VIN IMEDIAT...

Motto: "`Realitatea` si spiritul sunt precum doua fete ale aceleasi monede. Cumva merg impreuna, se intrepatrund, depind una de alta, insa nu ne este permis sa vedem." 

Luize 

ZONA NeVe

Muzica, va rog!

Inainte de orice, lasati-l pe Vangelis sa va spuna ce crede el.. si, in timp ce el va va sopti la ureche, cititi cele de mai jos.

Si-acum textul, va rog! 

"Ceva"

Nu cred ca exista vreo persoana care sa nu fi avut macar o data o experienta de viata din zona nevazutelor, un "ceva" care se obstineaza sa se sustraga rationalului. Chiar si celor mai inversunati adversari ai nevazutelor, undeva, candva li s-a intamplat un "ceva". Desigur ca experienta cu pricina este autointerpretata de fiecare in parte, astfel incat, sa se potriveasca cu propriul sau sistem de gandire. E ca si cum nu poti rezolva din aproape in aproape o problema de matematica, dar, pentru ca ii cunosti sau ii intuiesti rezultatul, te vezi nevoit sa-i fortezi demonstratia. Putin trasa de par, demonstratia ramane logica si rationala in proprii tai parametri, desi uneori experientei traite de tine, trecand-o de la "irationale" la "rationale" i se schimba doar aparenta iar nu si esenta.. Odata problema rezolvata, consideri chestiunea disparuta si o inchizi intr-un sertar al mintii. Dar asta pana intr-un moment cand, daca ti se intampla ceva similar, sertarul in care ai inghesuit "demonstratia" se pravaleste si isi imprastie continutul pe podea. Daca nu esti atent, acest mic dezastru se transforma intr-un clivaj, care nebagat in seama se accentueaza, fisura se largeste si devine un disconfort psihic tot mai mare. Si uite-asa, de la buturuga mica ti se poate rasturna tot carul mare al sistemului de valori. Chestiune pe care eu o vad ca fiind de bine, atata vreme cat poti tine echilibrul si controlul noii stuatii. 

 

Intrebari nesofisticate 

Este prima data cand incerc sa atac, recunosc, cu timiditate zona paranormalului, pe care am evitat-o de fiecare data. De ce am evitat-o? Pentru ca daca spiritualismul colcaie de impostori, desi trebuie sa recunosc ca printre spiritualisti se afla multi oameni luminati, de bunacredinta , adevarate giuvaeruri spirituale, in lumea paranormalului tot omul are pareri. Si inca ce pareri!? Fauna aici este mult mai densa si mai locvace iar explicatiile multor fenomene tin de-a dreptul de patologic.  Daca vreti, putem sa ne distram pe aceasta tema pentru ca este foarte ofertanta iar internetul geme de prosti. Desigur ca privit chiondaras si printr-o anume prisma pot sa ma consider unul dintre ei. Nu-i bai! Nu am sa  fac o descindere de pe o pozitie anume, ci doar ca sa constat ca paranormalul "este". Teoria ca nu e paranormal, si ca vezi Doamne face parte din firescul existentei o cunoastem cu totii. Ceea ce ne-ar putea intereseaza insa, este cu ce ochi trebuie privita lumea nevazutelor, atata timp cat si paranormalul se ascunde tot acolo.

~Ati vazut sau ati auzit despre oameni telekinetici. Daca gandul nostru poate misca un obiect pe care il vedem, oare ce misca el intr-o lume pe care nu o putem vedea? 

~Ati trait sau ati auzit despre oameni telepatici. Daca gandul  trece prin toate obiectele vazute, oare pe unde si prin ce trece el intr-o lume nevazuta?

~Ati trait probabil un "deja vu", un "deja connu" sau un "deja vecu". Unde le-ati incadra, in lumea vazutelor sau a nevazutelor? A cui experienta ati retrait-o, pe a voastra sau pe a altora? Daca a voastra, cand, daca pe a altora, cum? 

~Ati avut presimtiri adeverite sau vise premonitorii sau macar vi s-au povestit. Ce mai reprezinta multfolositul "acum", atunci cand el pare a fi inclus intr-un program? Al cui program? Pentru ca in aceste situatii, "acum" este trait de doua ori, intai pretrait si apoi trait. 

~V-a trosnit mobila in casa cand ati povestit despre cei dragi disparuti, vi s-au spart cu zgomot farfurii in dulap cand in acelasi timp, o persoana apropiata si-a dat sufletul? Ati trait astfel de experiente sau macar ati auzit vorbindu-se despre ele? Exista in aceste circumstante suflet si bantuie el prin nevazut sau sunt simple coincidente permanente si comune oamenilor?

~V-a pus Dumnezeu vreodata "degetul pe frunte" - vorba Maestrului Beligan, de ati fost in stare sa faceti ceea ce cu gandul n-ati gandit vreodata despre voi ca puteti fi in stare sa faceti? Erati voi sau "altcineva" in momentele acelea? Cine sau ce erati atunci?

Ma opresc aici, caci situatii iesite de sub control si intrebari sunt foarte multe. Am coborat nivelul de abordare al fenomenelor, tocmai pentru a facilita o intelegere imediata, frusta, dar ale carei concluzii banuiesc ca au implicatii in resorturile foarte fine ale mintii si mai ales in zona nevazutelor. Daca acceptam ca aceste fenomene sunt normale, atunci lumea nevazutelor si-a castigat dreptul la normalitate cu aproape tot corolarul de mituri si presupuse fantezii. Si daca este asa, atunci....chestiunea aceasta eu o vad ca fiind de bine, atata vreme cat poti tine echilibrul si controlul mintii - care fie vorba-ntre noi, te inseala de cate ori poate. Si poate. Si daca nu este mintea ta, cu siguranta apare o alta dispusa sa te joace dupa un interes anume. Daca nu le acceptam ca normale ci ca pe niste maladii mentale, atunci ramanem blocati in proiect. Ma intereseaza concluziile care va vin imediat, nu pornind de la acelea pe care le-am mai tras cu diverse ocazii si care pot constitui in atari situatii, concluzii izvorate din pareri preconcepute. Putina deschidere, ce dracu' - Doamne iarta-ma! :)

CUNOASTEREA SPIRITUALA

Convenind o impartire sumara a inteligentei doar pe trei categorii: pragmatica, sociala si abstracta si stiind ca nici o persoana nu le detine pe toate trei in egala masura, ci preponderent doar pe una dintre ele, putem urmari directiile cunoasterii calate pe tipul de inteligenta care il ajuta pe orice individ sa performeze.

Cunoasterea spirituala in sens general reprezinta un apanaj al spiritului uman si inglobeaza orice fel de cunoastere, pe cata vreme privita in sens particular, putem considera ca ea se orienteaza catre partea nevazuta a realitatii si cu acest inteles o vom privi mai departe.
Categoric ca acei oameni care au propensiune catre abstract si ma refer la cei care activeaza in domeniile stiintei, artelor, religiei, filozofiei, vor practica cu predilectie o cunoastere spirituala cautand sa scoata la lumina fata nevazutului.
Fara sa insist asupra amanuntelor, in procesul complex al cunoasterii se pot identifica cu usurinta cateva moduri.

Cunoasterea imediata a realitatii inconjuratoare prin intermediul celor 5 simturi proprii fiecaruia.
Procesul perceptiei este imperfect datorita limitelor simturilor noastre si in consecinta tot ceea ce ne ofera realitatea este doar o coaja a ei, doar atat cat ne lasa simturile noastre sa intelegem. Pe de alta parte insa, cunoasterea imediata, nealterata de alte forme care sa structureze gandirea intr-un anume sens, paradoxal poate tine mintea deschisa si elastica si poate sa-i permita sa acceseze realitatea fara prejudecati.

Cunoasterea mediata sau prin altul, in care informatiile sunt transmise oral, vizual si/sau auditiv prin carti, discutii, filme, etc. in procesul invatarii. Gandirea individului este educata de oameni si prin oameni sa functioneze dupa un anumit algoritm, sunt insusite limbaje si moduri de operare cu ele, apar si se fixeaza procesele de analiza si sinteza. Mintea se structureaza in forme diferite si lucreaza cu concepte dar din nefericire ramane in permanenta victima sigura a paradigmelor. "Realitatea" este invatata si insusita deformat, de cele mai multe ori paradigmatic.

Cunoasterea revelata sau spontana este atunci cand informatiile revelate, indiferent de natura lor, provin dinauntrul nostru, din propria noastra minte. Sau cel putin la prima vedere asa pare sa se intample. Aici insa va trebui sa facem o departajare a revelatiilor in functie de doua tipuri de surse de informatii diferite, una curenta, obisnuita, normala si cealalta mai putin obisnuita, accidentala, numita conventional, paranormala.
Sursa normala
Exista un anume tip de informatii revelate care au sursa in interior, in mintea noastra, ele fiind rezultatul firesc al proceselor de analiza si sinteza, a ceea ce mintea culege printr-o cunoastere imediata si mediata. In aceasta situatie mintea poate recunoaste singura sursa de provenienta si natura informatiilor initiale pe care le-a prelucrat. Dar nu aceasta forma comuna de cunoastere ma preocupa, ci mai degraba cealalta, paranormala.
Sursa paranormala
Daca pentru revelatia normala, stiinta este astazi capabila sa identifice conditiile de manifestare, mecanismele, procesele fiind cunoscute si teoretizate de catre psihologi, neurologi, etc., nu tot asa stau insa lucrurile in privinta cunoasterii paranormale. Ea exista, se stie, dar din nefericire nu poate fi investigata in multitudinea manifestarilor ei, cu instrumentarul pe care il detine stiinta astazi.
Si de-aici tot felul de teorii, una mai adevarata decat alta, si-au gasit camp liber de exprimare. Daca incercam sa abordam fenomenul dinafara lui, nu putem afla care dintre teorii este cea corecta, dar acest lucru il putem verifica lesne dinauntrul fenomenului. Eeei... dar ca sa fii inauntru... asta este de-acum alta istorie.
Cum ajung informatiile in mintea noastra, de unde vin, iata doua intrebari care pot deschide o dezbatere la care va invit sa participati. Parerile voastre sunt extrem de importante pentru mine.

Iluminarea este forma suprema de cunoastere prin revelatie totala si ramane un deziderat pe care foarte putini oameni l-au atins. Despre aceasta forma de cunoastere trebuie sa-i lasam doar pe iluminati sa ne povesteasca. Doar ei stiu. Noi doar putem sa ne inchipuim.