IUBIREA NECONDITIONATA

Nota: daca ai mai putin de 16 ani te rog sa bloguieste pe la altii.

Cuvant inainte:
Textul de mai jos, in forma lui bruta a constituit continutul unui e-mail transmis in urma cu vreo trei luni unui grup de amici. Un inginer mi-a scris plin de sinceritate si fara pic de admiratie: ,,esti nesimtit!".
Acela a fost momentul in care am constientizat ca acest exercitiu de imaginatie este bun.



Iubirea neconditionata vs. morala.
Morala crestina.


Iubirea neconditionata se face din compasiune pentru ca daca ai darui iubire din mila, fie ea si crestina, praful si pulberea s-ar alege de ea.

Acum, pe de alta parte... ce sa zic...!?
Ar trebui totusi, cu oleaca de precautie dar si din onestitate si rigurozitate stiintifica sa incercam sa definim mult mai clar ce ar putea sa insemne iubirea neconditionata. Chiar cu riscul fortarii limitei bunului simt.

Pai daca este neconditionata, socotesc eu, inseamna ca ar trebui sa pastreze si componenta sexuala in intelegerea ei, nu? Altminteri vom fi obligati sa-i reducem intelesul si s-o inghesuim pe toata intr-o forma de iubire nesanatoasa, platonica, adica sa o conditionam. Pai si atunci cand afirmam ca acordam iubire neconditionata tuturor fiintelor din univers, apoi nu ne trezim noi in ipostaza nefericita de a pacatui cu gandul, fie el si neexprimat explicit? Nu am trece noi atunci prin toate formele de perversiuni sexuale posibile imaginabile si ce ar putea fi si mai grav, inimaginabile, pentru ca dintr-o data si pe buna dreptate am putea fi acuzati de complexul lui Oedip, necrofilie, pedofilie, homosexualitate, gerontofilie, zoofilie, mineralofilie, extraterestrofilie?
Sau chiar si cuantofilie-putin mai complicat de realizat la prima vedere dar totusi posibila pentru ca stim deja cu totii ca realitatea este creata de gand...In aceasta ordine de idei ar putea urma multiple si diverse alte forme chiar si dintre cele care ar putea deveni absolut neplacute si de nedorit in practica, cum ar fi heliofilia, jaraticofilia sau acidclorhidrofilia... Sau si mai grav, am
putea ajunge sa ne autodamnam daca ne-ar impinge gandul si la cele sfinte.

Va rog sa ma scuzati de deranj, Sfinte Petre, am inteles, nu e cazul sa racniti, o poarta mai
incolo!

Romanii versus mama.
Mama lui Oedip

Ma rog, cele exprimate mai inainte poate ca n-ar fi chiar atat de grave atata timp cat iubirea neconditionata apare frecvent in injuraturile cotidiene, cel putin in realitatea ortodoxismul romanesc. Nu sunt prea convins ca taica Freud n-ar fi avut ceva de spus si prin religiile altor popoare. La noi, la romani insa, se declara intentia explicit si fara echivoc, in ceea ce priveste cristelnita, precista, arhanghelii, grijania, pastele, cristosii (sa fi fost doi?), dumnezeii (huideoooo...!!!-blasfemie!!!), anafura si toate, dar absolut toate amestecate cu mama celui vizat. Lucru rau pe de o parte, caci iei numele Domnului in desert, laolalta cu fiintele, fenomenele si obiectele de care se slujeste preotimea ca sa te impinga in bratele Lui dar si bun pe de alta, pentru ca privita prin prisma complexului lui Oedip, injuratura pe care o adresezi neplacutului nu face trimitere directa la mama dumisale, ci interpune cu delicatete sufleteasca intre tine, cel care iti manifesti intentia si mama preopinentului, diverse obiecte de cult, evenimente sacre sau fiinte divine, astfel incat sa nu ii provoace traume psihice ireparabile. Aici pot interveni de bunaseama tot felul de nuantari, in functie de cat de educat te pretinzi ca esti, cat de tare vrei sa te racoresti sau cat de apasat doresti sa-i expui problema, toate aceste nuantari fiind determinate desigur, de
gravitatea situatiei, atunci cand te-mpinge ucigaltoaca (na, ca sa vedeti si un raspuns ferm, o riposta ortodoxa asezonata cu obiecte de cult!)  sa pacatuiesti cu gandul sau cu cuvantul.

Dar va rog sa nu ma intelegeti gresit! Nu doresc sa devin dogmatic!

Nu intotdeauna se face apel la cele sfinte cand injuri pe cineva ci, de cele mai multe ori, ii spui omului pe sleau, verde-n fata, ce ai tu de gand sa faci cu mama lui. Desfizi sau mai plastic spus, faci ceva pe complexul lui Oedip care se manifesta in sufletul aproapelui tau dusman si calci direct una dintre alea zece porunci faimoase care spune sa nu ravnesti la femeia lui, in speta insasi mama dumisale. Iar daca nu esti dispus sa treci si la fapte, ai cel putin msansa sa capeti circumstante atenuante la Infricosata Judecata de Apoi.

Asta ar mai lipsi!