Am primit via e-mail de la bunul nostru prieten Faustinus Faustulus - sa ne traiasca!, o misiva atat de savuroasa, incat nu m-am putut abtine de a o impartasi cu voi....
Titlul mesajului era:
Titlul mesajului era:
CERERE
Stimate domnule Ioanitescu,
Masina asta in care va tineti blogul imi face de fiecare data mizerii cand incerc sa bag si eu chestia mea. Eu stiu ca se mai uita si la om, dar, totusi, orisicat, nu de aia am iesit cu pieptul gol in fata gloantelor, ca sa-mi spuna o scula de doi biti, ca n-am acces. Am, ca platesc impozit la stat, ca toata lumea, am dreptul la acces de intrare ca sa introduc si sa bag si sa scot panseuri si panselute in blog, ca orice alt cetatean din cartier.
Pai, cum isi permite mizerabila masina sa-mi spuna de cate ori fac click urmatoarele vorbe jignitoare:
Contul dvs. actual (faustinus.faustulus@gmail.com) nu are acces pentru vizualizarea acestei pagini.
Pai eu cum sa intru in profunzimea gandirii, cand dupa ce cuget si astern pretioasele seminte in aratura, parascovenia asta imi da peste mana si eu pierd firul?
Sa mai ierte, doamnele, dar asta este coitus interruptus, baga-mi-as parola in el de server!
Eu alt cont nu-mi mai fac, ca asa am patit cand eram pion, si tot asa ma plesnea. Dar atunci eram de rand, acu', vorba aia, ma trag si eu de la Rim, virtus romana rediviva!
Rog, prin urmare, dispuneti masurile necesare pentru ca astfel de lucruri sa nu se mai intample.
Traiasca lupta pentru dace!
Cu respect,
Faustinus
RASPUNS LA CERERE
RASPUNS LA CERERE
Iubite prietene Faustinus, :))
Ca urmare a cererii dvs. din 30 octombrie a.c., inregistrata in inbox cu numarul 2605, va facem cunoscut ca urarea dvs. cu "lupta pentru dace", mi-a readus in memorie o alta parascovenie, o intamplare petrecuta cu cativa ani in urma, in capela unui cimitir... Cum asteptarea dupa preotii care trebuiau sa oficieze despartirea se prelungea peste masura si foindu-ma eu de colo-colo printre indoliati si cosciuge cu mortii la vedere si zgaindu-ma eu la sfintii cei uscati de pe peretii jilavi si afumati, am dat la un moment dat peste un osuar incropit intr-o camaruta laterala, iar intr-o firida a lui, aruncate de-a valma printre chistoace de lumanari, am zarit niste foi ingalbenite de vreme... Curiozitatea pentru tainele divine - ca ucigaltoaca sau muma-sa nu erau prin preajma, capela fiind desigur tamaiata, - m-a impins sa intru in osuar si sa ma uit peste acele documente.... Si, ce sa vezi…!? Sub antetul tiparit al cimitirului erau scrise la masina niste declaratii bisericesti tip, de prin anii '50, si parca - parca daca-mi amintesc bine, parea sa fi fost vorba de niste aprobari de inhumare… sau poate de deshumare!? – iacata ca m-am inselat, ca nu-mi mai amintesc bine, dar oricum, este total irelevant pentru grozaviile care umpleau cimitirele pe vremea aceea, declaratii care se terminau invariabil cu....ati ghicit! TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE! Dedesubt fireste, urmau data si semnatura cu creionul chimic al preotului luptator.
Acu.... ce sa zic…!? Ca o fi fost vorba de pacea eterna din cimitir, ca de pacea interna, aceea care se asternea cand se mai tocea oleaca lupta de clasa, sau de pacea externa, de care grijeau cu grija si cu grijania mamii lor, pravoslavnicii rosii de la rasarit, nu stiu sa spun... Cert este insa ca sloganul pica pe documentul funerar aidoma unui bolovan pe capacul sicriului....
In privinta masinariei, mai precis a blogului, trebuie sa va marturisesc ca priceperea mea este limitata... Pentru reparatii si service in post garantie va asigur ca am sa contactez un softist mai experimentat. Nu voi face insa apel la un hardist pentru ca s-ar putea ca acesta sa-si vare deshtele si surubelnita in calculatorul meu...
Cu acelasi respect si cu complimente
(basca)
Dan Ioanitescu
