UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

luni, 23 noiembrie 2009

NUCA'N PERETE


Motto:
"NUCILE VERZI, NUCILE COAPTE....
SUB NUC TE POTI GANDI LA ORICE
NUCILE ALBE
SAU NU TE POTI GANDI LA NIMIC
MIEZUL TE INTINDE IN IARBA

ARUNC CU NUCI IN CER SI DAU DE PoRTILE RAIULUI de fier AU DEVENIT ERMETICE....fara mister!" corasand

AXIOMA
NUCA VIBREAZA MAI TARE

Nucile si peretii se stie, sunt doua entitati dure, incompatibile, care se ignora reciproc... Nucile sunt minione, vii, destepte, cu  miez si vibratii inalte... Ele poarta matricea unor noi fiinte vii, mult mai complexe decat ele. Peretii...!? Mdeh..., ca peretii... sunt  mari, amorfi, cu vibratii joase si plini de viitorul moloz in care se  vor destructura..... Ce pretentie poti sa ai de la niste bieti pereti? 
Iata insa ca uneori, din ratiuni oculte, forta oarba  a destinului  face ca o nuca sa-ntalneasca un perete. Totdeauna brusc si in viteza. Musai! Si-atunci apar o serie de vibratii noi. Sa le urmarim!
Cand nuca se izbeste de perete, acesta, care are oricum o vibratie aproape  imperceptibila, va absorbi imediat in structura sa maruntele vibratii cauzate de impact, pe cand nuca...eeei..., cu nuca domnilor, e alta poveste. Nuca oricum vibreaza inalt, cu toata fiinta ei si inca la  modul extrem.  Pentru o nanosecunda va parea ca sta lipita de perete, desi ea, minunata, n-o sa-l atinga niciodata. Socul impactului se va rasfrange brutal asupra ei facand-o sa vibreze din ce in ce mai intens din toate fibrele fiintei ei, ca instantaneu, urmandu-si destinul ei fractalic, implacabil, sa se dezagrege. Invariabil, nuca se va sparge cu un pocnet sec, fie de perete, fie la impactul cu solul, dupa ce in prealabil  va mai zvacni o data, cu o vibratie scurta... Pai te pui cu peretii!? Pierderi  colaterale? Hmmm....! Ceva  praf de tencuiala, coji si... niste miez de nuca.
Miezul e bun, chiar daca trebuie sa-l culegi de pe jos.

Daca insa potriveala nucii in perete, nu-i musai sa se-ntample imediat, iar nuca si peretele au ragazul sa-si armonizeze vibratiile - mai da rumane, mai lasa vecine! - si sa ajunga astfel la aceeasi frecventa si lungime de unda (daca am scos porumbei, si cred ca am dat drumul la un stol, ii rog frumos pe fizicieni sa-si rada-n barba, nu in comentarii), atunci ne vom putea bucura de zborul lin al nucilor plin aer si vom putea vedea un perete de turta dulce, cu nuci, ca in povestea cu Hansel si Gretel. Si uite-asa poate, voi reusi si eu bietul, sa-mi ridic oleaca vibratiile cele proaste, de aspirant la spiritualitate, macar pana la piciorul broastei.

Nassim Haramein - Traversarea orizontului evenimentului

60 de comentarii:

  1. Nimeni. :)
    Aveam nevoie de o explicare. Asa nimeresc mereu cu comentariile despre spiritualitate. Si-asa ma potrivesc uneori cu ea. Fix asa! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. link exchange?!

    blogu meu-->

    http://seducatori.blogspot.com

    Nume: News
    daca mai adaugat trimite mesaj cu adresa ta :)
    O zi buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. Subscriu.:)

    Treaba asta cu geomatria sacra ma atrage, desi nu inteleg mare lucru!:))cam ciudat...L-am intrebat si pe Oreste odata, evident ca mi-a ignorat intrebarea, dar cred ca nu avea nici el raspunsuri la momentul respectiv. S-ar parea ca asa-zisa floare a vietii este modelul care se repeta ca un laitmotiv in tot ce ne inconjoara, un fel de tipar arhitectural, la fel cum se repeta si numarul phi - proportia divina.

    RăspundețiȘtergere
  4. In privinta geometriei am avut si eu o seama de hurducaieli intelectuale.
    Prima a fost cand m-am vizualizat ca un punct apartinand unui cerc. A fost etapa in care am inteles ca natura timpului.
    Al doilea soc geometric a fost cand m-am lamurit ca sunt un fel de membrana, aflata la intersectia a cel putin 2 universuri, dimensiuni cu valori egale si inverse.
    Cea de-a treia zdranganeala intuitiva am avut-o in primavara asta cand am realizat ca pot desface "cercul temporal" si ma pot desfasura in geometrie de tors. Adica un fel de spirala, in genul ADN-ului.
    La asta, daca te ajuta cu ceva, Dane, mai poti adauga cateva informatii care pentru mine sunt esentiale:
    1. complementaritatea a tot ce exista in jur, dar mai ales a genurilor
    2. o lume generata, sau oglindita de constient si alta de inconstient
    3. o afirmatie facuta recent inclusiv de Cristiana: "evolutia ulterioara continua la nivel de monada".
    Pe cale de consecinta, noi ne mai aflam pe aici -cel putin unii din noi - pen'ca suntem corigenti la matematica, fizica si iubire. :D

    RăspundețiȘtergere
  5. erata:
    "am inteles CARE E natura timpului"

    RăspundețiȘtergere
  6. @Cristi,
    Multumesc pentru interes dar propunerea n-o pot satisface pentru ca nu ma pricep. :)
    Poate imi spui tu cum sau poate ma invata altcineva.

    RăspundețiȘtergere
  7. proprietarul blogului a omis un lucru ESENTIAL: Peretele a fost inventat si pentru nuca!
    De n-ar fi fost peretele... ce s-ar fi intamplat cu nuca?!
    :))

    Mie imi pare ca nuca'n perete ideea conform careia "oamenii se afla aici pentru ca au lectii de invatat". Omul... nu renunta la orgoliul sau nici in fata mortii, dar'mi'te in fata celorlalte vietuitoare sau a semenilor lui.
    Trebuie sa aiba un scop, nu?
    A inentat iadul si apoi a inceput sa-l creeze in habitatul sau natural.
    A inventat raiul, insa nu a reusit decat sa-l transpuna in opere de arta.
    Omul... aceasta necunoscuta "geometrica"!

    RăspundețiȘtergere
  8. Doamnelor,
    Bine ati venit!

    Imi permiteti va rog o gluma nesarata, in spiritul nucii in perete?

    In India intre o vaca macra si o vaca sacra este o diferenta de viziune... si de gust. :) Probabil ca geometria macra cu corolarul ei de plana, in spatiu, euclidiana si diferentiala este scarbavnica fata de geometria sacra.:)
    Zambiti condescendent va rog.:)

    Ramona,
    M-am ferit sa iau contact cu geometria sacra pentru ca m-am lovit de cuvantul sacru ceea ce impune un tabu. Iar mie tabuurile nu-mi prea plac, la fel cum nu-mi plac secretele si misterele anuntate cu surle si trambite. Dar se vede treaba ca va trebui sa studiez.

    Iris,
    Foarte interesant ce spui dar la o prima lectura am inteles jumate, adica poti sa fii sigura ca nu am inteles. Mental inca nu sunt asa de bine pregatit. Stai sa mai citesc inca o data. Da, da ceva ceva am dibuit. Suntem un fel de filtru prin care universurile micro-macro se ating si se varsa unu'ntr'altu'? Si prin faptul ca le judecam reprezentam un fel de oglinda (stramba pana in prezent, evident) pentru fiecare in parte? Sau am atribuit eu omului un rol pe care nu-l are - adica am spus prostii?

    RăspundețiȘtergere
  9. @andreiradu- daca-mi dai voie, este axiomatic ca omul invata in fiecare zi a vietii sale. De orgoliu ne-am putea acuza daca ar fi sa spunem ca le stim pe toate.
    Uite, imi pare ca si tu te contrazici putin cand spui ca peretele a fost inventat pentru nuca. Poi, de ce? De ce a fost inventat peretele pentru nuca si nu ca sa fie o latura a unei cladiri?! Pe ce te-ai bazat cand ai rationat astfel?

    RăspundețiȘtergere
  10. BlueIris, daca citeai cu atentie ai fi observat ca am scris SI pentru nuca!
    Fireste, ai dreptate, este axiomatic ca omul invata in fiecare zi cate ceva... important este sa si constientizeze asta!
    Daca constientizeaza asta, tot la fel de firesc ar fi sa-si caute alt raspuns, cel putin un raspuns sa-i satisfaca intelectul... nu?
    "A invata" este intrinsec omului (o exprimare cam nefericita, dar alta nu am gasit in timp util :) ).
    Sunt pe pamant, pentru ca am niste lectii de invatat, care-mi vor fi de folos in alte "sfere", imi pare ca nuca'n perete - e doar opinia mea si nu e universal valabila.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Dan,
    sa-nteleg ca domnii nu sunt bineveniti pe proprietatea dvs virtuala?

    :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. andreiradu,

    Nuca, daca are un destin fericit sfarseste apoteotic ca o planta, dar, ca si fiintele evoluande, putine ajung in stadiul acesta. Altfel, marea majoritate ajung, sa ma scuze doamnele, in rahat :), caci uite pana si maimutele au invatat sa le sparga cu o piatra (ca un fel de perete azvarlit catre nuca).

    Nu stiu cum e cu lectiile astea. Teoria lectiilor neterminate se bazeaza pe legea karmei... iar chestiunea karmei ne-arunca in metempsihoza, teorii care au suscitat mereu discutii in contradictoriu. Regresiile facute sub stare de hipnoza, clarvederea, ne spun ca teoria reincarnarii este valida. Daca este asa, inseamna ca teoria karmei poate fi adevarata. Si de-aici si lectiile. Nu stiu exact pana la urma cum este.
    Am facut doar un parlit de rationament si nu am luat in calcul suficient de multi factori, incat sa am certitudinea unui raspuns cat de cat corect.

    Uite ce deduce Iris:
    "...noi ne mai aflam pe aici -cel putin unii din noi - pen'ca suntem corigenti la matematica, fizica si iubire."

    RăspundețiȘtergere
  13. Domnule andreiradu,
    M-as bucura la o adresare directa asa ca...

    Draga andreiradu,

    Pana sa-ti raspund au aparut dialogurile voastre. Sufrageria este deschisa tuturor si ma bucur pentru orice nou prieten. Nu cred ca Iris te-a zgariat... ea este mai patimasa in discutii dar nu alunga pe nimeni. Este o doamna la fel de manierata ca toate celelalte doamne de-aici. Din lipsa de comunicare perfecta s-ar putea interpreta gresit.:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Dan, destinul nucii intotdeauna este fericit, problema este a peretelui.

    Regresiile pot spune doua lucruri(sau, in timp vom descoperi mai multe lucruri):
    a. ori ca exista reincarnare;
    b. ori ca prin regresie accesam constiinta unviersala.

    Inclin sa cred ca accesam constiinta universala.

    Iris spune ceea ce pentru ea reprezinta adevar. Ea este aici pentru ca a fost candva corigenta la acele materii. "A fost" nu "este". Poate deveni din nou corigenta in aceasta viata, pentru ca in urmatoarea sa-si motiveze existenta tot printr-o corigenta.

    Eu sunt aici pentru ca am tras lozul cel norocos.

    RăspundețiȘtergere
  15. Iar Iris nu m-a "zgariat" absolut deloc. Inca nu s-au inventat "gheare" suficient de ascutite pentru a penetra "epiderma" mea.
    Sincer, mi-a facut chiar placere ca am intrat in dialog cu ea.
    Neplacut ar fi fost sa fiu ignorat.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  16. Domnilor (Dan si Andrei), va datorez scuze:
    1. de cateva zile am vizibil diminuata capacitatea de concetrare intelectuala (sunt convalescenta dupa o gripa urata), de aceea fac greseli de editare, precum observati si revin cu erate la erate.
    *Din aceasta cauza, Dane, e dificil de inteles ceea ce vreau sa spun, n-ai tu nicio vina ca-s mai confuza si alambicata decat obisnuiam.
    *Da, Andreiradu, era vb de "si pentru nuca". Am editat anapoda. Dar, revin, acest fapt nu exclude intrebarile mele retorice: de ce SI pentru nuca? De ce peretele nu s-a rezumat la a fi latura unei incaperi, fara alte asocieri sau functii.

    2.Oameni bun, eu sunt o fire pasnica. Detest agresivitatea si daca par asa, va rog cu toata sinceritatea sa ma iertati. Imi place sa instig la conversatii, asta e adevarat. Mi-e drag sa schimb pareri si informatii cu oricine e dispus. Nimic personal, va asigur. Sunt in afara competitiilor de orice fel si cu oricine.Doar sunt curioasa si dornica sa vorbesc cu oameni deschisi la minte, inteligenti si cunoscatori, oameni de la care pot invata ceva.

    Acum, am retinut o remarca a lui Andreiradu: "Eu sunt aici pentru ca am tras lozul cel norocos."
    Ne poti lamuri ce vrei sa spui cu asta? Eu una ti-as fi recunoscatoare fiindca esti primul om care afirma asta, cel putin fata de mine.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  17. Stii bine ca n-aveai cum sa fii ignorat, andreiradu! Ma faci sa si rad...

    RăspundețiȘtergere
  18. Dragul meu Dan,
    nuca şi peretele fac parte din lumi diferite. Ar trebui să scriem, separat, câte un tratat despre fiecare : "Tratat despre pereţi", "Tratat despre nucile sunătoare"...
    Treaba e că nuca seamănă cu un creier dublu, iar în somnul ei moţăie un pom fructifer măreţ...

    RăspundețiȘtergere
  19. Sper că n-am dat şi eu cu nuca-n ştii tu ce...

    RăspundețiȘtergere
  20. Buna seara Serbane, :)
    Am scris-o cu un gand, dar pentru ca batea in niste parti pe care nu le doream am modificat-o si i-am schimbat intelesul. Oricum e insipida. Mai bun e videoclipul... Nu, n-ai dat... :)
    Daca vrei sa te amuzi si ai timp, intra te rog pe buriculpamantului.:)

    RăspundețiȘtergere
  21. Iris, ni se intampla tuturor, mai des sau mai rar. Nu-i bai.
    :)

    Intrebarea ta, nu e retorica, chiar daca pare.
    E iti raspund: de ce nu "si pentru nuca"?! (gandind la creier si osul ce-l protejeaza - nuca si zidul)!

    Ce-am vrut sa spun prin "lozul norocos"?!
    Simplu: un spermatozoid cutezator a reusit sa gaseasca ovulul potrivit si... sa-l fecundeze, dintre milioane de spermatozoizi!
    E aproape un miracol!
    O gramada de seminte raman neroditoare, eu reprezint una dintre cele care au reusit sa rodeasca, adica sa prinda viata.

    Si mai spun NOROCOS, si pentru asta trebuie sa-i multumesc in fiecare zi Creatorului, pentru ca sunt sanatos (aproape din toate punctele de vedere).

    Eu nu am fost corigent la nimic, ci am fost unul dintre cei norocosi!
    Ma bucur in fiecare clipa de minunatia asta de viata, cu tot ce inseamna ea (bune si rele).

    RăspundețiȘtergere
  22. Serban, nuca nu ar exista fara perete, dupa cum nici peretele nu ar mai avea niciun sens fara nuca.

    Iata ca poate avea o alta nuanta "nuca'n perete"

    RăspundețiȘtergere
  23. buna seara, boieri dumnevoastra!

    hopa, m-ati confuzat "di tăt", fiincă mă văd plimbată de la "nuca în perete", la "coaja şi miezul nucii".
    Deci?
    Io cu cine votez?

    Andreiradu:
    ...din perspectiva prezentată de tine, lozul acela l-am câştigat toţi cei care ne vânzolim pe aici. Deosebirea dintre noi ar putea fi că unii încă nu ne-am încasat premiul şi trăim "strâmtoraţi", nefiind constienţi de bogăţia pe care o deţinem.

    Eu îndrăznesc să spun că fiecare din noi se gaseste pe un alt palier al devenirii sale. Fiindcă, din câte am citit eu - şi recunosc că nu m-am omorât prea tare cu asta, majoritatea iniţiaţilor au început fiind "tineri şi neliniştiţi", aşa cum suntem noi, curioşii de pe aici, pentru a ajunge senini şi imponderabili, aşa cum pari a fi tu.

    RăspundețiȘtergere
  24. Ce de_zbateri nuca in perete ...
    O fi adevarat ca nuca e mai nuca langa un perete decat langa un nuc si ca pentru perete e cam totuna ?
    Verba volant, Gripa manent si in turma mea.
    Am ratat Carota D’Oro la fiecare din cele 4 nominalizari.
    Poate festivalul urmator … :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Maria,
    Saru'mana!

    Morcovu' e pentru ceilalti nu pentru noi cei neinfricati:))
    Daca vb serios de gripa... e cam ciudata asta de anul acesta. Tocmai am trecut pe-acolo.

    RăspundețiȘtergere
  26. Iris, ai dreptate, lozul acela l-au castigat toti (nu numai cei care ne vanzolim pe aici), toti cei care vietuim intr-o forma de viata mai buna sau mai deloc buna (exemple pot fi nenumarate).

    Deosebirea dintre noi nu este ca "unii dintre noi nu si-au incasat premiul", ci ca unii dintre noi nu consientizeaza ca viata inseamna insasi LOZUL.

    Pentru mine nu are nici o relevanta cum si-au inceput "initiatii" drumul, pentru mine are relevanta cum mi-am inceput eu drumul si ce fac pe acest drum.
    Daca incep sa-mi pierd timpul gandind sa-mi caut scopuri... inseamna ca sunt deja ratacit.

    RăspundețiȘtergere
  27. Maria, mi-ai starnit hohotul.
    Frumos.
    Ce de zbateri ale nucii in perete.
    Asta inseamna VIATA: zbaterea, vedem viul.
    :)))
    In privinta ratarii premierii, nu uita: ne va prinde candva in offside! Nu am nici o indoiala. (de temut, macar pentru o clipa, tot ne temem)!
    O zi buna fiecaruia dintre voi, va multumesc pentru buna-dispozitie pe care mi-ati creat-o (voluntar/involuntar)
    Salturai cu respect Iris!

    RăspundețiȘtergere
  28. Buna dimineata,

    m-am rostogolit si eu, "ghinisor", cum ar zice Creanga, pana la peretele postat de Dan. (ma asociez cu nuca doar pentru ca mi-e greu sa ma disociez de identitatea de gen. Mi-ar fi cam greu sa fiu "o perete" asa ca lasati-ma in coaja mea!, sa fiu o nuca!)
    Care va sa zica, la treaba cu lozul ma dadeam si eu rotunda si ma exprimam metaforic. Simbolizam viata prin insasi premiul, bogatia, castigul. Si, fireste, cei care nu l-au "ridicat" sunt cei care inca nu constientizeaza ca viata este marele loz, ca altfel care lasa un premiu neridicat?!

    A nu cauta niciun sens, nu este prin el insusi un scop? Nu stiu, doar intreb. Adica, sa incerci sa nu te agati de nimic, niciodata, in conditiile unei tendinte naturale sa faci contrariu, nu reprezinta chiar asta o orientare voluntara spre un obiect?!

    RăspundețiȘtergere
  29. Buan sa-ti fie inima, Iris!
    Cine lasa neridicat premiul?!
    Cei ce renunta la viata (sinucigasii, alcoolicii, drogatii etc.)
    A nu se intelege ca-i blamez, sau ca-i pun pe o lista neagra. Fiecare om isi cunoaste cel mai bine darul (adica viata).

    Poate din perspectiva ta, "a nu cauta un scop" este insasi un scop.
    Tu stii cel mai bine.

    Eu spuneam doar: ca viata este insasi scopul. A TRAI.
    A trai cat mai frumos cu putinta.

    In ce sens "fac contrariul"?
    Ca nu-mi caut justificari pentru darul primit, gen: sunt aici pentru ca am ramas repetent, corigent la vreo materie?

    Sunt aici pentru ca SUNT NOROCOS!
    Nu este suficient?

    RăspundețiȘtergere
  30. Dane, saru-mana zic si eu, ca ai creat spatiul acesta unde se aduna cate o mana de oameni printre care imi place sa ma mai amestec uneori.
    Sa-ti fie de bine dupa gripa !
    Tare mi-e ca ne mandrim fiecare cu leguma portocalie la nivel subconstient si ca o sa ne apara ea noua, neinfricatilor, readucandu-ne cu picioarele pe pamant, desi nu tocmai in cazul apocalipselor repetat esuate. Atunci ce ne-o mai folosi din dezbaterile de acum ...

    AR-ule, ma bucur ca ai ras, dar de la tine aveam si pretentia, cu optimismul tau incurabil, educat sau nu. :) Minunat postul cu "gripele", interesanta chestiunea cu lipsa de scop.

    Stanjenelule, esti plina de culoare. :)Sper ca nu si de gripa. :P

    RăspundețiȘtergere
  31. Multumesc, Maria.
    Optimismul meu este uneori educat, alteori da cu "bata-n balta".
    :))

    Postul cu gripele este meritul autorului. Iar autorul este necunoscut (de-l va afla cineva, sa-mi dea de veste, sa-i strang mana barbateste, pentru ca o merita).

    Dane, sa-ti dainuiasca proprietatea virtuala, ca-n ea se strang numa' oameni frumosi.

    RăspundețiȘtergere
  32. (scuze, repezita si confuza, ca de obicei. Reiau comentariul)

    Bun. Raspunsuri la raspunsuri...

    Intai, multumesc mult, Maria. Mi-ar placea sa fiu plina de culoare si m-as bucura sincer sa pot colora tot ce ma inconjoara. Iti sunt recunoscatoare pentru gandul frumos care ma face sa ma simt minunat.

    Andreiradu, uite ca am ajuns si unde eram eu mai nedumerita. Sunt nuante care fac diferenta, mai ales cand spui, "frumos si drept", in acest context.
    "Eu spuneam doar: ca viata este insasi scopul. A TRAI.
    A trai cat mai frumos cu putinta."

    Pentru ca de trait o facem toti, dar "frumos",atat pentru noi cat si pentru altii, asta devine cheia de bolta.
    Uneori ma gandesc ca e diferenta dintre actiunea verbelor "a vietui" si "a trai".

    Si, desi initial am fost inclinata sa te contrazic, "norocosule", :D da, viata e lozul cel mare. Pai altfel cum mai stateam noi la o suieta, acum, sa despicam firul in 4? Sau in 44 ?

    RăspundețiȘtergere
  33. Iris, "a vietui" si "a trai" uneori inseamna acelasi lucru.
    Depinde de unghiul din care privesti.
    Prea mult incercam sa gasim nuante, si culmea, nu pentru a ne aduce un plus in viata, ci tocmai pentru a adauga minusuri.

    Avem o predilectie aproape "maladiva" in a gasi tot felul de motivatii "de ce nu ne place viata", in sensul ca scormonim dupa "nu" , mai mult decat dupa "da".
    Gasim mai multe argumente pentru a fi nefericiti, decat pentru a fi fericiti.
    Viata, asa cum suntem noi educati, o vedem mai mult ca pe o lupta, un drum cu mai multe piedici si esecuri decat o calatorie fermecatoare, la capatul careia ne va astepta cuminte, rabdatoare odihna.

    Da, sunt un NOROCOS printre multi, foarte multi alti norocosi.

    RăspundețiȘtergere
  34. Andreiradu, perspectiva ta asupra vietii te apropie, atat cat pot eu sa fac o comparatie, de Osho. Nu e rea filozofia lui cata vreme nu te arunca in nepasare si indiferenta.

    Candva, un profesor de filosofie incerca sa ma dumireasca ca a vietui e specific vietuitoarelor si ca, generalizand la toate vietuitoarele, semnifica "a exista in voia vietii". Asta spre deosebire de "a trai" care implica "o forma de a-ti organiza viata". Nu mai stiu eu toate subterfugiile semnatice, dar stiu ca atunci mi s-a parut o nuantare interesanta.

    Inainte de a ma "certa" ca gandesc prea mult, spune-mi ce-as putea sa fac cu mintea mea? Fiindca, daca trupul il folosesc pentru miscare, simturile-ca sa ma bucur de ceea ce ma inconjoara, iar sufletul-ca sa iubesc... cu mintea asta neastamparata, ce ar trebui sa fac?!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  35. nu cred ca se apropie de filozofia lui osho.
    chestia aia cu celebrarea si yes to life e doar asa , sa straluceasca cartile pe rafturi si eventual o atmosfera relaxata.
    daca o iei asa,la orice aspect te-ai gandi' poate sa te apropie de filozofia cu pricina. Cata vreme filosofia lui e despre atentie, constientizare si asumarea responsabilitatii, nu poate fi vorba despre nepasare sau indiferenta, decat daca acestea ar servi unor tehnici si nu cred ca-i cazul.
    e de preferat metode mai clasice de comunicare.
    nu inteleg ce n-au astea clasice ?!!

    RăspundețiȘtergere
  36. Iris, extremele nu sunt bune NICIODATA, in opinia mea.
    Nu l-am citit pe Osho, insa l-am citit pe Lazarev, cautator fiind in ale "spiritului".

    Profesorul tau avea, intr-o oarecare masura, dreptate.
    Insa a omis faptul ca mai mult de 3 sferturi din populatia terrei, vietuieste, nu traieste.
    Si nu din cauza faptului ca ar refuza sa traiasca, ci din cauza acelui sfert care organizeaza viata, in asa maniera cat sa nu le pese de cele 3 sferturi.

    Toate nuantele sunt interesante, important este sa gasim sevaletul proprice aplicarii lor.

    Nu te pot "certa" ca gandesti prea mult, te-as putea certa ca gandesti prea putin, dar nu o fac, tocmai pentru ca mi se intampla si mie acest lucru: gandesc prea putin, in comparatie cu cat poate "nuca".

    A-ti cauta "scopuri" nu inseamna ca gandesti, ci doar a-ti gasi motivatii, pretexte, explicatii ce te ajuta sa mai traiesti inca o zi.

    Cu mintea (nuca) ar fi indicat sa procesezi.
    Degeaba suntem informati, daca nu stim sa folosim informatiile, daca nu le trecem prin filtrul propriu, daca nu ne devin aliati. De regula, suntem invatati sa le transformam in automatisme.

    De pilda, in loc sa ne intrebam obsesiv "de ce sunt aici" (raspunsul este unul simplu - pentru ca suntem norocosi) bine, frumos, uman ar fi sa ne intrebam ce putem face in jurul nostru ca "lumea noastra" sa fie aidoma dezideratelor noastre.

    RăspundețiȘtergere
  37. mpeople, multumesc.
    Multumesc pentru ca ai reusit sa cuprinzi, pe scurt, esenta vorbelor mele alambicate si lungi.

    RăspundețiȘtergere
  38. Iris, te rog explica-mi si mie ce-nseamna:
    "Acest blog este deschis doar cititorilor invitaţi"
    Am incercat sa-ti vizitez proprietatea si mi s-a raspuns sec cu propozitia de mai sus.
    Multumesc frumos si cer scuze proprietarului.

    RăspundețiȘtergere
  39. @Iris
    ESTI plina de culoare. :) Pai, daca te-ar bucura ... coloreaza !

    @AR
    Cautator fiind in ale "spiritului", dincolo de Lazarev ce ti-a mai retinut atentia ?
    In alta ordine de idei, cred ca fiecare primim la nastere un numar substantial de balti, intru slava emanatiilor noastre mai putin inspirate. :) Enjoy the club. ;)

    RăspundețiȘtergere
  40. @mpeople, din cate-mi amintesc, osho vorbeste despre ce spui tu acolo, ca si despre "lasarea in voia curentului".
    El aminteste ca viata e un dar, te invita sa lasi iluziile,sa te bucuri de clipa, sa accepti experientele care iti sunt oferite fara sa te zbati sa controlezi ceva (chestie care mie mi se pare grozav de buna in terapiile obsesiv-fobicilor si care se pliaza perfect pe profilul occidentalilor ahtiati de orientalisme, dar asta e altceva!).
    Nu te contrazic - n-as avea de ce, insa a trata viata ca pe un loz castigator, dincolo de faptul ca este o metafora frumoasa, tot spre non-control duce.
    Pana aici, nimic neplacut, cat exista o delimitare foarte clara intre inertia acestei filosofii, non-implicare si indiferenta. Uite, nu zic mai mult, gandeste-te si mai vorbim.

    RăspundețiȘtergere
  41. @andreiradu:
    profu' de filosofie exact asta zicea si el: ca multi vietuim si doar f putini stim sa traim. Adica, omu' n-a uitat sa psuna nimic, ba dimpotriva, tocmai pe aceasta deosebire de nuanta isi cladise teoria.

    Sunt de acord cu ceea ce ai zis pana acum, mai ales cand te referi la solutii. Din pacate, cand ajungem la acest punct, avem nevoie de informatii pe care sa ne putem structura mecanismele solutiilor. Si asa, din aproape in aproape, ne trezim in fata intrebarilor.
    E asa o nebuloasa, caci daca soarele rasare si peste cel drept si peste cel nedrept si daca tot acolo sfarsim toti, da-le tu la copiii astia care nu mai au niciun reper moral, un motiv pentru care sa nu-si traiasca viata cum le place, chiar daca asta inseamna "in detrimentul semenului", sau in distrugerea fara limite a ecosistemului.
    Vezi, cum o dai, cum o sucesti, tot iti vine sa te intrebi:"ce palaria lu' Berlioz consum eu gazu' pe aici?!"
    Si, "dupe" ce afli raspunsul, lamurit fiind, incepi sa te gandesti "cum sa consum io gazul mai frumos, eficient si nepoluant cat sunt pe aici".

    Blogul meu e inchis pentru "reparatii capitale". De aceea primesti acel raspuns, chiar l-am inchis o perioada. Ma bate gandul sa renunt la blogareala. Am motivele mele, unul fiind agresivitatea teribila si absolut inutila a unora.

    RăspundețiȘtergere
  42. Daca nasterea mea ca individ dotat cu o anume constiinta de sine, poate fi considerata "loz norocos", inseamna sa admit ca totul este bazat pe caz, intamplare. Aceasta ar elimina automat toate chestiunile filozofice, reducandu-le la nonsensuri. Nu ca mare parte din ele nu ar fi deja.
    Ca concept de viata, intr-adevar, e de o comoditate fantastica si ma elibereaza de multe "indatoriri", lasandu-ma sa ma bucur de moment fara a-mi izbi prea mult nuca de respectivii pereti. Dar asta ar insemna sa accept, implicit, ca acea constiinta de sine este un dar de prisos, ba chiar suparator, atata timp cat genereaza o gramada de intrebari.
    Pe de alta parte, imi vine greu sa accept si teoria conform careia sunt un "elev" care trece dintr-o clasa intr-alta, poate chiar repetent sau poate cu ceva carente de corijat din anii trecuti. Pentru a putea face asta, ar fi nevoie sa nu imi fie "resetata" memoria, pentru ca eu sa reusesc a intelege greselile din trecut si pentru a putea acumula cunostinte. La urma urmei, si acesta pare un soi de joc, destul de crud, o specie de labirint unde, daca nu nimeresti traseul "din prima", esti pedepsit sa incepi de la capat. Indiferent daca mai lipsea un metru sau o suta pana la "lumina".
    Ca sa impacam ambele variante, am putea presupune astfel: nu tragi lozul ca sa ai norocul sa intri la scoala; il tragi la sfarsit, in loc de absolvire. Daca esti norocos, nu mai repeti anul si iesi la lumina. Zic si eu, dupa cum ma ajuta nuca! :)

    RăspundețiȘtergere
  43. Depinde de la ce etaj tratezi viatza ca pe un loz castigator. Avand in vedere numarul impresionant de carti iesite in urma discursurilor lui osho (peste 500), imi asum faptul de a considera euforia lozului castigator drept o faza de elan ‘’sustinut’’.
    Daca non/controlul asta, ca o consecinta a elanului sustinut, duce inspre inertie si o nepasare nefireasca, atunci metoda a riscat mai mult decat era prevazut in prospect, iar riscurile tin de o alta natura… eventual de o eroare in functie de subiect! Nu cred ca e cazul.
    Nici eu nu te contrazic

    ***Nu te contrazic - n-as avea de ce, insa a trata viata ca pe un loz castigator, dincolo de faptul ca este o metafora frumoasa, tot spre non-control duce.***

    Sa zicem ca duce inspre un non- control, dar nu unul nefiresc. Avand in vedere oferta euforica desfasurata in conditii de control sustinut si legitim prin prospectul in cauza, non-controlul inspre care pare sa tinda survine dintr-un non-control particular si e mult mai diferit decat ala inspre care tinde. N-as putea afirma ca este vorba despre un non-control ce se agraveaza pe parcurs, ci, ca este vorba despre un cu totul alt tip de control… atat de diferit incat ai atribuii insusiri de tipul non-implicarii si indiferentei e destul de nepotrivit. Daca indiferenta si neimplicarea se regasesc perfect la primul timp de non-control astfel ca prospectul declanseaza legitim si asumat euforii de tipul lozului castigator, al doilea tip de ‘’non-control ‘’ este deja responsabil si capabil sa reevalueze prospectul printr-un control calificat.
    Iti dau dreptate cand zici ca, ‘’a trata viata ca pe un loz castigator, dincolo de faptul ca este o metafora frumoasa, tot spre non-control duce’’; Decat ca, non-controlul asta din urma ar trebuii sa aiba o sonoritate din care sa lipseasca sensuri ce nu-i acopera semnificatia. Sensuri precum inertie sau neimplicare nu se califica in faza acestui tip de non-control.

    Daca ‘’Pana aici, nimic neplacut’’ problema consta doar in sonoritatea respectiva.

    RăspundețiȘtergere
  44. Buna dimineatza.

    Aham, asa zic si eu, mpeople. Pseudo-problema mea(e doar un fel de-a spune, in fapt nu ma preocupa foarte tare ideea de control) a inceput in urma citirii unui text, care prelua - zicea cel care-l scrisese - din Osho urmatoarea idee: n-ai de ce sa te preocupi tu de semenii tai, asta e treaba divinului (vorba-ceea: el i-a facut, el sa se spele pe cap cu ei!). Pentru tine e suficient sa existi si atat. Nu stiu eu prea multe si probabil de aceea imi scapa ceva, fiindca altfel cum sa inghit galusca asta, pe nemestecate? Si daca esti putin tendentios, ai sa vezi ca non-controlul, dus la extrem poate admite chestia asta (cati nu ne gandim, in anumite cazuri: "moama, ce karma are asta, de sufera atat! Cine stie ce nemernic a fost intr-o existenta anterioara?! Da' nu-i treaba mea, lasa-l sa-si plateasca datoria karmica, ca doar n-o sa ma amestec eu in legile universului, nu?!"). Ma rog, toata aceasta polologhie e numai un exemplu. Sa nu va imaginati ca subscriu la el, fiindca am prostul obicei sa cred ca omul poate invata la fel de bine, daca nu mai bine!, in afara lectiilor dureroase. Dar depinde de om, de gradul lui de trezire si dorinta de a invata.
    Revenind, o sa mai zic doar un lucru: mie continua sa-mi para ca e o problema de nuante, la aproape toate abordarile si ca nuca ar trebui sa actioneze ca un filtru si sa discearna cand aceeasi actiune X sa-i spunem, e dezirabila pentru beneficiul tuturor si cand nu. Si le-as lega - dupa parerea mea, cam asa:
    1. intai invatam euristic (repetam unele erori pana reusim sa constientizarea consecintele lor si ne construim o structura caracteriale morale);
    2. utilizam "nuca" din dotare pentru a selecta si pune cap la cap elementele de conduita cu dorintele, asteptarile si - poate - idealurile noastre, respectand codul moral al vietii.
    Impreuna, aceste etape, reprezinta fenomenul de trezire al constiintei profunde, al sinelui, sau, daca vreti sa fim putin mai psihanalitici, e momentul in care SupraEul curatata de impuritati Inconstientul si impreuna devin accesibile Constientului.

    Sa aveti o zi buna si sa nu va suparati pe mine ca v-am facut capul mare de dimineatza!

    RăspundețiȘtergere
  45. Buna dimineata dragilor!
    Mi-a placut sa fiu cititorul de opinii. Si ma bucur ca va pot fi gazda.:)

    RăspundețiȘtergere
  46. Sorin, nu ai fost dotat cu nuca aceea doar pentru a echilibra un perete.
    "De ce ai fost nascut" nu cred ca este singura cautare. Sunt convins ca vei gasi munti de idei care pot deveni motorul gandirii tale, activarii nucii, zbaterii ei.

    Lozul norocos doar te scoate din cercul vicios si-ti da libertatea de a opta cum sa-ti folosesti nuca.

    Cu cat genereaza mai multe intrebari nuca, cu atat zbaterile sunt mai puternice, iar peretele isi gaseste utilitatea.

    Fiecare om percepe in felul sau lumea inconjuratoare si... chiar pe sine.
    Isi alege din multitudinea ideilor, filozofiilor ceea ce-i este cat de cat propriu.

    Iris a ales sa fie corigenta, tu alegi ambele variante, eu aleg varianta "lozului norocos", altcineva o alta varianta.
    Adevarul cel mare este suma tuturor adevarurilor mici (adica ale fiecarui individ in parte).

    Comoditatea despre care vorbesti este extrema.
    Sunt n oameni care se considera norocosi si-si folosesc nuca de minune, izbind peretele de mama focului... insa au alte preocupari, in afara celei ce face subiectul de fata.

    Oare de ce nu vrem sa privim in ansambul?!

    RăspundețiȘtergere
  47. Iti multumim, Dane!
    Pentru ospitalitate si pentru faptul ca zbaterea "nucii" tale a atras zbaterile nucilor noastre.
    :))
    Iata o "revolutie" a nucilor in lumea virtuala.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  48. Nu, nu este singura cautare, dar cam de acolo pleaca toate celelalte. Iar atunci cand te simti norocos ai tendinta de a te avanta putintel mai nechibzuit, mizand pe aceasta peculiaritate.
    Bineinteles ca fiecare isi alege "manusa" potrivita paradigmelor sale, isi croieste propria viziune in baza experientelor si perceptiilor proprii. Nu vad nimic rau in asta, atata timp cat ramane constient ca a construit un castel din carti de joc, neavand, in primul rand posibilitatea unei viziuni de ansamblu absolute si nefiind sigur de corectetea sintezei sale asupra parerilor emise de catre ceilalti.
    Sunt de acord cu tine atunci cand spui ca adevarul absolut este o suma de alte adevaruri. Acestea insa sunt toate relative, in special cele asa-zis fundamentale si care in discutia noastra ar putea fi identificate cu caramizile din perete. Izbind asiduu cu nuca ici si colo, ai mai multe sanse sa nimeresti in "veriga slaba". Abia aici intervine norocul, necesar pentru a feri nuca de a fi ingropata sub molozul fostului zid.

    RăspundețiȘtergere
  49. cred ca non-controlul este extrem de la bun inceput, ideea e sa-l constientizezi ca atare. El nu trebuie dus la extrem, in schimb poate fi recunoscut si acceptat fara a se depune eforturi nefiresti. Adica, nu trebuie sa-ti imaginezi un fel de apogeu al non-controlului pe cat sa fi martorul lui in timp real. A fi martorul lui in timp real poate fi o abordare de ansamblu .
    Deja e extrem, aici e deja departe...
    In schimb ar trebuii fortate la extrem masurile de siguranta stiintifice, si aici e vb despre purificare,curatenie, chatarsis, prin metode specifice.

    RăspundețiȘtergere
  50. Sorin, desi ma consider NOROCOS, nu ma culc pe o ureche, insa pornesc de la o alta linie de demarcatie. Imi este suficient ca am fost daruit cu viata. Aceasta este linia mea de start. De aici imi pun intrebarile, una cate una: ce sa fac, incotro sa ma indrept, nu pentru a castiga cine stie ce onoruri "dincolo", ci pentru a imparti darul pe care l-am primit cu cei din jurul meu.
    E minunat (in opinia mea) ca ai avut sansa sa fii nascut, si mai minunat ca ai avut sansa sa fii sanatos, extraordinar de minunat ca ai avut sansa sa te nasti intr-un context social-politic-economic incat sa-ti permiti nu sa "vietuiesti" ci sa traiesti.

    Eu consider ca frumusetea acestui dar este tocmai construirea unui castel din carti de joc! Orizontul poate fi oriunde, tinta oricare, forma poate fii inimaginabilul iar finalul nici nu mai are importanta atata timp cat tu, ca fiinta dotata cu tot ceea ce-ti trebuie pentru a-ti cinsti rasa (semenii), propria-ti nuca, traiesti frumos, demn si altruist.

    Suna bombastic, nu?!
    :P

    E fain si ca sunt relative. Cum ar fi fost lumea fara fantezie? Fara imaginatie?! (si nu vorbesc despre aceea in care tu incluzi principiile).

    Nuca va fi acoperita de moloz, in opinia mea, doar daca ea nu-si va indeplini rolul: acela al zbaterii.
    Nefolosit peretele, se va subrezi, iar nuca, cu siguranta va fi stafidita mult inaintea caderii zidului. Nici nu mai conteaza de ce va fi acoperita.
    Daca asta este parerea mea?
    Nu, nu este parerea mea, este CREDINTA mea.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  51. Off-topic, desi nu prea mult, tot o nuca-n perete si asta:
    Dane, blogurile tale sunt o minunatie de bun gust si ospitalitate. Absolut toate! Lasand la o parte ca sunt cam multicele si ca sa vizitez un subiect mai vechi trebuie sa cutreier putin, Dane... da' muzica, muzica nu o mai schimbi?!!! Stiu ca nu e frumos sa critici cand mergi in vizita, dar eu, din pacate, nu prea am "par pe limba", jur ca am facut o alergie nervos-paranoica la auzul acordurilor tremurande care ma intampina de cate ori trec pe la tine. Nu critic nici pe departe gusturile tale, e doar ca, oricum nu apuci sa stai suficient ca sa cante nenea ala totul, asa ca atunci cand revii, o ia de la inceput si iar si iar...
    In plus, se incarca si pagina greu. Sper sa nu fi fost grobian si ca tu sa fi inteles in mod corect "doleanta mea". :)

    RăspundețiȘtergere
  52. Sorine,
    Trebuie sa ma fi vazut cu gura pana la urechi cand iti citeam comentariul. Inca mai hohotesc. Ai umor! :)
    Sa stii ca playlistul este rezultatul unui chin de vreo trei zile si nu ma-ntreba cum de-am reusit sa-l construiesc. Zeci, sute de incercari pentru ca am facut-o pe dibuite... si sunt si incapatanat cateodata. Daca ma pui acum sa fac altu' nu mai stiu. Parol!
    Dincolo de faptul ca ma enerveaza si pe mine si te rog sa ma crezi ca prima mea grija cand izbutesc intr-un final sa deschid blogurile( de ce Doamne iarta-ma s-or deschide asa de greu?:)) este sa opresc imediat playlistul dracului. Cand incepe aia tibetana ma ofilesc...:)))
    Promit ca in weekend o sa fac altul... Bineinteles, daca o sa-mi mai iasa playlist (sau altceva!) :)

    RăspundețiȘtergere
  53. Buna dimineata.

    Aferim, SOmeONE! Bine ca v-a venit gandul cel bun!

    "Dincolo de faptul ca ma enerveaza si pe mine si te rog sa ma crezi ca prima mea grija cand izbutesc intr-un final sa deschid blogurile( de ce Doamne iarta-ma s-or deschide asa de greu?:)) este sa opresc imediat playlistul dracului. Cand incepe aia tibetana ma ofilesc...:)))"

    rad de rasuna biroul... (mai bine rasuna codrul, dar deh!)

    Dane, cu tot respectul, dar exact aceleasi stari ma apuca si pe mine cand umblu pe la tine prin ograda. Am vrut sa-ti trimit mail cu rugamintea sa le faci ceva, sa nu mai canteeeee!!!

    RăspundețiȘtergere
  54. Subscriu posturilor anterioare.
    Nu e vorba atat de gust, cat de aspectul pragmatic.
    Sa nu te superi, te rog.

    RăspundețiȘtergere
  55. CAT de nuca ma GASESC CRESTATA de vibratiile spuselor tale si cat de plina de miez numa bun de pus in cozonaci si de strivit intre dinti si mangaiat de gust....si cat de perete imi sunt cuvintele pentru a traduce intalnirile miezului meu plin de de zbor in dor ..cu stancile oceanului ..cel mai adesea din televizor.

    "NUCILE VERZI, NUCILE COAPTE....
    SUB NUC TE POTI GANDI LA ORICE
    NUCILE ALBE
    SAU NU TE POTI GANDI LA NIMIC
    MIEZUL TE INTINDE IN IARBA

    ARUNC CU NUCI IN CER SI DAU DE PoRTILE RAIULUI de fier AU DEVENIT ERMETICE....fara mister!

    RăspundețiȘtergere
  56. Corasand, da-mi voie sa-ti spun: SUPERB! Felicitari.
    Mai da-mi voie sa postez frumoasele tale cuvinte pe blogul meu, imi plac atat de mult... mai ca le-as manca, mai ca le-as pune la piept, mai ca mi le-as implata in nuca nezbatuta azi, suficient.

    RăspundețiȘtergere
  57. Uau!
    Bine ai venit Corasand!
    Ce surpriza placuta!

    Cadoul tau de suflet este intr-adevar minunat. Minunat!
    Cu acordul tau, desi postfactum, am sa-l postez ca motto pentru articol. Imi dai voie?

    RăspundețiȘtergere

parerea mea