UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

vineri, 7 august 2009

CUNOASTEREA SPIRITUALA



Convenind o impartire sumara a inteligentei doar pe trei categorii: pragmatica, sociala si abstracta si stiind ca nici o persoana nu le detine pe toate trei in egala masura, ci preponderent doar pe una dintre ele, putem urmari directiile cunoasterii calate pe tipul de inteligenta care il ajuta pe orice individ sa performeze.

Cunoasterea spirituala in sens general reprezinta un apanaj al spiritului uman si inglobeaza orice fel de cunoastere, pe cata vreme privita in sens particular, putem considera ca ea se orienteaza catre partea nevazuta a realitatii si cu acest inteles o vom privi mai departe.
Categoric ca acei oameni care au propensiune catre abstract si ma refer la cei care activeaza in domeniile stiintei, artelor, religiei, filozofiei, vor practica cu predilectie o cunoastere spirituala cautand sa scoata la lumina fata nevazutului.
Fara sa insist asupra amanuntelor, in procesul complex al cunoasterii se pot identifica cu usurinta cateva moduri.

Cunoasterea imediata a realitatii inconjuratoare prin intermediul celor 5 simturi proprii fiecaruia.
Procesul perceptiei este imperfect datorita limitelor simturilor noastre si in consecinta tot ceea ce ne ofera realitatea este doar o coaja a ei, doar atat cat ne lasa simturile noastre sa intelegem. Pe de alta parte insa, cunoasterea imediata, nealterata de alte forme care sa structureze gandirea intr-un anume sens, paradoxal poate tine mintea deschisa si elastica si poate sa-i permita sa acceseze realitatea fara prejudecati.

Cunoasterea
mediata sau prin altul, in care informatiile sunt transmise oral, vizual si/sau auditiv prin carti, discutii, filme, etc. in procesul invatarii. Gandirea individului este educata de oameni si prin oameni sa functioneze dupa un anumit algoritm, sunt insusite limbaje si moduri de operare cu ele, apar si se fixeaza procesele de analiza si sinteza. Mintea se structureaza in forme diferite si lucreaza cu concepte dar din nefericire ramane in permanenta victima sigura a paradigmelor. "Realitatea" este invatata si insusita deformat, de cele mai multe ori paradigmatic.

Cunoasterea revelata sau spontana este atunci cand informatiile revelate, indiferent de natura lor, provin dinauntrul nostru, din propria noastra minte. Sau cel putin la prima vedere asa pare sa se intample. Aici insa va trebui sa facem o departajare a revelatiilor in functie de doua tipuri de surse de informatii diferite, una curenta, obisnuita, normala si cealalta mai putin obisnuita, accidentala, numita conventional, paranormala.
Sursa normala
Exista un anume tip de informatii revelate care au sursa in interior, in mintea noastra, ele fiind rezultatul firesc al proceselor de analiza si sinteza, a ceea ce mintea culege printr-o cunoastere imediata si mediata. In aceasta situatie mintea poate recunoaste singura sursa de provenienta si natura informatiilor initiale pe care le-a prelucrat. Dar nu aceasta forma comuna de cunoastere ma preocupa, ci mai degraba cealalta, paranormala.
Sursa paranormala
Daca pentru revelatia normala, stiinta este astazi capabila sa identifice conditiile de manifestare, mecanismele, procesele fiind cunoscute si teoretizate de catre psihologi, neurologi, etc., nu tot asa stau insa lucrurile in privinta cunoasterii paranormale. Ea exista, se stie, dar din nefericire nu poate fi investigata in multitudinea manifestarilor ei, cu instrumentarul pe care il detine stiinta astazi.
Si de-aici tot felul de teorii, una mai adevarata decat alta, si-au gasit camp liber de exprimare. Daca incercam sa abordam fenomenul dinafara lui, nu putem afla care dintre teorii este cea corecta, dar acest lucru il putem verifica lesne dinauntrul fenomenului. Eeei... dar ca sa fii inauntru... asta este de-acum alta istorie.
Cum ajung informatiile in mintea noastra, de unde vin, iata doua intrebari care pot deschide o dezbatere la care va invit sa participati. Parerile voastre sunt extrem de importante pentru mine.

Iluminarea este forma suprema de cunoastere prin revelatie totala si ramane un deziderat pe care foarte putini oameni l-au atins. Despre aceasta forma de cunoastere trebuie sa-i lasam doar pe iluminati sa ne povesteasca. Doar ei stiu. Noi doar putem sa ne inchipuim.

54 de comentarii:

  1. Chiar asa, de unde vin informatiile in mintea noastra.
    De multe ori mi-am pus aceasta intrebare dar sa nu crezi ca am gasit raspunsul,dar tare mi-ar placea sa stiu.
    Eu zic ca daca i-ti place ceva ,sau vrei sa sti ceva ,prin puterea gindului si a puterii de perceptie a fiecarui dintre noi putem sa deslusim o mica farima din tainele cunoasterii.
    Poate nu sint prea explicita dar asa cred eu ca se ajunge la anumite informatii ce le avem in mintea noastra.
    Te rog sa ma corectezi daca am scris prostii si nonsensuri.
    Dar uite asa i-mi place mie sa invat,ascultind pe cineva mai destept si mult mai "citit"de cit mine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai venit Adriana!
    Buna dimineata!

    Nu-mi permit sa corectez pe nimeni pentru ca nici eu nu stiu. Bajbaim cu totii pe-aici pe internet si ne luminam unii pe altii, asa cum bine ai spus.

    Unii zic ca ideile si informatiile, cele despre care nu stiam ca le avem, vin dintr-un inconstient colectiv. Altii zic altceva. M-am ferit sa pomenesc teorii ca sa nu influentez comentariile, pe care le astept cu drag cand vor reveni oamenii de prin concedii.

    RăspundețiȘtergere
  3. din mintea unversala vin toate.Informatia de
    undeva curge pura pentru toti, dar pt ca o trecem prin filtrul personal, depinde cat de gros e filtrul se altereaza, apar presupozitiile, si suntem asaltati de paradigme etc.
    uite iti dau un mic exemplu: intr-o zi oarecare toate cate mi se intampla ma conduc la o anumita perceptie care vine ca un boom. Intuitia de regula vine ca un boom si e necodificata. Treaba ratiunii clare este de a o pune in cuvinte, secvential de a i da o forma.
    peste cateva zile gasesc un channeling proaspat care imi confirma perceptia. apoi alte channelinguri care spun altceva ; si mintea mea intelege ca informatia a fost una dar apar din ea o mie datorita interpretarii personale.
    do I make any sense?

    RăspundețiȘtergere
  4. Dan, iti recomand cartea Campul Mental , a lui Powell, poate ti le structurezi mai bine daca il citesti, pe mine m-a ajutat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Camelia,

    Ma bucur ca nu-mi porti ranchiuna pentru postarea de pe blogul celalat... :) Toti avem zile mai bune sau mai proaste...
    Mi-am insusit ideea cu mintea universala de la budisti. Si cred ca exista asa minte. Si mai cred ca suntem o farama din ea, din nefericire mintea noastra personala tinde sa se autonomizeze si... ghinion! s-a dus intr-o parte... p-o pleana!:)
    Hai sa nu generalizez... Doar a mea s-a dus.

    Il voi cauta pe autor si pe cartea sa, si-ti multummesc de ajutor.
    Nu sunt lamurit foarte bine cu channelingul, dar promit sa ma indrept. Nu stiu cum functioneaza, cine poate sa-l faca, in ce conditii. Fiecare poate?

    RăspundețiȘtergere
  6. n as avea de ce sa ti port ranchiuna. Tu crezi ca eu nu am gandit niciodata asa? sau n am trecut prin aceleasi stari?

    fiecare il poate face, sunt informatii transmise prin oameni de anumite entitati.
    Eu am rezonat cu Kryon si Tobias, cum am spus de multe ori primeam mesajul si eu cand se transmitea si apoi le gaseam scrise , transmise de ei.
    depinde cat e canalul de curat, exact ce spuneam.
    "trebuie"sa inlaturam zgomotul mintii doar..

    RăspundețiȘtergere
  7. Cum scrise? Gaseai pasajul in cartile lor sau pur si simplu scrise pe ceva?
    Poate sa ti se para puerila intrebarea dar e nascuta din nestiinta.
    Uite, mie Arsenie Boca mi s-a parut ca-mi da raspunsuri la niste intrebari, dar doar citindu-l. N-am duhovnic dar el mi s-a parut intr-un fel potrivit, chiar daca trecut in nefiinta. Puterea cuvantului... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. scrise da cum se tansmiteau.
    si eu am gasit multe la Arsenie Boca.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am plecat o saptamana... Ma duc cu capu'...:))) da' voi scrieti, nu va sfiiti! Raman aici cu sufletu'.

    RăspundețiȘtergere
  10. Dan..parerea mea e sa iei tot cu tine.
    ne gasesti aici..
    have fun.

    RăspundețiȘtergere
  11. Totul este Sursa, cand se Constientizeaza acest lucru, intrebarile isi pierd Sensul iar Cuvintele rostul.

    RăspundețiȘtergere
  12. foarte interesanta postarea, si chiar te-as ruga sa revii cat mai des asupra acestor subiecte...de unde vine cunoasterea: ok, se invata, se simte, se fura din exteriorul nostru, si atunci de unde momentele in care stim ceva, dar in teorie nu avem de unde, nu am avut acces la informatie, nu am putut analiza , nu ne-a spus nimeni, si totusi stim?

    RăspundețiȘtergere
  13. Ultimus Romanorum,
    Bine ai venit!

    raspund cu oarece intarziere pentru ca am lipsit o saptamana.
    Nu contest, sunt de acord cu tine si presupun ca este adevarat, pentru ca adevarul vrand-nevrand (sau ca sa fiu in logica ta "volens-nolens"):), il imbracam in cuvinte si in acel moment l-am pierdut. Pe de alta parte, adevarul trebuie sa sa se supuna legii futilitatii si sa ramana adevarat doar fulgurant, raportat la clipa, care si ea are valoare doar pentru mintea omului...

    Am intrat pe blogul tau si promit ca am sa-l citesc cu atat mai mult cu cat deja a ajuns o carte. Interesant este prea putin spus... De ce nu lasi comentariile libere, daca imi este permis sa intreb?
    Si intreb cu toata sinceritatea.

    Iti multumesc de vizita si daca vreodata mai treci pe aici sa stii ca esti primit cu toata placerea si prietenia. Nu numai de mine ci si de cei care ostenesc impreuna cu noi.

    RăspundețiȘtergere
  14. Camelia,
    Am mai cazut putin in mrejele lui Tolle si m-am mai aprpoiat putin...
    Iti multumesc pentru suport!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cristina,
    Ma bucur de prezenta in absenta. :)

    Citeste-l cu atentie pe Ultimus Romanorum care s-a intamplat la modul fericit pe aici... blogul lui este o intreaga bibliografie.

    Vorbim dupa aceea.

    NOI SUNTEM INFORMATIA.

    RăspundețiȘtergere
  16. Toate aceste tipuri de cunoastere se succeda in si prin noi.Totusi,consider ca contemplatia te aduce cel mai aproape de intelegere intriseca.Pur si simplu,privesti o idee,o imagine,o stare si percepi ce este si cum se manifesta,cu tot cu noianul de posibilitati care se desprind din asta.Ma gindesc serios sa renunt la blogareala,mi se pare risipa de energie si de informatie,si asa nu ne ajutam unul pe altul,cit se manifesta tot tucutu,cuvintul magic.Ce spui de asta?Ce merita si ce nu merita?

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga Ady,

    Iata ce spuneam cu vreo trei saptamani in urma:

    "Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara...."

    Deocamdata nu abandonez. Uite, mai intalnesc inca pe internet informatii proaspete, apar oameni noi... idei interesante...
    Inca informatiile, cel putin in ceea ce ma priveste, continua sa se aseze si sa se restructureze.
    Desigur ca doar in tacere devenim, dar pentru aceasta trebuie sa fim foarte determinati si de ce nu, mai pregatiti s-o facem.
    Este o risipa de energie si inca mare intr-adevar, dar inca nu stim daca nu cumva este necesara... altora. Mie personal, dialogul cu tine mi-a facut bine si m-a stimulat... de la tine am mai invatat unele lucruri. Chiar m-am mirat la un moment dat ca nu ai continuat postarile, desi comentariile tale sunt oricand gata sa devina postari. Chiar ai putea s-o faci... Sa le aduni, sa le dai directie si sa le postezi. Pe mine m-a bucurat sa aflu ca trec oameni din cand in cand pe-aici, chiar daca nu lasa urme. Sunt prieteni de-ai mei care doar citesc si este ca si cum as lasa usa mintii mele deschisa si cheile de la casa de bani pe masa, la vedere, in sufragerie. Face bine la prietenia cu persoanele pe care nu le mai poti frecventa si cu care la telefon ajungi la un formalism reprobabil.

    Parerea mea, subiectiva ce-i drept, este sa nu abandonezi...
    Sincer!

    RăspundețiȘtergere
  18. Tocmai asta este,usa deschisa si cheile pe masa,cred ca nu e prea sanatos,fiindca netul este usor de urmarit si controlat mai ales ca tot cea ce gindim si transpunem in cuvinte,o facem pe fata.Cea ce am postat pina acum este mai mult un fel de jurnal impartasit,cu directii generale,iar informatia prea deschisa poate deranjeaza pe adeptii limitelor de tot felul,si mai ales pe cei care se folosesc de asta pentru a controla.Nu vreau sa dezvolt mai departe antagonismele de tot felul,pentru ca simt ca nu asta este sensul,transformarea in care suntem implicati este mult mai subtila si nu tine de forme,cuvinte sau idei,chiar si foarte elevate,cit de apropierea de noi insine,si mai ales fata de acea parte din noi care aparent doarme,insa de fapt este o liniste dinamica,care pregateste si lanseaza totul,chiar totul.Iar in lumea formei,pentru a crea si a dinamiza stari mereu mai constructive,avem nevoie de control la nivel de gindire,mai ales cea dualista,si renuntarea la memorie,care vorba aia,a fost.Din acest punct de vedere blogurile sunt tot un joc al mintii,poate cu nevoia sincera de a impartasii,dar si cu un scop ascuns de a demonstra cit de destepti suntem,si de aici iesirea din anonimat.Si nu de destepaciune avem avem acum nevoie,cit de iubire,de intelegere si acceptare.Eu oricum iti multumesc pentru sfat si prietenie sincera,si am sa ramin in direct un timp,mai comentind,mai cochetind,si sa vedem ce am mai ales sa se intimple.Daca nu te superi, comentariile noastre am sa le postez si pe blogul meu,sa vedem si alte pareri.Curaj si intelepciune.

    RăspundețiȘtergere
  19. Citind pe aici si rasfoind blogul lui Ultimus Romanorum am avut socul sa gasesc o fraza "Procesul dureaza poate 50 de ani in planul tridimensional, dar in planul cvadridimensional D4, intreaga sa dezvoltare este cuprinsa intr-un singur punct, care contine toti cei 50 de ani de evolutie!" al carei inteles l-am explicat cam la fel, referindu-ma la poezie(ca raspuns la comentariul tau pe blogul meu)Cunosterea prin poezie in care din genul de cunoastere s-ar incadra, dupa parerea ta?

    RăspundețiȘtergere
  20. Genul de cunoastere al sufletului tau.
    Am zis bine? :)

    Care fie vorba-ntre noi mi-ar lua 50 de ani in 3D dar doar un singur punct in 4D :))))))

    RăspundețiȘtergere
  21. Ady,

    Poate am o gandire mai nepasatoare la anumite aspecte, dar mie chiar nu-mi pasa daca cineva vrea sa controleze. Deocamdata ma ajuta sa-mi fac ordine in minte.
    Si oricum mintea trebuie sa se agate de ceva.

    RăspundețiȘtergere
  22. Dan,

    Complexa si spinoasa tema de meditatie ne propui (si) aici!...

    Daca imi ingadui, as incepe cu o nedumerire. Vorbesti la inceputul articolului despre cunoasterea senzoriala, catalogand-o drept "cunostere imediata". Or, cred eu,daca ne referim la niste informatii/cunostinte obtinute prin intermediul organelor de simt, avem de-a face tot cu o cunoastere "mediata", similara intru totul cunoasterii ce ne parvine prin altul.
    De aceea, eu una as numi mai degraba revelatia/inspiratia/intuitia ca fiind o cunoastere i/ne-mediata (directa, nemijlocita)...E posibil insa sa ma insel eu...

    (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  23. Interesandu-ma si pe mine acest tip de cunoastere, cea directa, nemijlocita, am constatat ca pentru ganditorii care argumenteaza in sprijinul existentei acesteia, sursa/izvorul/geneza sa ar fi un fel de "prindere" directa a esentei/naturii a ceva, a unui lucru. Se vorbeste in aceasta situatie despre "un sentiment irezistibil de certitudine", despre "evidenta" unui adevar sau a altuia etc. Niciodata insa, cel ce face asemenea afirmatii nu detine temeiuri epistemice solide, de natura discursiva, in sprijinul enunturilor sale...

    La un moment dat, am gasit o explicatie care tare m-a mai pus pe ganduri: cele mai multe dintre cunostintele in privinta carora afirmam ca le admitem in virtutea unei cunoasteri directe/nemediate/intuitive/spirituale le admitem, de fapt, in virtutea unor temeiuri uitate sau care nu au fost niciodata constientizate!!! [Bertrand Russell, "Problemele filosofiei"]

    (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  24. Hai sa admitem ca asa este, ca totul se inlantuie rational, ca, altfel spus, exista un lant al intemeierilor rationale. E limpede insa ca, oricat o fi el de lung, si lantul acesta se sfarseste undeva, nu?...Ca altfel ajungem catinel la un ditamai "regres la infinit"...Si ca sa nu ajungem acolo, iata ca ne vedem siliti sa admitem ca trebuie sa incheiem lantul intemeierilor rationale cu anumite principii...intuitive!...adica tocmai din acelea ce ne apar evidente prin ele insele / care nu pot fi deduse la randul lor din ceva mai evident / care sunt evidente in lipsa oricarui temei rational! Cum ar fi, de pilda, principiile generale ale logicii, propozitiile de baza ale matematicii, unele principii etice etc...

    Pana aici, aceasta idee a unei cunoasteri directe/ nemediate pare destul de rezonabila. Se ridica insa o problema spinoasa: cum putem distinge, totusi, intre cunostintele/ideile intuitive adevarate si cele false? Ce criteriu am putea gasi ca sa ne ajute intru aceasta "frumoasa" departajare?...

    Sincer, mie mi se pare extrem de dificil de lamurit (principial vorbind) natura unei cunoasteri care se vrea in esenta non-discursiva, prin intermediul unor procedee... rational-discursive!...E adevarat, si B.Russell, in lucrarea amintita, si Robert Tragesser (in "Dictionar de filosofia cunoasterii", cap."intuitie si deductie") au formulat niste definitii ale cunoasterii nemediate, dar...nu prea m-au convins...

    (si inca ceva si...gata!)

    RăspundețiȘtergere
  25. Voiam sa mai spun doar ca am tot auzit si citit in ultima vreme despre tot felul de facultati cognitive "speciale": "organ metafizic", "intelect activ", "al treilea ochi" etc.

    Iertata-mi fie opinia, dar eu sunt de parere ca, oricum am defini cunoasterea spirituala/intuitiva/nemediata, ar trebui sa fim circumspecti in a sustine prea vehement faptul ca aceasta ar fi doar rezultatul mai sus pomenitelor facultati speciale. Nu de alta, dar investind cu incredere totala fie si o singura facultate de acest gen, nimic nu ne-ar mai putea impiedica sa acceptam si existenta...altora! Poate chiar mai...speciale! Ba mai mult, nimic nu ne-ar mai putea opri sa pretindem ca STIM tot felul de lucruri, garantate de asemenea "surse", care lucruri, de fapt, mie una imi par a fi cel mai adesea niste simple fantasme private...

    Dincolo de aceasta, admitand ca aceste "surse" ar fi facultati cognitive speciale, ne-am gasi in situatia in care ar trebui sa acceptam teza potrivit careia unii dintre noi sunt, prin natura lor!, veritabile autoritati epistemice, pe cand altii nu...

    Concluzionand, eu cred ca este impropriu sa vorbim despre vreo sursa a cunoasterii, indiferent ca vorbim despre o cunoastere senzoriala, de una rationala ori despre una spirituala etc. Sunt de parere ca nici o sursa nu poate garanta ca o opinie oarecare reprezinta o cunoastere autentica. Altfel spus, cred ca am putea vorbi DOAR despre sursele ipotezelor si presupozitiilor noastre...Care insa dintre acestea se vor dovedi veritabile cunostinte reprezinta o problema ce nu cred ca poate fi rezolvata in contextul cercetarii izvoarelor cunoasterii, ci doar in contextul temeiurilor, prin constatarea gradului in care opiniile acceptate la un moment dat se coreleaza neproblematic cu retelele de convingeri adevarate existente deja...

    Dan, sper sa-mi ierti logoreea, asa cum sper ca n-am fost cu totul pe langa genul de raspunsuri asteptate...

    Noapte frumoasa si linistita!...

    RăspundețiȘtergere
  26. Cornelia,

    Am propus o schema conventionala, sumara, cu spatii mari de interpretare IN si INTRE categoriile de cunoastere enuntate. Spatiile le-am lasat ca sa le umpleti voi. Si pentru comentariile tale, categoric iti raman recunoscator. :)

    Cristiana a preferat sa-mi raspunda pe blogul ei printr-o intreaga postare analizand si detaliind cunoasterea revelata.

    Recunosc, postarea mea este o expunere empirista, intuitiva si in consecinta schioapa. Nu se afla nici o lectura in spatele acestei scheme, pentru ca nu am citit psihologie, iar filozofia, curs de un an, de la facultate este o istorie aproape uitata. Bunul simt si modul de abordare al informatiei pe are il cunoaste toata lumea: sursa-canal-receptor mi-au dictat aceasta impartire.
    Cu certitudine, orice fel de articol poate capata mult mai multa valoare daca s-ar republica (reposta) tinandu-se cont de toate cometarile pertinente de pe marginea lui, din forma lui initiala. Reformularea articolului ar presupune un nou punct de plecare pentru un studiu bine facut. Asta insa ar presupune timp, dedicatie si perseverenta. Dar, plecand de la aceasta tema se pot publica studii spontane asupra fenomenelor complexe, elaborate de un colectiv de autori. M-am dus cu imaginatia prea departe.. ma intorc.

    Si-acum am sa incerc sa dialoghez cu tine, desi imi vine greu caci ma aflu pe pozitia celui care afla, nu a celui care stie.

    Am facut departajarea in acest fel pentru ca sa pot introduce in "fenomenologia" cunoasterii categoria de cunoastere revelata , pentru cei care ar da ochii prima data cu alt gen de cunoastere de a carei existenta nu ar fi fost avizati.
    Sigur ca remarca ta privind cunoasterea imediata si mediata este corecta dar constructia articolului s-a facut tocmai pentru a-i da posibilitatea cunoasterii revelate sa intre in scena la un moment dat. De fapt asupra acestui gen de cunoastere am vrut sa insist si acolo am dorit sa-i atrag pe cititori dar n-am avut incotro si am atacat tema centrala printr-o uvertura prea laborioasa.

    Daca atacam problema din punctul de vedere al cunoscatorului as fi fost corect sa patrund pe usa pe care mi-ai indicat-o tu.

    RăspundețiȘtergere
  27. Iti urmez ordinea comentariilor.

    Daca informatiile au fost "uitate" inseamna ca performanta cunoasterii a fost mult mai mare in vremurile vechi. Stergerea din istorie a bibliotecii din Alexandria a insemnat un drum liber deschis re-cunoasterii realitatii. Dar nici acest lucru nu este relevant. Daca Russel are dreptate atunci si cei care sustin existenta unor valuri de sisteme de civilizatii umane super dezvoltate si care imping copilaria omenirii cu zeci de mii de ani inaintea celei admise de antropologi inseamna ca nu gresesc. Existenta atlantilor si a lemurienilor in aceasta situatie nu mai este o poveste cel putin in sustinerea existentei unei cunoasteri stravechi. Mitul lui Sisif devine elocvent in aceasta acceptiune caci perpetua uitare presupune un efort permanent al cunoasterii.

    RăspundețiȘtergere
  28. Iti urmez ordinea comentariilor.

    Daca informatiile au fost "uitate" inseamna ca performanta cunoasterii a fost mult mai mare in vremurile vechi. Stergerea din istorie a bibliotecii din Alexandria a insemnat un drum liber deschis re-cunoasterii realitatii. Dar nici acest lucru nu este relevant. Daca Russel are dreptate atunci si cei care sustin existenta unor valuri de sisteme de civilizatii umane super dezvoltate si care imping copilaria omenirii cu zeci de mii de ani inaintea celei admise de antropologi inseamna ca nu gresesc. Existenta atlantilor si a lemurienilor in aceasta situatie nu mai este o poveste cel putin in sustinerea existentei unei cunoasteri stravechi. Mitul lui Sisif devine elocvent in aceasta acceptiune caci perpetua uitare presupune un efort permanent al cunoasterii.

    RăspundețiȘtergere
  29. Dan,

    Nu te dezminti: esti modest, ca de obicei si ca toti oamenii de autentica valoare..."Ma aflu pe pozitia celui care afla, nu a celui care stie"...:)) ce sa ziiiic!!!:))) mai ca-mi vine sa plang, nu alta...ca stii ca am o inima simtitoare...:)))

    Am fost si pe la "scoala" dragei noastre Cristiana, dar [recunosc spasita:(] nu am putut citi cele postate de ea decat ca inainte de-un examen la o materie neinteresanta, deci "rasolita": pe diagonala si pe "repede inainte"...Ca daca as face-o constiincios, cum ar merita cele scrise de Cristiana,adicatelea cu creionul in mana si cu picioarele in apa rece, termenele super-fixe ale lucrarilor mele obligatorii s-ar duce pe apa Sambetei, iar eu as zbura din Universitate mai ceva decat o racheta sol-aer! :)))

    Promit solemn ca, imediat ce pot, am sa revin la aceasta tema cu teoria cea mai revolutionara in materie de cunoastere revelata, cea a filosofului francez contemporan Jean-Luc Marion. Este intr-adevar o viziune remarcabila, care a incins rau spiritele timpului nostru, asadar care merita cu prisosinta amintita.

    Pana atunci, lansez si eu o provocare, legata strans de a ta: Daca am ajunge chiar maine sa cunoastem toate, dat toate tainele Universului, cum si cat ne-ar ajuta asta concret, practic, pe mine, pe tine, pe oricine???...Oare cunoasterea toata m-ar ajuta in clipa asta MACAR sa faca sa-mi dispara instantaneu o durere de masele ori una de..."inima albastra":)?...Asta ca sa nu ne mai incurcam cu "pacea lumii" si altele asemenea:) Altfel spus, daca STIM, ce facem concret cu ceea ce STIM?...{Este, de fapt, intrebarea cu care imi "asasinez" zilnic profesorii la scoala, ca doar de aceea m-am lasat provocata de masterul asta ce se vrea a fi de "filosofie APLICATA"! Ca n-am vrut sa-l cred nici de-a naibii pe vitriolatul si demolatorul ala de Karl Popper, care zicea ca, vezi Doamne, "cu filosofia nu poti nici macar sa fierbi o varza...":)))

    RăspundețiȘtergere
  30. Lipsa temeiului rational distruge orice incercare de modulare, de sistematizare a realitatii. De aceea intotdeauna mintea, ca sa se poata agata de ceva si sa poata descrie si structura realitatea isi creeaza repere axiomatice.
    In fizica, ca sa poti "prinde" in formule un fenomen ai nevoie de o constanta.
    Ca sa poti crea un model coerent al universului, cu cat numarul de
    constante este mai redus cu atat modelul propus pare ca se apropie de adevar.

    Cunoasterea nemediata.
    Poate chiar divinitatea ne-a creat ca instrument de autocunoastere pentru ca probabil are si ea la randul ei acelasi gen de probleme.
    Ca sa se inteleaga mai bine pe sine, ne-a creat pe noi.:)))) si ne-a lasat "liberul arbitru" intr-un spatiu determinat, acela al realitatii pe care putem sa o cuprindem. Prin noi, prin exercitiile noastre disperate de cunoastere se re-cunoaste pe sine. Probabil ca s-a uitat copilaria, evident in situatia ca ar fi avut-o:))))

    Modelele adevarate sau false, intr-o infinitate de lumi isi pierd caracterul de adevarat sau fals. Toate pot fi adevarate sau toate false in diverse acceptiuni.
    Depinde de tine unde vrei sa te pozitionezi. Ce gandesti aia primesti! :))))
    Ca sa poti cunoaste trebuie ca receptorul cu sursa sa fie compatibile, recte sa foloseasca acelasi tip de limbaj.
    Daca Sursa (divinitatea) este omnipotenta, omniscienta si omniprezenta-gata am bagat constantele, axiomele, iar daca receptorul suntem noi oamenii, rezulta doua sisteme de abordare si mai multe variante de comunicare:

    SISTEMUL 1
    Receptorul a aparut spontan ceea ce ar valida teoria evolutionista de care nu as vrea sa ne ocupam. Din start evolutionismul presupune ca Receptorul este in continua stare de evolutie si transformare, de cautare si formare a celor mai bune canale de comunicare, mereu perfectibile, pentru a ajunge sa se puna de acord cu Sursa pentru a putea recepta (cunoaste) cat mai corect.

    SIEMUL 2
    Sursa a creat Receptorul.
    Biblia subliniaza cu "dupa chipul si asemanarea Sa" cu un singur amendament : sa nu se atinga de pomul cunoasterii. As vrea sa merg pe urma povestii biblice pentru ca ma ajuta sa nu mai dezvolt alte variante de comunicare.
    Ca sa existe comunicare cele trei elemente: sursa, canalul si receptorul sunt suficiente. Aici insa avem doua tipuri clare:
    -comunicare univoca de tipul monolog, de la sursa la receptor
    -comunicare biunivoca de tipul dialog, in care exista feedback.

    Faptul ca Dumnezeu a facut omul complet in cuplu, In si Yang, pe Adam si Eva si i-a dat posibilitatea comunicarii neconditionate cu El dar le-a interzis cunoasterea inseamna ca a dorit ca omul, prin cunoastere nelimitata sa nu poata deveni el insusi Sursa prin dialog egal cu El,Sursa. Ar fi creat un element disturbator, de bruiaj in univers, o competitie nedorita pe cata vreme din oprelistea pusa este limpede ca prin facerea omului nu dorea decat o oglinda in care sa se rasfete.

    Sunt mai multe de spus dar devine o abordare care se prelungeste in alta tema si s-ar putea s-o aduc pe "buricul pamantului".

    Odata călcat consemnul pus de Sursa, aceasta i-a luat ceva (un ceva care nu pot sa ti-l descriu pentru ca scriu pe furate de la serviciu si va trebui sa reflectez... poate o parte din canale i-au fost bruiate sau senzori de receptie dar poate descoperi tu), si l-a dat afara din sistem, din Rai.
    In orice caz heruvimii sau ce-o fi pus la poarta Edenului au fost si raman ecranul, scutul Lui de protectie.

    RăspundețiȘtergere
  31. "Sunt de parere ca nici o sursa nu poate garanta ca o opinie oarecare reprezinta o cunoastere autentica."

    Sunt de acord cu tine. Stii de ce?
    Pentru ca aceasta cunoastere imbracat intr-un limbaj conventional de comunicare, oricare ar fi el, grafic, muzical, prin cuvinte, sau imagini sau toate la un loc, nu poate reda fenomenul sau adevarul cunoscut.

    Este diferenta dintre a fi in apa si a inota si descrierea acestei actiuni.

    Mi-a placut discutia cu tine.
    Am avut onoarea:)))

    RăspundețiȘtergere
  32. Onoarea e de partea mea, stimate domn! :))

    RăspundețiȘtergere
  33. Iertare,
    Acum am observat ca avem o provocare noua.
    Incerc sa-ti raspund mai pe seara pt ca acum trebuie sa plec.
    Tine e cara de valori a fiecaruia si de faptul ca nevoia de cunoastere este in fond o maladie. :))))

    RăspundețiȘtergere
  34. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  35. Draga Cornelia,

    Ca sa te cunosc, ar insemna sa nu vreau sa te iubesc. :)
    Ca sa te iubesc... e simplu! Te alatur tuturor fiintelor din Univers... asa cum esti tu, acum si aici... o insiruire de idei fulminante intr-un spatiu inchipuit.:)
    Ma multumesc sa stiu ca existi.
    Si ma bucur.

    Cum ne-ajuta cunoasterea totala?
    Nici nu indraznesc sa ridic capul catre o asemenea cunoastere.!
    Pai din bun simt fata de cunoastere nu caut decat un raspuns important de aflat, cel putin pentru mine:
    -sensul existentei mele (si al fiintelor din univers). Ca s-o parafrazez pe draga mea de bunica, "mama" cum ii spuneam: "ca adica "la ce m-am mai nascut?" Ea probabil acum stie...

    Si-acum sa vorbim de scara de valori.
    Un astronom ar vrea mai mult- geneza universului, un filosof ar vrea tot, un matematician s-ar imbata intr-o formula matematica universala (fara constante), un biolog s-ar multumi daca ar descifra "viata" dintr-o cuanta, un muzician ar dori sa aiba si sa modifice partitura muzicii sferelor, un politician sa controleze si sa influenteze mersul universului sau macar a fiintelor ganditoare, un bigot sa ia micul dejun cu Dumnezeu, un materialist dialectic "sa i-o traga" divinitatii, un evreu sa dea marea lovitura, un mason sa se substituie Lui, (nu stiu ce-a baut
    José Ortega y Gasset dar eu beau un vin spaniol rosu, usor, de supermarket, cu un nume pompos ca al filosofului, "Faustino Rivero Ulecia", care ma indeamna sa spun numai prostii), daca as fi Basescu as aduce flota inapoi, un fizician un model perfect al universului .... Nea Vasile de la Scularie ar innebuni, Vadim ar pleca cu kalashnikovul sa rezolve problemele.... Chiar nu stiu ce sa zic...

    Cunoasterea este este o maladie.
    De ce?
    Pai nu toata lumea este atinsa de morbul ei. Iar cei ezoteristi, care cauta Adevarul, s-ar sinucide daca l-ar afla...
    Ca nu-i!

    Scara de valori si nevoia de cunoastere urmeaza intr-un fel piramida lui Maslow. Putini sunt cei atinsi de morbul cunoasterii.
    Ce zicea Isus? Ca fericiti cei... Nu fericiti cei... care... ca Ulisse...

    Doamna!

    Am o dilema.
    Eu am terminat sticla sau ea m-a terminat pe mine? :))))
    Iata o noua provocare!

    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  36. Draga Dan,

    Asta noapte, m-am culcat la 1 si m-am sculat la 3 [asta se cheama "orgie", nu-i asa?:))))], dar mi-am facut datoria (acum o ora mi-am predat lucrarea), deci ...pot sa mor!:)) Nu prea mult insa...doar vreo 2-3 zile...ca ma asteapta o alta..."cu mult mai frumoasa si mai luminoasa":)

    Preambulul de mai sus are, desigur, menirea de a justifica/scuza oarescum rational incoerentele foarte probabile ce se vor face simtite in cele ce mi-am propus sa vorbesc azi cu tine...

    [Dragul de Nietzsche era, bineinteles, mult mai aproape de adevar cand zicea ca "Femeia este o suprafata care simuleaza adancimea", dar...il iubesc prea mult ca sa iau in seama micile-i rautati...:))))]

    RăspundețiȘtergere
  37. Un celebru...bautor [NU de vinuri spaniole, ci de...cucuta:)] a nutrit toata viata o convingere: ca "Singurul bine este cunoasterea si singurul rau este prostia"...

    Oare?!?, ma tot intreb eu mereu, desigur mai ales atunci cand imi vine sa urlu de furie constatand ce veritabila arta am dezvoltat in a-mi complica existenta...Intreaga existenta - si gandurile, si vorbele, si actiunile, si (mai ales) trairile...

    Sa-mi spuna si mie cineva, rogu-va, cum mama naibii o fi dorinta asta de cunoastere "singurul bine", cand cine nu stie in bratele cui s-a trezit Faust din pricina asta?!?...

    "Cunoasterea este o maladie", Dan? Si cum s-o numi, oare, maladia asta? Eu cred ca "nebunie" e numele ei originar...

    Ca mie nebunie curata mi se arata a fi nevoia disperata de sens...de a fi dincolo de tine insuti, de finitudinea ta sordida...de a cauta iar si iar, in cer si pe pamant, intelesuri tot mai adanci si semnificatii tot mai inalte...de a vedea limpede, tot mai limpede, ca traind iti pierzi viata, ca tot alergand dupa cunoastere uiti mai mereu de intelepciune si ca tot acumuland informatii risti sa pierzi chiar bruma de cunoastere pe care o credeai tezaurizata in sertarase bine si practic organizate...

    Vii pe lume cu un tipat de durere (si nicidecum cu un chiot de bucurie!) si continui sa suferi, si sa suferi...Afli destul de repede insa ca, deh, asta e numai si numai spre binele tau...ca suferinta e cea care te impinge mai abitir ca orice altceva spre cunoastere...Si incepi ca cauti, tot mai febril, sa afli, sa intelegi ce se intampla...Ca, nu-i asa?, daca tot "m-am pomenit aruncat in aceasta lume" (Heidegger), macar "sa nu fi venit bou si sa plec vaca":))...sa pricep si eu ceva, totusi...[Se vede cu ochiul liber cat dau pe-afara de sublititati poetice cand sunt zob de obosita, nu-i asa?:))]

    Si ce-ti ramane de facut decat sa te pui cu burta pe carte?...Si incepi sa afli...cauzele (mai mult sau mai putin ocultate) ale suferintei...natura si caracterul diverselor ei forme...semnificatiile ei (la nivel individual, dar si la cel colectiv)...SI???...Care e urmarea?!?... Evident, continui sa suferi, si sa suferi, si sa suferi!...Bineinteles, nicidecum ca "nea Vasile de la Scularie", ci la un cu toooootul un alt nivel, cu muuuuuuult mai elevat:))...

    De ce, oare, insa ma tot pomenesc, verde de invidie (recunosc!) cand ma uit mai atent la fericirea lui "nea Vasile" cand isi termina cu bine treaba, ori la "tanti Veta" care exulta de incantare ca Pablo a luat-o pe Rosalinda si ca deci "binele invinge totdeauna raul"?!?...:)))

    RăspundețiȘtergere
  38. Un rationament celebru al lui Emmanuel Levinas:

    A nu iubi pe cineva inseamna a-l parasi, a-l lasa singur;
    Singuratatea (suprema) inseamna moarte;
    Dar porunca e: "Sa nu ucizi!";
    Concluzia: Suntem "condamnati" sa ne iubim! :)

    RăspundețiȘtergere
  39. S. Kierkegaard: "Fericirea este una dintre fetzele ascunse si...nespalate:) ale suferintei"...

    Iaca-ta cum, dupa ce m-am jeluit de s-au infiorat [presupun] si pietrele din pricina colicilor mele existentiale cauzate de perpetua suferinta omeneasca, am dibuit pana la urma si cotlonul intunecos unde sedea pitita...fericirea!:)))

    Danezul asta genial (Kierkegaard adica) m-a dat pe spate de multe ori [nu va ganditi la prostii, ca e mort, saracu', de peste 250 de ani! ca altfel...as fi vrut eu...:))], dar cu chestia asta m-a facut K.O.! M-am "numarat" de cel putin o suta de ori pana la 9, si nici ca m-am dat ridicata :))

    Mi-ar placea tare mult sa aflu cum intelegi tu, Dan ( dar, desigur, si toti cei care te "viziteaza" pe aici), ce o fi vrut sa ne transmita cu vorbele astea NU tocmai un oarecine, ci chiar cel care l-a facut harcea-parcea pe Hegel, care a teoretizat ca nimeni altul despre credinta, optiuni, deznadejde, cutremurare etc, si care i-a influentat profund pe Heidegger, Jaspers, Marcel ori Buber...

    PS: Stii ce cred ca s-ar intampla daca am ajunge intr-o zi sa cunoastem toate tainele Universului?...Ne-am plictisi ingrozitor! [Evident ca n-am zis eu asta (desi o cred), ci...A.France!...Eu doar "simulam adancimea", desigur:)))]

    RăspundețiȘtergere
  40. Cornelia,
    Draga Cornelia,
    Buna dimineata?

    Ieri -a tinut "realitatea" ocupat.
    De-abia acum pot sa raspund, dar la o astfel de tema grea poti sa te gandesti si cativa ani...

    Pai Kierkegaard, pe care spre rusinea mea nu l-am citit, pentru ca Camus (cacofonie intentionata :)) era mai la moda, din punctul lui existentialist de vedere are dreptate. Cum sa cad in capcana fericirii, cum sa alunec intr-o iluzie atata timp cat stiu bine ca existenta doare? Ma doare, deci exist!:)))
    Parerea mea este ca daca existentialistii daca s-ar lasa investigati de un psihiatru, eventual psihanalizati, precis s-ar intoarce la temele lor existentiale cu reteta de antidepresive in buzunar. Si asta daca nu chiar si psihiatriii, in urma discutiilor cu ei, nu ar ajunge sa-si autoprescrie si administreze acelasi tratament.

    Ducele de La Rochefoucauld, cu 150 de ani inaintea lui K. zicea:
    "On n'est jamais ni si heureux ni si malheureux qu'on s'imagine". Maxima lui odata asimilata ar putea deveni un paleativ, calmand intr-un fel crizele exitentiale, cel putin prin tratarea suferintei, a nefericirii, dar in acelasi timp la fel de bine le poate si adanci, caci iti reteaza scurt, accesul la fericire. Si intri din nou intr-un ciclu de crize existentiale.

    Fericirea este urletul de diperare sublimat al nefericirii, al suferintei.

    Ca sa nu-ti tai venele atunci cand stii bine ca totul este un cacat, te fortezi sa admiti ca totul este un cacat, inafara de pisat! :)))
    Iata solutia de iesire dintr-o criza existentiala si iata de ce fericirea este una din fetzele ascunse, si vorba ta, nespalate, ale suferintei.

    Imi cer umil iertare pentru ca am depasit limitele bunului simt cu aceasta butada buruienoasa dar geniala, pe care probabil o cunoaste toata lumea. :))) Totusi am spus-o, asumandu-mi riscul sa deranjez sensibilitatea tuturor si sa fiu parasit, adica sa ma las omorat. Parafrazandu-l pe Camus:

    Astazi Eul meu s-a sinucis. Sau poate ieri, nu stiu. :)

    RăspundețiȘtergere
  41. He, he he!
    Rau e sa fii prost!
    Adica eu.

    Comentariul si concluziile continute, acela cu Adam, Sursa si receptorul este o nerozie.
    Iata de ce.
    Pomul cunoasterii este corect spus dar incomplet. Denumirea lui era de "Pomul cunoasterii binelui si raului".
    Deodata toate concluziile isi schimba cursul. Voi posta despre aceasta.
    Concluzii noi, deocamdata:
    1. Omul nu trebuia sa fie moral, nu trebuie sa ii pese ce este bine sau rau, ci doar sa-si dea frau liber instinctelor de orice fel fara remuscari... Constiinta? Sufletu!
    2. Morala este un dat, este anterioara genezei.

    RăspundețiȘtergere
  42. Concluzia 3
    Raskolnikov ar fi rationat normal in aceste conditii iar baba trebuia sa piara. Iar Levinas ar fi batut campii.

    RăspundețiȘtergere
  43. Ziua buna, Dan!
    Draga Dan!

    :)))Maamaaa, da' dragi iti mai sunt existentialistii!:))) Sa-i depreseze dragii de ei pana si pe psihiatrii?!? :)))

    Uite, eu am invatat sa citesc filosofie cu niste "ochelari" speciali, chestie care ma face sa vad ce scrie mai mult printre randuri...Ajung, bineinteles, de foarte multe ori, la niste concluzii destul de destabilizatoare pentru traditionalele paradigme de interpretare, dar...daca asa vad eu lucrurile, ce pot face?! :)))

    De pilda, eu ii iubesc pe existentialisti pentru ca, pe drumul gandirii/cunoasterii, EI au fost aceia care au reusit sa deplaseze interesul filosofic spre zona trairilor umane, pentru ca nimeni pana la ei nu a mai venit cu un apel atat de grav la asumarea RESPONSABILA a conditiei umane, la autenticitate. Si pentru aceasta, iaca eu pot sa le trec cu vederea faptul ca si-au colorat atat de..."EMO":)) expresia lingvistica!:) Chiar si ca Camus :)) se confrunta asa de dramatic cu absurdul....fiindca eu vad ca lipsa de sens este insotita, totusi, de o etica extrem de lucida in ceea ce priveste infruntarea raului existentei!...

    Voi reveni ceva mai incolo...

    Pana atunci o veste maaaaaaareeeee!!!! Peste doar cateva zile (marti) ma vad cu...Cristiaaanaaaaa la Iasi!!!!
    Mamaaaaa, abia astept sa-i arat Iasul marilor iubiri!...[Desigur SI sa elucidam niste aspecte foarte...ezoterice & filosofice:) ale...orgasmului, dar asta-i deja alta poveste:))))]

    RăspundețiȘtergere
  44. Dane, sa stii ca am mai sezut eu olecuta stramb ca sa judec ceva-ceva mai drept, si mie mi se pare ca, totusi, viziunea lui Camus despre fericire este chiar... mareata: "fie doar si batalia catre inaltimi e de ajuns pentru a umple o inima de om...pe Sisif trebuie sa ni-l imaginam ferict..."

    Recunoaste ca sa-ti descoperi puterea in chiar povara purtata, sa-ti afirmi demnitatea luptand fara speranta intr-o lume absurda este de-a dreptul... maret!...poate putintel cam prea maret pentru un amarastean de om obisnuit, dar...macar ca ideal (ori ca anestezic poetico-filosofic) ar putea functiona la o adica...:)

    "Fericirea este urletul de disperare sublimat al nefericirii, al suferintei"?!?...:((((

    Nu pot crede ca asa vezi tu (TU?!) lucrurile nici de ma tai bucati-bucatele...Suferinta poate fi uneori naucitoare ori de-a dreptul zdrobitoare, dar exista, cu siguranta, poate ca nu tocmai "fericire", dar bucurie exista...si poate fi chiar coplesitoare in imensitatea ei...

    RăspundețiȘtergere
  45. Abia astept sa dezvolti viziunea ta a comunicarii!...Are destule elemente surprinzatoare si incitante, numai bune pentru niste cogitatii gospodaresti :)

    Pe moment, cred ca ceva imi scapa...Insa e clar ca nu e vorba despre una simpla, liniara, dupa modelul telegrafului ori al exitatiei neuronale, deoarece, pentru a exista intr-adevar comunicare "interpersonala", importanta este miscarea mesajului intre cei doi poli, cu scop de imbogatire cu sensuri si semnificatii...

    Cred ca ai in vedere mai degraba o alta schema de comunicare, in care sursa si receptorul sunt (co)participanti, "decodarea" mesajului facandu-se in acelasi timp cu emiterea. In acest caz, mesajul s-ar afla mereu intre cei doi poli, care s-ar "alimenta" simultan si ar actiona adecvat reactiilor celuilalt...In fine...dau mai mult cu presupusul...astept cu mare interes postarea ta!...

    Mi-amintesc acum, dar destul de vag, ca si Noica vorbea undeva despre "comunicarea cu rest"...Parca prin "Creatie si frumos in rostirea romaneasca", daca nu ma insel...
    Era vorba acolo despre faptul ca doar rareori o comunicare este completa, cel mai adesea fiind partiala, "cu rest", si asta din pricina disponibilitatii partenerilor de a emite si receptiona mesajul. Dar, credea el, aceasta comunicare, partiala, nu este nicidecum limitativa, ci, dimpotriva!...tocmai acest "rest" este cel care ii da receptorului posibilitate de manifestare. El va redimensiona mesajul in concordanta cu posibilitatile sale de intelegere si de integrare a acestuia in repertoriul propriu de cunostinte, de nevoi, de asteptari etc...La vremea respectiva, cand am citit asta, m-au pus pe ganduri posibilele intelesuri ce ar deriva de aici...

    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  46. Multumesc la fel, Cornelia.

    Buda n-a reusit sa curme suferinta omenirii dar cel putin a reusit sa si-o curme pe a sa. El are calea.

    N-am nimic cu existentialistii. Dar crizele existentiale din adolescenta si tinerete, unse bine cu literatura de gen, nu ma determina astazi sa consider ca este tema mea favorita. :)

    Comunicarea.
    Am o schema intr-adevar si am in vedere si coparticiparea. Imi lipseste doar o dimineata linistita.

    Noapte mare!

    RăspundețiȘtergere
  47. Na, ca uitam ce era mai important!
    Ma bucur pentru voi. :)
    Tare.

    RăspundețiȘtergere
  48. Buna sa-ti fie dimineata, Dan...si mai ales linistita!:) (si daca nu e, fa-o tu, ca doar n-o fi de capul ei!:)

    Despre frumoasa intamplare cu Cristiana:

    Vazusi, Dane, cum se leaga lucrurile?!...Numa' acus vreo cateva zile iti spuneam ca tare mai imi vine sa ma agat de fusta ei, a Cristianei, si sa nu-i mai dau drumul pana nu ma invata si pe mine cum e sa fii "cuminte"!...Sa mai zica cineva ca nu-i adevarata vorba ceea cu "ai grija ce-ti doresti!"...:)

    Si mai vazusi mataluta, boier mare, cata dreptate avu Anonimul nostru Pamantean?... cu sansa pe care ti-o da blogareala ca sa intalnesti oameni DEOSEBITI...care ti-aduc, pe fereastra asta virtuala, bucurii imense?!...Stiaaaaam eu de ce-l iubesc...asa de tare ca am facut carari batute pe la portita casutei lui...doar-doar oi vedea fo' luminita cevasilea pe la sufrageria 'mnealui...manca-l-ar mama pi el di copchilas frumos si distept, ptiu! sa nu-i hie di diochi!...:))))))))

    Si ca veni vorba de incursiunile mele pe la casutele oamenilor :))

    Aseara, in rondul deja traditional, trecui si pe la mataluta...Si, taman cum zisesi nu demult, usa era larg deschisa si cheile de la locsorul cu comori...pe masa din sufragerie! :)

    Si cum nu-s de felul meu o sfioasa, nu m-am sfiit sa le folosesc (cheile, adicatelea)...Si ce-mi vad mie ochisorii acolo intai si-ntai? Ca mai lasasesi si pentru "colindatorii" nocturni o cantitate...suficienta de "Faustino Rivero Uleci"!!! Brava mataluta! Mare boier, ce mai!...:))
    Asa ca "Hai sa traiesti mult si frumos!", ti-am urat..."Si sa traiasca si dragul de Ortega y Gasset, ca un vin de asta cred ca bau si el, de scrise asa de...adanc!:))

    Si daca tot ma simteam asa de bine, m-am asezat comod in fotoliu si m-am gandit sa revad filmuletu' ce-l aveai pe-acolo, la vedere: "APA" (banuiesc ca incepusem sa am remuscari din pricina...vinului:)))

    Daaaa, buuuun documentar! Si foaaaarte mandra am mai fost ca mi-s o "homo sapiens sapiens"...ca mi-s contemporana cu detinatorii celor catorva mii de ani de cunoastere...Deversarile masive de petrol, plajele pline cu delfini si balene moarte...ura si indiferenta materializate in cristale...Daaaaaaa, ne-a luat cateva mii de ani cunoasterea asta, da' a meritat! :(((((((((

    Domnule!

    Vinul mataluta m-o fi terminat asa, sau...cunoasterea?!:)))Maaaare dilema!...:))

    O zi superba!...:)

    RăspundețiȘtergere
  49. Parerea mea umila e ca toate informatiile necesare elevarii spirituale sunt sadite in sufletul nostru iar odata cu practicarea tuturor virtutiilor despre care avem la cunostinta precum: iubire, smerenie, altruism, renuntarea la ego etc., ni se releva adevarul despre noi insine si despre ceilalti, despre viata, despre Dumnezeu, despre scopul vietii s.a.m.d.
    Deci practica e mama invataturii, si nu cunoasterea teoretica ne ajuta sa dobandim intelegerea spirituala. De fapt este o diferenta enorma intre a sti si a intelege... un om stie ce e este iubirea, fie ca a citit de pe ici pe colo sau a auzit de la alte persoane, dar de inteles o intelege numai cand devine una cu iubirea, atunci cand nu mai simte nici un sentiment negativ fata de nimeni si nimic. Nu e usor deloc, dar cu vointa nimic nu-i cu neputinta :)
    Ce-i drept e ca m-am cam lalait, oricum sper ca s-a inteles ideea principala si anume: TEORIA SINE PRAXIS EST CUM ROTA SINE AXIS!

    Foarte interesant blogul, keep up the good work!

    PS: Multumesc pentru apreciere :)

    RăspundețiȘtergere
  50. risipitoarea,
    Bine ai venit!

    Ai dreptate:
    Teoria ca teoria, dar practica ne omoara! :))))
    Eu iti multumesc pentru apreciere :) si te astept cu placere in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  51. Mai bine tac si il las pe Ram Dass:

    RAM DASS VIDEO part 1-4

    El stie .... cunoaste .... face

    Pace.

    RăspundețiȘtergere
  52. Aparusi? :)))

    Ai un stil...:))) sa postezi prin urma... :))) Ce se posteaza in URMA, SCAPA TURMA.
    Voi urmari linkul si apoi voi zice ceva. Daca voi avea ce. :)

    Multumesc prietene bun! :)

    RăspundețiȘtergere
  53. Sunt soldat neinstruit.
    Trebuie sa-l dau cuiva care stie sa traduca.
    Sa-ti spun c-am inteles? Te-as minti.
    Imi pare rau!
    Engleza mea este precara.

    RăspundețiȘtergere

parerea mea