MEGAOFERTĂ

            Megaofertă©   
             
            - Nu rata! striga popa Ţăndărică cât îl ţinea gura din spatele tarabei cu icoane, cumpără acum trei sicrie şi vei primi gratuit din partea primăriei o funie şi o bucată de săpun! La patru sicrie cumpărate, primeşti o lumânăre moca. La cinci sicrie beneficiezi din partea UE de fonduri nerambursabile pentru înmormântare. La şase sicrie, primeşti unul cadou.
            - Da’ care-i secretul, nea părintele? a întrebat curioasă o sexatoare.          
            - Nu-i niciun secret, i-a răspuns popa Ţăndărică. Primăria a primit fonduri europene. Eu am înaintat un proiect, care a fost foarte apreciat la Bruxelles. Parlamentarii europeni chiar mi-au şi trimis o scrisoare în care mă felicitau că am reuşit să fac cel mai potrivit proiect pentru România şi uite-acuma am deschis un magazin de pompe funebre. Ziceau că o să-l propună şi pentru Grecia şi Bulgaria.
            - E şi primarele băgat în asta? s-a interesat Astralopitecu.  
            - Da’ tu ce crezi? Păi cine are pâinea şi cuţitul, întotdeauna îşi taie o felie groasă. Oricum el este interesat ca prin chestia asta să partcipe şi la concursul ăla naţional“Fii deştept, că ţara geme de proşti!”.   
            - Ce concurs, ce concurs?      
            - Vezi bă dacă nu te uiţi la televizor!? Toată lumea ştie că în perioada vacanţei de vară Guvernul României organizează pentru Preşedinţie, Parlament, Camera Deputaţilor şi Senat un Concurs de infracţiuni, cu tema “Alege-mă pe mine!”.                        
            - Şi dacă cumpăr zece sicrie, ce capăt? s-a băgat în vorbă o mamaie.        
            - Primeşti o batistă, trei bocitoare şi un cioclu.       
            - Şi dacă cumpăr douăzeci? a întrebat râzând Americaniciu.          
            - Du-te băi golane de-aici, că tu n-ai bani nici măcar de-o lumânare!        
            - Ba uite că am bani. 
            - De unde ai tu bani, băi Americaniciule, că eşti prea tânăr ca să ai?         
            - De la mătuşa Tamara.
            - Hai las-o jos, că mătuşă-ta aia Tamara, Dumnezeu s-o odihnească de curvoaie şi beţivancă bătrână, n-avea nici după ce bea apă! A îngropat-o primăria.      
            - Nu-i adevărat, tuşica Tamara n-a fost o curvă ordinară. Era maestră sexoterapeută şi oferea servicii de relaxare, pace, iubire şi armonie contra ofrande în bani, nu contra tarife fixe, cum fac celelalte boarfe din mahala, aşa să ştii. Şi a avut o cârcă de bani, că a fost femeie de servici sub acoperire la Bancorex. Mi i-a lăsat mie prin testament pe toţi.
            - Şi unde-s banii?      
            - În Elveţia.    
            - Bine măi Americaniciule, dacă tu cumperi douăj’de sicrie, eu îţi fac ţie pe loc o înmormântare ca-n poveşti.  
            - Da’ cât costă unul? a-ntrebat curios un mahalagiu bişniţar.         
            - 500 de  lei. Pomană. Le dau ieftin ca să se bucure toată lumea. Dacă iei engros vine 400 unul.            
            - În Gătaia, Dâlga, Gheboaia şi Vaidenoi vinzi?      
            - Nu încă, dar urmează.         
            - Bine. Pune-mă şi pe mine c-o mie de bucăţi. Cu 350 000 de lei, banu jos, merge?           
            - Merge.
            - Euro, dolari?
            - Mult mai bine. Da’ nu din ăia marcaţi, că-ţi pierzi timpu’.          
            - Dolarii şi euro marcaţi pentru şpagă şi flagrant, sunt mult mai scumpi, oricum nu-ţi dădeam.  Banii mâine. Trec io pe la mata, a mai zis bişniţarul şi apoi a plecat.               
            - Părinte, io vreau doar o juma’ de cosciug. Da’în rate că n-am toţi banii. Uite îţi dau acum pe loc cinci lei arvună, vrei?       
            - Nu se poate. Nu dau pe datorie. Şi-apoi cine crezi tu c-o să mai cumpere dup-aia şi jumătatea cealaltă?    
            - Tot io, da’ntr-o viaţă viitoare, când o să mă iluminez şi-o să mă umplu de parale.           
            - Terminaţi cu prostiile astea namastiene! Nu există nicio viaţă viitoare. Totul se plăteşte aici şi-acum, pentru că nimic nu este întâmplător. Rezonezi cu oferta... te bagi. N-ai bani... la revedere..! Vai de karmele şi de iluminările voastre!     
            - Da’ sicriele unde sunt, că vrem să le vedem şi noi? a-ntrebat din nou Astralopitecu.            
            - Uite-aici, a zis popa Ţăndărică şi a scos din buzunar o hârtie împăturită. Uite proiectul!
            - Păi şi sicriele!?       
            - Uite colea desenu’! Ce nu-s frumoase? Ia uite la ăsta, ce răsuflătoare are!          
            - Lasă-ne bre nea părintele cu abureala, că desene de-astea cu creionu’ chimic ştim şi noi să facem, au sărit mahalagiii cu gura. Sicriele, unde sunt sicriele?  
            - Le fac la comandă. Plăteşti 450 de lei avans, iar când sunt gata, sari cu diferenţa, iar eu în preţul ăsta îi fac şi sfeştania.
             - Şi când sunt gata?   
            - Depinde... dacă strâng repede o comandă de 10 000 de sicrie, cât să umplu un container mic, le fac în China. Într-un an le aveţi pe masă în sufragerie.   
            - Cum nea părintele să încapă 10 000 de cosciuge într-un container!? De-abia dacă ar încăpea 500, a obiectat un mahalagiu.          
            - Încap, încap. Păi dacă într-o valiză de mână intră zece telechinezi, ia fă socoteala!
            - Păi ce noi suntem telechinezi!? Cât de mare e un sicriu? 
            - Ia nu mai pune întrebări de-astea prosteşti! Nici comisia de verificare a proiectului nu s-a uitat la cote, te găsişi tu acuma!        
            - Cum nu s-a uitat?    
            -  Aşa bine. Nu s-a mai uitat nimeni, că la cârciumă s-a dat aprobarea. Ba m-au mai şi pupat. I-am îmbătat mangă pe toţi. Cumperi sau nu cumperi?    
            - Da’ anafu’ ştie ce vrei tu să faci? l-a luat deoparte şeful de post. 
            - Da’ ce treabă are anafu’ cu importu’ meu de telechinezi, băi Mardare?  
            - Care import de telechinezi? Nu ziceai că ne aduci cosciuge!?      
            - Da’ ce tu crezi că sicriele astea vin goale!? Păi fraier aş fi să nu aduc şi io câteva mii de migranţi în ele!? Că de-aia face containerul un an până aici, că întâi se duce la Rotterdam, dup-aia trece pe la Hamburg, dup-aia mai descarcă din ei şi pe la Stockholm, dup-aia pe la Londra şi la urmă de tot, după ce mai bag în el niscai urmăriţi de Interpol, ajunge şi în Pocreaca. Şi după ce vă livrez vouă sicriele îl trimit înapoi plin, că fac şi-un mic export.    
            - Cu ce? l-a întrebat iarăşi Mardare. 
            - Cu scânduri de brad pentru cosciuge şi cu de-ăia de-ai noştri daţi în urmărire generală pe la frontiere, c-or să fie din ce în ce mai mulţi. Cre’că în foarte scurt timp îmi vor trebui mai multe containere.      
            - Şi nu ţi-e frică că o să te ia la ochi ăia de la Siguranţa Statului?  
            - De ce să-mi fie teamă băi Mardare, că doar ei îmi fac declaraţiile vamale de export şi tot ei asistă la încărcare!? Ei verifică şi tot ei pun şi sigiliul vamal, aşa că nu-ţi mai bate tu capu’ degeaba cu turnatu’, că e şi prefectu’ băgat, iar afacerea e beton. Şi-acuma lasă-mă că am treabă!         
            - Nu rata! începu iar să strige popa Ţăndărică, megaofertă pentru toate buzunareleee...!!!

            Text şi colaj foto de Dan Ioaniţescu©