Un destept care izbuteste sa darame o paradigma si sa o inlocuiasca_cu alta, tinde catre genialitate. Imediat ce noua sa teorie paradigmatica devine publica, se gasesc intotdeauna cativa idioti care sa sustina ca a fost ideea lor iar iluzia genialitatii paleste. Venind in tromba din diverse straturi sociale, cu gandul secret ca daca nu desteptaciunea, macar gloria ar putea fi molipsitoare, in jurul desteptului apar si roiesc aplaudacii. Ei prezinta evident diverse niveluri de IQ - aflate intotdeauna sub nivelul celui aplaudat - ale caror valori tind catre zero. Un destept notoriu se asociaza cu alti destepti notorii, din disperarea organica de a demonstra ca sunt elita, si chiar daca se aplauda intre ei ca la sindicat, desteptul nu-si va gasi niciodata vreun geniu care sa-l aplaude, decat in situatia in care acesta din urma, doreste sa-si bata joc de el. Egregorul care ia nastere in jurul unui destept este un egregor submediocru cu dureri de cap.
Un geniu este acea persoana pentru care testele si grilele de masurare ale IQ-ului sunt hilare si inutile, deoarece au fost concepute si standardizate in timp, de catre destepti cu IQ-uri variabile. Definitia data geniului de catre Wikipedia este vaga, confuza si in fapt, nu defineste nimic: "Geniul este cea mai înaltă treaptă spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate." Definitia se opinteste in cuvantul "spiritual" a carui definitie este varza si in cuvantul "insemnatate" care, in functie de scara de valori a fiecaruia sau a societatii are un sens mai mult decat subiectiv. Comunismul ne-a dovedit-o cu varf si indesat. Un geniu care aplauda, indiferent ce aplauda este un ticalos. Gregaritatea nu este un atribut al geniilor, egregoritatea insa da. Se zice ca geniile, desi sunt muritoare, sunt nemuritoare si lipsite de noroc. In aceasta viziune norocul este un apanaj al idiotilor, la a carui aparitie nu se stie exact cine contribuie si nici nu este interesant de stiut, caci se adreseaza doar idiotilor. Cu mici exceptii, geniile nu creeaza egregori decat postmortem. Egregorul care ia nastere in jurul unui geniu, datorita campilor batuti fara mila de catre epigonii sai este un egregor mediocru si de plans.
, a fost expusa, in fata unei surse de lumina scrisa cu majuscule. In cazul iluminarii permanente, dupa cum arata factura pentru lumina, iluminatul desi are sansa sa se suprainalte, isi pierde definitiv apetitul sexual. Asta inseamna ca iluminarea excesiva afecteaza organele genitale si este daunatoare speciei, chiar daca paradoxal, ea aduce iubire si compasiune pentru umanitate, basca pentru Univers. Iluminatul nu raspandeste lumina proprie, ci doar reflecta lumina, caci altminteri ar trebui sa se numeasca iluminant. Iluminatul, care este mult mai mult decat un geniu, reuseste golindu-si mintea, sa cunoasca Adevarul Absolut care nu exista si caruia, pe cale de consecinta, nu-i ajung cuvintele ca sa-l exprime. Din acest punct de vedere poate fi lesne confundat cu un inginer. Oamenii de stiinta nu devin niciodata iluminati, dupa cum nici iluminatii nu ajung vreodata oameni de stiinta. Aplaudacii iluminatului se numesc spiritualistici si sunt persoane excesiv de evoluate care s-au trezit gandind cu inima. Egregorul pe care il genereaza iluminatul impreuna cu aplaudacii sai spiritualistici este burdusit de taine, revelatii, mistere si secrete de nepatruns si prin urmare imposibil de etichetat. Iata un motiv pentru a-l socoti apriori genial.
