CAUTATI-MA LA GENE!

Ma batea gandul mai demult sa umblu pe la radacinile neamului meu. De fapt am si umblat dar bine ca nu am tras concluzii scrise.
Nu trageti fratilor!!!
Concluzii.

Noi aici de doua mii de ani.

Care noi? Care doua mii de ani?
Noi dacii, adica din marele neam al tracilor, adica veri cu carpii, macedonenii, hititii si frigienii.
Sau noi romanii, adica latinii (dupa unii tot un trib trac, vorba franceziului: tric-trac), adica tot un fel de veri cu noi insine. Norocul nostru a fost ca latinii, ca latinii..., ca daca erau numai ei ar fi fost incrucisari sangvine contraindicate si am fi ajuns acum niste degenerati, daca in istoria noastra genetica tumultuoasa nu ar fi ntervenit si alti factori. De pilda legiunile si cohortele romane adunate de pe intreg cuprinsul imperiului roman precum si colonii adusi de ele cu toptanul. Buni meseriasi, colonii astia! Si iata-ne pricopsiti cu verisori din podisul Iranului, Asia Minor, Africa, Albion, Iberia, Grecia, Iliria, etc,.Si atunci ar fi cazul sa ne mai cautam putin la sange de persi, greci, evrei, cartaginezi, celti, sarzi, egipteni, numizi, armeni, alani, etrusci si care or mai fi fost ca precis erau de doua ori mai multi, cu care a trebuit sa uitam timp de 270 de ani limba daca si s-o invatam pe-aia latina. Nu gasiti ca e placut sa incerci sentimentul de mandrie al  dacului fost liber, acum cetatean al Imperiului Roman , cu drepturi egale cu ale tuturor celor de mai sus? Dar a venit o vreme, ne spune istoria, cand unii dintre ai nostri stramosi, in special cei care aveau ceva de pierdut, si-au luat turmele, au incarcat averile, femeile, poverile si copiii in care si cu armata romana in frunte au plecat pe alte meleaguri ca sa infiinteze si alte popoare si i-au lasat pe fratii lor, aceeasi stramosi ai nostri, rudele lor sarace de la tara, care in afara de viata nu aveau ce pierde, sa faca fata popoarelor migratoare. Si pentru ca mestesugul armelor il cam  pierdusera odata cu trecerea lui Decebal la Zalmoxes, au facut si ei bietii fata, care cum au putut si s-au priceput. Si iata-ne peste veacuri ameliorati genetic de goti, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, unguri, pecenegi, cumani, uzi, tatari si turci, carora le-am oferit atat ospitalitate cat si un dulce grai romanesc vechi, neaos in schimbul unor obiceiuri proaste noi. Unii dintre cei enumerati mai sus, putini la numar, au lasat doar niste dare genetice si s-au dus mai departe sa mai amelioreze si alte rase, altora insa le-o cam placut incuscrirea si au ramas la noi, in fiinta noastra nationala.

Pai si-atunci CINE MI-S?
Gata, stiu!
Eu sunt roman aici de doua mii de ani, adica getodacul si romanul, persanul si ilirul, grecul si bulgarul, britanul si iberul, celtul si turcul, gotul si tatarul, pecenegul si alanul, fenicianul si galul, macedoneanul si frigianul, avarul si  costobocul, gepidul si bastarnul, uzul si carpul, ungurul si evreul, machedonul si hunul, meglenoromanul si cumanul, istroromanul si varegul si ca sa conchidem cat de cat si putin atinganoi de pe la gurile Indului- si chiar soldat al Armatei Rosii eliberatoare. Mi-a scapat ceva?
Iar voi, cei care ati citit toate cate le-am scris, sunteti fratii si surorile  mele din acest Turn Babel intors pe dos, unde toate neamurile au venit sa vorbeasca limba romana.
Sau voi toti va trageti doar din daci si din romani si numai eu bietul, sunt o consecinta nefericita a istoriei chinuitului meu neam, cum ar zice frantzuzul: ,,romanesque"?
Trasesem cateva concluzii, dar mi-a trecut si le-am sters. M-am gandit indelung la consecinte...
Am ridicat putin coltul de la covor dar l-am lasat imediat la loc. Poate alta data...In alta generatie.