SA UITAM PENTRU CATEVA CLIPE TOATE ISTERIILE SI SA-L LASAM PE ALAN BECKER SA NE AMUZE.
luni, 2 noiembrie 2009
vineri, 30 octombrie 2009
ISTERIA BLOGARELII
Stresul de a tine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn si o dieta alimentara nesanatoasa constituie o combinatie potential letala care a inceput sa faca victime pe internet, potrivit New York Times.
In urma cu doua saptamani, in Fort Lauderdale (Florida) a avut loc inmormantarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a facut brusc infarct la varsta de 60 de ani. In decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct caruia i-a cazut victima in aceeasi perioada. Publicatia americana se intreaba daca este vorba de cazuri izolate sau de varful unui aisberg, amintind de lamentarile altor bloggeri care au pierdut mult in greutate sau au devenit obezi, care sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. Tulburarile acestea, poate chiar o boala in sine, sunt atribuite stresului aparut din cauza obligatiei de a furniza un ciclu permanent de informatii, intr-un domeniu in care concurenta este feroce.
Bineinteles ca nu s-a dat un diagnostic oficial de deces prin blogging, iar mortile a catorva dintre bloggeri nu sprijina teoria unei epidemii. De asemenea, nu s-a stabilit cu certitudine ca stresul atribuit acestei practici le-a grabit moartea. Insa prietenii, colegii si rudele decedatilor au inceput sa-si puna intrebari in legatura cu pericolele blogging-ului.
Unele dintre bloguri, aparute initial ca jurnale personale online, s-au transformat in ultimii ani in adevarate fluxuri de stiri, care concureaza cu media traditionale, mai ales in ceea ce priveste veniturile ce pot decurge din reclame. Presiunea este enorma, mai ales pentru freelanceri, navigatori pe internet platiti.
"Inca nu am murit, dar voi sfarsi in curand in spital din cauza unei epuizari nervoase", a spus Michael Arrington, fondator si director al TechCrunch, un blog popular despre noile tehnologii, care aduna milioane de dolari din publicitate. Arrington, care a castigat 15 kilograme in greutate in ultimii trei ani, atribuie insomniile stresului provocat de blog.
Bloggerii se plang de multa vreme de consecintele fizice ale muncii lor: a devenit chiar un laitmotiv ca acestia sa se planga de oboseala cronica pentru ca isi petrec o buna parte din zi si din noapte pentru a cauta informatii noi.
Multi bloggeri sunt platiti pe post, altii pentru numarul de cititori. Bloggerii isi construiesc un public prin intermediul exclusivitatilor sau prin volumul de stiri ori ambele. Viteza este cel mai important element in aceasta meserie. Unele site-uri, precum Gawker Media, ofera bonusuri angajatilor lor, de exemplu, daca o anumita pagina a fost citita de 100.000 de ori intr-o luna. Stacheta se ridica, astfel incat, cu cat acesta scrie mai mult, cu atat castiga mai mult.
Publicatia americana spune ca unii bloggeri ajung sa castige intre 30.000 si 70.000 de dolari pe an, in timp ce altii ajung sa obtina chiar si cifre cu sase zerouri.
Arrington a marturisit pentru New York Times ca, de multe ori, are "crize de anxietate" pentru ca a pierdut o informatie. Bloggerii au inceput sa fie constienti de riscurile meseriei, astfel incat au inceput sa faca schimb de sfaturi pentru supravietuire. In urma cu o luna, pe Problogger.com, australianul Darren Rowse, care scrie pe mai multe bloguri, a oferit cititorilor sai un manual de supravietuire: printre sfaturi se numara acela de a "taia lanturile scriiturii" si "a se intoarce la scrisul ideilor in carnetele".
Sursa: MEDIAFAX
joi, 29 octombrie 2009
ISTERIA VOTULUI
Orice socotim ca am vota, de fapt nu votam o persoana, un grup, o speranta sau o idee, ci din pacate votam un intreg sistem corupt care o ia de la-nceput ca de fiecare data. Aceasta-i drama votului la romani. Votam consecvent NESCHIMBAREA. Istoria postdecembrista ne-a dovedit-o cu varf si indesat.
Sa votam asadar mocirla morala in care ne complacem!
Noi? Nuuuuu...!!! Poporul roman votant poarta toata vina.
Partea trista e ca si noi, revoltatii, scarbitii, dezabuzatii, tot poporul roman se cheama ca suntem.
marți, 20 octombrie 2009
ISTERIA 2012
Trebuie sa va marturisesc ca viitorul ma incita foate tare, ca pe toata lumea de altfel. Unii spun ca datorita multiplelor variabile de care trebuie sa tinem seama, viitorul nu poate fi cunoscut, altii din contra, ca poate fi prezis cu exactitate de catre profeti si vizionari. Adevarul trebuie ca se gaseste ca intotdeauna, pe undeva la mijloc. Modelele teoretice noi ale fizicienilor asupra timpului ne indeamna sa fim precauti cu afirmatii apodictice de orice natura si permisivi la noile intelegeri. Acest ipotetic bulversant an 2012 a dat nastere din pacate nu la una, ci la cel putin doua noi paradigme. Una se refera la vibratii, si a fost imbratisata de spiritualisti iar alta se refera la apocalipsa, pe de o parte asa cum a vazut-o evanghelistul Ioan iar pe ea alta parte, asa cum este ea interpretata astazi de curentul New Age, varianta pe care au imbratisat-o ca de obicei foarte multi gura-casca... Cine stie exact ce va fi sa fie, afara doar de bunul Dumnezeu...!? Cu cat sunt mai multe pareri, cu atat literatura si filmele de "specialitate" vor trage mai multi bani de la adepti. In 2013 ne vom lamuri daca am facut o investitie in cultura si spiritualitate sau daca, ca de obicei, am dat obolul prostiei.
Apocalipsa din 2012 – o farsa de proportii uriase
Cercetatorul NASA David Morisson sustine ca profetia vechilor mayasi, conform careia lumea s-ar putea sfarsi la data de 21. 12. 2012, nu este nimic mai mult decat o inselatorie, care duce doar la imbogatirea promotorilor teoriei conspiratiei.
Timp de mai multe luni, NASA si un numar mare de astronomi au primit scrisori si e-mail-uri din ce in ce mai ingrijoratoare de la public, referitoare la posibilitatea larg raspandita ca Apocalipsa sa se petreaca in anul 2012.
Multe mecanisme sunt propuse pentru Ziua de Apoi, inclusiv coliziunea cu o planeta fictiva denumita Nibiru, activitatea letala de la suprafata Soarelui, alinierea cu centrul galaxiei si multe altele.
David Morrison a caracterizat toate aceste temeri folosind termenul "cosmofobie" - teama de cosmos, notand o uriasa dezvoltare a fenomenului numai in ultimul an. Dr. Morrison, un expert de renume mondial in ce priveste Sistemul Solar si impacturile cu asteroizi, este membru activ al serviciului "Intreaba un Astrobiolog" din cadrul NASA, unde ofera raspunsuri intrebarilor adresate de public.
A primit atat de multe intrebari legate de 2012 si de sfarsitul lumii, incat a simtit ca este cazul sa faca o investigatie ampla a chestiunii si sa lamureasca lucrurile. Una dintre cele mai interesante descoperiri ale sale este aceea ca distribuitorii filmului stiintifico-fantastic "2012", ce urmeaza sa fie lansat in luna noiembrie, alimenteaza inadins panica de pe Internet, in ceea ce se numeste "campanie virala de marketing".
Acestia au creat false pagini web de stiinta si ii incurajeaza pe oameni sa caute "2012" pe Web, totul in numele promovarii filmului, sugereaza studiul. De asemenea, majoritatea paginilor de Internet bazate pe teoria 2012 sunt lipsite de sens si difuze, fiind adesea realizate de oameni care au scris carti despre "dezastrul ce se apropie" si pe care incearca sa le vanda, mai mentioneaza studiul cercetatorului NASA.
Sursa: Phenomenica
miercuri, 14 octombrie 2009
joi, 8 octombrie 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Episodul al VI-lea - MANTICORADragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!
.jpg "Liege.BlueIris")
Liege.BlueIris spunea..."- Nu te mai văicări ca o babă, că asta nu e tot. În plus, conspiratorii vor..."
... sa te converteasca la buddhism, inainte de...
-Pai ce legatura are una cu alta?
-Ce conteaza! Un buddhist bun e unul mo...aaaa, adica, unul care...
-Care...? intreaba Sisif, nerabdator.
-Care a renuntat la toate rahaturile astea existentiale cu tenta intelectualista si care pune mana pe mop, scoboara in beciurile propriei constiinte si se pune pe lustruit.
-Pfiu, se stramba Sisif, plictisit, ma simt ca la o sedinta de partid!Ce dracu' sa mai curat? La cat alcool am ingurgitat, sunt mai steril pe interior decat o sala de operatie.
Nu termina bine de zis si in dugheana intra un schelet. Se indrepta spre bar unde comanda o bere si-un mop, scartaind trist din articulatiile anchilozate.
-Nah, ghinion!, se revolta Sisif. Mi-a luat asta mopul! Acu, tre'i s-astept sa-si bea amarata aia de bere. Totusi, ce naiba vor aia de la mine?
Cersetorul da ochii peste cap si sopteste misterios in vreme ce se departeaza, pivotand in piruete largi. Sisif il priveste uluit, remarcand abia acum ca seamana incredibil de bine cu Mulder, personajul din X-files:
-Intreab-o pe "doamna cu butucul". Ea stie. Si tine minte: lucrurile nu sunt ceea ce par a fi.
Ioana_du spunea..."E, daca nu sunt ce par a fi, macar sa ajunga pana la urma sa para a fi ceea ce sunt" gandi Sisif.
Ilogica pana si pentru el ideea ii ramase totusi in creier devorandu-i fiecare farama de atentie. Mereu isi dorise sa fie filosof, dar pana acum nu avusese ocazia si mai ales timpul necesar pentru asta. Perspectiva convertirii fortate la budism ii dadu elanul care pana acum ii lipsise. Arunca mopul cu o mana, iar cu cealalta se arunca pe el in ganduri.
"A fi sau a nu fi , asta e intrebarea" isi incepu el viata de filosof.
"Bai fraier esti!!" auzi el o voce muscator de ironica. "Asta e deja luata bai, fii si tu mai atent!"
Uimit si deranjat se ridica din ganduri si se intoarse asa, cam trei sferturi. Suficient cat sa vada cum ranjea la el .........o manticora!"Tu , Doamne, nu ma lasa !" isi zise Sisif. "Fie mi-au pus astia ceva in bere, fie nu se mai fac mopurile ca pe vremuri! Sau probabil ca li s-a pus pata pe mine budistilor, hindusilor si altora din categoria asta! Mi-au trimis o manticora??? Si mai are si o fatza oribila!"
"Nu cumva esti cam superficial? Te-ai gandit ca poate fatza mea, oribila cum spui tu ca ar fi, nu are legatura cu valoarea mea reala? Intrinseca?"
Rusinat, Sisif pleca privirea. Gasind pe jos o hartie o lua si nota pe ea IN-TRIN-SEC, si apoi privi manticora cu simpatie un pic fortata.
"Degaba, am apucat deja sa ma simt jignita" spuse ea si se intoarse, moment in care coada-i de scorpion atinse mopul. Coada mopului se incurca in coada unei galeti care se rasturna cu zgomot. Vazand cu coada ochiului galeata in cadere si vrand sa o prinda Sisif aluneca si se trezi intins de-a latul intr-o balta de apa murdara.
"Da. Eu si norocul meu!" murmura el in barba, resemnat. -
Dan Ioanitescu spunea..."Totusi nu-i chiar asa de rau! Sunt in viata! Pumnalele lungi or sa se plictiseasca si or sa intre in tecile lor, daca mai adast pe-aici." isi mai dadu in gand putin curaj, Sisif.
-Ce clantzani bah, asa la mine? Razi carevasazica? Stai ca pun eu acusi mana pe tine si te fac imaterial didactic! se stropsi Sisif la scheletul rezemat de bar. "o sa-l fac cadou la scoala primara, he, he!"
- Ce-ai ma cu shchiletele? se otzari Meropica peste claia rosie a uriasului. E bunica'miu! La mine a venit! Da-i pace!
Sisif netezi usor cu palma petecul lui de hartie, arunca pe furis un ochi in el si-i repezi apasat Meropicai una de sa-l tina minte:
-In- trin- seaco!
-Ce-ai zis ma? tuna claia rosie.
-Tu ce te bagi? ii raspunse Sisif. Sezi bland ca miaua, ca altfel pun manticora pe tine!Ioana_du spunea...- O, da, sa revenim la visul meu de-o viata: ala de a speria Meropice! ofta manticora incetisor.
- Tu iti imaginezi vreun moment ca ma sperii? tuna Meropica. Ia voila de te uita mai bine la rudele mele (si aici Meropica flutura aproape cu eleganta din mana in directia scheletului care ii privea ranjind), si zi-mi daca tu chiar iti imaginezi ca ma sperii!
- O bere si un mop va rog! striga manticora cu disperare in glas catre barman, in hohotele cam ruginite ale scheletului care semana cu Mulder (si parca si cu Scully). - Dan Ioanitescu spunea...
Reflectii genealogice
Comentariu pentru Ioana :)))
Putem trage concluzia fireasca ca Scheletul a fost parintele mamei sau al tatalui Meropicai dar, in acelasi timp si al lui Mulder si al lui Scully, din moment ce seamana atat de evident cu ei amandoi. Si-atunci.... fortand putin irealitatea in care ne zbatem si completand-o cu imaginatia, Meropica ar putea fi ori nepoata de frate/sora a celor doi, ori fiica lor rezultata din incest. Varianta a doua mi se pare mai atractiva. Nu stim inca daca pe Schelet, in fosta lui viata extrauterina, il chema Popescu, sau Ionescu, pentru ca pentru noi el este Scheletul. Si-atunci, cautandu-i Meropicai numele de famile si atasand-o de oricare dintre parinti(vezi Nic'a lui Stefan Apetrei Ciobotariul), o putem numi, scuzata-mi fie exprimarea licentioasa, fie Meropica Maldarulul Sculii Scheletului, fie Meropica Sculii Maldarului Scheletului...:)))))
Ambele variante mi se par plauzibile.Ioana_du spunea...MOAHAHAHAHAHHAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!
Era sa ma inec cu cafeaua, mai Dane mai, nu mai face din astea! Colega mea a consumat timp si energie sa prepare cafeaua si sa o puna in termosuri, nu e pacat sa o scuip eu pe monitor???
Mergem pe varianta fiicei rezultate din incest, si numele ei este Meropica Maldarului Sculii Scheletului.
Scuza-mi exprimarea licentioasa!
:)))))
Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!
luni, 5 octombrie 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Scriitorul Şerban Tomşa, bunul meu prieten, nu a parasit meterezele. Ca un idealist ce ma aflu fac o reverenta in fata lui, una in fata voastra si va urez lectura si inspiratie placuta! A la votre!EPISODUL AL V-LEA - CONSPIRATIA
- Şerban Tomşa spunea...
CONSPIRATIA
Cam tare... Totul era prea tare pentru el. Şi braţul Meropicăi, şi scaunul care se văicărea ameninţător sub el, şi vinul care îl păcălise, dându-i impresia că îl va mai înviora... Într-un timp aţipi cu capul pe masă. Gândurile îi fugiră ca un stol de gâşte reduse la tăcere de un camion lung şi greu. Era o inconştienţă dulce din care îl trezi un ghiont zdravăn.
"E Meropica", se gândi.
Dar nu era. Femeia uitase parcă de el şi se aşezase la masa unui uriaş cu faţa învăluită într-o hălăciugă de păr roşu şi cu nişte fălci impresionante.
"Adică să fi scăpat... ?"
N-apucă să-şi rumege bine presupunerea că urechile îi fură zgâriate de o voce străină care se milogea lângă el:
- Fie-ţi milă, stăpâne, de un biet amărât şi noroceşte-l cu o cină.
Mai mult din dorinţa de a nu atrage atenţia Meropicăi asupra lor, Sisif îi puse repede cerşetorului în palmă câteva monede.
- Să te ţină Zeus sănătos, îi ură înfometatul.
- Bine, bine, lasă ploconelile şi dispari !
- Fii atent, îşi schimbă zdrenţărosul dintr-o dată glasul, fii atent că eu am fost trimis să te previn că te paşte o mare nenorocire. Cu cerşetoria te-am pus la încercare...
- Cine zici că te-a trimis ?
- Tacă-ţi fleanca şi ascultă, că n-avem timp de colocvii ! se enervă străinul. Oameni tocmiţi te aşteaptă la două străzi de aici şi vor să te dea pierzaniei... Au pumnale lungi şi ascuţite şi dacă le pici în mână, nu vei scăpa.
- Aoleu, se trezi gemând Sisif, vai de capul şi de ciolanele mele !
- Nu te mai văicări ca o babă, că asta nu e tot. În plus, conspiratorii vor...
miercuri, 23 septembrie 2009
marți, 15 septembrie 2009
tata doar fotografii
Pentru cei carora poezia le hraneste si le coloreaza viata, le recomand cu tot sufletul cartea-obiect a bunului meu prieten DAN IANCU, poet consacrat. Il las pe el sa va vorbeasca despre poezie. Felicitari Dane!
tata doar fotografii
Posted on 08/09/2009 by Dan Iancu
Cartea poate fi comandata la mine prin e-mail: uhi4ge@rdslink.ro Pret: 21, 8 lei cu toate taxele incluse, inclusiv transport, inclusiv tva, inclusiv o gramadă de altele.ieri cineva rîdea de mine pentru că i-am spus planul meu “utopic”. vînd această ediţie şi finanţez altă carte. o fi greu, o fi uşor, habar nu am. normal aşa este. anormal e că aud diverşi spunînd că “poezia nu se vinde” sau poezia e “citită doar de poeţi”. asta e cumva anormal. spun cumva ca să fiu politicos. anormal e că poeţii nu se pot întreţine din ceea ce scriu sau pentru că scriu. anormal e că în şcoală poezia e tratată ca o doctorie amară. învaţă pe dinafară i se urlă copilului. de ce? nimeni nu răspunde pentru că nici profesorii nu ştiu. după aia stăm ca proştii şi privim pe cîte unul care ţine minte siruri imense de nume, obiecte, numere. poezia e incarcată de formule. eminescu e poetul naţional, nichita e nepereche, bacovia are vocabularul cel mai mic, barbu e matematician, blaga e în spatiul mioritic… cine mai are chef să descopere corola de minuni dintr-o poezie? în cadrul atîtor revoluţii în educaţie mai nimeni. cine mai are grija poeziei? aproape nimeni. de ce? nu ştiu.
eu citesc poezie. voi?
p.s. a se vedea aici.
Cine este DAN IANCU?
Pai... s-o lasam pe Bianca sa ne spuna. Spune-ne Bianca!
la o aniversare, poetul Dan Iancu, de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 5-02-2007)
http://www.romanialibera.com
DAN IANCU
O piatră de spus
Editura Vinea, 2004
note de lectură
“cînd doar am să-ţi tac,
precum veioza cu sticlă mată,
desprins de lumină, să nu bagi de
seamă cum trece timpul, să nu-l
numeri, să nu-l presari în toată
camera ca pe nisipul violet din
acvariu. doar să tac.
după care nu va mai fi loc să-ţi
înşiri aşteptarea peste fotografii
aproape alb negru. poate eu
înfloresc şi tu nu ştii.”
După alte două apariţii editoriale “Despre înţeles”, editura Cartea Românească-1997
şi bostonmylove, editura Eminescu-2002, Dan Iancu a recuperat o viaţă de om, debutând târziu dar la timp, cum se spune, o piatră de spus, grea, care-ţi simplifică rolul poeziei în viaţa uni poet, adevărata dragoste târzie dar, scrisă în puţine cuvinte, aşezate în pagină ca un medalion de valoare, a unei femei pe care o porţi în inimă în fiece clipă a respiraţiei sau cifru numerotat al apei sub semnul Dragonului:
“e uşor să răneşti cu apă, dar
rănile se vindecă mai greu. ca şi cum sîngele ar albi vederea. ca şi
cum rănile ar fi nişte guri însetate.
ca şi cum apa” (4.o1)
Cartea îi este dedicată Elenei:
“ai să înveţi că vorbele mele au trup întotdeauna şi mai ales gesturi”
Iar toate poemele dezvoltă un haiku aşezat sub formă de motto, ca un răspuns sau ca o posibilă explicare a unui dialog, în fapt cu sine, cu dicţie, să zicem cu literă diferită:
“coapsa fierbinte
miros adînc de lac
pietre privind mirate”
"azi noapte, cînd făceam dra-
goste şi mă mîngîiai ca pe un
fruct. mă minunam de tandreţea
ochilor tăi. mă luam cu privirea ta
într-o capsulă de mătase atăt de închisă la vremuri.” (3.12)
Urmărind evoluţia acestui poet atît de modest cu o poezie atît de profundă , sensuri largi pînă la chirurgia neermetică a cuvîntului, nesuperficial şi cu valenţe de durată, l-am descoperit în revista Online, cu un jurnal dedicat amintirii tatalui său, “tata doar fotografii” (15) :
http://www.aol.ro
“nu se poate nimic
nici amintirile nu se iţesc în ghiveci
doar înţelegerea e mai grea
rugoasă de cum creşte aiurea
peste întîmplătoarele obiecte
altădată lipsite de legături
aşa cum ne eram
nu mai ţin minte cum a fost la zece, dar nici la douăzeci şi nici la treizeci, iar la patruzeci eram departe. mîine un cinzeci imposibil sau corect ar fi ireconciliabil. aritmetica zecimală e limpede şi fără emoţii. graniţe puse cu mîna fără genetică.
cum ar fi mîine să te scot de acolo
recitînd poezii?”
Lui Dan Iancu, poetul,”jumătate de Zeu” care a trecut pragul anilor 50 de curînd, îi doresc, la o aniversare rotundă să scrie ca şi pînă acum!
Nu sunt critic literar , doar o admiratoare! Dacă poeţii se recunosc între ei , restul nu mai contează!
Bianca Marcovici
joi, 3 septembrie 2009
MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT
Episodul al IV-lea - Mitu sau Ulise?
Dragi prieteni si vizitatori curiosi,
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!
MITU LU' SISIF
Episodul al IV-lea - Mitu sau Ulise?
- Şerban Tomşa spunea...
Sisif se opri o clipă să-şi tragă sufletul. "Să vezi că n-o să scap de nebună... E viguroasă, nu glumă !"
Ca şi când i-ar fi auzit gândurile, Meropica chicoti, râgâi, aruncându-i în nas un damf de alcool puturos, şi îl îmbrânci zdravăn, făcându-l să înainteze, împleticindu-se, câţiva metri.
"Nu e uzo, e basamac distilat la Pietroiul lui Diogene, crâşmarul, îşi spuse Sisif, după ce adulmecă aerul. Diogene ăsta avea o livadă prăpădită de portocali şi în mijlocul ei îşi amenajase o distilerie. Spunea că vinul este pentru oamenii cu răbdare. El, unul, nu avea asa ceva. Aşa că îşi distila portocalele şi smochinele răscoapte şi bea singur până adormea cu capul pe un pietroi şlefuit de vânturi sub formă de căpătâi. Când se trezea, îşi lua burduful cu rachiul acela acru şi usturător şi pleca, pe şapte cărări, către cârciumă. Era cea mai ieftină băutură. Meropicăi i-o servea direct de la ţeava cazanului... Dar nu pe degeaba. De fapt, dacă l-ar fi întrebat cineva ce a făcut cu ea, nici n-ar fi ştiut să povestească. Probabil că nimic, recunoştea el ruşinat."Nici neisprăvitul ăla de fiu-meu nu e prin preajmă", se gândi Sisif. E prin vreo tavernă, povestindu-şi aventurile. Mitu ăsta, sau Ulise, cum îi ziceau cei mai mulţi, avea o manie. Tot cioplea armăsari de lemn, pe care îi lăsa în faţa porţilor unde zărise niscai domniţe mai arătoase. Avea grijă să-i cioplească bidiviului toate podoabele, aşa că doamnele şi domniţele chirăiau de plăcere când zăreau statuia şi ţipau la stăpân, bătând din picioare şi poruncind ca opera de artă donată de vreun artist sărman , dar dornic să aducă bucurie altora, să fie adusă în curtea interioară. Noaptea , când toţi ai casei dormeau, Ulise ieşea din burta calului, iar femeia cea iubitoare de cabaline îi deschidea tânărului uşa iatacului. Gurile rele spuneau că lăudărosul ăsta nu avea de-a face decât cu sclave...
"Întrebarea este cum scap", se frământa Sisif, înaintând anevoie pe strada pavată cu pietre grosolane, de râu. Simţi o arsură pe burtă şi rămase trăsnit.
"Că doar nu...", rămase el uluit.
- Hai, mergi, mămăligă ce eşti ! se oţărî la el Meropica. De ce te-ai oprit ?
- Am simţit o pişcătură de purice, se smiorcăi Sisif.
- Zău ? Ia vezi să nu simţi o palmă pe bucile obrajilor ! Mergi mai iute, că-mi trece cheful !
Atunci îi veni ideea salvatoare. Să intre, adică, într-o tavernă ca să amâne deznodământul. Poate se va ivi un inconştient care îl va scăpa de ea. Şi mai ştia el că în preajma unor asemanea localuri se pripăşiseră mulţi paraziţi care tăbărau pe cetăţenii băuţi bine. Văzuse el un filosof care ieşise beat mort dintr-o bodegă, căzuse grămadă într-un şanţ, iar insectele săritoare şi iubitoare de sânge îl abordaseră imediat. Le plăcea sângele îmbibat cu uzo.
Îi văzu şi acum cum îi pândeau pe consumatori. Umpluseră prispa unei dărăpănături. Erau mari, cât sâmburii de măsline şi atât de graşi, încât Sisif se întrebă dacă mai sunt în stare să sară. Recunoscu printre ei câţiva săritori cu prăjina, campioni olimpici de mai multe ori.
- Bem ceva ? apucă să spună Sisif.
- La ăştia nu ne dăm, hărăi un purice răguşit. N-au băut uzo, sunt troşcăiţi cu basamac d-ăla acru, de la Diogene. Ultima dată când ne-am atins de purcica aia, ne-am intoxicat.
- Aşa e, întări altul, poate găsim ceva mai de soi.
Şi se adânciră în jocul de zaruri.
- Bem, cum să nu ! sări bucuroasă Meropica.
- Să m-ajute Zeus, gemu Sisif.
Dar ştia prea bine că şi acela era supărat foc pe el, fiindcă îşi lăsase de izbelişte bolovanul şi umbla creanga prin localuri şi pe la înmormântări.
Intrară şi comandară vin. Sisif voia să se mai trezească.
„Dar dacă aş încerca să-l mituiesc pe Zeus?” îi veni gândul cel bun.
Se uită la Meropica. O baie bună, nişte haine mai...
- Ştii dragă că nu este moral ce faci ? întrebă el, sorbind din vin şi mirându-se cât de repede îşi revine.
- Poftiiim ? făcu, incredulă, Meropica.
- Am spus că nu e moral ce faci. Să te tăvăleşti aşa, cu oricine îţi iese în cale...
- Tu nu eşti oricine, eşti viitorul soţ, scrâşni ea şi strânse pumnii."-
Dan Ioanitescu spunea..."Ia uite frate, ce idei mi-au rasarit!!!" isi dadu seama Sisif dupa al treilea pahar de vin, cand isi aduse aminte de istoria ciudata cu Mitu care se derulase in capul lui sub ghionturile Meropicai, cu putin timp inainte. "pesemne ca sunt clarvazator si io habar n-aveam! Carevasazica o sa am un baiat, o sa-l cheme Mitu... sau Ulise... si daca Meroapa asta neroada din fata mea zice ca o sa-mi fie nevasta... Nu, nu se poate, nu poate sa fie adevarat...!!! cred ca visez, ca nebun nu sunt!" isi mai zise Sisif si dadu de doua ori tare cu capul de masa ca sa se convinga. Sticla de vin se clatina dar pana la urma se hotari si vinul se varsa suvoi pe rochia Meropicai.
-Ce faci dobitocule? 
Camelia spunea...- ce faci dobitocule?
se intreba Sisisf nedumerit de propria nepasare a tragediei pe care a creat-o.
Pentru o clipa, ramasese mut si chiar daca constiinta lui nu concepea, el era convins acum ca se cherchelise bine, ca chinul sau nesfarsit, si necredinta lui o sa il duca pe un drum fara sfarsit... al carui final nu exista...
devenise constient de propriul sau blestem si totusi continua sa se duca tot mai jos in prapastie...
zarurile au fost aruncate... se scarpina in cap si spuse... "tot inainteee..." razand el de el insusi... :))
- Dan Ioanitescu spunea...
-Ce faci dobitoooocule...? auzi clar de data aceasta Sisif. Era vocea dogita a Meropicai, nu cea din mintea lui asa cum i se paruse prima data. Urletul disperat al femeii ii atinse scaritele, ii smuci ciocanele care ricosara din nicovale... direct in timpane. Cam tare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea "Mitu lu'Sisif ". Numai prin voi povestea se povesteste pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la un banc, care zice:
"A fost odata un om Sisif care avea un copil pe care il chema Mitu".
Conform traditiei, povestea a fost inceputa de Ioana Dumitrascu si continuata de ceilalti. Cititi episoadele anterioare si apoi, intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!
"Să vezi că nu mai scap din magherniţa asta", îi trecu prin cap lui Sisif. "Sau te pomeneşti că am murit şi ăsta e..."
- Dacă nu mai ai gologani, face mandea cinste, auzi el, ca prin vis, un glas dogit.
Se întoarse şi văzu, la o masă din fund, un bătrân cu faţa brăzdată de vicii. Cu el beau doi inşi : un bărbos falnic şi un orb cu o voce miorlăită.
- Un gay, asta era tot ce-mi mai trebuia, se sperie Sisif. Dacă mă dibuie Meropica...
- Nu te sfii, fiule, zise şi bărbosul. Dacă ai rămas în pană de marafeţi, maestrul nostru Socrate îţi face cinste până la ziuă. Aşa obişnieşte el să-i trateze pe discipolii noi.
În ciuda repulsiei pe care Socrate i-o stârnea, Sisif simţi cum se ridică, fără voia lui, de la masă şi se duce către cei trei. Picioarele îl purtau de capul lor, nemaizăspunzând comenzilor disperate ce porneau din cutia craniană.
"Sunt neînchipuit de beat", îşi zise. "Poate că nenorocitul ăla de cerşetor e în cârdăşie cu complotiştii şi m-a drogat, ca să mă prindă ăia mai repede..."
Se lăsă să alunece moale pe un scaun la masa perverşilor.
- Eu sunt Socrate, după cum sper că ai înţeles, se prezentă boşorogul. Ăştia sunt Platon şi Homer, băutori cu butea şi mari meşteri în ale cuvântului... Eu, dragul meu, reciclez tineri... P-ăştia doi i-am reciclat până au albit, hi, hi, hi, hi....
Râdea cu gura ştirbă, stropindu-l pe Sisif cu salivă.
- Dacă vei fi vrednic la băutură, Platon te va face personaj într-un dialog, iar orbul îţi va închina o cântare, ridicându-te la statutul de erou... Ce te uiţi ? Ia şi bea !
"E de rău", îi fulgeră prin minte lui Sisif, în timp ce Meropica se uita chiorâş la masa lor.
08 octombrie 2009 21:21
Surprinzandu-i privirea, Platon i se adresa pe un ton ( cum altfel?!? ) cavernos:
- Esti sigura ca privelistea din fata ochilor tai este realitatea, stimata domnita? Poate este doar o umbra facuta de ....
- Da' mai lasa-ne frate cu umbrele tale, ca ne-ai terminat! Prea ne crezi pe toti legati cu funii in pesteri! izbucni Homer
- Cantati, zeilor, mania ce-l cuprinse pe Homer betivanul! hohoti Socrate luand o gura de bautura.
- Dar'ar naiba sa fie in paharu' ala ce cred eu ca este ! mormai Homer in barba . Intorcandu-se apoi catre Sisif care ii privea perplex zise:
09 octombrie 2009 08:23
-Ili, iada mea a facut o boala rara, ii zice odi... Se ia.
-Odi se ia si la oamenii? se alarma Sisif.
Numai....
09 octombrie 2009 15:35
Homer ii arunca o privire plina de dispret si ii zise:
- Dar dupa parerea ta eu ce sunt? Neom? Stafie?
- As fi optat pentru stafie, sincer sa fiu, replica timid Sisif.
Din coltul in care se retrasese (in ciuda profilului ei psihologic, numai asa, ca sa-i faca acestuia in ciuda) Meropica se ineca de ras.
- Tu la varsta asta inca mai crezi in stafii???
- Daca pot crede in scgheleti care beau bere care le curge printre oase, daca pot crede in manticore vii, daca pot crede ca in fata mea sunt Homer, Socrate si Platon.... da-mi UN SINGUR MOTIV ca sa nu cred in stafii!
La replica asta Meropica se cutremura. Sisif isi urlase cuvintele, si asta nu se potrivea profilului LUI psihologic.
10 octombrie 2009 09:39
-Crezi, crezi! Ai dreptate sa crezi! auzi o voce de nicaieri. Ceva mare si neguros, o lumina intunecata, ca o umbra care absorbea culorile din jur trecu prin fata ochilor sai si se aseza de-a dreapta lui Platon. Vocea continua:
-Uite si Platon, chiar si atunci cand nu e beat, tot crede in umbre de cai verzi pe pereti... unii l-au contrazis dar el tot crede... nu-i asa Platoane?
-Da, da... Totusi eu nu te cunosc.... i se adresa Platon. Tu a cui umbra mai esti?
-Umbra lui Mircea.
-Pai ce cauti aici? Du-te la Cozia. Ba nu! Ia stai! Zi-ne si noua ce au discutat acolo Radu Vasile cu Miron Cozma la mineriada!
-Mineriada si Odiseea luceafarului huilei... hi, hi! asta-i mai tare ca Iliada mea, se hlizi Homer.
-N-a fost nici o discutie. Radu i-a strecurat serpeste o soapta la ureche lui Cozma. Atat am prins: "Cozma Racoare"! Si-au plecat dansand sirtaki... voi grecii, deh... intelegeti mai bine.