CHIMIA FERICIRII

Aveti mai jos interviul cu Profesorul universitar doctor īn ştiinţe medicale DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN, medic neurolog si psihiatru, cu deschideri ample spre filosofia stiintei. Practicand medicina in cadrul armatei, a avut posibilitatea sa avanseze in cercetarea creierului si a importantei gandului asupra organismului si a mediului, iar sansa unei calatorii in China l-a orientat si spre aprofundarea acupuncturii. D.C. Dulcan este membru al unor prestigioase societati stiintifice nationale si internationale, autor de brevete de inventii, detinator al multor premii stiintifice si literare obtinute in tara si in strainatate...


Va recomand cu mare placere cele doua carti dar in special "Inteligenta materiei", cartea care mi-a deschis ochii si care a stat cel mai putin in biblioteca mea. De fiecare data cand am cumparat-o, si am cumparat-o de vreo patru ori in diverse editii, am facut-o cadou cu drag prietenilor. Cred ca inca o mai am in format electronic.
 Sursa foto coperti

(Mos) CRACIUN FERICIT!

TOTUL E BINE CAND SE TERMINA CU BINE! 

Ce veti vedea mai jos merge bine cu sarmale si carnati si mai ales ciorba de potroace de dupa! Si neaparat un vin bun! Fiti tari, nu va lasati impresionati!

Foto: www.biography.com

CIMITIRE DE SUCCES

SEMIPOST SEMICULTURAL SI SEMIDOCT 
dedic acest articol lui Andrei Radu, caruia dincolo de mintea sa ascutita, ii apreciez calitatea deosebita de a te trage de maneca. 
AR, sunt  gata sa trec pe la casierie !:)



Motto: Sunt pline cimitirele de patalamati! :)


Va reproduc mai jos un scurt articol preluat de pe www.ziare.com/ Un clasament mai putin obisnuit cu destinatii de vacanta va determina mult timp oamenii sa umble la economii sau sa faca un credit pentru o calatorie.  Este vorba despre "Cele mai iubite destinatii singuratice din lume - 2009", cu alte cuvinte ghidul celor mai frumoase... morminte. 

Pe locul intai se afla, desigur, Taj Mahal-ul, mausoleul construit in Agra, in nordul Indiei, in secolul al XVII-lea, de imparatul Shah Jahan in memoria iubitei sale sotii, Mumtay Mahal.  

Pe locul doi nu puteau fi decat piramidele din Egipt, construite cu mai bine de 3.000 de ani in urma. Mormintele tribului Dogon din Mali sunt a treia recomandare facuta de autorii ghidului, datorita ineditului acestor adevarate monumente aflate in patrimoniul UNESCO.  

Intr-un colt foarte aglomerat al Romei se gaseste a patra destinatie mentionata in ghid, cimitirul in care sunt inmormantati poetii romantici Keats si Shelley, relateaza Reuters.  

Un alt cimitir celebru ocupa locul al cincilea al ghidului. Este vorba despre un loc destinat stelelor Hollywood-ului, aflat in spatele studiourilor Paramount, loc in care se odihnesc Rudolf Valentino, Douglas Fairbanks dar si Mel Blancs, vocea indragitului iepuras Bugs Bunny.  

Alte destinatii inedited sunt: catacombele din Italia, cimitirul francez Pere Lachaise, unde sunt inmormantati Edith Piaf, Marcel Proust, sau Honore de Balyac sau mormantul din Pacal, Mexic, aflat langa ruinele celebrului oras maias Palenque, cimitirul Hartsdale din Statele Unite, ...  


Dar Ghencea? Pe ce loc o fi? Oricum este dupa Bellu si Sapantzain clasament.

CIMITIRUL GHENCEA  
 Cum intri in cimitirul Ghencea civil, pe prima alee din dreapta se afla bustul catarat pe un soclu al unui om de succes, chiar deasupra mormantului sau. Pe placutza de pe soclu scrie "dracu-lacu-cum s-o fi numit el, mare negustor, mare filantrop" Asta e bogatu' cimitirului.
Aaaa... da' stati sa vedeti ca nu e singura atractie a cimitirului. Peste drum este mormantul modest al lui Aurelian Andreescu. Apoi cimitirul se poate mandri cu mormintele celor doi Ceausesti si chiar cu al lui Nicu Ceausescu, care are ca monument funerar de foarte bun gust, o cruce inchipuita de spatiul lasat liber intre doua blocuri de marmura..

Mai acum fo cinci ani am asistat din intamplare la tanguirea si vaicarelile unei biete femei care venise cu flori la mormantul lui Ceausescu. Sau ma rog, la ce presupune lumea ca ar fi mormantul lui. Blablabla, blablabla, ca ce bine iereaaaa..pe vremea taaaaa... ca luam concediu medical cand vream iooooo...si ma duceam la mareeee, . mai un medical, mai un fara plataaaaa.... ce bine iereaaaaa.... N-am avut rabdare sa inventariez toate somitatile cimitirului. Si chiar si-asa, deh! Ghencea nu-i de colea!

CIMITIRUL BELLU
Da' stai sa vezi cum vine treaba cu Bellu ! Daca vrei sa faci o incursiune in cultura si istoria interbelica si moderna a Romaniei, fa un drum pana la Bellu. Dus-intors fireste! Merita! Asta da cimitir! Asta-i cimitir falos de oameni bogati si faimosi, de politicieni, (de politici nu, pentru ca din nefericire acestia trebuie cautati la gropile comune), de generali, negustori bogati, artisti, scriitori, poeti, securisti de vaza, actori... Dupa pictori nu m-am uitat, recunosc, inafara de Theodor Aman, nu am prea avut noi pictori cu bani, ca sa aspire la Bellu.

Iata cateva nume din floarea elitei romane: George Bacovia, Ion Barbu, Nicolae Bălţăţeanu, Anda Călugăreanu, Eusebiu Camilar, Ion Luca Caragiale, Toma Caragiu, Henri Coandă, N.D. Cocea, Corneliu Coposu, George Coşbuc, Gheorghe Cozorici, Hariclea Darclée, Anghel Demetriescu, Aristide Demetriade, Ovid Densuşianu, Mihai Eminescu, Eugen Filotti, Theodor Fuchs, Emil Gârleanu, Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Iulia Hasdeu, Iuliu Hossu, Nae Ionescu, Iorgu Iordan, Nicolae Iorga, Şt. O. Iosif, Petre Ispirescu, Panait Istrati, Nicolae Labiş, Alexandru Macedonski, Titu Maiorescu, Lia Manoliu, Ioan Luchian Mihalea, Matei Millo, Ion Minulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Tudor Muşatescu, Alexandru Odobescu, Theodor Pallady, Hortensia Papadat-Bengescu, Gina Patrichi, Cincinat Pavelescu, Amza Pellea, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Adrian Pintea, Florian Pittiş, George Pruteanu, Marin Preda, Dem Rădulescu, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, C.A. Rosetti, Ion Marin Sadoveanu, Mihail Sadoveanu, Dan Spătaru, Nichita Stănescu, Laura Stoica, Constantin Tănase, Maria Tănase, Virgil Tatomir, Ionel Teodoreanu, Vasile Vasilache, Grigore Vasiliu Birlic, Iancu Văcărescu, Tudor Vianu, Aurel Vlaicu, Alexandru Vlahuţă, Tudor Vornicu, Traian Vuia, Alexandru Xenopol si ultimul intrat in mormant Gheorghe Dinica, Dumnezeul sa-l odihneasca dimpreuna cu ceilalti!
Dar daca chiar vrei sa vezi cum arata cavourile moderne ale unor proaspeti potentati ai zilei, care fie vorba-ntre noi, nu se prea inghesuie sa dea-n primire si sa le ia in primire.... apoi ai ce vedea. Totu-i stil, uneori kitch, eleganta, opulenta si miroase a bani fara miros!
Pe de alta parte insa, din punct de vedere cultural, cimitirul Belu reprezinta o perla arhitecturala a Bucurestiului de odinioara. Arhitecti celebri si-au pus semnatura pe cavouri si monumente funerare de un desavarsit bun gust, corespunzator stilurilor vremii. Statuile, facute in tara de sculptori autohtoni sau comandate in strainatate, nici ele nu sunt toate de duzina dar in orice caz nu se compara cu piticii de gradina de pe marginea soselelor. Vezi videoclipul. Merita!

DOUA MINUTE DE TACERE

 Pentru Ei... cei care in decembrie '89 au plecat dintre noi  

 La rugamintea lui grosso modo si la initiativa lui Sorin, va rog la randul meu prieteneste sa transmiteti Rugaciunea pe blogurile voastre sau sa o recomandati altora, fara linkuri de trimitere, pentru ca memoria Lor sa dainuie, sa lumineze in aceste zile precum flacara unei lumanari.  Va multumesc!

Rugăciune

Tatăl nostru carele eşti în ceruri
coboară, de eşti, pe pământ
şi opreşte viforul morţii
şi fă din căşti pălării
şi mângâie feţele morţilor
păstrându-i în viaţă pe vii
şi stai printre noi de ni-eşti tată,
din sângele scurs făcând vin
şi fă din oricare armată
alaiuri civile.

(Eugen Jebeleanu)

21.12.1989 - CARNET DE FRAIER

In dupa-amiaza zilei de 21 decembrie am fost in Piata Universitatii impreuna cu sotia si cumnatul meu. Am vazut cum oamenii dadeau flori si paine tanchistilor asezati pe turele, i-am vazut in genunchi in fata soldatilor incremeniti, cu fete imposibil de citit. Am asistat la sarje de intimidare din partea armatei. Nu puteam ajunge in mijlocul bulevardului Magheru caci ne impiedica cordonul de soldati. In fata noastra un domn imbracat impecabil, incaltat cu bocanci militaresti, fuma Kent si din cand incand mai intorcea capul catre noi cand ne-auzea strigand laolalta cu ceilalti. Vis-a-vis, cativa tineri catarati pe cornisa parterului de la Inter agitau pancarte improvizate din cartoane, cu "jos comunismul!". N-am stat mult. Se inserase deja. Dupa vreo doua-trei ceasuri, sotia mea si cu mine ne-am intors acasa cu grija copiilor. Fetita cea mare Irina, era la soacra mea, iar cea mica, Simina, la mama mea, in Floreasca. Nu am putut sa trecem de cordonul de armata si militie, asa ca am adus-o acasa doar pe Irina. 
In noaptea aceea a fost macel si au murit tineri nevinovati. Si au mai murit si dupa aceea. Si pentru cine? Pai sa ne uitam mai atent la televizor.


In vara anului 1990 m-am intalnit cu un prieten din conducerea Asociatiei 21 Decembrie, care m-a intrebat daca am fost participant la "Revolutie".
-Nu! i-am raspuns. Am stat pe trotuar si m-am uitat.
-Ai martori ca ai fost acolo?
-Da.
-Pai vino sa-ti dam carnet de revolutionar! Sunt atatia altii care nu au fost si care l-au luat degeaba...

Nu m-am dus si nu regret. Consider si acum, cand va scriu, ca l-as fi luat degeaba. Astazi as fi fost unul dintre cei multi posesori ai unui CARNET DE FRAIER, pe langa multi altii care vantura CARNET DE SMECHER!

CALEA, ADEVARUL SI VIATA

  CA-N TREN!

 Ai observat ceva? Ai observat ca fiecare om, in capul lui, sta pe peron si asteapta un tren? Gara este imensa, are multe peroane si desi se numeste "Calea, Adevarul si Viata", nici un peron nu seamana cu celalalt. Fiecare calator asteapta cuminte pe propriul sau peron, dar sunt si unele peroane aglomerate. Toate trenurile posibile trec prin capul nostru, pe toate liniile si in toate directiile. Destinatia fiecaruia pare sa fie cunoscuta dar... doar pare, pentru ca ea este imaginata, chiar daca fiecare tren poarta un nume. Mintea se agata intotdeauna de cuvinte. Pe unele linii mai indepartate sunt anuntate trenurile pentru care trebuie sa astepti indelung: Adevar, Iubire, Cunoastere, Absolut, Devenire, Pace pe cand pe altele, care-ti vin mai la-ndemana, cel mai adesea in sens invers, Putere, Glorie, Avere, Recunoastere, Viciu. Acestea din urma desi sunt foarte aglomerate, au cel putin avantajul ca nu ai prea mult de asteptat. Vin foarte des iar pe fiecare gasesti scris mare, acelasi slogan: "satisfactie garantata."

Peronul tau este hat departe fata de intrarea in gara si este aproape pustiu. N-ai bagaje. Nimeni nu are. E  racoare in partea aceasta de gara iar calatorii asteapta zgribuliti, infasurati fiecare in sperantele lor. Ca si tine. Trenurile se ivesc pe nebagate de seama si trag la peroane in liniste. Daca gandul nu-ti haladuie aiurea, n-ai cum sa scapi trenul. 

Oooo, dar iata-l! Nu te precipita! Ai timp! Urci. Deschizi usa. Compartimentul este luminos. Iti impaturesti frumos speranta si o asezi cu bagare de seama in fata ta, in plasa de bagaje. Te-asezi confortabil pe bancheta, te relaxezi, zambesti multumit. Esti pe drumul cel bun! Sa-nceapa calatoria! Cercetezi locul cu privirea, dar constati cu uimire ca, sub ochii tai, compartimentul prinde sa-si schimba forma si sa redevina peron. Un peron cu ferestre. Trenul porneste incetisor...Desi stii sigur ca te afli in compartiment, simti fara urma de indoiala cum te misti cu peron cu tot, si vezi trecand sau oprind  prin fata ta o multime de trenuri. Incet, incet, pana la urma, privirile iti sunt atrase de ferestre.  Daca te uiti pe fereastra din dreapta vezi o "realitate"... iar daca te uiti pe cea din stanga vezi "alta realitate". Fiecare realitate te fascineaza, te cheama, te absoarbe, te cotropeste, iti promite si pe nebagate de seama in mintea ta se naste dorinta unei noi destinatii in realitatea care ti se va arata mai ochioasa.. Si-odata cu dorinta se insinueaza si speranta. Desi nimeni nu ti-a spus-o, instinctul tau stie ca poti fi in doua sau mai multe locuri deodata. Si-atunci, din mers, incepi sa astepti cu nerabdare urmatorul tren, pentru noua destinatie care promite. Calatoria continua. Ca mai prinzi sau mai scapi cate un tren este de-acum o chestiune de sansa si nu stii cat de curand se va intampla, dar ceea ce stii cu siguranta este ca trenurile tale trebuie luate intotdeauna intr-o singura directie, caci daca alegi sa traversezi peronul pentru un tren din sensul opus, fiinta ta se va desira. Sensul celalalt nu iarta. 

Gata, ai reusit! Acum calatoresti simultan in doua trenuri diferite, in doua compartimente deodata, pe doua peroane in miscare. Si de-acum e simplu, poti sa te sui si intr-al treilea sau intr-al patrulea tren, cand doresti. In fiecare compartiment ai tovarasi de calatorie, conversezi, te implici, ai opinii. Timpul fuge repede. Unii mai urca, altii mai coboara, toata lumea care vine de-afara vorbeste despre lumi minunate sau despre catastrofe. "Afara" este un cuvant plin de promisiuni dar si de spaime. Tu stii bine ce inseamna acel afara. Tu vii de afara, ca oricare calator, doar te-ai suit de buna voie in tren. Afara este iluzia care te ajuta sa-ti continui calatoria. 

Cu unul dintre calatori s-ar putea sa ramai in calatorie toata viata, dar nu in toate  trenurile cu care calatoresti ci doar intr-unul. Rar vei gasi pe cineva care sa-si doreasca aceleasi destinatii cu ale tale. Calatoria continua. Tu hotarasti daca ramai sau mai schimbi trenurile, destinatiile, peroanele. Vremea trece...  Altele sunt acum subiectele calatorilor, fetzele lor sunt altele.  Intre timp poate te hotarasti sa  faci un copil si sa-ncepi sa-l pregatesti cu inima stransa de calatorie...Cat de ocupat esti acum, dar tot mai arunci din cand o ocheada pe fereastra sau spre plasa de bagaje. E-n ordine! Sperantele tale sunt la locul lor si-ti zambesc cuminti... 

Uff...Gata din nou! Calatoria poate sa continue in tihna... viata ta este iar in buna randuiala... Pe copil l-ai lasat asteptandu-si cuminte trenul pe un alt peron, cu speranta alaturi.  "Macar el..." gandesti in sinea ta, si te asezi din nou, avid, cu ochii pe fereastra. Nu mai este atat de important cu cate trenuri ai umblat simultan pana acum si in cate te mai afli, bine macar ca ai ramas intr-unul. Unul, dar bun! 

Afara lumina incepe sa paleasca, usor. Realitatea de dincolo de fereastra nu te mai atrage atat de tare... destinatia finala se obstineaza in continuare sa se aratate, desi ea este inca vie in inchipuirea ta. Cobori usor pleoapele si te afunzi in tine... zarva de pe culoare, de pe peron, discutiile calatorilor se estompeaza...  Nu stii traseul... nu exista o harta si nu ai cum sa-ti dai seama daca nu cumva te invarti in cerc. Inainte si inapoi, sus si jos isi pierd intelesul. Toate destinatiile finale s-ar putea inscrie intr-o sfera daca ar avea limite... "Am sa ajung... cu siguranta am sa ajung acolo..." razbate gandul peste toropeala care te cuprinde pe nesimtite....

Tresari.... se aud zgomote si pe culoare. E controlorul de viata!  Se uita in ochii tai. Stii! Iti auzi inima-n urechi. Nu poti sa fugi, n-ai unde sa fugi, doar esti in tren. Rasufli usurat. Nu, nu esti tu! E cel de-alaturi!.. Calatorul se ridica anevoie si paraseste in tacere compartimentul, cu parere de rau. Speranta lui a ramas in plasa de bagaje. Te uiti pe fereastra si-i vezi pe toti  cei alesi de controlor cum se urca tristi intr-un singur tren, cu o destinatie necunoscuta. Acum de-abia, pentru fiecare, incepe marea si adevarata calatorie. Stau buluciti la ferestre si cu priviri lungi fac cu mana fostilor tovarasi de drum pe care tocmai i-au parasit. Nu zambeste nimeni. De-aici inainte, fiecare, de la fereastra noului compartiment in care a intrat, va vedea Ceva. Tu n-ai de unde sa stii daca toti vor vedea acelasi lucru sau  fiecare Altceva... Sau Nimic.  Nimeni dintre cei din jurul tau nu poate sa-ti spuna ce se vede din trenul acela, iar pe calatorii plecati cu el, nu ai cum sa-i intrebi. Nu-i va mai vedea nimeni, niciodata. Este doar o calatorie dus. 

Calatoria continua. Taina e mare. Din batrani au ramas povesti despre unii calatori care au ajuns la destinatie. Inca mai o sansa. Sansa ta.

LEAPSHA...PE ZAPADAAAAAAA:))))))

Am luat leapsha de la draga de alessia si cu drag ma descotorosesc de ea imediat. :)  Tot n-am scapat! E mai grea decat un CV! Normal era sa scriu chestii de sezon cu shorici, palinca, carnati, reni, stelutze de  zapada, colinde, ingerasi infipti in brad. A iesit ce-a iesit... ma rog! 

Am hotarat s-o dau mai departelui... lui...

SORINE...... ESTI LA LEAPSHA! :))) 


LEAPSHA...PE ZAPADAAAAAAA:))))))

Ca sa simt ca traiesc am nevoie de... cafea dimineata!

E simplu...sa te nasti, e simplu sa mori, dar nu e simplu deloc sa... zbori.

E complicat, uneori, sa... mentii armonia. 

Lupt mereu cu... propriile-mi limite. 

Mi-e  rusine cand... nu mi-e rusine! 

As vrea sa-mi castig .... sa-mi recastig simplitatea.

Ma poticnesc mereu si mereu in... ego.

Ma simt batran cand... Ntz! Cred ca sunt gresit! :) 

Ma simt copil cand... ma uit la comedii. 

Ma plictisesc de moarte cand... Ntz! Nu ma plictisesc. Mai ales de moarte.:)

M-am impacat cu gandul ca... stiu ca nu stiu nimic..

Mi se pare ca am inceput sa... bat campii.:)

Nu stiu cand bilantul unei zile trecute nu va inregistra nici... Gresit! Nu fac bilanturi.

Ii ascult pe cei care... stiu ce vorbesc.

Mint cei care isi plang necontenit... modestia.

Cel ce iubeste... si lasa, Dumnezeu sa-i dea nevasta grasa!

Cel ce este iubit si iubeste... sa zica bogdaproste si sa-si faca cruce cu amandoua mainile!

Nu mi se pare deloc absurd sa... traiesc propriile-mi valori.

Nebun este cel care asteapta un maine pentru... ceea ce poate face azi. Desi graba strica treaba!:)

As vrea ca Mos Craciun sa-mi aduca... pe Mos Craciun!

DRAGOSTE DE OAIE

In MOLDOVA

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la balada nationala Miorita imi trec prin cap tot felul de ganduri, care de care mai nastrusnice. Si iaca ma-ntreb: ce legatura de taina trebuie sa fi fost intre ciobanasul moldovean si oaia cea nazdravana?  De ce doar acelei mioare moldave ii era drag ciobanasul, de s-a  repezit sa-l previna de napasta, pe cand toate celelalte oi au tacut malc? Oare ce favoruri ii facuse ei in mod special ciobanul moldovean, de s-a lipit ea, biata oaie, de sufletul lui ales. Sa fi fost oaia lui preferata? Cioban tanar, viguros si frumos... logodnica departe... oaia blanda, bucalaie.... Sa nu-i fi scapat el barsanei niciodata vreo sudalma sau vreo bata peste coaste, ci numai soapte dragastoase?  Pana la urma se vede treaba ca ea-l iubea sincer si asta  nu presupune altceva decat ca junele s-a purtat cu ea ca un  gentleman si nu ca un cioban. Tendresse oblige! Avea toate simptomele unei mari iubiri: nu mai manca, nu mai bea si behaia intruna, zile-n sir.

In MUNTENIA
Auzi bre, altfel stau lucrurile cu oaia munteana, daca ar fi sa privim la balada Miorita, cantata prin Tara Romaneasca. Sa luam de pilda o oaie neagra, una neaosa, focoasa, meridionala... Stiti pe care?
Ati ghicit, bre! Pe Bisisica, bre!
Bisisica cu siguranta nu ar fi procedat ca surata ei moldoveana. Fugarita si batuta cu pietre de Testosul de Moromete, mai degraba s-ar fi dus sa-l dea pe mana oricarui fel de cioban, chiar si jandarului, numai sa se scape de smintit. Nu ca ea, balaoachesa, nu ar fi avut vreo vina... dar ce sa-i faci daca asa sunt oile muntence, mai nabadaioase, mai arzoaie!? Iar el, Niculae, simtind ura Bisisicai, mai abitir capata pofta de a o cotarci. Fara regrete. El n-ar fi suferit niciodata de pierderea  Bisisicai. Si stiti ceva? Pana la urma, pentru toate aceste neintelegeri, nu oile trebuie invinuite, ci ciobanii. Pot sa va dovedesc ca ciobanii poarta intreaga raspundere pentru felul in care se comporta oile lor. Ia hai sa vedeti cum reactioneaza moldoveanu, dupa spusele lui Sadoveanu:
-De ce esti trist Niculaes?
-Mi-o murit o oaie domnule...
Ei vedeti? Vedeti cata intelegere si compasiune au moldovenii pentru animale? N-ati fi auzit una ca asta din gura lui Niculae Moromete, nici in ruptu' capului. Ia sa-ncercam aceeasi intrebare si sa vedem ce ne-ar spune Marin Preda:
-De ce esti trist, ba Niculae?
-Fir-ar a dracului de Bisisica!

In ARDEAL
No, amu' cu exceptia Tarii Fagarasului pe unde bacii sibienii or facut-o de oaie jupuind scoarta de brad si omorand padurile, in Transilvania si in Tinutul Secuiesc balada Miorita nu se canta, ci se horeste, ba pe romaneste, ba pe ungureste. Pe nemtzashte, ba. Ascultati-o p-aiasta ungureasca, ca-i  de numa-numa:

Miorita in varianta ungureasca!!...
Se pare ca ardelenilor nu prea le pasa de oi. Daca au nevoie, se asociaza in scop de talharie si omor cu premeditare cu muntenii si fac rost de oi de la moldoveni. Iar  moldovenilor nici ca le pasa. Pentru ei nu reprezinta o paguba prea mare, pentru ca ei au oi mai multe, mandre si cornute. Si chiar daca hai sa zicem ca li s-ar fura toate oile, ei tot nu pagubesc de tot. Mai raman cu mandrele si cu cornutele. Lucrul acesta nu l-am scornit eu. Asa ne spune balada. In schimb ardelenilor le plac foarte mult caii albi mai invatati si pe chestia asta sunt si mult mai religiosi si mai patrioti decat fratii lor romani din Muntenia si Moldova, caci le dau acelasi nume predilect, de arhiepiscop papistas, fost suzeran al Tarii Romanesti si principe al Transilvaniei.
-Ghii mai (Andrei) Batore, sarace!
Pai cum ar fi sa-ti omor tu calu' la carat piatra prin cariere si sa-i mai si zici:
-Ghii mai (Mihai) Viteze, sarace!
Nu merge! Chiar daca la prima vedere ar fi mai patriotic sa-l indemni asa, tot nu merge, ca i-a tinut serbi.  S-a gandit  el bine, Agarbiceanu.

In BASARABIA
Amu, nu shtiu foarti ghini shie se-ntampla cu mioara shea basaraba, pient'ca patamu shto, izvinite minia si sa ma scuzati oleaca pajaluista, ana gavarila pa ruski i ia nicevo ni ponil, shi nish'ca-ntzalejeam fo voroava pi rusashti di la biata oaie roz, care o fo roshie in tineretzili dumneai. Si nishi shiei doi shiobani la o singura oai, nia Aliecu shi tavarish Alieku nu sa-ntzaleg prea ghini intre danshi.  Behehe - dracu' sa te ie pare ca-i la fel cu behehe - idi ciortu, dar s-audi fiecari diferit din cauza pardalnishelor di microfoani shi a Transnistriei!

SALADE DE FRUITS

SA NE BUCURAM CU BOURVIL DE ACEASTA "CHANSONETTE D'AMOUR"