UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

Se afișează postările cu eticheta merdenele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta merdenele. Afișați toate postările

joi, 13 mai 2010

MERDENEAUA


SUNTEM CEEA CE MANCAM

Toti stim lucrul acesta. Si politicienii ar trebui sa-l afle. Cu mult inainte ca "ai nostri tineri la Paris" sa-nvete si sa relatinizeze (a se citi dacizeze)  masiv limba daco-romana, atat de slavonizata, de turcita si de siluita de popoarele migratoare care am devenit acum noi insine, boierii si po-pulimea, marea gloata-talpa tarii,  se delectau pe la ospete si parastase, atat cu traditionalele dulciuri indigene, gen coliva si lapte de pasare dupa care urmau inevitabil poale-n brau sau in cap, cat si cu produse de patiserie turcesti, gen rahat si sugiuc - preferate mai ales de catre marii boieri din Divan si Sfat, apoi dupa buzunarul fiecaruia, cu baclavale, sarailii, halva, halvitza, kataif. Cat de saraca trebuie sa fi fost bucataria romaneasca ma intreb, daca in materie de prajituri a trebuit sa aducem aproape totul de la francezi, caci ati observat desigur ca numele produselor de patiserie si cofetarie sunt preponderent frantuzesti. Noi romanii am fost intotdeauna in primul rand daci si doar apoi am devenit francofoni anglofili

 Cofetaria 
Mai exista asa ceva in Romania globalizata? Avem acum Delicaterii, Chocolaterii, Gelaterii, Pasticerii, Bombonerii, dar unde Doamne iarta-ma ne sunt Cofetariile? Nu mai sunt, caci acolo unde alta data erau cofetarii acum inauntru gasim farmacii, banci si case de amanet iar in curand magazine de pompe funebre. 
Hai totusi sa vedem de unde ne provin bunatatile!
Ciocolata vine de la chocolat, pronuntata intre razboaie shocolata, care vine de la aztecul chocolatl - o bautura calda in urma careia nobilimii franceze i-a cam disparut calciul din oase, bomboane de la bon-bon (bun -bun!),  drajeuride la dragées, Joffre de la maresalul francez  (dac de-al nostru) Joseph Jacques Césaire Joffre, care printre altele s-a ocupat si de instructia si reformarea armatei romane pe la 917, mascota de la mascotte, savarina de la alt dac, Jean Anthelme Brillat-Savarin, mare politician, gastronom  si avocat francez, ecler de la éclaire (fulger), cu pluralul corect eclere iar nu ecleruri (- vezi succesuri) cum va sfatuieste dex-ul, tarta de la tarte, tort de la "ah, iar am gresit" adica de la "avoir tort" - am glumit vezi bine, caci tort provine din germana, de la torte, crema de la crème (smantana), mousse e clar ca-i spuma, caramele de la caramel - zahar ars, iar nu de la OCARA MEA, cum s-ar putea interpreta, amandina de la amandine (amande=migdala),  Choux à la Crème pocit adeseori de ignoranta cofetarilor romani si devenit Choix à la Crème, confundand varza (choux) cu alegerea (choix), fondante de la fondantes, care se topesc - in gura ca supozitoru'n ..., praline de la pralines, inventate de industriasul francez Marshal du Plessis-Praslin (sec. al XVII-lea), negrese - négresses... e clar de la postarea trecuta, desi ar trebui sa li se schimbe denumirea in prajituri de culoare, nuga de la Nougat, profiterol de la profitérolle si cate si mai cate, ca m-am plictisit eu, daramite voi! 

 Patiseria
Hai acum sa vedem cum stam si cu patiseria, caci insusi termenul de patiserie vine de la "pâtisserie"!!! Lasand deoparte linzerul si strudelul cu care au intrat ardelenii in patiseriile regatene, caci ai lor tineri la Viena au invatat, ce ar mai ramane intr-o patiserie? Pai ia sa mai vedem!
Pateu care vine de la pâté - el aducand dupa sine si cuvantul patiserie,  buseu de la bouchée - inghititura, imbucatura, saleuri de la salées zise si saratele in patisereasca vulgara, fursecuri de la foursecs (four sec -cuptor uscat), foietaj de la feuilletage ( frunzarit), biscuiti de la biscuits (bis cuits, adica de doua ori copti). 

Apropo de biscuiti (à propos de biscuits), ma opresc putin, caci mi-am adus aminte de o intamplare amuzanta (amusante) petrecuta cu ceva timp in urma, intr-un butic (boutique) de pe Bulevardul (le boulevard) Kogalniceanu. Cand mi-a venit randul, i-am cerut  politicos (poli) vanzatoarei:
-Dati-mi va rog de trei ori, de sapte ori sus! 
-Ce sa va dau !? se holba oripilata la mine.
-De trei ori, de sapte ori sus!
-Nu ti-e rusine?
-Nu! V-am cerut in romaneste trei "7 up"-uri.
De  unde se vede treaba ca zeama respectiva ar trebui sa se numeasca "7 oups!" ceea ce pentru noi romanii ar insemna un fel de "sase!", adica.. ma-ntelegeti voi foarte bine, ca doar ati fost la furat de cirese cand erati mici!

In orice caz le-am preluat francezilor prajiturile cu denumirea lor cu tot, laolalta cu aprecierile de: savuroase (savoureuses), excelente (excellentes), crocante (croquantes), parfumate (parfumees), delicioase (delicieuses) , delicatese (delicatesses), aromate (aromees), pentru ca adjectivul rromanesc "mishto", atat de sintetic si complex, nu cuprindea si inefabilul (hait! alt frantzuzism!) acestor intelesuri. Am mai preluat si denumirile legate de aspect si consistenta gen glazurat (glaçuré), glasat (glaçé), caramelizat (caramelisé), cremos (crémeux), fondant (fondant), etc... ba inca le-am luat si furculitionul.

Prajituri pocite 
Ele bietele nu sunt pocite, arata minunat si sunt excelente gust, ci doar numele lor, trecute prin mintile cofetarilor romani infierbantate de cuptoare, au iesit schimonosite. Ce ziceti de exemplu despre pandishpan, care provine de la pain d'Espagne (paine de Spania).  Dar shoa a la crem cu varianta choix a la creme, cum va suna?
"Avem lapte Buldanesti" asa cum am vazut scris cu muti ani in urma in vitrina unei cofetarii mititele, pe la Piata Sf. Gheorghe. Ia cititi-l ca pe Alba ca Zapada, vedeti, merge? Merge desigur pentru ca Boule de Neige este cu totul altceva. 
Pana si checul (cake - iata primul anglicism, din pacate denota saracia de imaginatie specifica britanicilor, care inafara de fish and chips si cake nu prea le au cu  gastronomia) a ajuns sa fie scris chiec, chek sau kek, in functie de cate unguroaice lucreaza in patiserie. 

Si-acum pentru deliciul dumneavoastra, pour la bonne bouche cum zice francezul, am sa va servesc cu motzul de la prajitura sau cu bomboana de pe coliva! 

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor urmeaza in exclusivitate pentru dumneavoastra: 

MEEEEEEER....DE - NELE - LEEEEEEEEEEE... !!!
Desigur ca foarte rar gasesti de cumparat merdenele umplute cu altceva decat cu branza, si asta in cazul fericit cand nu se amesteca o idee de branza cu gris si cu multa sare, ca sa para mai consitente si sa te fure mai lesne la bani, dar cu putin noroc mai gasiti pe ici, pe colo si merdenele umplute cu carne, desi n-o sa stiti niciodata cata  si ce fel de carne se afla inauntrul lor si chiar si cu gem, cum mi-a fost mie dat sa vad in galantarul unei patiserii de pe langa Gara de Est.

Ceea ce dex-ul ne ascunde insa, este etimologia acestui miraculos cuvant gastronomic. Radacina cuvantului este vezi bine frantzuzescul  MERDE, care ne demonstreaza clar si fara drept de apel care este originea acestui cuvant. Ca o fi fost vorba despre patiserii sefi adusi din Franta pentru patiseriile romanesti, care de cate ori se frigeau la degete cu tavile cu pateuri exclamau "merde!", ori suparati ca lucratorii romani greseau compozitia sau ardeau placintele,si-atunci ei tranteau un invariabil "merde!" sau ca prin saloanele cosmopolitilor cand se ajungea la desert auzeai frecvent exclamatia "affreux pâtés de merde!" sau ca au MERDE IN ELE, in orice caz MERDENELE le-a ramas numele pana in ziua de azi. Facute in casa sunt intotdeauna foarte gustoase, dar cumparate de la magazin, si mai ales daca sunt si reci, consider ca sunt niste produse de c...are e bine sa nu cumparati. Iar daca totusi cumparati merdenelele, atunci imbiati-i pe politicieni cu ele, caci nu-i asa, esti intotdeauna ceea ce mananci!?

Sursa foto merdenele