat, iar nuca si peretele au ragazul sa-si armonizeze vibratiile - mai da rumane, mai lasa vecine! - si sa ajunga astfel la aceeasi frecventa si lungime de unda (daca am scos porumbei, si cred ca am dat drumul la un stol, ii rog frumos pe fizicieni sa-si rada-n barba, nu in comentarii), atunci ne vom putea bucura de zborul lin al nucilor plin aer si vom putea vedea un perete de turta dulce, cu nuci, ca in povestea cu Hansel si Gretel. Si uite-asa poate, voi reusi si eu bietul, sa-mi ridic oleaca vibratiile cele proaste, de aspirant la spiritualitate, macar pana la piciorul broastei.

Nassim Haramein - Traversarea orizontului evenimentului

BLOGUL DE AUR

AM PRIMIT CU PLACERE ACEST DAR DE LA CRYSY2008  http://vise-in-prezent.blogspot.com/  CAREIA II MULTUMESC SI DORESC SA-L DARUIESC LA RANDUL MEU CU TOATA DRAGOSTEA, CONFORM TRADITIEI URMATORILOR :

www.cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/
www.bluefleur-de-lys.blogspot.com/
www.sorindirokko.blogspot.com/
www.binele-bun.blogspot.com/
www.elvisica.blogspot.com/
www.alinastanciu.blogspot.com/
www.e-some1.blogspot.com/
www.ioanadumitrascu.wordpress.com/
www.serbantomsa.blogspot.com/
www.gradinarde5stele.blogspot.com/

Va doresc tuturor succes la blogareala si sa va priasca premiul iar mie, sa ma bucur mai departe de prietenia voastra. Iata cateva reguli pentru daruirea altora, in cazul ca doriti acest lucru:

1. afişarea premiului; (copy & add photo);
2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;
3. oferirea lui catre 10 bloggeri sau cati doriti voi;
4. informarea bloggerilor prin mesaj ca urmeaza sa-si ridice premiul de la voi. 

POST SCRIPTUM NECESAR 
Dragii mei prieteni,

Va marturisesc ca si eu ca si voi, m-am lasat prins in aceasta traditie internauta de a face cuiva o bucurie. Si sunt convins ca o bucurie virtuala nu este cu nimic mai prejos decat una "reala", bucuria fiind un germene, un inceput, de fericire sau macar o mica multumire sufleteasca. Nimic mai placut pentru un inceput de weekend in plina criza economica, bla, bla, bla, politica, culturala, sociala si morala prin care trecem, mai disperati sau mai cu capu'n sac.

Premiul l-am capatat acum o luna si nu m-am grabit sa-i dau drumul. Am avut scrupule, trebuie sa recunosc, si m-am tot intrebat astimp, daca trebuie sa alimentez o traditie frumoasa dar usor toxica sau sa ma abtin. Daca premiul de diamant, primit asta-vara m-a euforizat, acesta m-a intristat putin. Nu pentru ca intentia celui care l-a  inventat nu ar fi laudabila, ci mai mult pentru faptul ca  observandu-l si pe alte bloguri si stiind de-acum ce reactii provoaca acel "prima data", ma gandeam cu tristetze cat de politicos devine cand va trebui sa mimezi o reactie entuziasta, atunci cand ai sa-l primesti si a saptea oara.

Da, cu siguranta premiul are mai mult simbol de prietenie si apreciere si asta cantarit mai mult in balanta si cu acest gand vi l-am si trimis. Nu-i mai putin adevarat ca(si  asta m-a tinut o vreme in loc), din pacate, premiul este si o bomboana otravita, un dracusor colorat care va mangaie duios pe crestet vanitatea, multa, putina cat o aveti fiecare. Nu era nevoie totusi sa va trimit acest premiu, ca sa va  reconfirm faptul ca va apreciez pe fiecare in parte foarte, foarte mult, ca aveti merite intelectuale si calitati umane exeptionale si ca dovada ca asa este, iata-va din nou impreuna pentru cateva momente. Si-mi pare rau ca, limitat fiind de reguli, la un numar restrans de persoane, nu am putut sa-i trec pe toti cei la a caror pareri iau aminte. Dar nu-i nimic, pentru ca vad ca a-nceput voleyul cu blogul de aur, asa ca ...

prieteni dragi care inca nu ati fost nominalizati... pregatiti-va de bombardament.:)))))))

NO RASISM!

Povestea ce urmeaza s-o aflati e de pe vremea lui Pazvante Chioru. . Eram student in prima zi din primul an de facultate, si pentru ca baietii se cunosteau deja din armata- mai putin cei straini, si pentru ca era musai sa cunoastem fetele, am iesit cu grupa  la bere, la Lido.
Bancuri, bere, bancuri, bere... veselia  devenise generala. Imi vine ideea sa-l rog pe Lende Jean-Pierre sa ne spuna si el un banc de la el din tara, din Republica Centrafricana. Dragul de Jean-Pierre a dat sa zica, dar dupa primele patru cuvinte a fost intrerupt de hohotele noastre de ras. N-a mai fost nevoie sa continue. Bancul lui a-nceput si s-a sfarsit asa:
O BANDA DE ALBI.......

Poate ca avea dreptate si nu era nimic de  ras.

TREZIREA ADN - CONSTIINTA UNIVERSALA

Azi, mai mult ca oricand, viata trebuie sa fie caracterizata de un simt al responsabilitatii universale, nu doar natiune catre natiune si om pentru om, ci si om catre alte forme de viata.- (Dalai Lama)

THE FUTURE OF ROMANIA !

 TE FUTURA OOOFF ROMANIE !

-apel catre moguli, bancheri si preamultinationali-

Domnilor, 
Insfacati vartos Romania de guler, dar debunaseama cu mainile politicienilor nostri si dati-o cu capul de pereti! Zdravan! Fara menajamente! Satisfactie garantata! Nu va temeti, e obisnuita! Vibratiile generate de izbituri se vor  transforma intr-o minunata doina de jale. De la pereti sa nu v-asteptati  la vreo reactie caci oricum nu veti auzi nici macar un sunet, desi, va asigur ca peretilor le place. Daca totusi nu credeti, lipiti-va cu bagare de seama urechile domniilor voastre de urechile peretilor si cu siguranta veti sesiza niste murmure... dar mai mult de cativa de "sanchiuverimaci" si peste ei vag, ca un ecou o "spasibabalshoe", nu veti putea deslusi. Dar e suficient si-atat incat sa va intareasca convingerea ca ati procedat cum se cuvine. Ceva pierderi colaterale pentru Romania? Hmmm...! Nu trebuie sa va formalizati cu scrupulele! Inafara faptului ca va agoniza-n tzarana, in rest...  vor fi o multime de pierderi... Dar ce importanta poate sa mai aiba, atat vreme cat satisfactia este garantata iar banii investiti in politicieni vi se vor intoarce inmiit.

Oooops!!! Malaiul e bun, chiar daca romanii vor trebui sa-l adune pentru voi, neam de neamu' lor! Cui ii pasa!? Oricum, banii nu trebuie sa  stea la fraieri!

INTER-NIET

SA UITAM PENTRU CATEVA CLIPE TOATE ISTERIILE SI SA-L LASAM PE ALAN BECKER SA NE AMUZE.

ISTERIA BLOGARELII

 Stresul de a tine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn si o dieta alimentara nesanatoasa constituie o combinatie potential letala care a inceput sa faca victime pe internet, potrivit New York Times. 

In urma cu doua saptamani, in Fort Lauderdale (Florida) a avut loc inmormantarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a facut brusc infarct la varsta de 60 de ani. In decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct caruia i-a cazut victima in aceeasi perioada.
Publicatia americana se intreaba daca este vorba de cazuri izolate sau de varful unui aisberg, amintind de lamentarile altor bloggeri care au pierdut mult in greutate sau au devenit obezi, care sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. Tulburarile acestea, poate chiar o boala in sine, sunt atribuite stresului aparut din cauza obligatiei de a furniza un ciclu permanent de informatii, intr-un domeniu in care concurenta este feroce.
Bineinteles ca nu s-a dat un diagnostic oficial de deces prin blogging, iar mortile a catorva dintre bloggeri nu sprijina teoria unei epidemii. De asemenea, nu s-a stabilit cu certitudine ca stresul atribuit acestei practici le-a grabit moartea. Insa prietenii, colegii si rudele decedatilor au inceput sa-si puna intrebari in legatura cu pericolele blogging-ului.
Unele dintre bloguri, aparute initial ca jurnale personale online, s-au transformat in ultimii ani in adevarate fluxuri de stiri, care concureaza cu media traditionale, mai ales in ceea ce priveste veniturile ce pot decurge din reclame. Presiunea este enorma, mai ales pentru freelanceri, navigatori pe internet platiti.
"Inca nu am murit, dar voi sfarsi in curand in spital din cauza unei epuizari nervoase", a spus Michael Arrington, fondator si director al TechCrunch, un blog popular despre noile tehnologii, care aduna milioane de dolari din publicitate. Arrington, care a castigat 15 kilograme in greutate in ultimii trei ani, atribuie insomniile stresului provocat de blog.
Bloggerii se plang de multa vreme de consecintele fizice ale muncii lor: a devenit chiar un laitmotiv ca acestia sa se planga de oboseala cronica pentru ca isi petrec o buna parte din zi si din noapte pentru a cauta informatii noi.
Multi bloggeri sunt platiti pe post, altii pentru numarul de cititori. Bloggerii isi construiesc un public prin intermediul exclusivitatilor sau prin volumul de stiri ori ambele. Viteza este cel mai important element in aceasta meserie. Unele site-uri, precum Gawker Media, ofera bonusuri angajatilor lor, de exemplu, daca o anumita pagina a fost citita de 100.000 de ori intr-o luna. Stacheta se ridica, astfel incat, cu cat acesta scrie mai mult, cu atat castiga mai mult.
Publicatia americana spune ca unii bloggeri ajung sa castige intre 30.000 si 70.000 de dolari pe an, in timp ce altii ajung sa obtina chiar si cifre cu sase zerouri.
Arrington a marturisit pentru New York Times ca, de multe ori, are "crize de anxietate" pentru ca a pierdut o informatie. Bloggerii au inceput sa fie constienti de riscurile meseriei, astfel incat au inceput sa faca schimb de sfaturi pentru supravietuire. In urma cu o luna, pe Problogger.com, australianul Darren Rowse, care scrie pe mai multe bloguri, a oferit cititorilor sai un manual de supravietuire: printre sfaturi se numara acela de a "taia lanturile scriiturii" si "a se intoarce la scrisul ideilor in carnetele".

Sursa: MEDIAFAX 

sursa: www.descopera.ro

ISTERIA VOTULUI

 VOTATI NESCHIMBAREA! 
Orice socotim ca am vota, de fapt  nu  votam o persoana, un  grup, o speranta sau o idee, ci din pacate  votam un intreg sistem corupt care o ia de la-nceput ca de fiecare data.  Aceasta-i drama  votului la  romani. Votam consecvent NESCHIMBAREA. Istoria postdecembrista ne-a dovedit-o cu varf si indesat.

Sa votam asadar mocirla morala  in  care ne complacem!
Noi? Nuuuuu...!!! Poporul roman votant poarta toata vina.
Partea trista e ca si noi, revoltatii, scarbitii, dezabuzatii, tot poporul roman se cheama ca suntem.

ISTERIA 2012

Trebuie sa va marturisesc ca viitorul ma incita foate tare, ca pe toata lumea de altfel. Unii spun ca datorita multiplelor variabile de care trebuie sa tinem seama, viitorul nu poate fi cunoscut, altii din contra, ca poate fi prezis cu exactitate de catre profeti si vizionari. Adevarul trebuie ca se gaseste ca intotdeauna, pe undeva la mijloc. Modelele teoretice noi ale fizicienilor asupra timpului ne indeamna sa fim precauti cu afirmatii apodictice de orice natura si permisivi la noile intelegeri. Acest ipotetic bulversant an 2012 a dat nastere din pacate nu la una, ci la cel putin doua noi paradigme. Una se refera la vibratii, si a fost imbratisata de spiritualisti iar alta se refera la apocalipsa, pe de o parte asa cum a vazut-o evanghelistul Ioan iar pe ea alta parte, asa cum este ea interpretata astazi de curentul New Age, varianta pe care au imbratisat-o ca de obicei foarte multi gura-casca... Cine stie exact ce va fi sa fie, afara doar de bunul Dumnezeu...!? Cu cat sunt mai multe pareri, cu atat literatura si filmele de "specialitate" vor trage mai multi bani de la adepti. In 2013 ne vom lamuri daca am facut o investitie in cultura si spiritualitate sau daca, ca de obicei, am dat obolul prostiei.

Apocalipsa din 2012 – o farsa de proportii uriase

Cercetatorul NASA David Morisson sustine ca profetia vechilor mayasi, conform careia lumea s-ar putea sfarsi la data de 21. 12. 2012, nu este nimic mai mult decat o inselatorie, care duce doar la imbogatirea promotorilor teoriei conspiratiei.

Timp de mai multe luni, NASA si un numar mare de astronomi au primit scrisori si e-mail-uri din ce in ce mai ingrijoratoare de la public, referitoare la posibilitatea larg raspandita ca Apocalipsa sa se petreaca in anul 2012.

Multe mecanisme sunt propuse pentru Ziua de Apoi, inclusiv coliziunea cu o planeta fictiva denumita Nibiru, activitatea letala de la suprafata Soarelui, alinierea cu centrul galaxiei si multe altele.

David Morrison a caracterizat toate aceste temeri folosind termenul "cosmofobie" - teama de cosmos, notand o uriasa dezvoltare a fenomenului numai in ultimul an. Dr. Morrison, un expert de renume mondial in ce priveste Sistemul Solar si impacturile cu asteroizi, este membru activ al serviciului "Intreaba un Astrobiolog" din cadrul NASA, unde ofera raspunsuri intrebarilor adresate de public.

A primit atat de multe intrebari legate de 2012 si de sfarsitul lumii, incat a simtit ca este cazul sa faca o investigatie ampla a chestiunii si sa lamureasca lucrurile. Una dintre cele mai interesante descoperiri ale sale este aceea ca distribuitorii filmului stiintifico-fantastic "2012", ce urmeaza sa fie lansat in luna noiembrie, alimenteaza inadins panica de pe Internet, in ceea ce se numeste "campanie virala de marketing".

Acestia au creat false pagini web de stiinta si ii incurajeaza pe oameni sa caute "2012" pe Web, totul in numele promovarii filmului, sugereaza studiul. De asemenea, majoritatea paginilor de Internet bazate pe teoria 2012 sunt lipsite de sens si difuze, fiind adesea realizate de oameni care au scris carti despre "dezastrul ce se apropie" si pe care incearca sa le vanda, mai mentioneaza studiul cercetatorului NASA.

Sursa: Phenomenica

Articol preluat de pe: http://www.descopera.ro/

MITU LUI SISIF - POVESTE FARA SFARSIT

Episodul al VII-lea- ZORBA

Dragi prieteni,
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!

Şerban Tomşa spunea...

"Să vezi că nu mai scap din magherniţa asta", îi trecu prin cap lui Sisif. "Sau te pomeneşti că am murit şi ăsta e..."
- Dacă nu mai ai gologani, face mandea cinste, auzi el, ca prin vis, un glas dogit.
Se întoarse şi văzu, la o masă din fund, un bătrân cu faţa brăzdată de vicii. Cu el beau doi inşi : un bărbos falnic şi un orb cu o voce miorlăită.
- Un gay, asta era tot ce-mi mai trebuia, se sperie Sisif. Dacă mă dibuie Meropica...
- Nu te sfii, fiule, zise şi bărbosul. Dacă ai rămas în pană de marafeţi, maestrul nostru Socrate îţi face cinste până la ziuă. Aşa obişnieşte el să-i trateze pe discipolii noi.
În ciuda repulsiei pe care Socrate i-o stârnea, Sisif simţi cum se ridică, fără voia lui, de la masă şi se duce către cei trei. Picioarele îl purtau de capul lor, nemaizăspunzând comenzilor disperate ce porneau din cutia craniană.
"Sunt neînchipuit de beat", îşi zise. "Poate că nenorocitul ăla de cerşetor e în cârdăşie cu complotiştii şi m-a drogat, ca să mă prindă ăia mai repede..."
Se lăsă să alunece moale pe un scaun la masa perverşilor.
- Eu sunt Socrate, după cum sper că ai înţeles, se prezentă boşorogul. Ăştia sunt Platon şi Homer, băutori cu butea şi mari meşteri în ale cuvântului... Eu, dragul meu, reciclez tineri... P-ăştia doi i-am reciclat până au albit, hi, hi, hi, hi....
Râdea cu gura ştirbă, stropindu-l pe Sisif cu salivă.
- Dacă vei fi vrednic la băutură, Platon te va face personaj într-un dialog, iar orbul îţi va închina o cântare, ridicându-te la statutul de erou... Ce te uiţi ? Ia şi bea !
"E de rău", îi fulgeră prin minte lui Sisif, în timp ce Meropica se uita chiorâş la masa lor.

08 octombrie 2009 21:21

Ioana_du spunea...

Surprinzandu-i privirea, Platon i se adresa pe un ton ( cum altfel?!? ) cavernos:
- Esti sigura ca privelistea din fata ochilor tai este realitatea, stimata domnita? Poate este doar o umbra facuta de ....
- Da' mai lasa-ne frate cu umbrele tale, ca ne-ai terminat! Prea ne crezi pe toti legati cu funii in pesteri! izbucni Homer
- Cantati, zeilor, mania ce-l cuprinse pe Homer betivanul! hohoti Socrate luand o gura de bautura.
- Dar'ar naiba sa fie in paharu' ala ce cred eu ca este ! mormai Homer in barba . Intorcandu-se apoi catre Sisif care ii privea perplex zise:

09 octombrie 2009 08:23

Dan Ioanitescu spunea...

-Ili, iada mea a facut o boala rara, ii zice odi... Se ia.
-Odi se ia si la oamenii? se alarma Sisif.
Numai....

09 octombrie 2009 15:35

Ioana_du spunea...

Homer ii arunca o privire plina de dispret si ii zise:
- Dar dupa parerea ta eu ce sunt? Neom? Stafie?
- As fi optat pentru stafie, sincer sa fiu, replica timid Sisif.
Din coltul in care se retrasese (in ciuda profilului ei psihologic, numai asa, ca sa-i faca acestuia in ciuda) Meropica se ineca de ras.
- Tu la varsta asta inca mai crezi in stafii???
- Daca pot crede in scgheleti care beau bere care le curge printre oase, daca pot crede in manticore vii, daca pot crede ca in fata mea sunt Homer, Socrate si Platon.... da-mi UN SINGUR MOTIV ca sa nu cred in stafii!

La replica asta Meropica se cutremura. Sisif isi urlase cuvintele, si asta nu se potrivea profilului LUI psihologic.

10 octombrie 2009 09:39

Dan Ioanitescu spunea...

-Crezi, crezi! Ai dreptate sa crezi! auzi o voce de nicaieri. Ceva mare si neguros, o lumina intunecata, ca o umbra care absorbea culorile din jur trecu prin fata ochilor sai si se aseza de-a dreapta lui Platon. Vocea continua:
-Uite si Platon, chiar si atunci cand nu e beat, tot crede in umbre de cai verzi pe pereti... unii l-au contrazis dar el tot crede... nu-i asa Platoane?
-Da, da... Totusi eu nu te cunosc.... i se adresa Platon. Tu a cui umbra mai esti?
-Umbra lui Mircea.
-Pai ce cauti aici? Du-te la Cozia. Ba nu! Ia stai! Zi-ne si noua ce au discutat acolo Radu Vasile cu Miron Cozma la mineriada!

-Mineriada si Odiseea luceafarului huilei... hi, hi! asta-i mai tare ca Iliada mea, se hlizi Homer.
-N-a fost nici o discutie. Radu i-a strecurat serpeste o soapta la ureche lui Cozma. Atat am prins: "Cozma Racoare"! Si-au plecat dansand sirtaki... voi grecii, deh... intelegeti mai bine.

-Calimera-Calisperaaaa.....!!! Sirtakiiiiii.....!!! zbiera gros din usa carciumei un chefliu...

Toate capetele se-ndreptara catre usa...

-Zorbaaaa.... !!! A venit Zorbaaaa...!!!!

In urletele de admiratie ale clientilor, dar mai ales la vederea celor trei greci, Zorba ranji cu gura pana la urechi, ridica amandoua bratele si pocnind din degete incepu sa tropoteasca marunt in prag... Cei trei ii intoarsera ranjetul pe greceste, fiecare cum se pricepu mai bine si incepura sa bata cu furculitele in sticle si pahare un ritm, pe care, ca la comanda il preluara toti comesenii. Cineva scoase din buzunar o muzicuta.... Sisif mut, siderat, cu ochii holbati, ii urmarea ca prin vis pe Homer, Platon si Socrate cum se ridica sprintari de la masa, se prind de umeri si-si pornesc dansul indracit printre mese, alaturi de Zorba.

MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT

Episodul al VI-lea - MANTICORA

Dragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!

Liege.BlueIris spunea...

"- Nu te mai văicări ca o babă, că asta nu e tot. În plus, conspiratorii vor..."
... sa te converteasca la buddhism, inainte de...
-Pai ce legatura are una cu alta?
-Ce conteaza! Un buddhist bun e unul mo...aaaa, adica, unul care...
-Care...? intreaba Sisif, nerabdator.
-Care a renuntat la toate rahaturile astea existentiale cu tenta intelectualista si care pune mana pe mop, scoboara in beciurile propriei constiinte si se pune pe lustruit.
-Pfiu, se stramba Sisif, plictisit, ma simt ca la o sedinta de partid!Ce dracu' sa mai curat? La cat alcool am ingurgitat, sunt mai steril pe interior decat o sala de operatie.
Nu termina bine de zis si in dugheana intra un schelet. Se indrepta spre bar unde comanda o bere si-un mop, scartaind trist din articulatiile anchilozate.
-Nah, ghinion!, se revolta Sisif. Mi-a luat asta mopul! Acu, tre'i s-astept sa-si bea amarata aia de bere. Totusi, ce naiba vor aia de la mine?
Cersetorul da ochii peste cap si sopteste misterios in vreme ce se departeaza, pivotand in piruete largi. Sisif il priveste uluit, remarcand abia acum ca seamana incredibil de bine cu Mulder, personajul din X-files:
-Intreab-o pe "doamna cu butucul". Ea stie. Si tine minte: lucrurile nu sunt ceea ce par a fi.

06 octombrie 2009 06:58

Ioana_du spunea...

"E, daca nu sunt ce par a fi, macar sa ajunga pana la urma sa para a fi ceea ce sunt" gandi Sisif.
Ilogica pana si pentru el ideea ii ramase totusi in creier devorandu-i fiecare farama de atentie. Mereu isi dorise sa fie filosof, dar pana acum nu avusese ocazia si mai ales timpul necesar pentru asta. Perspectiva convertirii fortate la budism ii dadu elanul care pana acum ii lipsise. Arunca mopul cu o mana, iar cu cealalta se arunca pe el in ganduri.

"A fi sau a nu fi , asta e intrebarea" isi incepu el viata de filosof.

"Bai fraier esti!!" auzi el o voce muscator de ironica. "Asta e deja luata bai, fii si tu mai atent!"

Uimit si deranjat se ridica din ganduri si se intoarse asa, cam trei sferturi. Suficient cat sa vada cum ranjea la el .........o manticora!

"Tu , Doamne, nu ma lasa !" isi zise Sisif. "Fie mi-au pus astia ceva in bere, fie nu se mai fac mopurile ca pe vremuri! Sau probabil ca li s-a pus pata pe mine budistilor, hindusilor si altora din categoria asta! Mi-au trimis o manticora??? Si mai are si o fatza oribila!"

"Nu cumva esti cam superficial? Te-ai gandit ca poate fatza mea, oribila cum spui tu ca ar fi, nu are legatura cu valoarea mea reala? Intrinseca?"

Rusinat, Sisif pleca privirea. Gasind pe jos o hartie o lua si nota pe ea IN-TRIN-SEC, si apoi privi manticora cu simpatie un pic fortata.

"Degaba, am apucat deja sa ma simt jignita" spuse ea si se intoarse, moment in care coada-i de scorpion atinse mopul. Coada mopului se incurca in coada unei galeti care se rasturna cu zgomot. Vazand cu coada ochiului galeata in cadere si vrand sa o prinda Sisif aluneca si se trezi intins de-a latul intr-o balta de apa murdara.

"Da. Eu si norocul meu!" murmura el in barba, resemnat.

06 octombrie 2009 09:35

Dan Ioanitescu spunea...

"Totusi nu-i chiar asa de rau! Sunt in viata! Pumnalele lungi or sa se plictiseasca si or sa intre in tecile lor, daca mai adast pe-aici." isi mai dadu in gand putin curaj, Sisif.
-Ce clantzani bah, asa la mine? Razi carevasazica? Stai ca pun eu acusi mana pe tine si te fac imaterial didactic! se stropsi Sisif la scheletul rezemat de bar. "o sa-l fac cadou la scoala primara, he, he!"
- Ce-ai ma cu shchiletele? se otzari Meropica peste claia rosie a uriasului. E bunica'miu! La mine a venit! Da-i pace!
Sisif netezi usor cu palma petecul lui de hartie, arunca pe furis un ochi in el si-i repezi apasat Meropicai una de sa-l tina minte:
-In- trin- seaco!
-Ce-ai zis ma? tuna claia rosie.
-Tu ce te bagi? ii raspunse Sisif. Sezi bland ca miaua, ca altfel pun manticora pe tine!

07 octombrie 2009 08:05

Ioana_du spunea...

- O, da, sa revenim la visul meu de-o viata: ala de a speria Meropice! ofta manticora incetisor.

- Tu iti imaginezi vreun moment ca ma sperii? tuna Meropica. Ia voila de te uita mai bine la rudele mele (si aici Meropica flutura aproape cu eleganta din mana in directia scheletului care ii privea ranjind), si zi-mi daca tu chiar iti imaginezi ca ma sperii!

- O bere si un mop va rog! striga manticora cu disperare in glas catre barman, in hohotele cam ruginite ale scheletului care semana cu Mulder (si parca si cu Scully).

07 octombrie 2009 08:24

Dan Ioanitescu spunea...

Reflectii genealogice
Comentariu pentru Ioana :)))

Putem trage concluzia fireasca ca Scheletul a fost parintele mamei sau al tatalui Meropicai dar, in acelasi timp si al lui Mulder si al lui Scully, din moment ce seamana atat de evident cu ei amandoi. Si-atunci.... fortand putin irealitatea in care ne zbatem si completand-o cu imaginatia, Meropica ar putea fi ori nepoata de frate/sora a celor doi, ori fiica lor rezultata din incest. Varianta a doua mi se pare mai atractiva. Nu stim inca daca pe Schelet, in fosta lui viata extrauterina, il chema Popescu, sau Ionescu, pentru ca pentru noi el este Scheletul. Si-atunci, cautandu-i Meropicai numele de famile si atasand-o de oricare dintre parinti(vezi Nic'a lui Stefan Apetrei Ciobotariul), o putem numi, scuzata-mi fie exprimarea licentioasa, fie Meropica Maldarulul Sculii Scheletului, fie Meropica Sculii Maldarului Scheletului...:)))))
Ambele variante mi se par plauzibile.

07 octombrie 2009 14:07

Ioana_du spunea...

MOAHAHAHAHAHHAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!

Era sa ma inec cu cafeaua, mai Dane mai, nu mai face din astea! Colega mea a consumat timp si energie sa prepare cafeaua si sa o puna in termosuri, nu e pacat sa o scuip eu pe monitor???

Mergem pe varianta fiicei rezultate din incest, si numele ei este Meropica Maldarului Sculii Scheletului.

Scuza-mi exprimarea licentioasa!

:)))))

07 octombrie 2009 14:32

Sursa imaginii:http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://ellegado.files.wordpress.com/2007/07/manticore.jpg&imgrefurl=http://www.surunga.com/post/imagenes/7328/criaturas%2Bmitologicas%2B%2B%2Binfo.html&usg=__odmpeCei9p6kdE5kRVrYiNVjp4k=&h=284&w=361&sz=16&hl=ro&start=20&tbnid=8NkpFVP0G92Q5M:&tbnh=95&tbnw=121&prev=/images%3Fq%3Dmanticora%26gbv%3D2%26hl%3Dro%26sa%3DG

Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!