CUNOASTEREA SPIRITUALA

Convenind o impartire sumara a inteligentei doar pe trei categorii: pragmatica, sociala si abstracta si stiind ca nici o persoana nu le detine pe toate trei in egala masura, ci preponderent doar pe una dintre ele, putem urmari directiile cunoasterii calate pe tipul de inteligenta care il ajuta pe orice individ sa performeze.

Cunoasterea spirituala in sens general reprezinta un apanaj al spiritului uman si inglobeaza orice fel de cunoastere, pe cata vreme privita in sens particular, putem considera ca ea se orienteaza catre partea nevazuta a realitatii si cu acest inteles o vom privi mai departe.
Categoric ca acei oameni care au propensiune catre abstract si ma refer la cei care activeaza in domeniile stiintei, artelor, religiei, filozofiei, vor practica cu predilectie o cunoastere spirituala cautand sa scoata la lumina fata nevazutului.
Fara sa insist asupra amanuntelor, in procesul complex al cunoasterii se pot identifica cu usurinta cateva moduri.

Cunoasterea imediata a realitatii inconjuratoare prin intermediul celor 5 simturi proprii fiecaruia.
Procesul perceptiei este imperfect datorita limitelor simturilor noastre si in consecinta tot ceea ce ne ofera realitatea este doar o coaja a ei, doar atat cat ne lasa simturile noastre sa intelegem. Pe de alta parte insa, cunoasterea imediata, nealterata de alte forme care sa structureze gandirea intr-un anume sens, paradoxal poate tine mintea deschisa si elastica si poate sa-i permita sa acceseze realitatea fara prejudecati.

Cunoasterea mediata sau prin altul, in care informatiile sunt transmise oral, vizual si/sau auditiv prin carti, discutii, filme, etc. in procesul invatarii. Gandirea individului este educata de oameni si prin oameni sa functioneze dupa un anumit algoritm, sunt insusite limbaje si moduri de operare cu ele, apar si se fixeaza procesele de analiza si sinteza. Mintea se structureaza in forme diferite si lucreaza cu concepte dar din nefericire ramane in permanenta victima sigura a paradigmelor. "Realitatea" este invatata si insusita deformat, de cele mai multe ori paradigmatic.

Cunoasterea revelata sau spontana este atunci cand informatiile revelate, indiferent de natura lor, provin dinauntrul nostru, din propria noastra minte. Sau cel putin la prima vedere asa pare sa se intample. Aici insa va trebui sa facem o departajare a revelatiilor in functie de doua tipuri de surse de informatii diferite, una curenta, obisnuita, normala si cealalta mai putin obisnuita, accidentala, numita conventional, paranormala.
Sursa normala
Exista un anume tip de informatii revelate care au sursa in interior, in mintea noastra, ele fiind rezultatul firesc al proceselor de analiza si sinteza, a ceea ce mintea culege printr-o cunoastere imediata si mediata. In aceasta situatie mintea poate recunoaste singura sursa de provenienta si natura informatiilor initiale pe care le-a prelucrat. Dar nu aceasta forma comuna de cunoastere ma preocupa, ci mai degraba cealalta, paranormala.
Sursa paranormala
Daca pentru revelatia normala, stiinta este astazi capabila sa identifice conditiile de manifestare, mecanismele, procesele fiind cunoscute si teoretizate de catre psihologi, neurologi, etc., nu tot asa stau insa lucrurile in privinta cunoasterii paranormale. Ea exista, se stie, dar din nefericire nu poate fi investigata in multitudinea manifestarilor ei, cu instrumentarul pe care il detine stiinta astazi.
Si de-aici tot felul de teorii, una mai adevarata decat alta, si-au gasit camp liber de exprimare. Daca incercam sa abordam fenomenul dinafara lui, nu putem afla care dintre teorii este cea corecta, dar acest lucru il putem verifica lesne dinauntrul fenomenului. Eeei... dar ca sa fii inauntru... asta este de-acum alta istorie.
Cum ajung informatiile in mintea noastra, de unde vin, iata doua intrebari care pot deschide o dezbatere la care va invit sa participati. Parerile voastre sunt extrem de importante pentru mine.

Iluminarea este forma suprema de cunoastere prin revelatie totala si ramane un deziderat pe care foarte putini oameni l-au atins. Despre aceasta forma de cunoastere trebuie sa-i lasam doar pe iluminati sa ne povesteasca. Doar ei stiu. Noi doar putem sa ne inchipuim.