RODUL PĂMÂNTULUI: BOUL ŞI BELEAUA

          Radiestezierea unui anunac©
            - sau boul şi beleaua -

         - Astralopitecule, anunacu ăsta al tău e de belea! Are chacrele cât roţile de moară şi o aură superbă, curcubelioză, ca un caleidoscop. N-am mai văzut aşa ceva. Ia zi, este un astralopitec?
            - Nu e.
            - E astralopitic?
            - Poate fi.
            - E calibrat?
          - Cum adică să fie calibrat? Vrei să zici dacă l-am prelucrat mecanic pentru a obține forma și dimensiunile lui actuale? Nu, n-am făcut-o. Înafară de câteva şuturi în cur, şi câte o palmă după ceafă, când şi când, dar numai când a fost obraznic, nu l-am atins nici măcar c-o cheie de paişpe. Dacă îl vezi aşa mititel este pentru că el nu creşte. Nu a crescut deloc de doi ani încoace. I-au căzut antenele şi blăniţa, i-a apărut puful ăsta auriu pe corp, i-au crescut două corniţe şi i-au înmugurit aripile, dar de crescut n-a mai crescut... Aşa e neamu’ lui de anunaci... he, he, astralopitici.

          - Nu, nu astfel de calibrare mecanică... La calibrarea energetică mă refeream. Şi nu la calibrarea aparatelor, cea ştiinţifică, metrologică, standard, care foloseşte calibratoare pentru calibrarea aparatele de măsură a presiunii, temperaturii sau multifuncţionale, şi nici la cea energetică nucleară pe care o practică fizicienii nuclearişti cu aparatele lor specifice de calibrare, ci la cealaltă formă de calibrare energetică mă refeream.
             - Care cealaltă? Nu înţeleg. Eşti radiestezist?
           - Da, sunt! Şi la calibrarea energetică despre care vorbeşte renumitul cercetător David Hawkins şi odată cu el, toţi radiesteziştii, mă refeream eu. În accepţiunea noastră, a radiesteziştilor, câmpurile energetice “calibrează” deasupra şi sub nivelul de conştiinţă 200.
            - Cum vine asta, "calibrează"?
            - Habar n-am! Aşa se zice. Dar cum fac ele, câmpurile astea energetice de calibrează, câtă vreme nu sunt aparate, nu ştiu să-ţi spun, după cum nu ştiu nici sutele de niveluri de conştiinţă în ce fel de unităţi de măsură se exprimă. Dar astea, pentru noi radiesteziştii sunt nişte bagatele fără importanţă. Şi ce dacă nu ştim? Treaba e că dacă ele calibrează prin sine după plac, şi nu se lasă calibrate, asta înseamnă că vorbim despre un fel de... ştiinţă, nu!?

            - Da, aşa s-ar părea. Un fel de ştiinţă... Ce fel de ştiinţă?
           - Divină dar nu divinatorie. Radiestezia... aceasta este ştiinţa. Unii radiestezişti, printre care mă număr şi eu considerăm că este chiar o artă ştiinţifică. Alţii spun că este o ştiinţă artistică... În orice caz, în calitate de ştiinţă extrasenzorială, ea se foloseşte de nişte instrumente special calibrate, cum ar fi de pildă bagheta magică, pendulul, ansa, nuieluşa de alun, pe de o parte, sau de mintea, intuiţia sau plesneala radiestezistului în calitate de om de ştiinţă şi de artist, pe de altă parte. Cu puţin noroc, prin intermediul acestor intrumente aproape ştiinţifice, noi putem descoperi în pământ apă, păcură, cosoni, râme, piramide şi moaşte. Iar dacă tu, ca radiestezist profesionist mai ai şi un raportor, din acela pe care îl găseşti printre rechizitele şcolare, atunci poţi măsura cu precizie şi rigurozitate aproape matematică, cantitatea de Duh Sfânt - sau dehaş cum i se mai zice în termeni ştiinţifico-fanastici familiari -, pe care o conţine oricine şi orice. Să luăm un exemplu. Zi un cuvânt!
           - Belea.
          - Ei bine, să ştii de la mine că beleaua este îmbibată cu dehaş, şi dacă ai ghinionu’ să dai în ea chifteşte de Duh Sfânt. Dar chiar şi aşa, la măsurători radiestezice cu ansa şi raportorul, sau doar cu intuiţia sau imaginaţia, ea poate prezenta un nivel de dehaş destul de contradictoriu. Beleaua este întotdeauna relativă unui bou, c-aşa zice românul, un bou şi-o belea. Uite, dacă nu eşti un bou de neevoluat, iar beleaua o priveşti ca pe o lecţie karmică, din care poţi să tragi un folos spiritual, indiferent dacă ţi-a luat foc casa, te-a părăsit nevasta, sau ai ajuns să trăieşti din mila publică şi să dormi pe sub poduri şi prin canale, atunci beleaua este benefică. Şi cum o belea nu vine niciodată singură, cu cât mai multe belele, cu atât mai bine. Te-ai scos!
            - Glumeşti?
            - Nu. Sigur, deîndată ce dă beleaua peste tine îţi este tot mai rău în viaţa aceasta, te vezi singur şi părăsit şi este disperant să te trezeşti aruncat la marginea societăţii, dar vezi tu, beleaua pe care o suporţi îţi scurtează ciclul karmic. Datorită ei, într-o viaţă viitoare vei fi fericit, economisind ulterior câteva zeci bune de vieţi, pline de suferinţă şi chin. În acest caz, cu raportorul şi ansa, sau folosind doar propria sa inspiraţie pe post de baghetă magică, orice radiestezist te poate anunţa că eşti posesorul unei frumoase belele cu un conţinut de DH de circa 70-80%, ceea ce nu-i de colea. Dacă rămâi paralizat în urma unui accident şi ajungi să te hrănească rudele, vecinii sau infirmierele cu biberonul, chiar dacă eşti plin de escare şi neschimbat de o săptămână, poţi să ai nesperata şansă să beneficiezi de o belea chiar şi cu un dehaş de 90%, care crede-mă, este şansa vieţii tale... câtă ţi-a mai rămas... dacă ţi-a mai rămas. Poţi să te consideri deja trezit şi în mod sigur, într-una din următoarele cinci sute de vieţi care te aşteaptă imediat ce dai colţu’ vei scăpa din lanţurile samsarei şi te vei ilumina.
            - Ce interesant! Şi toate astea de la o belea... Vasăzică, tot răul spre bine. Bun, şi dup-aia?
            - Care dup-aia? Nu înţeleg...
            - După ce te iluminezi, ce se-ntâmplă cu tine mai departe?
            - Nimic. Nu există niciun “dup-aia”. Iluminarea este capăt de linie.
            - Şi nu-i plictisitor să nu te mai aştepte nimic?
            - Habar n-am.

          - Aha! Şi dacă nu tratezi beleaua ca pe o lecţie karmică şi dai din coate şi te zbaţi să ieşi iar deasupra şi încerci să o înlături, atunci cum e dehaşul?
            - Atunci eşti un fraier de neevoluat care încearcă să se opună destinului şi dacă scapi de belea ai ceea ce meriţi! În această situaţie, la măsurători radiestezice reiese limpede că eşti “un bou, ca toţi boii, puţin la simţire”, deoarece beleaua ta se dovedeşte că are un conţinut de dehaş derizoriu, de care ar râde şi curcile. Iar curcile, fie vorba-ntre noi au mult mai mult dehaş decât tine ca bou şi ca pârlita ta de belea. Vei rămâne un adormit şi nu te vei trezi nici într- o mie şi una de vieţi! Vai de steaua, horoscopu’, karma, astrograma şi planul tău de dezvoltare calibrat pe etapa evolutivă în care te afli, pe înzestrările şi deschiderile tale, dacă înlături beleaua...!
            - Nu-mi prea vine să cred...
         - Nu!? Dar ciobănaşul din balada naţională “Mioriţa” cum crezi că a procedat? Ai tu impresia că s-a opus destinului? Aş! El era un ghiolban, un analfabet de cioban evoluat, cu ghină pe el de la blestemele căpătate în neam, până la a trei suta generaţie, care şi-a depăşit condiţia doar multiplicându-şi dehaşul prin nonacţiune. Ăla băiat deştept! Şi biserica tot aşa te-nvaţă, chiar dacă se şterge undeva cu teoria ciclului karmic... Ai o belea? E mare? Foarte bine! Nu rata ocazia! Roagă-te! Înseamnă că Dumnezeu te iubeşte şi are planuri mari cu tine. Ei, ce zici, îmi dai anunacu să ţi-l radiesteziez puţin? Doar să-l calibrez...
            - Crezi că-i bine?
            - Sigur că e bine. Prin radiestezierea lui cu ansa eu pot afla într-un minut cât de îmbibat este el cu dehaş, ce saturaţie procentuală are. Dar nu numai atât, căci eu, ca artist radiestezist practic cea mai înaltă formă de radiestezie, la care au acces doar câţiva iniţiaţi aleşi, cu grade mari, numită radiestezie spiritualistico-intuitivă, care reprezintă o încununare a împletirii gândirii logice, raţioanle, cu cea ilogică, iraţională şi absurdă. Cele două tipuri de gândire sunt atât de strâns şi de perfect împletite, încât nimeni nu le mai poate descâlci, darămite despleti. Aşa încât eu, după ce-i număr cercurile pot să-ţi zic câţi ani are, cum stă cu cu indicii de transcendenţă, oboseală, obrăznicie, sinceritate şi tupeu, cât de mari îi sunt aichiuu’, eichiuu’, sechiuu’ şi techiuu’, abilităţile, inabilităţile şi dizabilităţile lui... şi orice vrei tu să mai ştii despre el.
            - Ce sunt eichiuu’, sechiuu’ şi techiuu’?
          - EQ, SQ, TQ sunt coeficienţii emoţional, spiritual şi de tembelism. Uite cum voi proceda... voi intra direct în Akasha, în Banca de date Universală, cum i se mai zice, în care sunt păstrate toate informaţiile despre lumile văzute şi nevăzute, trecute, prezente şi viitoare, despre lumea materială şi sprituală, iar acolo voi face nişte investigaţii la nivel spiritualistic. Este o ocazie, crede-mă! Foarte puţini dintre noi avem dreptul să o facem. Dincolo de ce ţi-am zis până acum am putea afla cine este el de fapt, ce pattern cognitiv are, care este scopul venirii lui în mahala, cine l-a trimis, ce ne rezervă viitorul... multe chestii de-astea. Poate că aflăm şi unde este Cartea ta...
            - Nu ştiu ce să zic... Întreabă-l pe el...
         - Anunaki, dragule, n-ai vrea tu să mă laşi să pun puţin ansa pe tine, să folosesc gândul meu, precum şi câmpurile vibraţionale ale corpului meu, ca să stabilesc rezonanţa cu câmpul tău propriu de energie, astfel încât să accesez informaţii pe suport energetic despre natura ta animată? Numai puţin să vedem cât dehaş ai tu de la Doamne-Doamne... Îţi fac o mică diagnoză şi gata, vrei?
            - Hai sictir!
            - Ce-ai ziiiiis....!?
            - Eşti un bou!

- Băi Astralopitecule, anunacu-ăst-al tău are techiuu’ prea mare. E o belea!

- Nu, nu e o belea! Este el mititelu’ cam tembel, nimic de zis, dar e o binecuvântare.