Dragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii sa participati la nasterea unei povesti. Va invitam sa fiti coautori prin comentariile voastre si sa aflam cum povestea lui Mitu lu' Sisif se povesteste pe sine, prin voi. Pentru cei care nu au "rasfoit" postarile anterioare sa stiti ca ideea s-a nascut de la un banc filosofic, care zice:
"a fost odata un om Sisif, care avea un copil pe care il chema Mitu".
Aventura placuta!
Povestea a fost conform traditiei inceputa de Ioana, continuata de mine si apoi au intervenit ceilalti. Cititi episodul anterior si apoi continuati de unde s-a oprit ea intrand pe comentarii. Nu exista reguli, nu exista oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor.Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj si... mult succes!MITU LU' SISIF
Episodul al III-lea - Zarzarica
Cristiana spunea...
Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei noi forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!
img5.jpg "Anna"){kind=small}
(nu face parte din poveste... dar mi se opreste respiratia de râs... am profitat de pauza asta mica... împieliţaţilor! m-ati terminat!!! :) !!!)
28 august 2009 12:33
Meropica surprinse dintr-o data privirile scanteietoare ale popii Zarzarica. "S-o crezi tu!" ii raspunse in gand, se stramba discret la el, apoi il insfaca de brat pe Sisif si incepu sa-l traga intr-o parte.
-Stai, staaaai... Ca ma doare capu'!
-Las'ca te fac io sa-ti treaca!
-Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doaaa-mne-miii-lu-ieee-e-steeee!!!... Zarzarica, ii urmari o vreme cu o privire scrutatoare cum se indepartau de poarta cimitirului, in timp ce vreo doi-trei enoriasi neatenti, primira cateva lovituri consecutive de cadelnita in burta...
28 august 2009 18:20
Ma-ta, zise pintre dinti Pampalau, cand il nimeri popa cu cadelnita peste mana. Dupa o gura de tuica de la poarta cimitirului, pomana mortului, ii veni sa-i traga una popii mai ales ca ura impotriva lui mocnea ha ha ha decand! El ii si pusese porecla care ce a prins asa bine in oraselul lor, mai mult sat. Pe cand avea parohie intr-un sat din apropiere popa Hasmasan-nimeni nu mai tinea minte numele asta - facea naveta cu autobusul. Si intr-o iarna cu frig din ala de crapau maselele, il vazu pe popa in statia ratei sarind pe loc de inghetat ce era si fredonind 'Zarzarica , zarzarea, ce frumoasa-i mandra mea' ca o placa stricata ca numa versurile astea le stia. Si Zarzarica i-a ramas numele, a avut grija Pampalau de asta. Dar nu chiar atunci ci mai tirziu cand popa si-a obtinut parohie in oras si se capatuise si era cineva. Ura pamapalaului era feroce si intemeiata. Avea si el o mindra cu care voia sa se insoare, sa faca copii , sa intre in rindul lumii. Si popa i-a stricat toata socoteala, de nici acum la 64 de ani nu-i insurat. Macar sa se fi oprit Popa la a o " blagoslovi" numai pe Turi, atatea altele au fost si acum is bunici cu nepoti. Dar nu, pe Veturia lui a incaltat-o mai rau: i-a adus plocon un copil al nebunei satului ca si ma-sa si ma-sa mare murisera in decurs de doi ani. O ciudatenie de copil al carui nume semana cu NISIP sau cu ce dracu o mai fi semanand. Si ba sa se ma marite Turi cu el, ca acum avea ce-i trebuia , un copil de suflet si nu-i mai trebuia unul al ei si in plus avea atentia Popii care venea chipurile sa vada ce mai face pruncul sarmanei Lodovica... De atunci Pamapalau il urase de moarte dar nu intreprinse nimic vreme de aproape 40 de ani - ca doar nu degeaba ii ziceau oamenii Pampalau. Il ura si pe Nisip ala, dar nu indraznea se se puna cu el desi mici incaierari se mai intamplau pe la crisma.
28 august 2009 23:47
"Ce-ar zice prietenii mei Serban Tomsa, Sorin Di Rokko, Sasha, Dan Iancu, Camelia, daca ar vedea toate prin cate trec, si asta doar de la cateva pahare de vodca... ah nu i-am mai vazut din liceu... Si Cristiana care radea mereu de mine... si anonimul pamantean... si Elvis.... Crisa, Luize... Ady... Unde ma taraste nebuna asta?" Se simtea sleit.. pacla de pe creier nu voia cu nici un chip sa-l paraseasca si Meropica, muierea dracului parea suspect de hotarata.
-Stai soro nu ma mai trage asa, ca nu sunt poarta ta de cimitir!
" Mi s-a parut mie sau l-am vazut pe Pampalau la poarta cimitirului? Ce figura!! Pai decat sa ajung holtei batran ca Pampa..."
-Mai stai oleaca femeie ca vomit!
Meropica nu-l auzea. Si chiar daca il auzea... Ce importanta mai avea din moment ce Dumnezeu ii trimisese o pleasca asa de aratoasa ca Sisif. Rugaciunile ei la Sfanta Fecioara intrerupte brutal de cele mai multe ori de popa Zarzarica isi facusera efectul... "Doamne pupa-ti-as talpile!.....
....Si nu numai talpile... Hi, hi, hi!" De mai bine de doua saptamnani cauta... si se socotea... si se ruga... pana si lui Pampa ii pusese gand rau... groparu' nu, fusese exclus de la'nceput, ca-l scoteau oamenii din groapa beat mort dupa ce termina de sapat... Dar Sisif... eeei... pai se schimba socoteala.30 august 2009 17:21