ISTORIA RELIGIILOR IN 90 DE SECUNDE

Veti vedea o harta in miscare a istoriei religiilor in evolutia lor, o harta a emotiilor, credintelor si sperantelor dar si a unei istorii religioase plina de cruzime, de lacrimi si de sange. Este interesant de urmarit cam pe ce paralele ale globului au aparut religiile si mai ales unde au aparut, ca arie geografica. Batalia pentru suflete cade in subsidiar caci se poate vedea clar interesul  major pentru zonele de influenta si mai ales lupta crancena pentru accesul si controlul resurselor economice. Raman in scena doar marile religii, marii castigatori ai zilelor noastre. Privind evolutia si expansiunea credintelor religioase in timp istoric, teoria conspiratiei mondiale nu-si mai gaseste sensul pentru ca ecumenismul, de-aici inainte, este evident sortit esecului. Cine este gata sa dea drumul la putere si la bani dintre marii lideri religiosi?  Parerea mea este ca niciunul. Desi stiu ca-mi este imposibil, as fi curios sa vad cum va arata acest filmulet peste 100 de ani. Voi ce credeti?

Sursa foto - via e-mail

SUTA

Am batut suta de postari dupa un an de blogareala. O fi bine o fi rau....:)  Dedic din toata inima, cantecul care urmeaza, prietenilor care au stat langa mine cat timp am batut campii , m-au rabdat  si m-au incurajat. Fetele il pot considera chiar un dar de martisor.

Si ma-ntorc cu fata catre Rasarit, catre Porcul Rosu, si-i multumesc lui Tatuca Stalin ca nu ne-a facut Republica Sovietica Socialista si-l blestem totodata pentru cancerul rosu cu care ne-a  sters din istorie timp de 50 de ani. Caci daca poporul meu, pe care il iubesc, nu-si mai gaseste astazi matca, apoi cea mai mare vina, el si lacheii romani cu creierul rosu care ne-au condus, o poarta. Si daca Dumnezeu exista pentru toata lumea, sa-i ierte pe rusi pentru samavolniciile lor, cel putin pentru cantecele, filmele, scriitorii si bisericile lor frumoase. Sa lasam Armata Rosie sa-si faca treaba, asa cum i-ar sedea ei cel mai bine!

Sursa foto

MAESTRUL ZEN

Uneori mi se pare ca nu esti femeie, ci lumina care cade pe flori. 
 Virginia Woolf   

Maestrul specializat in yoga ezoterica, samanism, woodoo, cromoterapie, chiromantie si hieroscopie, statea cufundat in fotoliu si-si admira satisfacut patalamalele inramate de pe peretii cabinetului. Din cand in cand, cu un gest tandru isi mangaia extrasul de cont. La un moment dat surprinse o conversatie dintre cei doi instalatori care se cazneau sa-i desfunde wc-ul.

-Mie alea grase imi place...

-Ba Vasile, asculta la mine ca sunt om batran! Toate femeile e bune! E adevarat ca e unele si mai bune... dar toate e bune! 

In acel moment maestrul se ilumina.

LUMINA SI INTUNERIC

Motto: Ia seama ca Lumina care este in tine sa nu fie Intuneric ! ( Luca  11,35)

Mottoul acesta este un Post Scriptum cu rol de Ante Scriptum : Nima a salvat acest articol . Multumesc Nima!

Nu mai e mult pana in 2012. Numai maine nu-i poimaimaine! Pareri pro si contra intalnesti la tot pasul cate vrei. Ceva pare ca se misca totusi foarte  repede si acel ceva este convingerea a tot mai  multor oameni ca omenirea se pregateste pentru un salt in spiritualitate. Dialectica ne invata ca acumularile cantitative  duc la salturi calitative, dar tot ea ne invata ca intotdeauna contrariile se resping si se atrag in egala masura. La ce ar trebui sa ne asteptam de aici incolo? Drumul catre lumina al omenirii dureaza  de milenii si inca nu s-a terminat. Au fost , sunt si vor fi mereu oameni de lumina. Ei  inflenteaza in bine gandirea si comportamentul oamenilor, cunoasterea, ei sunt generatorii artelor, filozofiei si ai stiintelor, dar in acelasi timp lor li s-au opus intotdeauna  oamenii tenebrelor, aceia care au aruncat permanent omenirea in haos si disperare. Intre aceste doua tipuri de oameni diametral opusi, omenirea s-a aflat mereu la mijloc, ca o mare masa de manevra, osciland intr-o parte sau alta  in functie de constrangerile si hachitele istoriei.

Echilibrul natural este un factor care incearca sa calmeze intotdeauna orice exces. Lumina si intunericul vazute in sens figurativ au tendinta sa stea in echilibru. Orice ravna care ar amplifica una dintre cele doua laturi in detrimentul celeilalte, va genera spontan si legic o ravna similara, pentru mentinerea echilibrului natural. Valul mare de fluturi atrasi catre lumina-si vorbesc aici de demersul spiritualistilor din ultimele decenii, va face ca din partea cealalta, a intunecatilor, tenebrosilor, conspirationistilor de orice fel (reiterez - sunt adeptul teoriei conspiratiilor partiale),  generatorii de razboaie, sa ne asteptam la un sir de riposte foarte dure. Din nefericire, masa de manevra suntem noi, oamenii din clarobscur, spectatori si victime ale acestui razboi in nevazut care se va pravali cu suferinta si moarte in vietile si realitatea noastra concreta. Saltul in spiritualitate se va petrece cu riscul (asumat?) al unui salt care se va produce in sens invers, pentru ca acumularile cantitative de lumina si intuneric sunt obiectiv vorbind, asemanatoare. Am mai ridicat si in alte dati problema moralitatii saltului "cuantic" in a enshpea dimensiune doar a unor "alesi". Cel mai bun raspuns cu care m-am ales a fost acela ca nimeni nu poate interveni in liberul arbitru al nimanui si ca cine are urechi de auzit sa auda si cine are ochi de vazut sa vada. Adica cu alte cuvinte fiecare e pe cont propriu, ca sa nu spun pe sleau sintagma consacrata. Bine, bine, dar nenumaratele victime colaterale, lasate prada intunericului, chiar nu sunt importante din punct de vedere umanitar, pentru cei ce vor salta in alte dimensiuni?. Chiar atat de insensibili sa fie la durerea ce va veni peste umanitatea ramasa fara salt la cheremul intunericului si deznadejdii? Umanitatea sa ramana doar o biata masa de manevra in lupta dintre lumina si intuneric? Daca tot omul pierde si doar unii castiga, cu ce sunt mai buni si mai morali "iluminatii" fata de intunecati . Saltul catre lumina va ramane indubitabil un cutit cu doua taisuri. Daca cineva castiga, altcineva pierde, iar acei "cineva" si "altcineva" suntem noi, tu care citesti, eu care am scris, rudele si prietenii nostri, oamenii de pe planeta. Cu cat oamenii de lumina vor imprastia mai multa lumina, cu atat intunericul va fi mai mare si groaza si suferinta mai adanci.

Atentie mare! Lumina prea puternica orbeste! 

sursa foto 1: academianae.wordpress.com

AVATARE - PROGRAMABILE

Chiar daca nu ati vazut Avatar nu este timpul trecut. Nu mai insist asupra valorii acestui film pentru ca-si merita Oscarurile cu varf si indesat. Ceea ce face din iluzia cinematografica (care iti permite sa traiesti o "realitate"cunoscuta), o superiluzie, permitandu-ti sa traiesti o realitate virtuala este, ca s-o parafrazez pe Alessia, pardalnicul de computer, mintea nonumana programata de mintea umana. Banuiesc eu ca computerul a intervenit mai mult 70% in tesatura filmului. De la Matrix incoace istoria filmului a inceput sa fie scrisa cu calculatorul iar viitorul cinematografiei se traieste deja in prezent. Ia sa vedem cum stam cu jocurile video si cu virtualitatea din sufragerie!
Spuneam undeva pe buricul pamantului ca oglinda mintii noastre este totdeauna o alta minte umana. Ca sa stim daca suntem apti sa intelegem, ar trebui ca mintea umana sa se contrapuna unei altfel de minti, nonumane...

Iata un exemplu de inteligenta nonumana care nu reflecta altceva decat propriile noastre dorinte. Este desigur un inceput in care inteligenta artificiala este programata si in consecinta nu are autonomie in producerea iluziilor. Asteptam cu interes momentul cand o minte artificiala sa vina sa ne propuna REALITATI NOI, iluzii perfecte .
Un program cu tras shuturi in derierul parlamentarilor as cumpara si eu.

CAT COSTA UN PRIETEN ?

In lumea capitalului numai in statutul societatilor filantropice banii stau amestecati cu sentimentele umanitare.  In lumea noastra cea de toate zilele, cu rare exceptii, banii se amesteca  cu sentimentele. Unii pun banii si sentimentele iar ceilalti, SUFLETU'! :)  

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti.... Iar povestea mea cu doua posibile finaluri fericite incepe asa:

Un nou amic de suflet, care mi-a poposit in casa printr-o intamplare si cu care am petrecut anul trecut vreo doua nopti la un pahar in discutii despre Dumnezeu, iubire de aproapele, spirit si cate si mai cate, m-a rugat prin telefon sa-l imprumut cu 1.900 de lei pentru 24 de ore, deoarece, spunea el,  compania lui avea cu un clinci temporar cu banca. "Sigur, i-am zis, te-ajut! " Si pana sa ajunga la mine la birou, chiar glumeam cu colegii si le ziceam: "ia sa vedeti voi acum daca o prietenie valoreaza 1.900 de lei sau mai bine zis, cati bani te costa ca sa te scapi de un prieten." A venit amicul, mi-a reconfirmat ca nu vor trece cele 24 de ore si mi-i va inapoia,  ca are si el de incasat o suma buna dar din pacate de-abia a doua zi, dar ca banii aceia va trebui sa-i duca fugutza la banca pana nu se-nchide. Si a plecat fugutza. Au trecut de atunci mai mult de 1.500 de ore iar amicul meu nu mai raspunde la telefon. Presupun ca amandoi suntem acum foarte multumiti. Nu stiu cat de mare i-o fost lui multumirea cand mi-a cheltuit banii, in schimb eu sunt mai mult decat multumit. Atata vreme cat sunt unele prietenii care unora le devin atat de scumpe, incat le trebuie o lunga perioada de timp sa-si revina sufleteste, pe mine, norocosul, acea prietenie m-a costat doar 1.900 de lei. Asta da noroc! 

Si as incaleca pe-o sa dar talcul povestii este cam asa si-asa.  Daca Doamne-ajuta maine, pe amicul meu il apuca dorul de-o discutie cu mine despre suflet, la ceas de taina, in fata unui pahar mereu plin, ce-o sa ma fac!? Va trebui sa retrag postarea, nu?...

MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT

Dragi prieteni si vizitatori curiosi,

Sunteti invitati cu totii sa participati la nasterea unei povesti. Va invitam sa fiti coautori prin comentariile voastre si sa aflam cum povestea lui Mitu lu' Sisif se povesteste pe sine. Prin voi. Pentru cei care nu au "rasfoit" postarile anterioare, ideea s-a nascut de la un banc filosofic, care zice:

"a fost odata un om Sisif, care avea un copil pe care il chema Mitu".

Aventura placuta!

Povestea a fost conform traditiei inceputa de Ioana, continuata de mine si apoi au intervenit ceilalti. Cititi episodul anterior si apoi continuati de unde s-a oprit ea intrand pe comentarii. Nu exista reguli, nu exista oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor.Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj si... mult succes!

MITU LU' SISIF
Episodul al II-lea - Meropica

Dan Ioanitescu spunea...

-Cum te cheama? intrebara amandoi deodata.
-Meropica!
-Sisif! venira simultan raspunsurile.
-Razi de mine? sarira cu intrebara amandoi....

-Hi, hi, he, he, Ho, ho, ho! Auzi.. Sisif, hi,hi,hi...!!!
-Te-au poreclit, Meropicooo.. ho, ho! Hu, hu...!!!
-Ba pe tine! He, he, he...!!!

27 august 2009 18:11

Dan Ioanitescu spunea...

-Puti. Nu vrei sa faci o baie? ii zise Meropica, nu ca ea ar fi mirosit ca o floare...

27 august 2009 18:13

Cristina Airinei spunea...

- As face o baie, numai ca mi-am uitat costumul de baie acasa ( de unde isi spuse in gand, nici lenjerie nu avea)
- Nu-i nimic, nici eu nu am costum.

Hopa, isi spuse in gand Sisif, se anunta o zi interesanta.

-Pai si unde vrei sa facem baie, ca in jur sunt numai morminte?
-Lasa, stiu eu un loc numai bun...

27 august 2009 18:23

heramariana spunea...

doresc sa participla "Povestea fara sfirsit" dar nu ma lasa ceva,

27 august 2009 21:02

Dan Ioanitescu spunea...

Ce nu te lasa heramariana? (bine ai venit!)
Ai toata libertatea! Poti face ce doresti cu actiunea si cu personajele. :))))

27 august 2009 21:08

Sorin Di Rokko spunea...

Si maine e o zi si Sisif se va tezi si fara voia celor din jur o va implini. Cu siguranta maine.

27 august 2009 21:49

Emilia Poenaru Moldovan spunea...

Pe cand se indemnau ei care mai de care sa-si arate goliciunile - chipurile cu pretextul ca vor sa faca baie, cortegiul funerar se apropie de intrarea in cimitir si preotii facura popasul cuvenit. Popa Zarzarica ingaima versetele stiute dinainte si pe dinafara carora nici intelesul nu-l mai prindea si-si rotea ochii vulturesti spre multime sa vada ce enoriase mai acatarii au mai aparut in oras si pe care nu le stia. Dadu cu ochii de Meropica si-si scapa un strop de saliva in barba preacuvioasa. Buna bucatica, cam cotrofoasa, trebuia sa te tii de nas cand i-o puneai, dar mergea. De un timp era cam cu nasul pe sus si nu se ma lasa la 'spovedit' asa usor, trebuia s-o bruscheze. Descoperi ca tare ii placea matracucii sa fie palmuita asa ca intalnirile lor, e drept tot mai rare, erau adevarate lupte de se cutremura catapeteasma in biserica. Cu cine mama naibii sta de vorba? Aaaa, e neispravitul de Sisif. Te pomenesti ca nespalata vrea sa se marite, se alarma Zarzarica. Tocmai cu neica nimeni asta? Lodovica, nebuna orasului, mama lui Sisif - Dumnezeu s-o ierte, isi facu cruce popa, si toata suflarea de la inmormantare isi facu cruce mirata dupa el, desi cortegiul se pornise, rugaciunea se terminase - era sasaita si gangava, putina lume stia ce zice. Moasa care care a ajutat-o sa nasca pe Lodovica - Dumnezeu s-o ierte - popa isi facu iar cruce si lumea era o parte mirata ca-si face cruce cand nu trebuie si o parte il admira ce evlavios este, tine-l doamne-moasa i-a povestit ce nume a inteles ea ca trebuie sa poarte copilul Lodovicii. Si pentru ca geamgiul care se presupunea ca e tatal baiatului plecase de mult din oras, popa a facut un pustiu de bine si s-a dus el la primarie sa-l inregistreze pe copil. Si cum de stia Lodovica numele asta, s-a mirat Zarzarica. Parinte eu asa am inteles, ca altceva n-am priceput in ruptul capului .Era biata batuta, vinata si tot zicea aaaa m fffff o bbbb atuta sisif sisif sisif sisif ututa. Si pe urma si-a dat duhu, si eu ce sa cred ca numele asta sisif l-am mai auzit la televizor si atat am avut de spus.
Popa ce sa faca, l-a botezat Sisif, l-a inregistrat la primarie cu tata necunoscut si l-a dat la mama Ludovicii sa-l creasca, Dumnezeu s-o ierte pe Valeria ca... dadu sa-si faca iar cruce intr-un moment nepotrivit dar se opri ca oamenii se uitau deja chioris la el.

27 august 2009 22:42

Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei noi forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!

MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT

Dragi prieteni si vizitatori curiosi,

Sunteti invitati cu totii sa participati la nasterea unei povesti. Povestea la care va invit sa participati este initiativa comuna a mea si a Ioanei Dumitrascu .

Nu suntem la prima abatere de acest fel, pentru ca exista un antecedent, o telenovela despre Prudencia si Coraje, pe http://ioanadumitrascu.wordpress.com/, care, cu contributia prietenilor nostri bloggeri s-a transformat in thriller, apoi in pamflet politic si care are oricand sansa sa fie continuata. Va invitam sa fiti coautori prin comentariile voastre si sa aflam cum povestea lui Mitu lu' Sisif se povesteste pe sine. Prin voi. Aventura placuta!

Povestea a fost conform traditiei inceputa de Ioana, continuata de mine si preluata de Cristina Airinei (multumesc Cristina) . Continuati de unde s-a oprit ea. Nu exista reguli, nu exista oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii inca nenascuti ai acestei povesti. Pe masura inmultirii comentariilor, vor aparea si episoadele postate. Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj si... mult succes

Sisif si Mitu. Cugetari

EPISODUL I

Ioana Dumitrascu

august 26, 2009 · Înregistrat sub cai verzi pe pereti

Sisif statea pe ganduri intr-o bodega de la coltul strazii cu castani. Gandurile lui aveau in ziua aceea forma unui scaun cam subred, cu spatarul crapat si manerul din dreapta lipsa. Statea si cugeta la rostul vietii, si pe masura ce paharul din fata lui se golea se imputina si rostul. “Probabil sunt direct proportionale” si-ar fi zis Sisif daca ar fi stiut ce inseamna asta. El insa nu stia, si oricum nu l-ar fi ajutat cine stie ce in cazul de fata.
Sisif era trist. Sisif se simtea neimplinit. Sisif isi dorea un copil....
Et voila, mon cher monsieur Dan!

A vous!

Dan Ioanitescu
Ca si-l dorea el n-ar fi fost nimic, dar maica-sa ajunsese sa-l exaspereze:
-Da insoara-te si tu odata mai baiete! Uite ai facut 40 de ani si rad toate vecinele de mine ca ce baiat bun esti, dar poate ca ai vreo problema!
Sisif nu credea ca ar avea vreuna. Mitza il iubea, Maria isi dadea ochii peste cap de cate ori se ducea dupa tzigari la chiosc… pe Vetuta o lasase ca prea ii controla toate miscarile… Dar parca nici una nu era “aia”, speciala, mama copilului pe care si-l dorea....

Cristina Airinei
Aia speciala il lasase acu ceva vreme, se cam saturase de toate toanele lui:” Maturizeaza-te odata baiete, ca eu n’am timp sa te astept”. Si nici nu l-a asteptat.
A plecat exact a doua zi , primise invitatie de la sora’sa, sa munceasca in Canada. De atunci, tot iesea la bodega, si astepta, in timp ce gandurile in mintea lui zburau…zburau departe....

cornelia spunea...

Gandurile bietului Sisif zburau departe... si nu prea... Ca era prea trist... Nu, chiar nu credea ca ar avea totusi vreo problema!... Ca altfel Mitza nu l-ar mai fi iubit asa de patimas iar Maria nu si-ar mai fi dat ochii peste cap chiar in halul ala de semnificativ... Iar aia "speciala", duca-se!... He, he!... Are balta peste... Nuuuu, era cat se poate de limpede, el nu avea chiar nici o problema!...

Si totusi trebuia sa faca ceva!... Dar ce?... Stia ca trebe sa faca neaparat ceva... da' a uitat ce!... Maamaaa, da' ce-ti spala creieru' poshirca asta de vodca!... A, da! Un copil parca voia sa faca... Da' de ce voia el sa faca una ca asta?!?... Ete-asa! Ca era trist...si simtea o neimplinire...

27 august 2009 00:06

Ioana_du spunea...

......ca lui ii spusesera parintii ca daca ai implinit doua's'cinci de ani si n-ai copii esti neterminat!

"La naiba cu tergiversarile astea!" (lui Sisif ii placea tare mult cuvantul. Il auzise intr-o emisiune de stiri si il notase cu sfintenie in caietul de cuvinte noi, lungi si necunoscute. Il incerca un fior placut rostindu-l : TER-GI-VER-SARI). "Ma duc de-aici direct la Mitza si ii zic ca gata, e momentul sa intram si noi in randul lumii. Sau sa ma duc la Maria? No ..... ma duc la amandoua! Ca nici cu doi copii nu mi-ar fi rau deloc!" con-clu-zio-na Sisif. Tranti pe masa paharul de vodka, asa cum vazuse el intr-un film la teveu. Apoi observa ca mai are ceva lichid in el asa ca il apuca, il goli temeinic si il mai tranti o data. "Viata ma cheama, tovarasi!" declama el catre cele cateva minti aburite de alcool de la celelalte mese, si iesi cam pe doua carari.

27 august 2009 07:52

Cristina Airinei spunea...

pe drumul catre Mitza, sau Maria ( inca nu se decise, totusi 2 copii ar fi cam mult) simti o stare ciudata in corpul lui, o amorteala puternica ce nu mai trecea. Simti pamantul noroios pe fata, iar ochii ii erau asa grei ca nu-i mai putea deschide. "Asta e" si-a spus in sine, "ma duc cand ma trezesc". Si s-a trezit departe, in afara orasului, pe un teren viran.

27 august 2009 10:04

Dan Ioanitescu spunea...

-Ce faci ba acolo? Auzi Sisif deasupra capului sau. Era o voce de femeie, usor dogita.

-Ma gandesc! raspunse el darz, cu fata la pamant!

-Da nu poti sa te gandesti acasa la tine? Scoala-te din drum ca trec astia cu mortu', la cimitir. Si-or sa treaca peste tine. Da-te mai pe langa gard!

Sisif deschise cu bagare de seama un ochi... suficient ca sa vada trei picioare de caine langa capul sau. "Caiine cu trei picioare!? Aaaaah mamaaaa...! " Il zari si pe-al patrulea din spate care tocmai statea ridicat deasupra capului sau.

-Sa nu...!!! Marsh! Javra dracului!!! Te omor!

Se ridica intr-un cot... si vazu... o vazu... Mmmmmmm....!

-Da tu cine esti?

-Portareasa cimitirului. Hai da o mana-ncoa'!

27 august 2009 10:43

cornelia spunea...

"Hotarata muiere, gandi Sisif... Altele o incep cu fandosesile... Ca, vezi Doamne, s-o iei cu binisorul... la prima intalnire cica sa te multumesti cu un deget, mai apoi cu inca unul, si abia hat-hat, mai la urma, ii iei omului toata mana... Da' astaaa, daaaa, hotarata muiere!... Te pomenesti ca am dat fix peste aia super-speciala!!! Vezi ca-i buna si bautura la ceva?!"...

27 august 2009 13:17

Ioana_du spunea...

"Tulai, Doamne, dar ce-ti trece prin minte omule???" racni aspiranta la specialitate.

Sisif realiza ca gandise cu voce tare, si incerca sa o dreaga: "Stimata doamna" (ce sa mai incolo si incoace, Sisif era foarte politicos. Mai ales la bautura) "imi cer iertare. Insa prezenta dumitale m-a facut sa realizez ce inseamna frumusetea. Frumusetea bruta stimata doamna, nealterata de facaturi artificiale!"

"Tu sa nu ma faci pe mine bruta, ca ti-oi trazni una dupa ceafa, betivule!!" ii raspunse ea cu duiosie.

27 august 2009 13:28

Cristina Airinei spunea...

Intr-adevar, o femeie dintr-o bucata, si nici urata nu-i, daca nu luam in calcul parul nespalat de-o saptamana, cu radacinile negre de 15 cm.

- Betiv nu sunt doamna, cel putin nu cand dorm, dar trebuia sa scap si eu cumva de toti demonii care-mi umbresc gandirea, macar cat 1 sticla la cateva ore. Dar ai idee cumva unde sunt si poate cum am ajuns aici?

27 august 2009 13:34

Anna spunea...

- Domna-i mama-ta! Poate nu esti betiv, in fond, viata e grea si fiecare stoarce ce poate de la ea... unii licoarea, altii borhotul... noi sa fim sanatosi.

"Uite un specimen interesant" gandi Meropica care era cu toti ochii (5 perechi in total) atenti la fiecare briza de cand Baba Dochia ii spusese ca isi va intalni sorocul in termen de... 2 puncte. E drept ca descrierea nu prea se potrivea decat daca fortai nota dincolo de extrem, dar ce mai conta? Tentatia era la picioarele ei, trebuia doar sa o culeaga.

"Dar ce va spune tatuca?"

- Cum adica? Cine ii taica-tu'? intreba Sisif adus in simtiri de clinchetele de talanga din vocea fapturii "oachese".

Meropica isi dadu seama ca vorbele ii scapara printre dintii rari, dar era prea tarziu.

Isi lua inima in dinti, o prinse cu putere sa nu o inghita si zise:

- Tatal meu este Ghiorghita Atlas si este primarul, bre... primarul!... are pe umeri toata cloaca asta de neispraviti.

Auzi la el... cum o ajuns aici... ai fost rapit de alieni din aia mici, verzi si urati, voiau sa cerceteze cutiile craniene goale, ete!

Acuma ca stii, teleporteaza-ti fizicul si raspunde tu la niscaiva intrebari daca tot imi tii calea spre izbavire!

27 august 2009 14:08

Ioana_du spunea...

Intrebari ....

Lui Sisif i se facu pielea ca de gaina pe el. Niciodata nu-i placusera intrebarile. Sau ma rog, nu-i placusera alea la care trebuia sa raspunda si la care ar fi putut raspunde gresit. Dar pentru ca EA parea a fi ALEASA ii spuse sfarsit, "ascult".

27 august 2009 14:14

Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei noi forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!