,,Mama a murit ieri. Sau poate alaltaieri..."
Cam asa isi incepe Camus romanul ,,Strainul".
De la crizele de existenta la ,,spatiul taramurilor inalte". Iata un foarte bun titlu de articol.
Existentialismul nu gaseste ca solutie pentru problemele sale decat o simpla intrebare: ,,solitaire ou solidaire?" Spiritualistii se pare ca au gasit solutia in spatiul taramurilor inalte. Cauzele apatiei pot fi diferite de la individ la individ. Nu neg ca si eu am trecut duminica printr-o astfel de stare dar nu am reusit sa o interpretez astfel. De fapt nu am interpretat-o de loc. Tocmai asta-i norocul, caci daca as fi interpretat-o in lumina renuntarii la atasamente as fi ajuns foarte repede la concluzia ca m-am atasat de ideea ca doresc sa evoluez spiritual. Si chiar mi-am pus aceasta intrebare dupa filmul maraton despre telescopul Hubble si minunile universului de pe National Geographic. Probabil ca unii dintre voi ati vazut filmul. Si iata cum vin de se leaga lucrurile. Urmariti-ma putin, va rog!
Vineri
Trec prin piata si imi fac aprovizionarea de viitor vegetarian. La greu! Ma entuziasmez in fata unui morcov urias -nu exagerez- lung de 25 de cm, gros ca pe mana, cantarind el singur 600 de grame. Il cumpar. I-am si vazut locul imediat: il voi aseza pe masa de protocol, la birou, ca atunci cand vin clientii care vor sa renunte la apartamentele contractate sa recunoasca emblema crizei si sa-si mute gandul. Zis si facut! Astazi l-am depus acolo. Seara, ma abat pe la libraria Sophia, nu inainte de a lua o pizduiala zdravana de la un marlan de sofer caruia i se parea ca trec alene strada.,,Ba p-a ma-tii!" imi scapa in mod reflex, dupa care imi aduc aminte de treaba spirituala pe care o aveam cu libraria si-l rog pe Dumnezeu sa ne dea minte amandurora. Ies victorios cu vreo patru-cinci carti...mamaaa....., ce festin spiritual ma asteapta in wekend!
Sambata
Dupa indelungi codeli, timp in care am citit din vreo trei carti, care mai de care mai ochioasa, imi infig castile in urechi si-o ascult pe Alexiada. Pret de doua ceasuri imi lustruiesc si imi purific chacrele, le ung cu energie de la Spiritul meu ca sa mearga mai bine, atipesc de cateva ori dar imi spun ca sa ma linistesc, ca informatia ma ajunge si in somn, ma identific cu Tatal Divin si apoi,
pana la primul pahar cu vin, bujbecai prin casa si prin curte in starea alfa. Dupa al doilea pahar trec in beta , gama ...cine le mai stie! Adorm pe canapea, la televizor multumit ca mi-am aranjat chacrele .
Duminica
Apatie....Durere de cap si de ochi.... paracetamol...o ureche usor inflamata de la casti si asa aflu de la Irina, ca purtatul castilor timp indelungat duce la inmultirea florei bacteriene in urechi, de zece ori mai mult decat normalul. Adio CD-player! Laptopul! Uraaaaa!!!! E reparat! Si dai cu Gregg Braden, Eckhart Tolle, Karmapa. Si dai si dai...vreo patru ceasuri. Ce de mai lucruri aflu! Ma simt tot mai obosit dar mai spiritualizat de bunaseama. Devin apatic. Probabil ca tocmai imi crescusera vibratiile iar spiritul meu umbla prin taramuri inalte, timp in care eu cautam prin frigider. Apoi am jucat scrabble cu gandul ca chacra mentala pe care tocmai am purificat-o
sambata o sa-si faca datoria. N-am purificat-o bine. M-a batut Irina. Apatie, apatie, ce-o sa-ti fac acum eu tie...!
I-am facut-o!
M-am aruncat cu toata fiinta mea in National Geographic. Numai ochi si urechi, cu exceptia dulcilor momente de atipeala, bineinteles. Rezultatul? Ca de fapt aici am vrut sa ajung. Care credeti voi ca a fost rezultatul!? Pai mai fratilor intru spiritualitate, dupa ce mi-am umplut mintea si sufletul de planete, sateliti, sori, nebuloase, quarci, nove, praf si gaze cosmice, supernove, pitice albe, pulsari, galaxii, spatii intergalactice, comete, materie neagra, gauri negre si dupa ce am constatat ca in univers este ori un frig de te aia pe tine ori niste calduri de jdemii de grade, ca totul este ostil, arid si extrem de periculos si dupa ce am savurat pana la saturatie toptanul de imagini frumos colorate, care luate de telescopul Hubble, care iesite din photoshop sau 3D cu animatie (ocazie cu care constat ca imaginea aceea zisa ,,ochiul lui Dumnezeu" care circula pe net cu indicatia ,,da-o mai departe ca ramai prost!" este o bataie de joc, o gluma proasta adresata spiritualistilor, este de fapt un biet fenomen astronomic), deci dupa ce vad toate acestea imi trece brusc sa ma mai inalt. Mi se taie. Unde Doamne iarta-ma sa ma inalt? Acolo? Pai acolo in univers se dau niste lupte de nici macar nu vrei sa-ti inchipui! Pai sa vezi iubirea cum vine de se manifesta cand incep sa explodeze sorii si materia sa se pulverizeze si sa dispara in gaurile negre. E Iadul!!! N-ai vrea sa fii prin preajma, nici macar ca spectator sau ca suma a cuantelor tale. Sau macar a catorva dintre ele. Nu-ti trebuie. Nu-ti mai trebuie nimic. Te lipsesti si de meditatie si de iluminare. Apatie ? Nici macar. Lehamite, sa ne-ntelegem! Si spaima. Recunosc. Oare pe a cata dimensiune trebuie sa te cocotzi ca sa scapi de toate acestea? Stiu, stiu, esti parte a lui Dumnezeu iar planurile Lui nu le cunoaste nimeni. Socoteala e simpla. Toti atomii care te compun cu toate categoriile de particule descoperite sau inca nedescoperite din tine provin din aceasta uriasa zbatere din univers inca de la nasterea lui, alaturi de celelalte particule care compun galaxiile , universurile paralele (am dat drumul la vreun porumbel?).Toata istoria universului se afla intiparita in tine, in celulele tale, in atomii de mancare si de apa in gazele care compun aerul. Sau in mine. Sau in tastele acestui laptop de la care ma opresc din batut. Dar ce istorie crancena, ce iubire exploziva si mistuitoare. Ce vibratii uriase. URIASEEEEEE!!!! Unde este iubirea universala?
NU CUMVA NOI NE INCHIPUIM ACEASTA IUBIRE CA UN DULCE APUS DE SOARE?
Voi la ce va asteptati cand va ganditi la evolutie spirituala?
Mi s-a facut frig.......!
,,Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc..."
Poate ca ar fi un inceput mai bun pentru virtualele apatii provocate de toboganul crizei economice in care ne afundam , de insecuritatea materiala si chiar fizica, care ne paste, de depresiile care ne pandesc dupa colt.....
Noapte buna, copii!
Dan
Cam asa isi incepe Camus romanul ,,Strainul".
De la crizele de existenta la ,,spatiul taramurilor inalte". Iata un foarte bun titlu de articol.
Existentialismul nu gaseste ca solutie pentru problemele sale decat o simpla intrebare: ,,solitaire ou solidaire?" Spiritualistii se pare ca au gasit solutia in spatiul taramurilor inalte. Cauzele apatiei pot fi diferite de la individ la individ. Nu neg ca si eu am trecut duminica printr-o astfel de stare dar nu am reusit sa o interpretez astfel. De fapt nu am interpretat-o de loc. Tocmai asta-i norocul, caci daca as fi interpretat-o in lumina renuntarii la atasamente as fi ajuns foarte repede la concluzia ca m-am atasat de ideea ca doresc sa evoluez spiritual. Si chiar mi-am pus aceasta intrebare dupa filmul maraton despre telescopul Hubble si minunile universului de pe National Geographic. Probabil ca unii dintre voi ati vazut filmul. Si iata cum vin de se leaga lucrurile. Urmariti-ma putin, va rog!
Vineri
Trec prin piata si imi fac aprovizionarea de viitor vegetarian. La greu! Ma entuziasmez in fata unui morcov urias -nu exagerez- lung de 25 de cm, gros ca pe mana, cantarind el singur 600 de grame. Il cumpar. I-am si vazut locul imediat: il voi aseza pe masa de protocol, la birou, ca atunci cand vin clientii care vor sa renunte la apartamentele contractate sa recunoasca emblema crizei si sa-si mute gandul. Zis si facut! Astazi l-am depus acolo. Seara, ma abat pe la libraria Sophia, nu inainte de a lua o pizduiala zdravana de la un marlan de sofer caruia i se parea ca trec alene strada.,,Ba p-a ma-tii!" imi scapa in mod reflex, dupa care imi aduc aminte de treaba spirituala pe care o aveam cu libraria si-l rog pe Dumnezeu sa ne dea minte amandurora. Ies victorios cu vreo patru-cinci carti...mamaaa....., ce festin spiritual ma asteapta in wekend!
Sambata
Dupa indelungi codeli, timp in care am citit din vreo trei carti, care mai de care mai ochioasa, imi infig castile in urechi si-o ascult pe Alexiada. Pret de doua ceasuri imi lustruiesc si imi purific chacrele, le ung cu energie de la Spiritul meu ca sa mearga mai bine, atipesc de cateva ori dar imi spun ca sa ma linistesc, ca informatia ma ajunge si in somn, ma identific cu Tatal Divin si apoi,
pana la primul pahar cu vin, bujbecai prin casa si prin curte in starea alfa. Dupa al doilea pahar trec in beta , gama ...cine le mai stie! Adorm pe canapea, la televizor multumit ca mi-am aranjat chacrele .
Duminica
Apatie....Durere de cap si de ochi.... paracetamol...o ureche usor inflamata de la casti si asa aflu de la Irina, ca purtatul castilor timp indelungat duce la inmultirea florei bacteriene in urechi, de zece ori mai mult decat normalul. Adio CD-player! Laptopul! Uraaaaa!!!! E reparat! Si dai cu Gregg Braden, Eckhart Tolle, Karmapa. Si dai si dai...vreo patru ceasuri. Ce de mai lucruri aflu! Ma simt tot mai obosit dar mai spiritualizat de bunaseama. Devin apatic. Probabil ca tocmai imi crescusera vibratiile iar spiritul meu umbla prin taramuri inalte, timp in care eu cautam prin frigider. Apoi am jucat scrabble cu gandul ca chacra mentala pe care tocmai am purificat-o
sambata o sa-si faca datoria. N-am purificat-o bine. M-a batut Irina. Apatie, apatie, ce-o sa-ti fac acum eu tie...!
I-am facut-o!
M-am aruncat cu toata fiinta mea in National Geographic. Numai ochi si urechi, cu exceptia dulcilor momente de atipeala, bineinteles. Rezultatul? Ca de fapt aici am vrut sa ajung. Care credeti voi ca a fost rezultatul!? Pai mai fratilor intru spiritualitate, dupa ce mi-am umplut mintea si sufletul de planete, sateliti, sori, nebuloase, quarci, nove, praf si gaze cosmice, supernove, pitice albe, pulsari, galaxii, spatii intergalactice, comete, materie neagra, gauri negre si dupa ce am constatat ca in univers este ori un frig de te aia pe tine ori niste calduri de jdemii de grade, ca totul este ostil, arid si extrem de periculos si dupa ce am savurat pana la saturatie toptanul de imagini frumos colorate, care luate de telescopul Hubble, care iesite din photoshop sau 3D cu animatie (ocazie cu care constat ca imaginea aceea zisa ,,ochiul lui Dumnezeu" care circula pe net cu indicatia ,,da-o mai departe ca ramai prost!" este o bataie de joc, o gluma proasta adresata spiritualistilor, este de fapt un biet fenomen astronomic), deci dupa ce vad toate acestea imi trece brusc sa ma mai inalt. Mi se taie. Unde Doamne iarta-ma sa ma inalt? Acolo? Pai acolo in univers se dau niste lupte de nici macar nu vrei sa-ti inchipui! Pai sa vezi iubirea cum vine de se manifesta cand incep sa explodeze sorii si materia sa se pulverizeze si sa dispara in gaurile negre. E Iadul!!! N-ai vrea sa fii prin preajma, nici macar ca spectator sau ca suma a cuantelor tale. Sau macar a catorva dintre ele. Nu-ti trebuie. Nu-ti mai trebuie nimic. Te lipsesti si de meditatie si de iluminare. Apatie ? Nici macar. Lehamite, sa ne-ntelegem! Si spaima. Recunosc. Oare pe a cata dimensiune trebuie sa te cocotzi ca sa scapi de toate acestea? Stiu, stiu, esti parte a lui Dumnezeu iar planurile Lui nu le cunoaste nimeni. Socoteala e simpla. Toti atomii care te compun cu toate categoriile de particule descoperite sau inca nedescoperite din tine provin din aceasta uriasa zbatere din univers inca de la nasterea lui, alaturi de celelalte particule care compun galaxiile , universurile paralele (am dat drumul la vreun porumbel?).Toata istoria universului se afla intiparita in tine, in celulele tale, in atomii de mancare si de apa in gazele care compun aerul. Sau in mine. Sau in tastele acestui laptop de la care ma opresc din batut. Dar ce istorie crancena, ce iubire exploziva si mistuitoare. Ce vibratii uriase. URIASEEEEEE!!!! Unde este iubirea universala?
NU CUMVA NOI NE INCHIPUIM ACEASTA IUBIRE CA UN DULCE APUS DE SOARE?
Voi la ce va asteptati cand va ganditi la evolutie spirituala?
Mi s-a facut frig.......!
,,Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc..."
Poate ca ar fi un inceput mai bun pentru virtualele apatii provocate de toboganul crizei economice in care ne afundam , de insecuritatea materiala si chiar fizica, care ne paste, de depresiile care ne pandesc dupa colt.....
Noapte buna, copii!
Dan
Comentariul de mai jos apartine Ioanei Dumitrascu.
RăspundețiȘtergereSa dea naiba daca ma gandesc la vreo evolutie spirituala! Nu ma gandesc, Dane, ca ma deranjeaza la nari praful cat se poate de material din jurul meu. Si nu pot sa ma prefac ca nu-l vad, ca imi intra in nari in cel mai concret mod cu putiinta!
Asezata la birou arunc o privire pe geam (urat din partea mea, nu e frumos sa arunci nimic pe geam. Noroc ca geamurile de la biroul meu nu se deschid, si in felul asta ceea ce arunc INSPRE geams e intoarce tot la mine) si vad curtea cu "statui" de jos. Mizerie mare, inca linite, niste rame de geam aruncate intr-o rana... O pasare mare alb cu negru priveste totul de sus.
Si uite asa ma apuca deprimarea, si se duce naibii orice incercare de evolutie spirituala. la care, a-propos, nici nu ma gandeam.
13 februarie 2009 01:55
Wow!! S-au schimbat setarile! Pai da mai Dane! Alta viata!
RăspundețiȘtergereP.S. Multam ca mi-ai postat comentariul. As putea sa ma laud ca am pile la Stapanul Blogului?