Mi-a revenit onoarea sa fiu astazi gazda minunatului si bunului nostru prieten Faustinus. Sau daca vreti sa-l cunoasteti dupa numele sau intreg, este vorba de Faustinus Faustulus. Vivat! Cine este Faustinus? Dar Faustulus? Ian aruncati-va-ti un ochi aci!
Lucrurile vin de se leagă.... Printre cele mai importante ştiri ale zilei de azi, am remarcat-o pe cea care ne anunţă că oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că porcii sunt capabili de emoţii complexe. Porcii au fost învăţaţi să asocieze notele muzicale cu gesturi ale îngrijitorilor lor. Când primeau un măr, porcii melomani auzeau sunete înalte, iar atunci când le era servit un lucru necomestibil auzeau sunete joase. Ulterior, porcii au devenit optimişti şi veseli atunci când auzeau muzică asociata merelor. Frumos! Iată o limpede dovadă, dacă mai era nevoie, a asemănării emoţionale dintre porcii cu patru picioare şi cei cu două picioare.
Notă de precauţiune: Experimentul a fost făcut în Anglia. Porcii englezi sunt oleacă mai isteţi decât porcii români. In plus ei au avut un compozitor al lor, Purcell, care scria deja opera „Dido şi Enea”, cu numeroase note înalte, pe la 1680. E de înţeles că porcii noştri cu patru picioare şi cu mărul în gură, mai puţin cultivaţi, nu bănuiesc, în inocenţa lor gastronomică şi culinară, că o astfel de postură este o avanpremieră pentru ipostaza finală pe care porcii cu două picioare le-o pregătesc pentru revelion sau alte ospăţuri. Dar să sperăm că la momentul despărţirii se vor cânta note din registrul superior, iar porcii cu patru picioare vor continua să fie optimişti până în ultima clipă.
Prin urmare, dacă am stabilit că porcii cu patru picioare au sentimente şi aspiraţii foarte asemănătoare cu ale confraţilor cu doar două picioare, de ce nu le-am încuraja tuturor dorinţa de a zbura? Urcarea scroafei în copac este doar o primă formă de exprimare a acestei dorinţe.
Merită să îi încurajăm la zbor. Se observă că porcii, fiinţe stabile, mai puţin sprintene şi relativ mai leneşe, nu prea pleacă din ţară. Sau, dacă pleacă, se întorc, pentru că unii, cum sunt musulmanii, evreii şi doamnele care ţin regim, nu-i înghit. Nici prin UE nu sunt neapărat bine primiţi, decât dacă sunt, scuzaţi-mi expresia, „asomaţi”. Bag samă, atât italienii, cât şi britanicii şi francezii ne fac albie de porci de câte ori sunt deranjaţi de porci fără maniere. De aceea, în general, porcii cu greutate şi cu maniere de partid şi de stat, nu o duc nicăieri mai bine în ca România şi rămân aici.
Dacă vor avea şi abilitatea de a zbura poate vor alege şi ei, porcii de toate felurile, calea libertăţii şi vor emigra. Cu mai puţini porci, scade consumul neproductiv, se echilibrează bugetul şi poate se relansează economia.
Vorba ceea, porcul strânge untură pentru alţii!
PS - ul lui Faustinus:
Şi nici măcar nu ştim cum să interpretăm fenomenul accesului spre spiritualitate al speciei porcine simultan coborârii accelerate a speciei umane la condiţia de cocină. Poate ne-ntâlnim la jumătate de drum!
Şi nici măcar nu ştim cum să interpretăm fenomenul accesului spre spiritualitate al speciei porcine simultan coborârii accelerate a speciei umane la condiţia de cocină. Poate ne-ntâlnim la jumătate de drum!
sursa foto
Să mai studiem! Mai sunt câteva teorii încă neverificate în practică: teoria convergenţei, teoria celei de-a treia căi, teoria conspiraţiei, precum şi străvechea teorie a chibritului….
Sursa foto www.wannaveg.com
Sursa foto avatar commons.wikimedia.org
Dan,credeam ca te ai obisnuit cu renuntarea la atribute.Cea ce sunt,esti si tu,altfel cum?Dar cea ce sunt cu adevarat nu se poate descrie in cuvinte,la nimeni dealtfel,iar chestia cu esti nu stiu ce e atit de relativa cit efemeritatea personajului pe care ne construim viata.De fiecare data cind spunem ca suntem ceva anume,murim putin,iar cind nu mai schimbam deloc cea ce suntem,deja ne am dus,chiar daca ne miscam.
RăspundețiȘtergereAdi, fiecare are dreptul la o parere...
RăspundețiȘtergereChestia asta a cam pornit si de la mine, asa ca sincer si dragalas spun ca nu mi pare de loc rau!!
Ce naiba, mai trebuie sa si radem pe lumea asta... Cum obisnuiesc sa scriu... echilibrul nu omoara pe nimeni, in fond. Si cu ce sa echilibram seriozitatea de care avem nevoie la momentul necesar?? Admiram, radem, ne jucam... Jucam chiar si ţonţoroiul!!!
Imbratisari cu voie buna !!
Nu era vb de postarea propriu zisa ci de altceva,stie Dan mai bine:)Chestia cu risul e superok.
RăspundețiȘtergereOk, imbratisari vesele !!!
RăspundețiȘtergereTot neintelegere este.Era vorba pur si simplu de o postare de pe blogul meu,in care Dan ma intreba daca sunt evolutionist sau creationist,si in care constata ca sigur nu sunt mistic:)Am preferat sa raspund pe blogul lui,pentru simplu motiv ca am fost plecat citeva zile iar daca Dan ar fii asteptata un raspuns atunci,eu nu aveam cum sa il dau,iar acum probabil ca nu l ar mai fii citit.Nu are nici o legatura cu adjective si atribute.Asta e:))
RăspundețiȘtergereIar eu traiesc cu convingerea ca nu sunt ceva anume,sunt parte si intreg si aleg sa fiu cea ce sunt in fiecare moment,functie de cea ce este.Parerile celorlati despre cea ce sunt sau cum sunt,pe de alta parte,sunt alegerile si convingerile lor,si este....treaba lor:)In general,tot cea ce observam la altii suntem noi insine,intr o forma sau alta,altfel nici nu am putea observa,iar aceasta experienta a proiectiei,dincolo de psihologie,este un instrumet practic de cunoastere si recunoastere.
RăspundețiȘtergereBuna dragii mei,
RăspundețiȘtergereM-am ferit sa intervin, caci convenisem cu Faustinus sa moderez el insusi comentariile. Probabil este plecat in weekend sau in concediu si inca nu a vazut ca i-am postat articolul.
@Adi,
Desigur ca m-a prins ca era raspunsul la intrebarea mea, usor prosteasca, de pe blogul tau.
:))
Multumesc pentru atentionare.
:)
@Cristiana,
Eu am inteles explicatia, chiar daca nu-mi era adresata! Si sunt convins ca Adi nu are a te contrazice.:)
Tu si Adi, spre deosebire de mine sunteti mult mai seriosi in ceea ce intreprindeti si ceea ce exprimati. Adi, ca si tine este profund serios iar eu gasesc acest lucru o mare calitate si va invidiez putin pentru aceasta. :)
@Stanjenelule,
Ma onoreaza aprecierea ta, dar nu o pot primi, caci este meritul exclusiv al lui Faustinus! :)
Gata, am remediat "neatenţiile".
RăspundețiȘtergere:)
În fapt, era doar una, dar nu contează. Aceea că m-adresam lui Dan, în loc de Faustinus, din pricina obişnuinţei şi îmi cer scuze pentru asta.
La celălalt aspect al comentariului meu, începeam cu o explicaţie, ceva gen, "ştiu că Adi se referă la altceva...etc.", adăugând apoi ideea despre care voiam să vorbesc.
Vă cer iertare, domnilor, pentru nepriceperea mea.
:)
Nu sunt chiar asa serios cum par,de fapt,nici nu am cu ce sa fiu serios.Scrisul in general,sec si rece,pur mental,face sa para toate asa cum par.Daca ar fii sa scriem mai sensibil,ne am face toti poeti sau romancieri,si atunci,cum si ar mai cistiga unii o piine?:D
RăspundețiȘtergereB(bbb)a!!!!!!! :))))) !!!!!
RăspundețiȘtergereAdi, o sa râzi.. nu e normal din moment ce sunt entitate Yin ???!!
Hai sa râdem un picuţ!! Să echilibram cu.. Yang!!
Consider ca nu se potrivesc parerile noastre decat din avion, daca avionul merge cu viteza supersonica!! însă este perfect!!
Dar ne potrivim la o singura chestie: nu ne luam la tranta pe bloguri!!! eu, ca femeie, mai fac fiţe câteodată, dar îmi trece un-doi!!
Ca acum!..
Continui sa nu iubesc în mod special zâmbetul, caci ..măi tată!!! râd, cânt, dansez, scriu, ma cert, contabilicesc, gospodaresc (bineinteles ca si gospodaresc, si contabilicesc razand si cantand!!) Spun bancuri, trimit mailuri fiţoase, filmulete fara perdea. Adi nu le agreeaza si bine face, caci datorita lui trimit de un an chestii dragute cu perdele translucide numai unor 10 persoane din viata imbox-ului meu, din 100!! Cui nu-i place din cele vreo 4 5 persoane de pe aici sa se ridice in picioare! Promit sa NU "văd" !!
(Debordez de energie!! Prietenii stiu de ce!!! Nu stiu ce-o sa ma apuce in urmatoarele 20 de zile, dar fiţi cu ochii pe mine!!)
Pa!! Va mananc din ochi, in continuare!!
Adi, eu credeam ca nu râzi!!
RăspundețiȘtergereDacă râzi, atunci o să râzi şi de textul de mai sus!!!!!
Să trăieşti bine si să fii fericit!!
Cristiana,cui crezi ca ii pasa?:)):D:))
RăspundețiȘtergereMie, da!!
RăspundețiȘtergereNu cred ca am folosit expresia asta vreodata... hai s-o folosesc acum!!!!! ca mie nu mi-ar păsa!!!
Si lui Dan ii pasă, cu siguranta, apoi lui Iris, Ryana, NiMa, Mariana Hera, Oana (GrossoModo), Sorin SomeOne, Elvis, Sorin DiRokko cand mai are timp... si inca vreo cativa din prietenii mei personali pe care nu-i cunoasteti, doar citesc, inca de cand cu telenovelele!!
Adi, aici sunt oameni cu suflet... ma mandresc cu voi!! Tu esti inclus, gandirea mea pozitiva spune ca tie oricum iti pasa...
Chestia cu atributele lui Lumi... mama-mama ce mi a mai placut!! Inteligenta chestie, probabil ca ati mai discutat ceva si eu nu am prins, recunosc ca citesc din 3 in 14 uneori si atunci pe la 12 noaptea, se vede ca ati mai discutat. Dar pt mine e noua si mi-a placut de tot!!
Toată lumea zâmbeşte?
RăspundețiȘtergereEu, da!
Cris, ai perfectă dreptate, am vorbit fiecare având în minte altceva. Şi Adi, oricât ar spune, a jucat rolul lui în această întâmplare amuzantă.
:)
Despre divagaţia mea, trebuie să-ţi spun Cris, că n-am mai discutat înainte, dar mi-am amintit de ATRIBUTE datorită lui Adi, pentru că el a folosit cuvântul într-un cu totul alt context. Am dezvoltat puţin subiectul, conectând la ce-am priceput eu din postarea lui Faustinus. De fapt, era o paralelă neinspirată, se vede!, între oamenii adjectivali şi cei cu atribute, la fel cum postarea vorbeste de porcii cu sentimente şi oameni.
Cam asta...
Regret dacă am alunecat offtopic, dar vă asigur că nu m-am supărat pentru atenţionare. Doar am dorit să îndrept eroarea.
:)
O zi frumoasă, amândoura!
Buna, Blue!! eu nu am sesizat nici un derapaj, mi s-a parut interesant punctul acesta de vedere!!
RăspundețiȘtergereMie mi-a placut totul, m-am simtit bine si imi pare rau ca au aparut si comentarii sterse, etc.
Acum sa ma scuze auditoriul, dar am o intalnire cu tine pe Jurnal!! Poate mai râdem un picuţ!!
Îmbratisări pe înserat!!
Hei, Dan şi colegii, am plecat într-adevăr în concediu, dar mi-am luat lap-topul cu mine. Caut un wireless şi revin. Moderez ce e de moderat, dar văd că există un echilibru inerent în acest grup care se poate modera şi singur, fiind vorba de oameni moderaţi în înţelepciunea lor.
RăspundețiȘtergereHappyendstory, veţi fi remarcat deja că articolul postat de Dan este reluarea unui comentariu al meu la un articol adevărat. Dan a vrut să mă pună la treabă, să vadă cum “moderez”.
RăspundețiȘtergereProbabil că nu e mare lucru de moderat în lipsa unor polemici cu privire la asemănările dintre porci, indiferent de numărul de picioare. In fond, şi unii şi alţii aparţin aceluiaşi regn.
Diferenţa de timp între postarea iniţială a articolului si înălţarea în grad pe care a operat-o Dan peste week-end mi-a creat o problemă insurmontabilă. Glumiţa mea sugera, printre altele, că porcii, dacă ar zbura, poate ne-ar părăsi pentru alte meleaguri, cu tot cu relele lor năravuri.
Acum însă mi-e ruşine de confuzia pe care o provoc, după ce marele demnitar i-a lăudat deopotrivă, porci sau neporci, pe cei toţi care pleacă din România în locuri unde un şters la fund poate să fie mai bine plătit decât predatul matematicii.
De unde se vede că nu făceaţi prea rău când evitaţi “meandrele concretului”, dedicându-vă doar celor spirituale şi ezoterice.
Este foarte drept , cum spuneam, ca nu am avut chiar toata orientarea de la inceput, dar daca pui problema in acest fel, Faustinus, atunci pot sa dau chiar o explicatie spirituala cu grad de concret ideii ca intelectualii nostri prefera sa spele la fund batranii Europei. Este o tema care ar naste din nou controverse si ma cam feresc sa nasc controverse pe aici, care apar cam la fiecare pas al meu pe aici sau pe Buric!!! In fine, din punctul meu de vedere, la un moment dat oamenii, oricat de intelectuali pot fi, au nevoie sa traiasca in slujire. Simtim, prin firele nevazute ale subconstientului, ca ar trebui sa facem asta.. Omul este deosebit de intuitiv, iar daca nu sunt mari probleme de orgoliu sau comoditate, daca conditiile merg sinergic cu problemele materiale (caci vrem sau nu sa recunoastem, suntem atrasi pe liniile de formare spirituala prin nevoi aici, pe Pamant !! si nu e de loc rau, caci asa invatam sa tinem cont si de nevoile altora... multe de spus aici..) atunci spalam la fund si alti batrani decat cei din familiile proprii.
RăspundețiȘtergereEste foarte desteapta chestia cu spalatul picioarelor, chiar daca in sinea lui intelectualul comod detesta.. bine, sa fim seriosi, nu numai intelectualii.. Dar de ce? pentru ca ne folosim mai mult capul si sufletul, ne face mai multa placere, si uitam sa ne folosim fortele trupului. Fortele trupesti sunt cele care isi au gradul lor de distrugere, si acest lucru nu e inteles azi.. Se pune accent pe emotional si mental, in conditiile in care nici religia nu explica de ce pune omul sa faca matanii.. Tocmai pentru folosirea fortelor trupesti, in concordanta cu cele emotionale si mentale. Tocmai extremele nu sunt folosite: fortele trupesti si fortele cauzale - ale intelegerilor. Sanatos este sa facem in fiecare zi cate ceva din fiecare, dar mai ales putina treaba cu trupul si sa ne straduim sa intelegem ceva, sa ne explicam ceva, cu propriile noastre resurse.
Este un subiect foarte delicat, stiu asta.. Il voi dezvolta pe Jurnalul meu, ca sa nu va acaparez aici spatiul. Dar cred ca se intelege si din putinul pe care l-am expus acum.
Am observat, Faustinus şi mi-am făcut mea culpa. Sunt tributară, observ, obişnuinţei de a mă adresa lui Dan. Deh, o să fiu mai atentă altă dată. Promit!
RăspundețiȘtergereTe rog să accepţi scuzele mele.
Dan,dincolo de porci care zburda pe coclauri,cea ce este...natural, as putea spune,niciodata nu este destula mocirla,legat de partea cu evolutionism si creationism,sunt de scris tratate.Porcusorul din fiecare din noi este in evolutie,noi insine,precum printul din pielea porcului,suntem pur si simplu.Creationismul din punctul meu de vedere,este punctul in care printul a acceptat sa devina porc,iar evolutionismul este partea in care incearca sa redevina print.:)
RăspundețiȘtergereDeasemenea,Faustinus,nu am prea avut ocazia sa schimbreplicam,si imi cer scuze pentru imixtiuni,un mod de viata asa zis spiritual este de fapt o stare naturala care apare la un anumit moment,chiar si la unii oamenii care nu sesizeaza ca de fapt si au gasit armonia,fara a se considera neparat spirituali.Este o reactie de raspuns la jocul mintii,prezent pretutindeni,chiar si in religii si filozofii,din nevoia de a echilibra gindirea cu trairea.Faptul ca se construiesc alte teorii si imagini pe traire naturala,macar este o orientare mai pozitiva si mai putin rece,cea ce in timp se transforma intr un mod de viata mai aproape de viata insasi,care oricum se misca,cu sau fara noi.
RăspundețiȘtergereCristiana: departe de a considera comentariul domniei tale ca element controversabil, mie mi se pare superbă încercarea de a da o explicaţie intelectuală şi o notă de nobleţe spirituală plecărilor voluntare sau alungărilor prezidenţiale ale dascălilor, la cules de căpşuni şi îngrijit de bătrâni.
RăspundețiȘtergereSigur, superbă dar cam generoasă şi îngăduitoare tentativă, de vreme ce nu credinţa, smerenia şi iubirea de aproape îi îndeamnă pe ai noştri să o facă, ci nevoia şi, uneori, o disperată absenţă a alternativelor.
Spălarea picioarelor ucenicilor lui Isus este o lecţie de umilinţă şi dragoste faţă de semeni, dar nu aici găsim imboldul rătăcirilor alor noştri. Nu ar fi nici un păcat, dacă nu am remarca însă că bătrânii noştri rămân, ei, cu picioarele nespălate…
Happyendstory: dar nu-i nevoie de scuze, pentru că eu de fapt încercam să explic de ce s-a pus la masă o supă reîncalzită. Ş-apoi, mă flatează ideea că un comentariu al meu a putut fi luat, fie şi pentru câteva minute, drept un text al lui Dan.
RăspundețiȘtergereAdi: asocierea cu porcul din poveste care evoluează în prinţ o interpretez tot ca pe un rezultat al disponibilităţii generoase a acestui grup (asemenea comentariului Cristianei) de a lumina cu bunăvoinţa cotloanele obscure ale fiinţei umane.
RăspundețiȘtergerePovestea e frumoasă pentru ca ne îndeamnă sa vedem binele chiar şi atunci când se ascunde sub forme respingătoare.
Dar mai sunt şi poveşti în care „prinţii”, fie ei de sânge albastru, ori ai petrolului, ai finanţelor sau ai … politicii … sunt de fapt, doar nişte porci, ori de câte ori s-ar da ei peste cap.
Adi: pentru unul ca mine, intrus care tot trage cu urechea la acest blog, explicaţia dată „modului de viaţă spiritual” ca o stare naturală de căutare a unei armonii interioare, a echilibrului dintre gândire şi trăire, este pe cât de simplă, pe atât de convingătoare. Insist asupra simplităţii pentru că mi se pare că dacă vrem să privim în cheie universală un “model” realist minim de spiritualitate, acesta trebuie să satisfacă nu numai filozofi erudiţi şi sofisticaţi, dar şi oamenii simpli, săraci şi cu nivel redus de educaţie, pentru că şi pentru ei fericirea este accesibilă.
RăspundețiȘtergereSunt conştient că asocierea dintre cuvintele “realist” şi „spiritualitate” este ciudată, dar nu am făcut-o întâmplător. Spiritualitatea ar trebui, după mine, să ne ajute să ne adaptăm mai bine realităţii, nu să evadăm din aceasta.
Corect,toti maestrii si iluminatii REALI,au sugerat ca punct de plecare cea ce ai,respectiv propriul corp,cea ce esti ca manifestare directa aici si acum,unica realitate naturala care o putem observa,si nu au negat sau neglijat niciodata lumea fizica.Asta pentru ca suntem aici,iar tot cea ce este,este la fel,la niveluri de perceptie diferite.Cel mai bine suna sfatul lui Isus:Cunoasteti cele ce se vad,iar cele ce nu se vad,vi se vor arata.
RăspundețiȘtergerePractica religioasă, prin efortul fizic (al mataniilor) echilibreaza efortul emotional-mental al rugaciunilor. Spălatul picioarelor este efectul final - care incepe cu efortul fizic. Umilinţa este efectul intermediar - de la hatâr la altruism şi sacrificiu, dar care porneste in invataturi de la fizic (concret) şi pastrează permanent toate ramificaţiile (chiar dacă rafinate până la subtil). Spalatul picioarelor o dovedeste, tocmai prin umilinta despre care vorbeai: pentru mine nu ar fi o umilinta, ci un ajutor pe care înţeleg sa-l ofer fara nici un fel de problema, fara sa-i cer ceva schimb. Pentru alt om poate fi o umilinta acceptata (o face) sau nu face (nu se "umileste" ca "prostul".. am discutii zilnice pe aceasta temă..
RăspundețiȘtergereDar spiritualul prin asta incepe, prin efort fizic. Este o cale foarte lungă de la munca fizică la spiritualul altruist, dar este foarte corect că spiritualul include, şi se sprijină pe fizic, în timp ce fizicul poate să nu cunoască (încă) spiritualul avasat: sacrificiul, altruismul, iubirea.
Iată, aşadar, că ceea ce ai spus:
"Spiritualitatea ar trebui, după mine, să ne ajute să ne adaptăm mai bine realităţii, nu să evadăm din aceasta."
este cât se poate de adevărat.
De fapt chiar asta şi face, în linii mari, doar că nu prea stau mulţi să explice.
Iar eu asta fac: încerc să arăt această legătură, de la simplu la complex, prin modul in care se împletesc toate în viaţa noastră curentă. Este drept că această viaţă este mult mai complexă decât ceea ce ne prezintă oficialul societăţii noastre - deşi conducătorii acestei societăţi se bazează pe ascuns pe faţa nevăzută a realităţii. Hai sa ma opresc aici cu conducătorii nostri!!
O să fac şi articolul, totuşi, deşi am scris aici cam ce trebuia!!
Să accentuez:
RăspundețiȘtergere"Spălatul picioarelor, în linie de slujire spirituală, christică, este efectul final - care incepe cu efortul fizic."
Interesant punct s-a atins!
RăspundețiȘtergere:)
Spiritualul te ajută să te adaptezi realităţii... De acord.
Dar să nu uităm, totuşi, că spiritualul se reflectă în real şi invers. Sau ar trebui!
Un om cu o spiritualitate elevată generează în real lucruri la fel de elevate, fie că e vorba de atitudini sau produse ale muncii sale.
În acest context, lumea noastră, realitatea în care trăim, ce fel de spiritualitate oglindeşte? Fiindcă oricât de echilibrată aş fi eu, nu-s oarbă să văd că societatea în care trăiesc e condusă după criterii care se raliază, mai degrabă la "principiul porcului".
Şi aici sunt de acord cu ideea lui Faustinus că "mai sunt şi poveşti în care „prinţii”, fie ei de sânge albastru, ori ai petrolului, ai finanţelor sau ai … politicii … sunt de fapt, doar nişte porci, ori de câte ori s-ar da ei peste cap."
Da, Cris, există multă dreptate în ceea ce spui. Totuşi, mă gândesc că abordarea ta acordă, involuntar, acţiunilor şi deciziilor ticăloase ale celor ce ne guvernează, girul voinţei divine. Şi nu ştiu ce să zic, dar parcă nu se potriveşte cu ceea ce văd eu în jur.
RăspundețiȘtergereFiindcă un intelectual bine pregătit are mereu ceva de făcut în ţara lui. Asta dacă sistemul îi permite.
Să mă explic de ce:
1. intelectualii noştri pleacă să câştige bani, nu ca să se dedice unei activităţi pline de smerenie şi complet dezinteresate, din dorinţa de a evolua spiritual. Umilinţa lui are un preţ material, nu unul spiritual;
2. cei cu adevărat devotaţi rămân să-şi ducă la capăt menirea în condiţii de trai dificile, iar pt mine, ei demonstrează adevăratul martiriu al intelectualului cu vocaţie.
Tărăşenia actuală e o aberaţie a unui sistem defectuos. Intelectualii au şi ei nevoie de bani (şi nu-i condamn nici măcar o clipă pentru asta!) iar în acest sens aleg să-şi schimbe meseria, însă se orientează direct după oferta de muncă şi valoarea câştigului, iar asta nu e o modalitate de participare la un experiment spiritual autoasumat.
Hai să luăm în calcul şi cealaltă faţă a monedei acestui exod. Ce rămâne după plecarea lor? Am zeci de cazuri de familii care se destramă, de copii debusolaţi, lipsiţi de educaţia pe care ar fi trebuit s-o primească,de bătrâni (părinţi) rămaşi fără sprijin,ca să nu mai zic de cauza socială abandonată,de lucrurile pentru care ar fi trebuit să rămână şi să lupte.
În fine, îmi cer iertare dacă bat câmpii, dar cam aşa văd eu lucrurile. Poate mă înşel...
Stai un pic, Lumi, revin, dar m am varat in chestia cu intrebarea cu blogul si lumea imi scrie...
RăspundețiȘtergereIntre picaturi scriu si pentru aici.
Părerea mea este că nu există un nivel al realităţii înafara spiritului. Realitatea este formată şi mereu reformatată de creşterea experienţei spirituale. Există doar nivele ideale pe care le dorim aplicabile, ori aplicate deja in lumea în care ne nastem.
RăspundețiȘtergereAvem în noi o experienţă de acest fel şi de aceea o dorim. Ea nu e rezultatul unui vis si nici nu ne incumbă cineva acelaşi vis unei părţi importante a populaţiei umane. teoria conspiratiei are si ea niste limite, sa râdem un pic!!
Lumea noastra ESTE spiritualitatea celor care o formează. Cand spunem SPIRITUALITATE ne referim la partea ideala a religiei si culturii? Se pare că da. Dar de fapt nu este aşa. Toată lumea este spiritualitate. Unde principiul Dumnezeu si principiul Porc se împletesc, nu chiar pe o curba Moebius (!!). Deşi principiul este că, experienţial, nu-l putem ajunge pe Dumnezeu, dar ca încredinţare şi lucrare după principiile Sale, putem ajunge în acelaşi Gând şi putem acţiona după acelaşi Principiu, la care, cândva, va ajunge şi porcul, şi virusul, şi fiecare părticică din particulele subatomice pe care le cunoaştem sau nu azi!!
Prinţul-Cavaler a fost si el odată Porc. Bine, vorbesc prin prisma încredinţărilor mele, normal. El chiar şi azi poate fi porc, până când o Prinţesă îi aminteşte că este Om. Şi atunci chiar devine OM.
Bine, nu orice prinţesă !! Una care sa fie atât de altruistă încât să-l iubească, să-şi taie si un deget cu mâna ei ca sa urce scara durerii sau fericirii până la el...
Scriu si pentru intrebarea directa, Blue!! Este un subiect dureros, dar il discut atat de des incat m-am obisnuit, mai ales ca am prieteni excat in situaţia asta... Povestesc. Cu incetul.
(2) Deşi îi înţeleg lumii bine necesitățile cele mai profunde şi subtile, asta nu înseamnă că sunt o resemnată, dimpotrivă, doar că nu o urăsc, nu o învinuiesc. Dar sunt si eu o revoltata, care lupta sa se dezvete de revolta ei. Si nu mi-e ruşine de asta. Pot să nu i-au poziţie, pot să iau – după cum simt şi reacţionez. Cele care se petrec în jurul nostru sunt previzibile în linii mari, atâta vreme cât ştim nişte subtilităţi. Poţi explica oamenilor că este logic ce se petrece, dar nu este şi bine. Că totul trebuie schimbat. Că fiecare om trebuie să schimbe ceva în el. Că o va face, mai devreme sau mai târziu. Omul de lângă mine nu are speranţa asta?! Eu o am şi îi pot explica de ce. Chiar explic. Cei care simt în sufletul lor că este plauzibil, vor fi întăriţi. Au nevoie de asta.
RăspundețiȘtergereAltii nu. Şi asta este normal. Lumea rea are nevoie pentru a învăţa: şi de cei care înţeleg, şi de cei care se revoltă la tot pasul, agresivi. Toţi avem o misiune. Şi ne-o facem, în modul cel mai natural. Poate pentru ca o facem atât de natural, nu credem uneori în misiunea spirituală a fiecăruia în parte – buni şi nebuni deopotrivă.
(3) Se vorbește de umilință, dar ea poate să fie simţită ca atare, sau nu! cum am mai spus. Şi sigur, subiectul este foarte complex, faptul ca facem comentarii aici, pe o margine de foaie, nu poate atinge toate aspectele.
RăspundețiȘtergereCine nu o simte are ceva special-spiritual câştigat. Pentru unii orgoliul este un mare impediment, când refuză cu dispreţ. Alţii dacă refuză – nu o fac din orgoliu, ci pentru că nu le vine, pur si simplu!
Am prieteni care nu au nici o problemă cu umilința. Au plecat sa aibă grija de familii străine pentru ca: o prietenă nu mai suporta sa fie profesor de istorie care spune copiilor o poveste agresiva si neadevărată la infinit, sau alta prietena pentru ca in orașul ei nu prea mai e de munca si este singura din familie care o poate face. O face cu plăcere, oamenii sunt foarte buni si curați la suflet, nu exista decât gratitudine in sufletul lor pentru ceea ce fac românii. Prietena mea este o iubitoare de oameni si lasă în urma ei o dâră de adevărat Parfum de … româncă..
Eu personal nu am auzit vorbind de umilinţă pe cei plecaţi. Dar de părere de rău că nu pot să câştige un ban mai normal în ţara lor – da!
(4) Lumi, TU NU AI BATUT CÂMPII NICIODATĂ, nu mai spune aşa ceva, te rog.
RăspundețiȘtergereNici eu!! Daca indrazneşte cineva s-o spună !! :)) !!!
Apoi, ai dreptate. Este înfiorător…
Dar nu ştiu dacă toţi rămân din devotament. Poate mai degrabă nu simt nevoia sa plece. Nu se pot mobiliza s-o facă. Simt că nu e cazul lor. Au ceva de făcut aici. Au familie simplă, sunt oameni care nu găsesc nici o explicaţie, în fond. Trăiesc cum pot şi gata. Eu nu am rămas din devotament, deşi puteam sa plec într-o lună în SUA.
Dar ştii ceva?? (Bine, o să mai vorbim noi, normal!) În restul ţării totul este altfel. Am cutreierat toata ţara, nu am văzut decât un anume fel de normalitate. Oamenii se ajută, este altfel… Oraşele sunt curate şi liniştite… Bine, nu este acea lume în care apele iau gospodăriile oamenilor, sau unde vezi că ar putea să îşi arajeze cât de cât casa dar nu o fac pentru că nici nu sunt obişnuiţi s-o facă... Nu merg acum mai departe, căci în multe cazuri da, corupţia este cumplită, dar în altele oamenii se ajută aşa cum ne-am obişnuit. Avem o relaţie, ni se pare normal să o folosim. Peste tot e la fel, ba mai rău încă, dar asta nu mă scuteşte să spun că vreau să fie PESTE TOT altfel. Să nu te confrunţi şi tu cu situaţiile de care vorbeşti, să nu le văd şi pe cele pe care le văd eu… Să vezi o bătrânică ce stă la pomană … doar un pic până vine ploaia, că mai e lângă ea altcineva care o duce şi mai rău…
(..acum m-am întins eu la taclale!!)
Mai vorbim!!
Noapte buna.. sau o zi buna daca te ai culcat!!!
Da, Cris, ai perfectă dreptate!
RăspundețiȘtergereAşa este, nu putem trasa un tipar şi să-i înghesuim pe toţi acolo.
Oamenii se află pe trepte diferite de dezvoltare spirituală, după cum a evoluat fiecare şi experienţele lor sunt subiective, ca percepţie şi abordare.
Iar eu nu-s în măsură să judec de ce lucrurile se petrec aşa sau altfel. Probabil timpul e prea scurt ca fiecare să urmeze independent o anume direcţie, de aceea se produc aceste condiţii care mişcă din loc categorii sociale, grupuri mari de oameni care au de experimentat o anume etapă cu scop evolutiv.
Şi iar ai perfectă dreptate când spui că toţi am fost porci înainte de a ajunge prinţi sau prinţese. Totuşi mi se par destul de puţini cei care au ales să ajute prin prezenţa şi convingerile lor acest fenomen de transformare a porcului în prinţ. Probabil că de aici şi frustrarea mea oglindită în comentariul mai "revoltat" ca de obicei.
:)
Mulţumesc pentru explicaţii.
Te îmbrăţişez!
Doamnelor, ati reusit, cu gratie, sa elevati discutia de la nivelul amaraciunii ironice la cel al unei analize pertinente a relevantei parabolei "spalatului picioarelor" la proza deprimanta a castigarii unei decente materiale la un pret pe care nu am fi niciodata dispusi sa-l platim in propria tara. Ati spus totul, nu ma bag, mai ales wireless-ul meu de munte se manifesta cu multe intermitente in coasta de deal din apropierea castelului Bran, unde ma aflu. Doar o vorba sa va spun pentru ca ati ridicat doua subiecte colaterale interesante.
RăspundețiȘtergere1. Ce fel de spiritualitate se reflecta in societatea noastra? Nu stiu ce raspuns aveti, dar cred nici nu mai putem spune ca mai exista vreo unda spirituala care sa se reflecte in guvernarea societatii romanesti si, din pacate, nici macar in conduita privata a oamenilor. Si aici nu ma refer la credinta, adica la ceea ce le-a fost transmis oamenilor prin mostenire, ci la dimensiunea spirituala a valorilor pe care le creaza ei insisi. In aceasta privinta, "seceta a ucis orice boare de vant"...
2. Ati adus vorba de "conducatorii nostri". Modelul sugerat de Isus ucenicilor sai prin spalarea picioarelor nu cred ca si-a gasit vreodata o ilustrare cat de palida intr-o politica a conducatorilor care ar trebui sa fie in serviciul comunitatilor pe care le conduc. Poate doar Gandhi, dar sunt sigur ca aceasta discutie poate fi reluata. In fapt, tirani dintre cei mai abjecti, ai lumii laice si ai lumii spirituale, si l-au luat ca justificare pe Isus.
(1) Sigur ca ai dreptate, Faustinus. Este un punct de vedere exprimat dintr-un segment trait.
RăspundețiȘtergereEu sunt mai retrasa pe aceste bloguri tocmai pentru ca viziunea mea despre lume si viata este croita prin incredintari globale - din care intru pe segmente si fac studii pentru patrunderea unor fenomene, structuri, etc. Cand privesc viata, lumea, o privesc in ansamblul ei si intaresc partea ei buna, catre care aspira chiar si cei care nu se pot abtine sa nu fie agresivi - caci uite, partea agresiva este tot timpul discutata... si astfel - vrem-nu-vrem - intarita... Dan zice ca am o vedere cam samanatorista. Dar zic asa: partea agresiva si perversa o vad chiar foarte bine, al naibii de bine! dar discut de partea care merita sa fie dezvoltata in continuare.
Si inca... De ce globala si nu pe segment? Pai am sa ti spun de ce: esti oare tu de acord ca oamenii care s-au catarat la putere, prin minciuna si tradare, reprezinta chiar TOTI TOTI TOTI oamenii din tara ta? a noastra? dupa cum scrii, nu cred. Eu cunosc vreo 4 - 500 oameni in direct acum, voi mai fi cunoscut tot asa pana acum vreo cateva sute - ca tot omul: adica ma refer la oameni care au un profund respect pentru oameni si lumea in care ne aflam. Sau daca nu profund, totusi echilibrati, care sunt modesti, curajosi, cinstiti, cu sufletul curat, ceea ce nu inseamna ca nu mai injura si ei un conducator sau chiar un preot din cand in cand.Si eu la fel. Ceea ce nu inseamna ca nu suntem iubitori (nu neaparat fricosi) de Dumnezeu. Suntem oameni care iau lumea asa cum este ea. Cu bune si cu rele. Nu suntem de acord cu ceea ce fac unii (de multe ori agresivitatea unora este doar o manifestare extrema creata de dureri, dezamagiri, revolte). Dar incercam sa ne descurcam in aceasta lume asa cum este ea si sa ne comportam cat putem mai frumos in astfel de conditii. Adica sa o facem asa cum am dori sa ni se faca noua. Daca gresim si ne dam seama, ne pare rau si ne straduim sa ne corectam. Asta nu inseamna ipocrizie. Ipocrizie ar fi daca as avea in continuare o parere si as spune altceva. Ne straduim sa ne corectam chiar in timpul derularii gandului sau faptei. Ne cerem scuze, reformulam.
Nu toti fac asa.
(2) Nu suntem de acord cu ceea ce fac unii (de multe ori agresivitatea unora este doar o manifestare extrema creata de dureri, dezamagiri, revolte). Dar incercam sa ne descurcam in aceasta lume asa cum este ea si sa ne comportam cat putem mai frumos in astfel de conditii. Adica sa o facem asa cum am dori sa ni se faca noua. Daca gresim si ne dam seama, ne pare rau si ne straduim sa ne corectam.
RăspundețiȘtergereAsta nu inseamna ipocrizie. Ipocrizie ar fi daca as avea in continuare o parere si as spune altceva. Ne straduim sa ne corectam chiar in timpul derularii gandului sau faptei. Ne cerem scuze, reformulam.
Nu toti fac asa. Unora ne pasa ce simte omul din fata noastra. Altora - nu. Altii chiar apasa si mai mult pe pedala, daca simt ca sunt afectati cei din fata lor in situatii grele. Asta inseamna ca da, suntem diferiti.
Nu numai ca avem manifestari extreme fiecare dintre noi, ma rog, mai mult sau mai putin manifeste. Nu sunt de aord ca toti suntem Unul. Incredintarea mea este ca trecem cu totii prin aceleasi faze, in momente diferite.Suntem o uniune de diversitati. Pana la a accepta diversitatea suntem intr-un razboi al neacceptarilor, mai mult sau mai putin subtile, de fapt: de la grosier la fin si subtil.
Este o formare, la fel ca si munca despre care vorbeam. Ca sa ajungem sa spalam picioarele cuiva, o pornim de la "munca de jos". Cred ca fiecare suntem pe drumul "spălării picioarelor" Unii considera ca "picioarele pot fi spalate cu lacrimile noastre, unse cu mir scump, sterse cu parul nostru", dar Iisus a dat invatatura medie: macar spalat cu apa..
Macar acolo sa jungem..
(3) Nu numai ca avem incredintari si manifestari extreme, unii le avem pe aparare, altii la nivel de incredintare ca "Raul trebuie rupt din radacina". Si "Raul" este TOT CEEA CE NU FACE PARTE DIN INCREDINTAREA PROPRIE.
RăspundețiȘtergereCam asta e lumea in care traim.
Incredintarile noastre merg contra ceea ce fac oamenii acestia de la conducere, acum.
EU CUNOSC OAMENI CARE SUNT MORTI DE FRICA SA NU CUMVA SA PLECE ACESTIA DE LA CONDUCERE, INDIFERENT CA FAC PARTE DINTR UN PARTID SAU ALTUL.
Poate cunoasteti personal si voi.
Daca nu - asta nu inseamna ca nu exista.
(4) Spiritualitatea este manifestarea spiritului. Ce numim spiritualitate azi este de fapt "inalta, maxima spiritualitate" la care doar teoretic se fac abordari din partea celor care abia au pasit pe aceasta cale (nici macar nu iubesc munca, de aceea pretuiesc roadele ei si dispretuiesc creatorii!!)
RăspundețiȘtergereAceasta este "lumea lor". Exista. Noi nu vrem sa facem ca ei. Unii lupta, altii dau exemplul de la partea diametral opusa.
Unii doar prin atitudine, altii prin vorba, prin fapta. Fiecare ofera ce poate.
Eu nu pot face altceva decat fac. Cu cat voi vedea lucruri mai murdare, cu atat ma voi stradui sa dau dovada de curatenie. Cu cat mi se va vorbi mai agresiv, cu atat voi cauta dovezi de echilibru. Daca ma ia gura pe dinainte, ma voi corecta. Daca voi arunca un gunoi pe unde apuc, ma voi intoarce sa il iau si sa l arunc acolo unde trebuie. Pt. mine e normal, pentru altul - nu. Pentru voi poate fi normal ce fac eu, pt altii - nu.
La fel cu conducatorii. Dar nu vreau sa i discut prea mult de rau. Voi ati inteles ce am vrut sa spun.
_
Clar ca Blogger iubeste comentariile mele luuuungi!!! Cel mai lung mi l-a postat de 3 ori!!!
RăspundețiȘtergereToate cele bune!!
V-ati pleostit? :)
RăspundețiȘtergereMi-e un drag de voi...! Zau! :)
Daaaa... nu mai poti de drag de noi?? ca de vorbit nu prea... DIN CAUZA CA AM SCRIS EU ??? :)))))))))
RăspundețiȘtergereCa pot sa tac din nou, Houston has no problem!!! :)))))))))
Dane, s-a pleostit wireless-ul la munte. E schimbator ca vantul! Dar discutia cred ca a ajuns destul de departe. Porcii cu care am plecat la drum au zburat.
RăspundețiȘtergereImi cer scuze. Altadata nu mai fac!!!
RăspundețiȘtergereCristiana: scuze pentru ce? Asta-i farmecul blogului: ne poarta pe aripile lui pe unde nu te-asteptati. E mai multa libertate decat in alte imprejurari...
RăspundețiȘtergereMinunata Cristiana,
RăspundețiȘtergereNa! ca la mine imi permit! :)
Tacerea nu are nicio legatura cu tine. L-am invitat pe Faustinus sa modereze, caci el este amfitrionul la acest articol. Si a facut-o magistral. Eu doar m-am bucurat sa va urmaresc pe fiecare in tacere. Te rog sa nu ma refuzi daca am sa-ti dedic un articol pe care l-ai scris deja din comentarii, :) asa cum am procedat cu prietenul nostru Faustinus. Si te las gazda. Cu voia ta. :)
Draga Faustinus,
Daca te-ai dovedit maestru.... si te-ai dovedit, poate ca voi fi si eu, daca imi permiti, unul din obisnuitiii tai la comentarii. Pofta vine mancand. Ce zici? Doctor Faustu's blog? :)
Te percep la fel de prieten ca si pe ceilalti prieteni ai mei si asta mi-este suficient. :)
Cavaler !!!
RăspundețiȘtergereGratie de partea tuturor....
Pe de alta parte mi ai facut pofta de munte!! Oricum trebuie sa plec pe 28 la Padina, dar nu mai reyist pana atunci, sambata la ora 6 iau microbuzul si ma opresc la Sinaia, poate ajung pe Vanturis!!
Danutule...
RăspundețiȘtergereO sa incerc sa fiu cat mai lumeasca!!!
Voiam sa refuz, dar... de ce nu..
Insa de fugit sambata la munte... nu ma las!!!
Dan: esti foarte amabil. Presupun ca moderatorul ar trebui sa fie mai prezent si mai prompt. Nu a fost cazul meu. Si asa este o minune ca locul unde stau are conexiune wireless utilizabila in aer liber, chiar daca se pierde din cand in cand. Oricum comentariile adevaratului amfitrion sunt oricand binevenite.
RăspundețiȘtergereCristiana: merita o evadare din cazanul bucurestean la munte chiar daca diferenta de temperatura nu este foarte mare.