PUPOIUL RUSESC

PUPOIUL RUSESC SI PUPINCURISMUL TOVARASESC 

Rusii o practica si in ziua de azi. Daca obiceiul se asociaza sau nu cu vodca este mai putin important, cert este ca rusul, daca te considera prieten, chiar se repede sa o faca. Si chiar o face. Asta nu-l va impiedica sa mai treaca inopinant, in vizita cu tancul pe la tine, ca sa fie sigur de prietenia pe care ti-a dovedit-o. Brejnev si Honecker in 1979 au mai intarit putin zidul Berlinului dar se pare ca nu pentru multa vreme. Fotografia a circulat sub forma de poster, am vazut-o pe garduri in 1990 la Budapesta cu titlul: "Dasviadania tavarishci!". Cate pupaturi nu vor fi suportat cu interes sau cu stoicism marii conducatori ai  Romaniei republicane de dupa '49 de la diversi Ursi sovietici numai ei stiu. Noi doar am vazut unele fotografii prin presa vremii. Dictonul romanesc "pupa-l in bot si papa-i tot!" se pare ca a functionat de data aceasta in sens invers. Ceasurile si dintii de aur ale romanilor au plecat primele si s-au raspandit in stepa inainte sa ajungem sa ne pupam cu rusii. Au urmat apoi uraniul, tezaurul, aurul, graul, lemnul, constiinta, care au luat rand pe rand drumul Moscovei, caci dupa pupoaiele rusesti tovarasesti noi doar "ne-am lins pe bot". Intr-o prietenie consfintita  de un pupoi rusesc doar rusul considera ca te-a pupat pe gura, tu insa  stii bine ca de fapt l-ai pupat in cur. Si el stie! La noi pupatul tovarasesc in scopul "fa-te frate cu dracul pana treci puntea" a functionat tot cum a vrut Ursul. Puntea te trimitea fix in comunism! Iar cand Ursul ne-a lasat de izbeliste am reusit printr-o mascarada sa ne intoarcem inapoi la capitalism. Cu 50 de ani inapoi .

Vladimir Putin si Kim Jong II

Cred insa ca pupatul "barbatesc", pe gura, politico-tovarasesc, a prins foarte bine si pe la alti lideri, culmea,   necomunisti. Ian uitati-va cat de pasional era Arafat in materie de politica! Sa fi fost doar atat?
Ceausescu cum o fi suportat prietenia cu Arafat?  Cred ca i-a placut, ca se vedeau destul de des...

Sursa foto: free republic

ROMANI PUPACIOSI

Doamne pupa-ti-as urma pasilor tai! 

Am zis si m-am pus bine cu Cel de Sus! Sau cel putin asa mi se pare.

Iata ca putem deschide o fila speciala despre pupat, caci cate conotatii minunate poate avea acest cuvant in mentalul romanilor.... !!!
Prosternarea sa fie ea specifica orientalilor sau radacinile i se duc in preistorie si apare sub diverse forme in toate culturile? Iaca numai un antropolog ne poate lamuri. Specific romanilor insa, cred ca este un anume gen de pupaturi: pupat papucul turcesc, domnesc, mana care poate sa te ucida, tarana patriei, pupat leafa si hataruri, pupat mosteniri, functii, zestre si cam orice care se poate constitui intr-o pleasca. Sintagma "nu mai pupi tu..." cred ca o avem doar noi romanii in exclusivitate.

Pupatul moastelor
Trebuie sa recunosc ca initiativa criticarii pupatului de moaste aiurea-n tramvai ii apartine domnului profesor de istoria religiilor, Octavian Sarbatoare de pe "reteaua literara". Domnia sa a luat atitudine in sensul cercetarii verificarii autenticitatii moastelor oferite cu generozitate la pupat de catre Biserica Ortodoxa Romana. Adica pupam-pupam, dar ce pupam? Personal am descoperit intr-un articol de pe net ca suedezii pupau de zor niste false moaste care nu apartineau sfintei careia i se atribuiau. Stirea pe scurt arata cam asa:

"Conform unui nou studiu efectuat de specialistii Universitatii din Upasala, Suedia, mostrele extrase din craniul Sfintei Bridget si din acela al fiicei sale, Katarina, nu arata nicio legatura de rudenie intre relicvele mamei si fiicei, asa cum ar fi fost normal. Mai mult decat atat, vechimea craniilor nu corespunde deloc cu perioada istorica in care au trait cele doua personaje."

Pupatul oaselor este perceput de crestini ca un gest frumos care duce la mantuire, caci pupatul este direct proportional cu mantuirea. Cine nu pupa sfintele moaste, nu pupa nici mantuire.:) Bataturica si ochisor, nu?. :)Desigur ca actul fizic al pupatului are si o componenta manipulatorie, caci in stiinta manipularii, atingerea se stie, obliga pe cel atins (pupat) sa reactioneaze in favoarea celui care ia initiativa. Captatio benevolentiae.
Credeti ca sfintii au nevoie de actul acesta manifest al smereniei si veneratiei, ca sa puna o vorba buna pentru credinciosi pe langa Cel de Sus? Vanitatea nu este un atribut al lor. Oare cum or fi privit ei in timpul vietii lor eventualitatea ca cineva vreodata le va pupa oasele, ca sa sa intervina mai departe pe langa Cel de Sus? In sine gestul puparii unor resturi de cadavre descompuse nu mi se pare deloc la locul lui. Inclinatia aceasta nenaturala da dovada mai putin de smerenie, cat de o atitudine morbida fata de moarte. Goana dupa moaste a facut ca scheletele sfintilor sa fie dezmembrate cu buna stiinta si imprastiate prin diverse biserici, pe unde cu gandul nu gandesti. Nu m-ar mira ca peste nu multa, vreo coasta sau pubisul  lui Stefan ce Mare si Sfant sa ajunga si pe la Vladivostok, Novosibirsk, Santorini sau pe Valea Timocului, daca interesele Bisericii Ortodoxe o vor cere. Ortodoxia, care este incremenita, osificata in proiect, are o componenta depresiv-obsesiva prin aducerea permanenta in atentia dreptcredinciosilor crestini a mortii, desigur ca parte importanta a accesarii Raiului. Obiceiul pupatului de oase insa nu este un fenomen original ci de import caci l-a preluat din culturile Orientului Apropiat. Ma opresc deocamdata aici.

V-am pupat! 

Va urma -daca va fi cazul:
Sarutul lui Iuda
Pupoiul rusesc
Pupatul mainii 
Pupatul la intanire