Am luat leapsha de la draga de alessia si cu drag ma descotorosesc de ea imediat. :) Tot n-am scapat! E mai grea decat un CV! Normal era sa scriu chestii de sezon cu shorici, palinca, carnati, reni, stelutze de zapada, colinde, ingerasi infipti in brad. A iesit ce-a iesit... ma rog!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la balada nationala Miorita imi trec prin cap tot felul de ganduri, care de care mai nastrusnice. Si iaca ma-ntreb: ce legatura de taina trebuie sa fi fost intre ciobanasul moldovean si oaia cea nazdravana? De ce doar acelei mioare moldave ii era drag ciobanasul, de s-a repezit sa-l previna de napasta, pe cand toate celelalte oi au tacut malc? Oare ce favoruri ii facuse ei in mod special ciobanul moldovean, de s-a lipit ea, biata oaie, de sufletul lui ales. Sa fi fost oaia lui preferata? Cioban tanar, viguros si frumos... logodnica departe... oaia blanda, bucalaie.... Sa nu-i fi scapat el barsanei niciodata vreo sudalma sau vreo bata peste coaste, ci numai soapte dragastoase? Pana la urma se vede treaba ca ea-l iubea sincer si asta nu presupune altceva decat ca junele s-a purtat cu ea ca un gentleman si nu ca un cioban. Tendresse oblige! Avea toate simptomele unei mari iubiri: nu mai manca, nu mai bea si behaia intruna, zile-n sir.
In MUNTENIA
Auzi bre, altfel stau lucrurile cu oaia munteana, daca ar fi sa privim la balada Miorita, cantata prin Tara Romaneasca. Sa luam de pilda o oaie neagra, una neaosa, focoasa, meridionala... Stiti pe care?
Ati ghicit, bre! Pe Bisisica, bre!
Bisisica cu siguranta nu ar fi procedat ca surata ei moldoveana. Fugarita si batuta cu pietre de Testosul de Moromete, mai degraba s-ar fi dus sa-l dea pe mana oricarui fel de cioban, chiar si jandarului, numai sa se scape de smintit. Nu ca ea, balaoachesa, nu ar fi avut vreo vina... dar ce sa-i faci daca asa sunt oile muntence, mai nabadaioase, mai arzoaie!? Iar el, Niculae, simtind ura Bisisicai, mai abitir capata pofta de a o cotarci. Fara regrete. El n-ar fi suferit niciodata de pierderea Bisisicai. Si stiti ceva? Pana la urma, pentru toate aceste neintelegeri, nu oile trebuie invinuite, ci ciobanii. Pot sa va dovedesc ca ciobanii poarta intreaga raspundere pentru felul in care se comporta oile lor. Ia hai sa vedeti cum reactioneaza moldoveanu, dupa spusele lui Sadoveanu:
-De ce esti trist Niculaes?
-Mi-o murit o oaie domnule...
Ei vedeti? Vedeti cata intelegere si compasiune au moldovenii pentru animale? N-ati fi auzit una ca asta din gura lui Niculae Moromete, nici in ruptu' capului. Ia sa-ncercam aceeasi intrebare si sa vedem ce ne-ar spune Marin Preda:
-De ce esti trist, ba Niculae?
-Fir-ar a dracului de Bisisica!
In ARDEAL
No, amu' cu exceptia Tarii Fagarasului pe unde bacii sibienii or facut-o de oaie jupuind scoarta de brad si omorand padurile, in Transilvania si in Tinutul Secuiesc balada Miorita nu se canta, ci se horeste, ba pe romaneste, ba pe ungureste. Pe nemtzashte, ba. Ascultati-o p-aiasta ungureasca, ca-i de numa-numa:
Miorita in varianta ungureasca!!...
Se pare ca ardelenilor nu prea le pasa de oi. Daca au nevoie, se asociaza in scop de talharie si omor cu premeditare cu muntenii si fac rost de oi de la moldoveni. Iar moldovenilor nici ca le pasa. Pentru ei nu reprezinta o paguba prea mare, pentru ca ei au oi mai multe, mandre si cornute. Si chiar daca hai sa zicem ca li s-ar fura toate oile, ei tot nu pagubesc de tot. Mai raman cu mandrele si cu cornutele. Lucrul acesta nu l-am scornit eu. Asa ne spune balada. In schimb ardelenilor le plac foarte mult caii albi mai invatati si pe chestia asta sunt si mult mai religiosi si mai patrioti decat fratii lor romani din Muntenia si Moldova, caci le dau acelasi nume predilect, de arhiepiscop papistas, fost suzeran al Tarii Romanesti si principe al Transilvaniei.
-Ghii mai (Andrei) Batore, sarace!
Pai cum ar fi sa-ti omor tu calu' la carat piatra prin cariere si sa-i mai si zici:
-Ghii mai (Mihai) Viteze, sarace!
Nu merge! Chiar daca la prima vedere ar fi mai patriotic sa-l indemni asa, tot nu merge, ca i-a tinut serbi. S-a gandit el bine, Agarbiceanu.
In BASARABIA
Amu, nu shtiu foarti ghini shie se-ntampla cu mioara shea basaraba, pient'ca patamu shto, izvinite minia si sa ma scuzati oleaca pajaluista, ana gavarila pa ruski i ia nicevo ni ponil, shi nish'ca-ntzalejeam fo voroava pi rusashti di la biata oaie roz, care o fo roshie in tineretzili dumneai. Si nishi shiei doi shiobani la o singura oai, nia Aliecu shi tavarish Alieku nu sa-ntzaleg prea ghini intre danshi. Behehe - dracu' sa te ie pare ca-i la fel cu behehe - idi ciortu, dar s-audi fiecari diferit din cauza pardalnishelor di microfoani shi a Transnistriei!
VA ROG SA NU CARECUMVA SA CREDETI LUANDU-VA DUPA TITLU CA ESTE VORBA DESPRE PERSOANELE LIPSITE DE UMOR. M-AM BUCURAT ASTAZI DE ESEUL LUI CIOBURI- ADAM SI EVA SAU PURGATORIUL IUBIRII, PE CARE VA INVIT CU TOATA BUCURIA SA-L CITITI SI, FURAT DE PROPRIUL MEU COMENTARIU, DIN CARE AM EXTRAS PENTRU VOI UN FRAGMENT, AM DESCOPERIT CA :
"Sentimentul trebuie să fie curat, nu alterat de căutări dominate de efemeritatea momentului,..."
Si-atunci... ma intreb ca nepoetul:cum stim ca este curat atata vreme cat sentimentul ar trebui sa persiste in timp? Sentimentul Zen, fulgurant... piere. O iubire sau o compasiune Zen ar fi mai benefica decat una persistenta in timp? Exista o memorie a sentimentului care il face sa persiste? Cu siguranta asa ar trebui sa fie caci ce anume-l face sa fie intens, recognoscibil si repetabil daca nu materialitatea experientelor, a stimulilor care l-au generat? Poate ca numai in marele Atman am putea gasi sentimente pure, de cristal, generate de nimic... dar din nefericire, atomul spiritual odata refacut devine nesarat.
Socotesc ca impingerea lucrurilor in absolut si maicuseama atingerea starii de absolut, le-ar face sa-si piarda hazul si gustul. Freamatul generat de nevoia de absolut imi pare mai hranitor decat absolutul definitiv. Tendinta si tensiunea generate de nevoia de absolut sunt mai frumoase, mai spectaculoase, decat satietatea implinirii lor. Dincolo de refacerea atomului spiritual nu este decat liniste... Mai urmeza si altceva? Nu-mi pot imagina... :)
Si totusi.... iata ca poetul ii tine partea minunatei CIOBURI
Clima Absenţei
I.
Toti norii spoveditu-s-au pamântului:
Locul lor un alean al meu l-a luat.
Iar când parul meu a-nceput sa duca dorul
Unei mâini fara pareri de rau
M-am strâns într-un nod de durere.
II.
Clipa e dusa pe gînduri înserând
Fara amintiri
Cu copacul ei mut
Catre mare
E dusa pe gânduri înserând
Far-o bataie de aripi cu chipul neclintit
Catre mare
Înserând
Fara dragoste
Cu gura neînduplecata
Catre mare...
Iar eu în linistea ce-am prins-o în navod.
III.
Dupa amiaza
Si imperiala lui însingurare
Si tandretea vânturilor sale
Si aura sa cutezatoare
Nimic sa nu vina Nimic
Sa nu plece
Toate fruntile libere
Iar ca sentiment un cristal.
Odisseas Elytis
(Traducere de Victor Ivanovici)
SI-ATUNCI UNDE POATE FI ASCUNS ADEVARUL, IN CUVINTELE LOR, INTR-ALE MELE SAU IN ALTA PARTE? DEOARECE ESEUL LUI CIOBURI DEPASESTE CU MULT SFERA SPUSELOR MELE DE-AICI, VA FAC O PROPUNERE MAI NEOBISNUITA SI VA INVIT DRAGI PRIETENI SA PURTAM DISCUTIILE PE DOUA FRONTURI , SI AICI SI PE BLOGUL EI. DE ACORD?
Motto: "NUCILE VERZI, NUCILE COAPTE.... SUB NUC TE POTI GANDI LA ORICE NUCILE ALBE SAU NU TE POTI GANDI LA NIMIC MIEZUL TE INTINDE IN IARBA
ARUNC CU NUCI IN CER SI DAU DE PoRTILE RAIULUI de fier AU DEVENIT ERMETICE....fara mister!" corasand
AXIOMA NUCA VIBREAZA MAI TARE
Nucile si peretii se stie, sunt doua entitati dure, incompatibile, care se ignora reciproc... Nucile sunt minione, vii, destepte, cu miez si vibratii inalte... Ele poarta matricea unor noi fiinte vii, mult mai complexe decat ele. Peretii...!? Mdeh..., ca peretii... sunt mari, amorfi, cu vibratii joase si plini de viitorul moloz in care se vor destructura..... Ce pretentie poti sa ai de la niste bieti pereti?
Iata insa ca uneori, din ratiuni oculte, forta oarba a destinului face ca o nuca sa-ntalneasca un perete. Totdeauna brusc si in viteza. Musai! Si-atunci apar o serie de vibratii noi. Sa le urmarim!
Cand nuca se izbeste de perete, acesta, care are oricum o vibratie aproape imperceptibila, va absorbi imediat in structura sa maruntele vibratii cauzate de impact, pe cand nuca...eeei..., cu nuca domnilor, e alta poveste. Nuca oricum vibreaza inalt, cu toata fiinta ei si inca la modul extrem. Pentru o nanosecunda va parea ca sta lipita de perete, desi ea, minunata, n-o sa-l atinga niciodata. Socul impactului se va rasfrange brutal asupra ei facand-o sa vibreze din ce in ce mai intens din toate fibrele fiintei ei, ca instantaneu, urmandu-si destinul ei fractalic, implacabil, sa se dezagrege. Invariabil, nuca se va sparge cu un pocnet sec, fie de perete, fie la impactul cu solul, dupa ce in prealabil va mai zvacni o data, cu o vibratie scurta... Pai te pui cu peretii!? Pierderi colaterale? Hmmm....! Ceva praf de tencuiala, coji si... niste miez de nuca.
Miezul e bun, chiar daca trebuie sa-l culegi de pe jos.
Daca insa potriveala nucii in perete, nu-i musai sa se-ntample imediat, iar nuca si peretele au ragazul sa-si armonizeze vibratiile - mai da rumane, mai lasa vecine! - si sa ajunga astfel la aceeasi frecventa si lungime de unda (daca am scos porumbei, si cred ca am dat drumul la un stol, ii rog frumos pe fizicieni sa-si rada-n barba, nu in comentarii), atunci ne vom putea bucura de zborul lin al nucilor plin aer si vom putea vedea un perete de turta dulce, cu nuci, ca in povestea cu Hansel si Gretel. Si uite-asa poate, voi reusi si eu bietul, sa-mi ridic oleaca vibratiile cele proaste, de aspirant la spiritualitate, macar pana la piciorul broastei.
AM PRIMIT CU PLACERE ACEST DAR DE LACRYSY2008 http://vise-in-prezent.blogspot.com/ CAREIA II MULTUMESC SI DORESC SA-L DARUIESC LA RANDUL MEU CU TOATA DRAGOSTEA, CONFORM TRADITIEI URMATORILOR :
Va doresc tuturor succes la blogareala si sa va priasca premiul iar mie, sa ma bucur mai departe de prietenia voastra. Iata cateva reguli pentru daruirea altora, in cazul ca doriti acest lucru:
1. afişarea premiului; (copy & add photo);
2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;
3. oferirea lui catre 10 bloggeri sau cati doriti voi;
4. informarea bloggerilor prin mesaj ca urmeaza sa-si ridice premiul de la voi.
POST SCRIPTUM NECESAR
Dragii mei prieteni,
Va marturisesc ca si eu ca si voi, m-am lasat prins in aceasta traditie internauta de a face cuiva o bucurie. Si sunt convins ca o bucurie virtuala nu este cu nimic mai prejos decat una "reala", bucuria fiind un germene, un inceput, de fericire sau macar o mica multumire sufleteasca. Nimic mai placut pentru un inceput de weekend in plina criza economica, bla, bla, bla, politica, culturala, sociala si morala prin care trecem, mai disperati sau mai cu capu'n sac.
Premiul l-am capatat acum o luna si nu m-am grabit sa-i dau drumul. Am avut scrupule, trebuie sa recunosc, si m-am tot intrebat astimp, daca trebuie sa alimentez o traditie frumoasa dar usor toxica sau sa ma abtin. Daca premiul de diamant, primit asta-vara m-a euforizat, acesta m-a intristat putin. Nu pentru ca intentia celui care l-a inventat nu ar fi laudabila, ci mai mult pentru faptul ca observandu-l si pe alte bloguri si stiind de-acum ce reactii provoaca acel "prima data", ma gandeam cu tristetze cat de politicos devine cand va trebui sa mimezi o reactie entuziasta, atunci cand ai sa-l primesti si a saptea oara.
Da, cu siguranta premiul are mai mult simbol de prietenie si apreciere si asta cantarit mai mult in balanta si cu acest gand vi l-am si trimis. Nu-i mai putin adevarat ca(si asta m-a tinut o vreme in loc), din pacate, premiul este si o bomboana otravita, un dracusor colorat care va mangaie duios pe crestet vanitatea, multa, putina cat o aveti fiecare. Nu era nevoie totusi sa va trimit acest premiu, ca sa va reconfirm faptul ca va apreciez pe fiecare in parte foarte, foarte mult, ca aveti merite intelectuale si calitati umane exeptionale si ca dovada ca asa este, iata-va din nou impreuna pentru cateva momente. Si-mi pare rau ca, limitat fiind de reguli, la un numar restrans de persoane, nu am putut sa-i trec pe toti cei la a caror pareri iau aminte. Dar nu-i nimic, pentru ca vad ca a-nceput voleyul cu blogul de aur, asa ca ...
prieteni dragi care inca nu ati fost nominalizati... pregatiti-va de bombardament.:)))))))
Povestea ce urmeaza s-o aflati e de pe vremea lui Pazvante Chioru. . Eram student in prima zi din primul an de facultate, si pentru ca baietii se cunosteau deja din armata- mai putin cei straini, si pentru ca era musai sa cunoastem fetele, am iesit cu grupa la bere, la Lido.
Bancuri, bere, bancuri, bere... veselia devenise generala. Imi vine ideea sa-l rog pe Lende Jean-Pierre sa ne spuna si el un banc de la el din tara, din Republica Centrafricana. Dragul de Jean-Pierre a dat sa zica, dar dupa primele patru cuvinte a fost intrerupt de hohotele noastre de ras. N-a mai fost nevoie sa continue. Bancul lui a-nceput si s-a sfarsit asa:
O BANDA DE ALBI.......
Azi, mai mult ca oricand, viata trebuie sa fie caracterizata de un simt al responsabilitatii universale, nu doar natiune catre natiune si om pentru om, ci si om catre alte forme de viata.- (Dalai Lama)
-apel catre moguli, bancheri si preamultinationali-
Domnilor,
Insfacati vartos Romania de guler, dar debunaseama cu mainile politicienilor nostri si dati-o cu capul de pereti! Zdravan! Fara menajamente! Satisfactie garantata! Nu va temeti, e obisnuita! Vibratiile generate de izbituri se vor transforma intr-o minunata doina de jale. De la pereti sa nu v-asteptati la vreo reactie caci oricum nu veti auzi nici macar un sunet, desi, va asigur ca peretilor le place. Daca totusi nu credeti, lipiti-va cu bagare de seama urechile domniilor voastre de urechile peretilor si cu siguranta veti sesiza niste murmure... dar mai mult de cativa de "sanchiuverimaci" si peste ei vag, ca un ecou o "spasibabalshoe", nu veti putea deslusi. Dar e suficient si-atat incat sa va intareasca convingerea ca ati procedat cum se cuvine. Ceva pierderi colaterale pentru Romania? Hmmm...! Nu trebuie sa va formalizati cu scrupulele! Inafara faptului ca va agoniza-n tzarana, in rest... vor fi o multime de pierderi... Dar ce importanta poate sa mai aiba, atat vreme cat satisfactia este garantata iar banii investiti in politicieni vi se vor intoarce inmiit.
Oooops!!! Malaiul e bun, chiar daca romanii vor trebui sa-l adune pentru voi, neam de neamu' lor! Cui ii pasa!? Oricum, banii nu trebuie sa stea la fraieri!
