DREPTUL DIVIN LA CAŞCAVAL
- Inculpată Aiubiroaiei este adevărat că aţi luat bani de la reclamantul Prostănacul?
- Inculpată Aiubiroaiei este adevărat că aţi luat bani de la reclamantul Prostănacul?
- Da,
- Câţi bani i-aţi luat?
- Câţi bani i-aţi luat?
- Toţi banii.
- I-aţi taiat factură, chitanţă sau măcar i-aţi dat măcar o chitanţă de mână?
- Da ce mă credeţi proastă!? Cred că glumiţi!
- Ştiţi că banii pe care i-aţi luat reprezintă foloase materiale necuvenite? De ce i-aţi luat aceşti bani?
- Necuvenite!? Ba erau chiar foarte binecuvenite foloasele, domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină, pentru că ele reprezintă Dreptul meu Divin la bani, pentru iniţierea pe care i-am făcut-o Prostănacului în tainele iubirii kamasutrice necondiţionate.
- Aţi făcut barter cu reclamantul?
- Nu cunosc poziţia barter dar poate că îmi arătaţi dumneavoastră domnule Judecător Divin sau poate onorată Înaltă Instanţă Divină, cum se face. Tot ce ştiu este că eu am accesat Dreptul meu Divin la bani iar el şi-a primit Dreptul Divin la iubire aşa că suntem chit. Cine iubeşte plăteşte!
- Nu există niciun Drept Divin la bani... de unde aţi scos-o p-asta? În Marea Carte a Drepturilor Divine Universale Moca, Legiuitorul Suprem, fie-i Numele veşnic lăudat, a clarstipulat toate drepturile pe care le au fiinţele vii, inclusiv omul, şi anume un şir de drepturi la nişte cuvinte confuzabile de genul: Dreptul Divin la Bioviaţă, Dreptul Divin la Iubire, Dreptul Divin la Cunoaştere, Dreptul Divin la Fericire, Dreptul Divin la alte Blablauri precum şi o singură datorie, care din fericire este perfect clarclară şi clarconcisă, recte Obligaţia Divină la Biomoarte. Dreptul Divin la bani este o scorneală lucrativă, o sminteală omenească fără nicio legătură cu Divinul şi nu este clarstipulat nicăieri. Cine susţine şi practică aberaţia asta?
- Aproape toţi maeştri spirituali! Chiar şi cei care fac iniţieri în Nimic.
- Cum? Percep taxe şi tarife pentru iniţierea în Nimic?
- Oooooo... da’ ce dictai tarifele onorată Înaltă Instanţă Divină! Eu cu kamasutrica mea de-abia mă descurc de-o vacanţă la Techirghiol, pe la nudişti, dar chiar şi-acolo sunt nevoită să mă spetesc cu trezirea la punctul G, pe când ăştia... bat toată ziulica_câmpii morfici şi morfogenetici..... “tranca-fleanca mere acre” şi dă-i cu trezirea la punctul Zero, dă-i şi cu punctul de singularitate, ca pân’ la urmă să-i facă pe toţi fraierii din vorbe şi să plece pe banii lor în vacanţe, care prin Seychelles, care pe la Cancun, care pe la Monte Carlo, care pe Coasta de Azur. Da’ să vedeţi ce viloaie, ce gagici şi ce maşini şi-au tras! La ei în conturi nu m-am uitat, că nu pot, dar chiar şi dacă aş avea ocazia nu m-aş uita, că nu vreau să vomit!
- Inculpată Aiubiroaiei dar dumneavoastră de la cine aţi aflat mai precis de Dreptul Divin la bani?
- De la televizor, de la un dom’ doctor câmpulungean, multimaestru emerit în nevăzute, unu Muşceleanu şi de la încă unu la fel de tare, Sovieticu parcă-i zice, care discutau anţărţ chestiunea cu dreptul sacru la biştari, ca invitaţi la emisiunea unuia, tot Mare Maestru şi el, dar parcă mai citit ca ei oleacă, unu cu ochelari şi cu nume grecesc... Zi domne...! Ăla care rânjeşte şi care se bagă mereu în vorbă ca musca-n’c ... tiiiii... na, ce lapsus pot să am...! Îmi stă pe limbă....! Aristide? Nu, nu Aristide, mai degrabă Socrate. Nu, nici Socrate, că ăsta era din cale-afară de deştept, că d-aia a şi fost sinucis cu cucută-n otravă, că le-ncurca socotelile celorlaţi greci ... mă rog, ce mai tura-vura, unu tare la paranormale cu un nume de poveste.
- Nu contează. Concentraţi-vă rogu-vă şi povestiţi pe scurt ce aţi aflat!
- Păi dacă mă gândesc bine, deşi prea multe lucruri n-am aflat, că niciunu dintre ei n-a pomenit de vreo răsplată pe lume-ailată sau măcar într-o viaţă viitoare, chiar dacă ei susţin că ar exista în mod sigur amândouă variantele, ideea era să apuci cât mai mult pe lumea asta, că doară te osteneşti cu Lumina care trece moca prin tine, nu? Că ce-o fi dup-aia... Mniezău cu mila, că vedeţi dumneavoastră, iluze - iluzie, da tot mai bună e vrabia din mână decât cioara de pe gard! Şi mai reieşea din discuţia mnealor, da’ nu aşa cu cuvintele mele, ci cu ale lor, că tare erau meşteşugiţi la vorbe, că nu e niciun păcat să fii lacom de bani, că păcat este să fii prost şi să nu profiţi, iar când se pune problema să iei banii de la fraieri să o faci fără scrupule, dar mai pe şest şi mai discret mă-nţetelegeţi, ca să pară că eşti onest, în aşa fel încât ăla care-ţi dă şi cămaşa de pe el şi rămâne-n pielea goală ca să-l ajuţi să evolueze dacă-l vezi că e prost, sau după caz, să se facă bine, dacă-i bolnav, şi pe care sub nicio formă tu ca maestru nu trebuie să-l refuzi, că nu-i frumos, că nu dă bine nici la karma lui şi nici la a ta, ei bine domnule Judecător Divin, fraieru-ăla tre’să fie atât de îndatorat moral, încât să mai dea şi acatiste de sănătate pentru tine la biserică, iar dacă fraieru e cumva femeie, să mai dea şi ea ceva pe deasupra din farmecele ei, că doară n-o costă nimic şi nu se uzează. Cam aşa! Mai pe scurt se aplică teoria lui „acum”, aia cu „trăieşte acum!” că mai încolo oi mai vedea tu ce-o mai fi, dac-o fi! Asta am înţeles eu da' poate că ei vorbeau despre altceva.
- Grefier, te rog să menţionezi depoziţia inculpatei Aiubiroaiei.
- S-a marcat domnule Judecător Divin!
- Obersturmbahnführer-ul Poliţiei Criminale este prezent în sală?
- Da domnule Judecător Divin, sunt aici, să trăiţi!
- Obăre te invit să te sesizezi din oficiu!
- M-am şi sesizat domnule Judecător Divin, să trăiţi! Eram chiar în oficiu la o ţigară când am sesizat ce clarpovestea inculpata. Formidabil domne, formidabil!
- Bine Obăre! Bravo! Atunci hai uşcheala pe teren şi să vii cu probe!
- Gata Şefu’, am plecat! Îi sparg la cuante pe toţi, să trăiţi!
- Buuuun! Cu Dreptul Divin la bani am înţeles! Să vedem acum cum devine chestiunea cu Dreptul Divin la iubire. Vă rog să mă urmăriţi cu mare atenţie! Inculpată Aiubiroaiei mă urmăriţi?
- Da domnule Judecător Divin, sunt foarte atentă!
- Conform capitolulului 1, paragraful 3, aliniatul 5 din Codul Penal al Dreptului Divin, Legiuitorul fie-i Numele veşnic laudat de acum şi până-n veac, clarstipulează că, cităm: „Iubirea universală necondiţionată e gratis şi toate fiinţele din Univers au dreptul inalienabil de a se bucura de ea precum şi de uzufructul ei, cu fapta, cu vorba sau cu gândul, în veacul vecilor până dau colţu”. Inculpată Aiubiroaiei vă rugăm să ne spuneţi cum de v-a dat prin minte să încălcaţi această Lege Divină şi să pretindeţi bani Prostănacului de reclamant pentru iubire? Legea-i clară!
- O fi, că prea ziceţi cu foc! Dar să ştiţi de la mine că iubirea kamasutrică de aproapele costă! Aia pe care şi-o face omul singur cu mâna lui se cheamă iubire de Sine şi numai aia este moca, dar vă rog să mă credeţi că nu se compară.
-Puteţi să probaţi cu fapte afirmaţiile pe care le susţineţi?
- I-aţi taiat factură, chitanţă sau măcar i-aţi dat măcar o chitanţă de mână?
- Da ce mă credeţi proastă!? Cred că glumiţi!
- Ştiţi că banii pe care i-aţi luat reprezintă foloase materiale necuvenite? De ce i-aţi luat aceşti bani?
- Necuvenite!? Ba erau chiar foarte binecuvenite foloasele, domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină, pentru că ele reprezintă Dreptul meu Divin la bani, pentru iniţierea pe care i-am făcut-o Prostănacului în tainele iubirii kamasutrice necondiţionate.
- Aţi făcut barter cu reclamantul?
- Nu cunosc poziţia barter dar poate că îmi arătaţi dumneavoastră domnule Judecător Divin sau poate onorată Înaltă Instanţă Divină, cum se face. Tot ce ştiu este că eu am accesat Dreptul meu Divin la bani iar el şi-a primit Dreptul Divin la iubire aşa că suntem chit. Cine iubeşte plăteşte!
- Nu există niciun Drept Divin la bani... de unde aţi scos-o p-asta? În Marea Carte a Drepturilor Divine Universale Moca, Legiuitorul Suprem, fie-i Numele veşnic lăudat, a clarstipulat toate drepturile pe care le au fiinţele vii, inclusiv omul, şi anume un şir de drepturi la nişte cuvinte confuzabile de genul: Dreptul Divin la Bioviaţă, Dreptul Divin la Iubire, Dreptul Divin la Cunoaştere, Dreptul Divin la Fericire, Dreptul Divin la alte Blablauri precum şi o singură datorie, care din fericire este perfect clarclară şi clarconcisă, recte Obligaţia Divină la Biomoarte. Dreptul Divin la bani este o scorneală lucrativă, o sminteală omenească fără nicio legătură cu Divinul şi nu este clarstipulat nicăieri. Cine susţine şi practică aberaţia asta?
- Aproape toţi maeştri spirituali! Chiar şi cei care fac iniţieri în Nimic.
- Cum? Percep taxe şi tarife pentru iniţierea în Nimic?
- Oooooo... da’ ce dictai tarifele onorată Înaltă Instanţă Divină! Eu cu kamasutrica mea de-abia mă descurc de-o vacanţă la Techirghiol, pe la nudişti, dar chiar şi-acolo sunt nevoită să mă spetesc cu trezirea la punctul G, pe când ăştia... bat toată ziulica_câmpii morfici şi morfogenetici..... “tranca-fleanca mere acre” şi dă-i cu trezirea la punctul Zero, dă-i şi cu punctul de singularitate, ca pân’ la urmă să-i facă pe toţi fraierii din vorbe şi să plece pe banii lor în vacanţe, care prin Seychelles, care pe la Cancun, care pe la Monte Carlo, care pe Coasta de Azur. Da’ să vedeţi ce viloaie, ce gagici şi ce maşini şi-au tras! La ei în conturi nu m-am uitat, că nu pot, dar chiar şi dacă aş avea ocazia nu m-aş uita, că nu vreau să vomit!
- Inculpată Aiubiroaiei dar dumneavoastră de la cine aţi aflat mai precis de Dreptul Divin la bani?
- De la televizor, de la un dom’ doctor câmpulungean, multimaestru emerit în nevăzute, unu Muşceleanu şi de la încă unu la fel de tare, Sovieticu parcă-i zice, care discutau anţărţ chestiunea cu dreptul sacru la biştari, ca invitaţi la emisiunea unuia, tot Mare Maestru şi el, dar parcă mai citit ca ei oleacă, unu cu ochelari şi cu nume grecesc... Zi domne...! Ăla care rânjeşte şi care se bagă mereu în vorbă ca musca-n’c ... tiiiii... na, ce lapsus pot să am...! Îmi stă pe limbă....! Aristide? Nu, nu Aristide, mai degrabă Socrate. Nu, nici Socrate, că ăsta era din cale-afară de deştept, că d-aia a şi fost sinucis cu cucută-n otravă, că le-ncurca socotelile celorlaţi greci ... mă rog, ce mai tura-vura, unu tare la paranormale cu un nume de poveste.
- Nu contează. Concentraţi-vă rogu-vă şi povestiţi pe scurt ce aţi aflat!
- Păi dacă mă gândesc bine, deşi prea multe lucruri n-am aflat, că niciunu dintre ei n-a pomenit de vreo răsplată pe lume-ailată sau măcar într-o viaţă viitoare, chiar dacă ei susţin că ar exista în mod sigur amândouă variantele, ideea era să apuci cât mai mult pe lumea asta, că doară te osteneşti cu Lumina care trece moca prin tine, nu? Că ce-o fi dup-aia... Mniezău cu mila, că vedeţi dumneavoastră, iluze - iluzie, da tot mai bună e vrabia din mână decât cioara de pe gard! Şi mai reieşea din discuţia mnealor, da’ nu aşa cu cuvintele mele, ci cu ale lor, că tare erau meşteşugiţi la vorbe, că nu e niciun păcat să fii lacom de bani, că păcat este să fii prost şi să nu profiţi, iar când se pune problema să iei banii de la fraieri să o faci fără scrupule, dar mai pe şest şi mai discret mă-nţetelegeţi, ca să pară că eşti onest, în aşa fel încât ăla care-ţi dă şi cămaşa de pe el şi rămâne-n pielea goală ca să-l ajuţi să evolueze dacă-l vezi că e prost, sau după caz, să se facă bine, dacă-i bolnav, şi pe care sub nicio formă tu ca maestru nu trebuie să-l refuzi, că nu-i frumos, că nu dă bine nici la karma lui şi nici la a ta, ei bine domnule Judecător Divin, fraieru-ăla tre’să fie atât de îndatorat moral, încât să mai dea şi acatiste de sănătate pentru tine la biserică, iar dacă fraieru e cumva femeie, să mai dea şi ea ceva pe deasupra din farmecele ei, că doară n-o costă nimic şi nu se uzează. Cam aşa! Mai pe scurt se aplică teoria lui „acum”, aia cu „trăieşte acum!” că mai încolo oi mai vedea tu ce-o mai fi, dac-o fi! Asta am înţeles eu da' poate că ei vorbeau despre altceva.
- Grefier, te rog să menţionezi depoziţia inculpatei Aiubiroaiei.
- S-a marcat domnule Judecător Divin!
- Obersturmbahnführer-ul Poliţiei Criminale este prezent în sală?
- Da domnule Judecător Divin, sunt aici, să trăiţi!
- Obăre te invit să te sesizezi din oficiu!
- M-am şi sesizat domnule Judecător Divin, să trăiţi! Eram chiar în oficiu la o ţigară când am sesizat ce clarpovestea inculpata. Formidabil domne, formidabil!
- Bine Obăre! Bravo! Atunci hai uşcheala pe teren şi să vii cu probe!
- Gata Şefu’, am plecat! Îi sparg la cuante pe toţi, să trăiţi!
- Buuuun! Cu Dreptul Divin la bani am înţeles! Să vedem acum cum devine chestiunea cu Dreptul Divin la iubire. Vă rog să mă urmăriţi cu mare atenţie! Inculpată Aiubiroaiei mă urmăriţi?
- Da domnule Judecător Divin, sunt foarte atentă!
- Conform capitolulului 1, paragraful 3, aliniatul 5 din Codul Penal al Dreptului Divin, Legiuitorul fie-i Numele veşnic laudat de acum şi până-n veac, clarstipulează că, cităm: „Iubirea universală necondiţionată e gratis şi toate fiinţele din Univers au dreptul inalienabil de a se bucura de ea precum şi de uzufructul ei, cu fapta, cu vorba sau cu gândul, în veacul vecilor până dau colţu”. Inculpată Aiubiroaiei vă rugăm să ne spuneţi cum de v-a dat prin minte să încălcaţi această Lege Divină şi să pretindeţi bani Prostănacului de reclamant pentru iubire? Legea-i clară!
- O fi, că prea ziceţi cu foc! Dar să ştiţi de la mine că iubirea kamasutrică de aproapele costă! Aia pe care şi-o face omul singur cu mâna lui se cheamă iubire de Sine şi numai aia este moca, dar vă rog să mă credeţi că nu se compară.
-Puteţi să probaţi cu fapte afirmaţiile pe care le susţineţi?
-Da domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină, pot. Să mă dezbrac?
- Nu, nu-i nevoie acum. Aşadar, inculpată Aiubiroaiei, veţi rămâne în arestul Poliţiei Astrale la dispoziţia Completului de Judecată Divină pentru noi cercetări.- Grefier, te rog ca următoarea mea frază să nu apară notată în procesul verbal.
- Am înţeles să trăiţi domnule Judecător Divin!
- Diseară am să trec eu pe la dumneavoastră ca să vă clarcercetez personal faptele şi să vă verific afirmaţiile, urmând ca mai apoi să vă clarcerceteze întregul Complet de Judecată Divină. Şi Obersturmbahnführer-ul Poliţiei Criminale. Şi grefierul. Verificările mele personale în calitate de Judecător Divin vor dura zilnic timp de o lună, iar ale celorlaţi.... hmmm.... lor le-ajung trei zile.
- Grefier, acum poţi nota!
- Desigur domnule Judecător Divin.
- Următoarea înfăţişare va avea loc peste două luni.
