UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

duminică, 30 august 2009

MITU LU' SISIF - POVESTE FARA SFARSIT



Episodul al III-lea - Zarzarica

Dragi prieteni si vizitatori curiosi,

Sunteti invitati cu totii sa participati la nasterea unei povesti. Va invitam sa fiti coautori prin comentariile voastre si sa aflam cum povestea lui Mitu lu' Sisif se povesteste pe sine, prin voi. Pentru cei care nu au "rasfoit" postarile anterioare sa stiti ca ideea s-a nascut de la un banc filosofic, care zice:

"a fost odata un om Sisif, care avea un copil pe care il chema Mitu".

Aventura placuta!

Povestea a fost conform traditiei inceputa de Ioana, continuata de mine si apoi au intervenit ceilalti. Cititi episodul anterior si apoi continuati de unde s-a oprit ea intrand pe comentarii. Nu exista reguli, nu exista oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti de muzele bloggerilor.Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va face placere! Curaj si... mult succes!

MITU LU' SISIF
Episodul al III-lea - Zarzarica


Cristiana spunea...

(nu face parte din poveste... dar mi se opreste respiratia de râs... am profitat de pauza asta mica... împieliţaţilor! m-ati terminat!!! :) !!!)

28 august 2009 12:33

Ştergere
Blogger Dan Ioanitescu spunea...

Meropica surprinse dintr-o data privirile scanteietoare ale popii Zarzarica. "S-o crezi tu!" ii raspunse in gand, se stramba discret la el, apoi il insfaca de brat pe Sisif si incepu sa-l traga intr-o parte.
-Stai, staaaai... Ca ma doare capu'!
-Las'ca te fac io sa-ti treaca!

-Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doaaa-mne-miii-lu-ieee-e-steeee!!!... Zarzarica, ii urmari o vreme cu o privire scrutatoare cum se indepartau de poarta cimitirului, in timp ce vreo doi-trei enoriasi neatenti, primira cateva lovituri consecutive de cadelnita in burta...

28 august 2009 18:20


Blogger Emilia Poenaru Moldovan spunea...

Ma-ta, zise pintre dinti Pampalau, cand il nimeri popa cu cadelnita peste mana. Dupa o gura de tuica de la poarta cimitirului, pomana mortului, ii veni sa-i traga una popii mai ales ca ura impotriva lui mocnea ha ha ha decand! El ii si pusese porecla care ce a prins asa bine in oraselul lor, mai mult sat. Pe cand avea parohie intr-un sat din apropiere popa Hasmasan-nimeni nu mai tinea minte numele asta - facea naveta cu autobusul. Si intr-o iarna cu frig din ala de crapau maselele, il vazu pe popa in statia ratei sarind pe loc de inghetat ce era si fredonind 'Zarzarica , zarzarea, ce frumoasa-i mandra mea' ca o placa stricata ca numa versurile astea le stia. Si Zarzarica i-a ramas numele, a avut grija Pampalau de asta. Dar nu chiar atunci ci mai tirziu cand popa si-a obtinut parohie in oras si se capatuise si era cineva. Ura pamapalaului era feroce si intemeiata. Avea si el o mindra cu care voia sa se insoare, sa faca copii , sa intre in rindul lumii. Si popa i-a stricat toata socoteala, de nici acum la 64 de ani nu-i insurat. Macar sa se fi oprit Popa la a o " blagoslovi" numai pe Turi, atatea altele au fost si acum is bunici cu nepoti. Dar nu, pe Veturia lui a incaltat-o mai rau: i-a adus plocon un copil al nebunei satului ca si ma-sa si ma-sa mare murisera in decurs de doi ani. O ciudatenie de copil al carui nume semana cu NISIP sau cu ce dracu o mai fi semanand. Si ba sa se ma marite Turi cu el, ca acum avea ce-i trebuia , un copil de suflet si nu-i mai trebuia unul al ei si in plus avea atentia Popii care venea chipurile sa vada ce mai face pruncul sarmanei Lodovica... De atunci Pamapalau il urase de moarte dar nu intreprinse nimic vreme de aproape 40 de ani - ca doar nu degeaba ii ziceau oamenii Pampalau. Il ura si pe Nisip ala, dar nu indraznea se se puna cu el desi mici incaierari se mai intamplau pe la crisma.

28 august 2009 23:47

Ştergere
Blogger Dan Ioanitescu spunea...

"Ce-ar zice prietenii mei Serban Tomsa, Sorin Di Rokko, Sasha, Dan Iancu, Camelia, daca ar vedea toate prin cate trec, si asta doar de la cateva pahare de vodca... ah nu i-am mai vazut din liceu... Si Cristiana care radea mereu de mine... si anonimul pamantean... si Elvis.... Crisa, Luize... Ady... Unde ma taraste nebuna asta?" Se simtea sleit.. pacla de pe creier nu voia cu nici un chip sa-l paraseasca si Meropica, muierea dracului parea suspect de hotarata.
-Stai soro nu ma mai trage asa, ca nu sunt poarta ta de cimitir!
" Mi s-a parut mie sau l-am vazut pe Pampalau la poarta cimitirului? Ce figura!! Pai decat sa ajung holtei batran ca Pampa..."
-Mai stai oleaca femeie ca vomit!

Meropica nu-l auzea. Si chiar daca il auzea... Ce importanta mai avea din moment ce Dumnezeu ii trimisese o pleasca asa de aratoasa ca Sisif. Rugaciunile ei la Sfanta Fecioara intrerupte brutal de cele mai multe ori de popa Zarzarica isi facusera efectul... "Doamne pupa-ti-as talpile!.....

....Si nu numai talpile... Hi, hi, hi!" De mai bine de doua saptamnani cauta... si se socotea... si se ruga... pana si lui Pampa ii pusese gand rau... groparu' nu, fusese exclus de la'nceput, ca-l scoteau oamenii din groapa beat mort dupa ce termina de sapat... Dar Sisif... eeei... pai se schimba socoteala.
-O sa ma pomenesti toata viata ta de ce baie o sa faci tu cu mine, uite-acus! Tine-ti firea!
"Nu-i usor sa fii femeie singura in doua luni jumate si sa n-ai parte decat de tapu' ala batran de popa! Si pe deasupra si-nsurat"

30 august 2009 17:21


Dreptul de proprietate intelectuala asupra acestei noi forme de literatura virtuala apartine autorilor ei, Dan Ioanitescu si Ioana Dumitrascu si sunt protejate de Legea dreptului de autor. Este permisa publicarea unor forme similare pe alte site-uri sau preluare de texte numai cu precizarea sursei insotita de un link. Va multumim!

18 comentarii:

  1. Dane draga, iti urez sa fii sanator, voios si creativ, si sa reusesti in tot ce ti-ai propus. Si sa ramai cat mai Dan, asa cum te stiu :)

    La Multi Ani cu mult drag :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acuma....na.... depinde de fiecare. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc tuturor si va doresc la fel! :)

    Si mai ocupati-va si voi de sarmanul Sisif! :))))

    RăspundețiȘtergere
  4. La Multi ani! se pare ca si tu te-ai nascut de ziua ta!Ce chestie!
    P.S.Sa-ti traiasca Sisif!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc Poetessa.
    Si tie la fel si mai ales multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  6. La mulţi ani şi din partea mea, în cascada fără sfârşit, mereu nouă, a timpului ! Să fii înconjurat numai de frumuseţe şi Marele Spirit să te ţină în palmele sale protectoare !
    Te rog să-mi spui unde pot să postez continuarea poveştii lui Sisif...

    RăspundețiȘtergere
  7. Serban, :)
    Ce surpriza placuta!
    Bine ai venit!

    Multumesc de urari. Si-ti doresc la randul meu ca si tie sa ti se-ntoarca cu asupra de masura urarea!

    Comentariul mult asteptat poti sa- postezi chiar aici.
    Si-ti multumim. Si Ioana si eu.:)
    Si ceilalti...

    RăspundețiȘtergere
  8. La multi ani, Danut!!.. imi pare tare rau ca sunt ultima care iti spune "La multi ani!"..

    Iti doresc sa nu-ti pierzi niciodata prospetimea de suflet mereu scotocitor, indraznet si vesel, dar nici intelepciunea cu care ne privesti pe noi, cei din jurul tau! Ma intrebai odata de ajutatori... uita-te in oglinda (daaar.. acum!!) si ai sa vezi unul dintre cele mai strasnice prototipuri!!

    Sa fii liber in sufletul tau, sa zbori numai cu infinitul! Sa traiesti si fii doar acel ce tu voiesti!
    Si sa nu uiti ca drumul spre nemurire duce prin virtuti fara de numar si sa ajungi sa fii fericit ca totul este asa, si nu altfel..

    RăspundețiȘtergere
  9. "Sisif se opri o clipă să-şi tragă sufletul.
    "Să vezi că n-o să scap de nebună... E viguroasă, nu glumă !"
    Ca şi când i-ar fi auzit gândurile, Meropica chicoti, râgâi, aruncându-i în nas un damf de alcool puturos, şi îl îmbrânci zdravăn, făcându-l să înainteze, împleticindu-se, câţiva metri.
    "Nu e uzo, e basamac distilat la Pietroiul lui Diogene, crâşmarul, îşi spuse Sisif, după ca adulmecă aerul. Diogene ăsta avea o livadă prăpădită de portocali şi în mijlocul ei, îşi amenajase o distilerie. Spunea că vinul este pentru oamenii cu răbdare. El, unul, nu avea a;a ceva. Aşa că îşi distila portocalele şi smochinele răscoapte şi bea singur până adormea cu capul pe un pietroi şlefuit de vânturi sub formă de căpătâi. Când se trezea, îşi lua burduful cu rachiul acela acru şi usturător şi pleca, pe şapte cărări, către cârciumă. Era cea mai ieftină băutură. Meropicăi i-o servea direct de la ţeava cazanului... Dar nu pe degeaba. De fapt, dacă l-ar fi întrebat cineva ce a făcut cu ea, nici n-ar fi ştiut să povestească. Probabil că nimic, recunoştea el ruşinat.
    "Nici neisprăvitul ăla de fiu-meu nu e prin preajmă", se gândi Sisif. E prin vreo tavernă, povestindu-şi aventurile. Mitu ăsta, sau Ulise, cum îi ziceau cei mai mulţi, avea o manie. Tot cioplea armăsari de lemn, pe care îi lăsa în faţa porţilor unde zărise niscai domniţe mai arătoase. Avea grijă să-i cioplească bidiviului toate podoabele, aşa că doamnele şi domniţele chirăiau de plăcere când zăreau statuia şi ţipau la stăpân, bătând din picioare şi poruncind ca opera de artă donată de vreun artist sărman , dar dornic să aducă bucurie altora, să fie adusă în curtea interioară. Noaptea , când toţi ai casei dormeau, Ulise ieşea din burta calului, iar femeia cea iubitoare de cabaline îi deschidea tânărului uşa iatacului. Gurile rele spuneau că lăudărosul ăsta nu avea de-a face decât cu sclave...
    "Întrebarea este cum scap", se frământa Sisif, înaintând anevoie pe strada pavată cu pietre grosolane, de râu. Simţi o arsură pe burtă şi rămase trăsnit.
    "Că doar nu...", rămase el uluit.
    - Hai, mergi, mămăligă ce eşti ! se oţărî la el Meropica. De ce te-ai oprit ?
    - Am simţit o pişcătură de purice,
    se smiorcăi Sisif.
    - Zău ? Ia vezi să nu simţi o palmă pe bucile obrajilor ! Mergi mai iute, că-mi trece cheful !
    Atunci îi veni ideea salvatoare. să intre, adică, într-o tavernă ca să amâne deznodământul. Poate se va ivi un incomştient care îl va scăpa de ea. Şi mai ştia el că în preajma unor asemanea localuri se pripăşiseră mulţi paraziţi care tăbărau pe cetăţenii băuţi bine. Văzuse el un filosof care ieşise beat mort dintr-o bodegă, căzuse grămadă într-un şanţ, iar insectele săritoare şi iubitoare de sânge îl abordaseră imediat. Le plăcea sângele îmbibat cu uzo.
    Îi văzu şi acum cum îi pândeau pe consumatori. Umpluseră prispa unei dărăpănături. Erau mari, cât sâmburii de măsline şi atât de graşi, încât Sisif se întrebă dacă mai sunt în stare să sară. Recunoscu printre ei câţiva săritori cu prăjina, campioni olimpici de mai multe ori.
    - Bem ceva ? apucă să spună Sisif.
    - La ăştia nu ne dăm, hărăi un purice răguşit. N-au băut uzo, sunt troşcăiţi cu basamac d-ăla acru, de la Diogene. Ultima dată când ne-am atins de purcica aia, ne-am intoxicat.
    - Aşa e, întări altul, poate găsim ceva mai de soi.
    Şi se adânciră în jocul de zaruri.
    - Bem, cum să nu ! sări bucuroasă Meropica.
    - Să m-ajute Zeus, gemu Sisif.
    Dar ştia prea bine că şi acela era supărat foc pe el, fiindcă îşi lăsase de izbelişte bolovanul şi umbla creanga prin localuri şi pe la înmormântări.
    Intrară şi comandară vin. Sisif voia să se mai trezească.
    „Dar dacă aş încerca să-l mituiesc pe Zeus?” îi veni gândul cel bun.
    Se uită la Meropica. O baie bună, nişte haine mai...
    - Ştii dragă că nu este moral ce faci ? întrebă el, sorbind din vin şi mirându-se cât de repede îşi revine.
    - Poftiiim ? făcu, incredulă, Meropica.
    - Am spus că nu e moral ce faci. Să te tăvăleşti aşa, cu oricine îţi iese în cale...
    - Tu nu eşti oricine, eşti viitorul soţ, scrâşni ea şi strânse pumnii."

    RăspundețiȘtergere
  10. "Ia uite frate, ce idei mi-au venit!!!" isi dadu seama Sisif dupa al treilea pahar de vin, cand isi aduse aminte de istoria ciudata cu Mitu care se derulase in capul lui sub ghionturile Meropicai, cu putin timp inainte. "pesemne ca sunt clarvazator si io habar n-aveam! Carevasazica o sa am un baiat, o sa-l cheme Mitu si daca Meroapa asta neroada din fata mea zice ca o sa-mi fie nevasta... Nu, nu se poate, nu poate sa fie adevarat... cred ca visez, ca nebun nu sunt" isi mai zise Sisif si dadu de doua ori tare cu capul de masa ca sa se convinga. Sticla de vin se clatina dar pana la urma se hotari si vinul se varsa suvoi pe rochia Meropicai.
    -Ce faci dobitocule?

    RăspundețiȘtergere
  11. - ce faci dobitocule?
    se intreba Sisisf nedumerit de propria nepasare a tragediei care a creat-o.
    Pentru o clipa, ramasese mut si chiar daca constiinta lui nu concepea, el era convins acum ca se cherchelise bine ,ca chinul sau nesfarsit, si necredinta lui o sa il duca pe un drum fara sfarsit..al carui final nu exista..
    devenise constient de propriul sau blestem si totusi continua sa se duca tot mai jos in prapastie..
    zarurile au fost aruncate..se scarpina in cap si spuse.."tot inainteee.." razand el de el insusi..:))

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Dan,

    Ma bucur ca am intrat sa vad ce face Sisisf, si am vazut ca e ziua ta..of

    La multi ani din Suflet, sa ti creezi mereu o poveste care sa o traiesti asa cum doresti tu, dar mereu cu simtul umorului ca sa ne molipsesti si pe noi:)

    RăspundețiȘtergere
  13. -Ce faci dobitoooocule...? auzi clar de data aceasta Sisif. Era vocea Meropicai, nu cea din mintea lui cum i se paruse prima data. Urletul disperat al femeii ii atinse scaritele, ii smuci ciocanele care ricosara din nicovale direct in timpane. Cam tare...

    RăspundețiȘtergere
  14. Camelia, multumesc frumos de intrare si de urare. Povestea oricui incepe cu primul pas. In istoria ta viitoare cu Sisif se pare ca tu ai facut primul pas. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Prea mult, asa-i? :)
    Bine ai venit, Ionut!

    RăspundețiȘtergere

parerea mea