Cei patru cavaleri ai Apocalipsei personale, călare pe cai verzi - Apofenia, Pareidolia, Hierofania şi Teofania -
Cum vrei să te întorci cu faţa către Dumnezeu, pe a cărui prezenţă o
simţi în inima ta, cum dai cu ochii de un perete fără de sfârşit. Şi
de-aici începe mirobolantul spectacol de lumini şi umbre al minţii.
Oricât ai încerca să străpungi peretele cu privirea, ca să-l vezi pe
Dumnezeu, atenţia îţi este furată invariabil de herghelii de cai verzi
în mişcare, pictaţi acolo de înaintaşii tăi sau chiar de tine însuţi,
întruchipând feţi-frumoşi, n-dimensiuni, portaluri, îngeri, linii
temporale, extratereştri şi ilene cosânzene, care aleargă haotic pe
perete, mânaţi sau fugăriţi din urmă de turme dezlănţuite de ghionoaie,
draci, balauri, vrăjitoare, annunaki şi zmei. Aceasta-i Fata Morgana interioară.
Şi dacă totuşi dorinţa şi setea ta de adevăr, infinit, iubire şi
absolut îţi este amarnic de adâncă şi de chinuitoare, apoi încaleci
degrabă un cal verde, treci prin zid călărind pe deşelate şi, urmărind
Fata Morgana fugi cu el în altă lume, pe alt perete colosal pe care
aleargă spumegând alte herghelii verzi. Şi-apoi dacă bidiviul ţi-a
obosit, încaleci un altul, îi dai pinteni, treci cu el prin noul perete
şi ajungi iarăţi în altă lume, în faţa altui perete uriaş... şi tot
aşa. Undeva, în spatele tuturor acestor ziduri labirintice construite
special pentru tine, Marele Herghelegiu se ţine de mână cu Fata Morgana,
te fracţionează şi râde. Aici este marea cacialma a minţii, privită ca
interfaţă între Dumnezeu şi om.
Eheheeee... şi dacă ar fi
numai asta...! Dar uite, că printre noi, în lumea fizică există hoaxeri
care trudesc la alte Fata Morgana şi mai spectaculoase, pictând
necontenit şi cu mare măiestrie, cai verzi fabuloşi pe diverşi alţi
pereţi... Şi mai există ascunşi în spatele lor şi o mână de herghelegii
anonimi care adună bidiviii în noi herghelii şi le mână prin filme,
cărţi, conferinţe, workshopuri, iniţieri şi channelinguri, spre locuri
şi scopuri numai de ei ştiute, acolo unde, socotesc ei, caii verzi
trebuie să se-mpuieze în capetele ahtiaţilor şi să le pască banii...
Pentru cei care nu ştiu încă ce înseamnă acei patru cai verzi, iată nişte sumare explicaţii de termeni. De data aceasta ştiinţifici...
Pareidolia este o formă de apofenie reprezentând abilitatea psihică a oamenilor de a construi modele din stimuli vizuali şi auditivi vagi, ambigui şi aleatori. Aşa apare Iisus într-un sandwich cu brânză, un cap de dac pe o stâncă din Bucegi, extratereştri şi nave spaţiale desenaţi în peşteri, îngeri, feţe de oameni sau animale în nori, fantome în poze, fenomene cunoscut şi ca matrixing sau mesaje ascunse ale unor înregistrări audio redate invers..... etc. Combinată cu hierofania care este o manifestare a sacrului, dar şi cu alte aspecte ale apofeniei, pareidolia a ajutat societățile timpurii să organizeze haosul și să facă lumea inteligibilă.
Hierofania - (de la rădăcinile grecești "ἱερός" (hieros), ceea ce înseamnă "sacru" sau "sfânt" și "φαίνειν" (phainein) în sensul "de a descoperi" sau "a aduce la lumină") înseamnă o manifestare a sacrului. Termenul de "hierofanie" apare frecvent în lucrările religioase ale istoricului Mircea Eliade, ca o alternativă la termenul mai restrictiv de "teophanie" (un aspect al unui zeu). Eliade susține că religia se bazează pe o distincție clară între sacru (Dumnezeu, zei, strămoși mitici, etc.) și profan. Potrivit lui Eliade, pentru om, hierofaniile sunt miturile tradiționale care descriu "descoperiri ale sacrului, sau ale supranaturalului în lume". În hierofaniile înregistrate în mituri, sacrul apare sub forma de modele ideale (acțiunile și poruncile zeilor, eroilor, etc). Manifestându-se ca modele ideale, sacrul dă lumii valoare, direcție și scop: "Manifestarea sacrului a fondat ontologic lumea". Conform acestui punct de vedere, toate lucrurile trebuie să imite sau să fie conforme cu modelele sacre stabilite prin hierofanii, în scopul de a avea adevărata realitate. În mod tradiţional la om, lucrurile "dobândesc realitatea lor, identitatea lor, numai în măsura participării lor la o realitate transcendentă".
Apofenia este acea experiența psihică de a vedea nemotivat pattern-uri (modele) semnificative sau de a face conexiuni între date aleatoare sau lipsite de sens. Ea reprezintă tendinţa oamenilor de a căuta pattern-uri în informaţii aleatorii, aşa cum se întâmplă frecvent în cazurile jocurilor de noroc, al fenomenelor paranormale, astrologiei, numerologiei, conspiraţiilor, spiritualităţii și religiei.
...să nu uiți că Marele Herghelegiu ți-a lăsat deplinul drept să fii senin și să nu pui întrebări. Altminteri, tot sărind de pe o șa pe alta, dintr-un perete-n altu', dacă ai noroc, vei găsi într-un final un perete alb. Și liniștea convingerii că orice adevăr imuabil e tot una cu opusul lui.
Aşa este bubumaia... Am multe drepturi printre care şi cel de a crede... Altminteri mi se întâmplă fix ceea ce ziceai tu. Şi chiar mi s-a întâmplat, na! :)))
Pentru cei care nu ştiu încă ce înseamnă acei patru cai verzi, iată nişte sumare explicaţii de termeni. De data aceasta ştiinţifici...
RăspundețiȘtergerePareidolia este o formă de apofenie reprezentând abilitatea psihică a oamenilor de a construi modele din stimuli vizuali şi auditivi vagi, ambigui şi aleatori. Aşa apare Iisus într-un sandwich cu brânză, un cap de dac pe o stâncă din Bucegi, extratereştri şi nave spaţiale desenaţi în peşteri, îngeri, feţe de oameni sau animale în nori, fantome în poze, fenomene cunoscut şi ca matrixing sau mesaje ascunse ale unor înregistrări audio redate invers..... etc.
Combinată cu hierofania care este o manifestare a sacrului, dar şi cu alte aspecte ale apofeniei, pareidolia a ajutat societățile timpurii să organizeze haosul și să facă lumea inteligibilă.
Hierofania - (de la rădăcinile grecești "ἱερός" (hieros), ceea ce înseamnă "sacru" sau "sfânt" și "φαίνειν" (phainein) în sensul "de a descoperi" sau "a aduce la lumină") înseamnă o manifestare a sacrului. Termenul de "hierofanie" apare frecvent în lucrările religioase ale istoricului Mircea Eliade, ca o alternativă la termenul mai restrictiv de "teophanie" (un aspect al unui zeu). Eliade susține că religia se bazează pe o distincție clară între sacru (Dumnezeu, zei, strămoși mitici, etc.) și profan. Potrivit lui Eliade, pentru om, hierofaniile sunt miturile tradiționale care descriu "descoperiri ale sacrului, sau ale supranaturalului în lume". În hierofaniile înregistrate în mituri, sacrul apare sub forma de modele ideale (acțiunile și poruncile zeilor, eroilor, etc). Manifestându-se ca modele ideale, sacrul dă lumii valoare, direcție și scop: "Manifestarea sacrului a fondat ontologic lumea". Conform acestui punct de vedere, toate lucrurile trebuie să imite sau să fie conforme cu modelele sacre stabilite prin hierofanii, în scopul de a avea adevărata realitate. În mod tradiţional la om, lucrurile "dobândesc realitatea lor, identitatea lor, numai în măsura participării lor la o realitate transcendentă".
Apofenia este acea experiența psihică de a vedea nemotivat pattern-uri (modele) semnificative sau de a face conexiuni între date aleatoare sau lipsite de sens. Ea reprezintă tendinţa oamenilor de a căuta pattern-uri în informaţii aleatorii, aşa cum se întâmplă frecvent în cazurile jocurilor de noroc, al fenomenelor paranormale, astrologiei, numerologiei, conspiraţiilor, spiritualităţii și religiei.
...să nu uiți că Marele Herghelegiu ți-a lăsat deplinul drept să fii senin și să nu pui întrebări. Altminteri, tot sărind de pe o șa pe alta, dintr-un perete-n altu', dacă ai noroc, vei găsi într-un final un perete alb. Și liniștea convingerii că orice adevăr imuabil e tot una cu opusul lui.
RăspundețiȘtergereAşa este bubumaia... Am multe drepturi printre care şi cel de a crede... Altminteri mi se întâmplă fix ceea ce ziceai tu. Şi chiar mi s-a întâmplat, na! :)))
RăspundețiȘtergereInteresant totusi!
RăspundețiȘtergereEu n-am vazut niciun cal verde in Apocalipsa. Tu ce Biblie "citesti"?
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereN-ai înţeles nimic evanghelio. Nu-i vina ta.
RăspundețiȘtergere